Moshe Idel – contemporanul nostru cabalist

 

„Vrând  să-mi aflu un rabin, am ajuns la Buber, prin intermediul lui Scholem, la Idel. Am rămas la la Moshe Idel. Nu este numai un învățat  de talia lui Scholem, dar și o călăuză pentru rătăciții ca mine. Cred că el  ne va arăta, în fine, drumul  spre cultura evreiască autentică, încă posibil de găsit în aceste vremuri scăpătânde”, scrie  Harold Bloom, la rândul său o somitate în lumea academică americană.  Editura Hasefer a publicat recent volumul „Lumi vechi, oglinzi noi”, redactor  Andreea Soare, traducere de Alina  Cârâc, din originalul apărut la University of Pennsylvania Press, 2010. Moshe Idel, pentru cei care nu cunosc, este născut în 1947,  la Târgu Neamț,filosof și cercetător al Cabalei, îndeplinește funcția de profesor de gândire iudaică la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Are peste zece volume publicate, în mare parte traduse în limbi de circulație, sute de articole-studii, conferințe, au apărut patru monografii despre opera sa. În introducere , autorul  pune în evidență complexitatea studiului Cabalei, etapele și zonele de răspândire,  existența unei Cabale creștine, paralel cu cea iudaică, contradicțiile ce au apărut și apar în diverse interpretări, tendințele de fragmentare și de unificare a studiului cabalistic, rolul elitelor în evoluția studiului cabalistic, interferența Cabalei cu literatura beletristică ( ex. Franz Kafka, ș.a.), rolul iluminismului, al filosofiei în acest domeniu, multitudinea de întrebări, critici, etc.  Cartea cuprinde 13 capitole, de fapt eseuri care se pot lectura ( studia) în mod autonom, dar autorul a grupat aceste capitole în patru părți – Conceptualizări intelectuale ale iudaismului, Scholem și conceptualizările Cabalei, Cabala și unii gânditori ai secolului XX, Înțelegerea hasidismului.

 Desigur sunt destui cititori care nu știu ce înseamnă Cabala , ce rost are. Cabala este o tradiție veche, ce s-a născut acum 5770 de ani( după concepția religioasă). Termenul „Cabala” derivă de la cuvântul ebraic kabbalah, care înseamnă primire, receptare. De fapt, limba ebraică, considerată una din limbile sacre, a fost dezvoltată în mod special de către și pentru cabaliști, pentru a-i ajuta să comunice despre chestiuni spirituale. Accesul larg la esoterismul Cabalei este realizat de abia la sfârșitul secolului XII, prin Cartea lui Zohar. Sinele în Cabala este chiar Dumnezeu manifestat în om, și are un corespondent în inima spirituală. Trezirea punctului din inimă și apoi împlinirea completă a acestui punct până la desăvârșire, este scopul pe calea spirituală a Cabalei. Mistica, filosofia, literatura, muzica, artele plastice, ș.a. fac parte din cultura și civilizația lumii. Fiecare este liber să aleagă domeniul predilect.

În eseurile cuprinse în volum , autorul se oprește la nume mai mult sau mai puțin cunoscute, precum Arnaldo Momigliano,Gershom Scholem, Eric Voegelin, George Steiner, Kafka, Franz Rosenzweig, Abulafia, Walter Benjamin, Derrida, Paul Celan ( cu „Psalmul” său), Buber, Heschel, Levi Isaac din Berdicev , oameni din diferite epoci, dar și la Ioan Petru Culianu, pe care l-a cunoscut personal, Umberto Eco, volumul fiind completat  cu aproape 800 de note ale autorului. Fără a încerca o analiză a acestui op, am putea, totuși, reține câteva preocupări ce se reliefează în demersul lui Idel – moștenirea tradițională, opera opera mentorului său, cu care și polemizează postum, Gershom Scholem, importanța hasidismului în mistica evreiască și literatura artistică, în special a lui Kafka și Celan. De ce este actual Idel și studiul său cabalistic?  Pentru că  în cultură totul evoluează, dogma este eliminată și jocul superior, rațional poate numai să ajute inteligența umană. Fără inventivitate, imaginație, joc al spiritului, am fi rămas în peșterile omului primitiv. Pragmatismul fără spirit este sterp, omul își depășește condiția prin forța spiritului său ,  fie că este credincios, fie că se pretinde ateu.

BORIS MARIAN MEHR

 

   

Din bătrâni

 

În mintea mea  este forța mea, dar nu pot evita accidentul.

Clipele de nefericire, absurditatea  porților închise,

Francois Villon suspendat definitiv,  ce ar mai râde,

Acolo, în ștreang ar scrie despre zăpezi, la feminin,

În fața mea e un ocean,  sunt o picătură, un fir de nisip,

Totodată sunt în centrul Pământului,

Să scriu despre moarte?  Ea este oriunde, ca aerul.

Muza mea nu se împacă nici cu moartea, nici cu nemișcarea.

Omnia fluunt. Miracolul este mișcarea petalelor, genelor, astrelor.

Iubirea le pune-n mișcare. Nimic nu este necesar.

Totul este-n închipuirea noastră. Chiar și acest poem,

El există pentru că eu l-am botezat astfel.

Iar tu ești perechea.

Pentru că la donna e mobile, Manole

A închis-o pe Ana în inima sa, a stat femeia

Un timp, ca Iona în burta balenei, apoi

i-a șoptit lui Manole idei ciudate,

a început Manole să-și ia câmpii,

s-a făcut haiduc, l-a omorât pe Manea

slutul și-arțăgosul, i-a prins pe ciobanii asasini,

a luat-o pe Miorița la el în gospodărie,

dar  Ana s-a revoltat, Miorița a trebuit să plece ,

s-a întors Manole la uneltele lui, dar zidarii  fugiseră.

BORIS MARIAN

Să presupunem

 

Să presupunem că eu aș fi murit de mult. Cam de trei zile. Încep să mă descompun. Prietenul meu Popey  zice, vai, tocmai voiam să-l invit la o  șuetă.  Vino, drag prieten, vei vorbi cu muștele.  Apare Stănică Pățitul – ce rău îmi pare, dar nu foarte, am pățit eu altele mai grozave. Desiree plânge într-un colț, spre disperarea lui Floricel. A murit, gata, ce mai vrei? Îl vreau pe Cyranoooooooooo. Desiree este de neconsolat. Țeapănă apare  artista Martinica, face o schiță a mortului și pleacă. O să aibă ce expune. Lina- Bulina  nu scoate un cuvânt. Se gândește la vulcanii noroioși  din Vrancea.  Amintirile ei vor fi publicate în curând. Dar cel mai trist este  Gardian  post-avangardistul- pe cine mai înjur eu acum? Cui îi scot eu dinții? Nu are dreptate, se pot scoate dinții și celor morți. Mai cu seamă dacă sunt din aur. Eu zăceam în apartamentul prost aerisit, procurorii încă nu sosiseră,  editorii se îmbulzeau, scotoceau prin sertare, iar eu nici nu puteam să-i ajut. O ediție de opere complete era posibilă după multă muncă, cine să o facă? A fost chemată o fată din Bistrița, era o mai veche cititoare de a mea. S-a pus pe treabă și au ieșit cam cinci volum pe hârtie  subțire, de biblie. Literă mică, nici eu nu aș fi putut să o citesc. M-am trezit din somn, nici o ediție, niște cărți acolo, niște notițe prin sertare, ceva poeme pe site-uri. Am dat lumea afară, le-am spus că sunt viu, nu prea mă credeau, doar Gardianul a murmurat – cabotinul, iar m-a păcălit, dar mă bucur, cel puțin trăiește. Popey făcea fețe-fețe. Să-l primesc la mine, să nu-l primesc. Jamais. Prea m-a jignit, mi-a creat atmosferă. Așa, așa, a strigat triumfător părosul de Money. Cămașa roșie se cam uzase, dar talentul nu îl părăsise defel. Ce-ar fi , totuși să-l omorâm, cel puțin rezolvăm situația. M-am speriat și am fugit în pijama afară din casă. Și uite așa, am ajuns la nebuni. Stau în pat, citesc, scriu, nimeni nu mă tulbură, arunc foile pe fereastră, dimineața totul este strâns. Cine să le mai citească? Poate Dumnezeu.

BORIS MARIAN   

Interferențe