Vladimir Tismăneanu
– cronicar al comunismului din România
Indiferent de atacurile
de la dreapta/stânga, reproșurile, calomniile, aberațiile răspândite cu obtuzitate, invidie, xenofobie
împotriva lui V. Tismăneanu, acesta va rămâne drept unul dintre cei mai merituoși „cronicari” a comunismului
românesc, care a avut și el un specific.
Recunosc că nu am fost de la început entuziasmat de scrierile sale teoretice, mă rețineau două
aspecte - echivalarea fascismului, în
speță a nazismului cu regimurile comuniste și
accentul pus pe participarea unor evrei la edificarea comunismului în
România, în speță pe cea a lui L. Răutu.
Citind una dintre cărțile apărute mai de curând( în 2012) la Humanitas, „Lumea secretă a nomenclaturii”, o carte fără pretenții teoretice, dar o pasnoramă
a unui adevărat „bâlci al deșertăciunii”
care a fost regimul comunist din
România, am început să privesc cu alți ochi demersurile de peste 20 de ani ale
lui Tismăneanu, pe care, întâmplător, l-am cunoscut în anii
pubertății-adolescenței. De la început doresc să spun că a fost un copil
sclipitor de inteligent, care chiar mi-a trezit entuziasmul. Ulterior nu am
știut cum a evoluat, ce a scris în favoarea PCR, cum a plecat în Vest, nici nu
mă interesează. Ceea ce reușește VT este o performanță - ne convinge că în România comunismul a fost adus de sovietici, adicpă nici de evrei, nici de
români vânduți, nici de umbra lui Marx.
De el s-au lipit două categorii de oameni – unii absolut naivi , de bună
credință, alții – carieriști lipsiți de orice scrupul, printre ei și foști
legionari, liberali, fără de partid,
etc. Fascismul -nazismul a promovat
deschis o politică
discriminatorie față de evrei, comunismul a fost mai dibaci – egalitate pentru toți, dar
moștenirea xenofobă, antisemită a rămas aproape neatinsă. Mai mult,
aristocrația „comunistă”, însoțită de eșalonul doi, al „slugilor” s-a format
rapid, iar lupta pentru locuri și bunăstare
a atins nivelul canibalismului și bizantinismului decadent. Ce i se
reproșează acum lui VT, supă ce el a deschis căi bine ascunse, spre cunoașterea istoriei
postbelice a României? Că este fiu de
nomenclaturist și că este evreu( asta , uneori , mai discret). Nu cred că
tatăl lui Volodea a fost satrapul României. Nu a fost niciodată în eșalonul
principal și nici slugă, dovadă că în 1958-1959 i s-a dresat un dosar care
putea să-l ducă și la închisoare. Turnătoria
era o armă de mare preț, ca în Roma imperială. În Germania, fiul lui M. Bormann, adjunctul lui Hitler în NSDAP, deci
fiul a scris fără reținere despre tatăl
său. Devenise antinazist. Se știe din vechime că fiul poate fi un adversar
ideologic al tatălui. Spre deosebire de
Nicu Ceaușescu care s-a complăcut în mediul și cu camarila părintelui, visând
chiar moștenirea, după modelul nord-coreean, V. Tismăneanu, coleg de clasă cu
Nicu s-a debarasat de comunism, plecând ca mulți alții în Vest. Mulți consideră
că Paul Goma este marele demolator al mitului comunist. Nu se poate nega
curajul și voința lui Goma de a combate comunismul încă în România fiind,
dar soția sa este fiica unui comunist
evreu, oarecum fost nomenclaturist. Nimeni nu i-a amintit cu insistență aceste amănunte. Mai mult, Goma
a aruncat vina tuturor relelor ( cedarea Basarabiei, sovietizarea României, instalarea dictaturii) pe evrei, față
de care are o ciudată aversiune, deși chiar fiul lui Goma a optat
la un moment dat să plece în Israel. Se tace. Nu e bine să comentezi. De ce se
face acest favor lui Goma și reproș lui V. Tismăneanu? Mânios că nu i s-a
oferit președinția Comisiei de Analiză a
Comunismului, Goma nici nu a vrut să intre în Comisie. L-a preocupat mai mult răfuiala cu foștii prieteni, cu obștea evreiască, etc.
Astăzi constatăm
câteva tendințe total nocive în sânul
opiniei publice românești -
-Disprețul pentru intelectuali de
valoare (încercări de a-i marginaliza pe Patapievici,Pleșu, Liiceanu, Tismăneanu,
Manolescu, Breban, ș.a.)
-Renașterea și emergența cultului pentru legionari, pentru extrema dreaptă , ca și pentru un
dictator care a dus armata română până la Cotul
Donului, Ion Antonescu, creatorul marelui lagăr numit Transnistria, cel care a
comandat arderea de vii a 20.000 de evrei absolut nevinovați, la Odessa. Desigur, unii cred că astfel combat nostalgia
pro-comunistă.
- Crimele regimului comunist se pun
pe seama unei etnii minoritare, evreii, fiind însoțită de tendința formulată la
punctul anterior, când,de fapt, comunismul a fost „internaționalist”, fostul
PCdR număra 500 de membri, plus simpatizanți circa 50.000, evrei și alte etnii
( numărul total al evreilor în 1938 era de peste 750.000). China avea 20
milioane comuniști și sub 100 de evrei
necomuniști. URSS avea un
PCUS cu milioane de membri neevrei. Stalin,
Molotov, Beria ș.a. nu erau evrei, Ana Pauker a fost în conducerea PCR mai
puțin de opt ani( sept. 1944- iunie 1952), Teohari Georgescu era chiar Georgescu,
nicidecum Tescovici Burăh, Pantiușa Bodnarenko era ucrainian,
Nikolski-Gruenberg a arestat numeroși evrei. Majoritatea ofițerilor evrei din Securitate au fost scoși
din funcții în perioada 1961-1968.
-Învinuirea fiilor pentru faptele părinților, uitându-se că marii corupți
de azi provin chiar din mediul crescut de fostul regim în spirit, zice-se „proletar”. Îl acuzi pe
Tismăneanu că tatăl său a luptat în Spania de partea republicanilor, iar pe „baronii”, mafioții de azi îi ierți de orice
legături cu fostul regim.
Ceea a făcut și face în continuare V. Tismăneanu este
salutar, este un act de salubrizare, iar în cazul său se poate pune întrebarea
( amară) – cine este profet în țara lui? Pentru că V. Tismăneanu s-a născut în
România( se poate verifica) și a crescut în România. Cred că suferă scriind
despre haosul politic care
pare de neînlăturat. Aici, în curtea noastră.
BORIS MARIAN.
