Demnitatea umană nu poate fi ucisă

Demnitatea umană nu poate fi ucisă Deși am citit multe cărți pe tema Holocaustului, nu pot ascunde uimirea, impresia dureroasă pe care mi le-a produs cartea scrisă de doi jurnaliști israelieni – Yehuda Koren și Eilat Negev, „În inimile noastre eram niște uriași” (Extraordinara poveste a piticilor din Rozavlea) apărută la Editura GRINTA din Cluj –Napoca, în traducerea Petruței Șerban, cu un cuvânt înainte semnat de Vasile Gogea. Cartea era cunoscută în variantele engleză și franceză, înainte de a ajunge în 2015 la noi, pentru uzul cititorului din România. Rozavlea este o localitate din Maramureș, iar numele provine de la Rozalia, strămoașa piticilor din această comună. Apariția piticilor de etnie evreiască în Maramureș este pusă sub semnul unei legende cu largă circulație din Evul Mediu timpuriu. Din multe surse este cunoscut faptul că evreii veniți din Est în secolul X-XI erau de fapt hazari mozaici, iar populația autohtonă i-a numit uriași pentru statura lor impresionantă. Roza Rozalina , se spune, s-ar fi îndrăgostit de o ființă minusculă, umană iar Dumnezeu i-a apropiat ca statură la nivelul liliputanilor, despre care noi știm că scria și Swift în romanele sale despre Gulliver. Primul pitic evreu cunoscut se numea Shimshon ( numele unui erou biblic) Eizik Ovitz (Ovici), iar urmașii au alcătuit o comunitate și o trupă de artiști ce au circulat în Europa și au avut succes. După ocuparea Nordului Ardealului de către trupele horthyste, ei au ajuns la Auschwitz. De la mitologie la realitate s-a ajuns prin apropierea de o istorie a Shoahului , a catastrofei umane numite și Holocaust. S-a scris apoi despre „Cei șapte pitici de la Auschwitz”, parafrazând motivul unui basm german cu Frumoasa Adormită. Celebrul călău dr. Mengele s-a ocupat personal de acești pitici, care printr-un joc al sorții au supraviețuit. Ultima urmașă, Perla Ovitz, a murit în 2001 în Israel. Autorii cărții au reușit să o viziteze și să discute cu ea despre un trecut greu de imaginat. Prologul cărții redă această întâlnire. Istoria reală începe cu anul 1866, în Maramureș, unde tradiția s-a păstrat și anual s-a ținut Festivalul Roza Rozalinda în localitatea ce a preluat numele mitologicei eroine, care mai are 7000 de locuitori, țărani români. În acel an, 1866 s-a născut primul pitic în familia lui Leib și Frieda Ovitz, care a confirmat, am putea spune, miezul legendei expuse mai înainte. În zonă mai trăiau circa 200 de evrei, iar Shimshon a găsit o mireasă pe potrivă. Talmudul nu acceptă rabini cu deformații fizice, astfel că piticii s-au grupat separat în propria comunitate. Pentru a susține realitatea celor expuse, autorii au apelat la numeroase surse, începând cu Arhivele de la Yad Vashem, Ierusalim, de la Muzeul Auschwitz, Polonia, din Germania, Muzeul Holocaustului din Washington, o seride lucrări științifice și beletristice de diverși autori, despre Auschwitz, despre Mengele, articole, zeci de interviuri cu martori supraviețuitori, experți, specialiști, translatori, cercetători. Este anexată genealogia familiei Ovitz pe două secole. Cartea a apărut cu sprijinul și la inițiativa primarului comunei Rozavlea, Vasile Mârza. Notele din subsolul paginilor explică terminologia din idiș, din alte limbi, din istoria biblică și modernă a evreilor. O lucrare monumentală despre oameni –giganți la suflet, fizic mai mici decât noi. Mulțumiri autorilor și editurii. BORIS MARIAN MEHR

Pe langa cele 10 porunci biblice, ne-a fost oferita o prezentare scurta, dar cuprinzatoare, a celor zece nevoi umane realizata de catre Solomon Marcus, matematician roman, de origine evreiasca, membru titular al Academiei Romane.

Pe langa cele 10 porunci biblice, ne-a fost oferita o prezentare scurta, dar cuprinzatoare, a celor zece nevoi umane realizata de catre Solomon Marcus, matematician roman, de origine evreiasca, membru titular al Academiei Romane. 1. Nevoia de a da un sens vietii, la nivel elementar: suna complicat, asa-i? Nu este! Cel putin o data pe zi ar trebui sa fim recunoscatori pentru simplul fapt ca s-a intamplat sa existam si e o minune ca traim si suntem sanatosi. 2. Nevoia de improspatare. Aceasta improspatare nu implica doar utilizarea apei si a sapunului. Este mai profunda, se necesita o improspatare a mintii, un gand pozitiv, o noua emotie sufleteasca. 3. Nevoia de intrebare, de cunoastere: copiii au acea etapa a vietii in care pun o multime de intrebari. Dornici de cunoastere, acestia tind sa enerveze adultul deja atotstiutor. Din pacate, pentru noi, suntem departe de acest statut; iar daca nu mentinem vie aceasta dorinta de cunoastere, ajungem sa ne izbim incet, dar sigur, de pragul ignorantei. 4. Nevoia de indoiala. A te indoi si a fi nehotarat, face parte din natura noastra. Este ceva firesc si normal sa nu fim de acord cu absolut tot ceea ce se petrece in noi, in jurul nostru, iar dascalii ar trebui sa fie cei care sa ne sadeasca acest instinct primar, de a cauta mai mult si de a nu ne multumi cu putin. 5. Nevoia de esec. Nu ne nastem invatati! Desi multi pretindem ca stim asta, putini aratam. Ne este teama de esec, vrem sa credem ca noi nu gresim. Nimic mai neadevarat. Este omenesc sa gresim, insa este de condamnat o stagnare la acest nivel, de a repeta greseala la infinit. 6. Nevoia de joc. Universul ludic este primul pe care il descoperim, treptat nivelul de „joc” avanseaza. Iar de la un simplu joc de fotabal sau „de-a v-ati ascuns” ajungem la o descoperire interna. Incercam sa ne descoperim pe noi insine, iar apoi sa cercetam terenul necunoscut al persoanei pe care o iubim. 7. Nevoia de identitate. Cine sunt eu? Intr-o lume care se afla sub efectul globalizarii, intr-un stat in care sunt mai multe etnii si in conditiile in care zi de zi interactionez cu oameni de orice fel, identitatea mea este mai greu de gasit. Potrivit lui Solomon Marcus: „tensiunile existente intre diferite identitati ale fiecarei persoane si intre identitatile unor persoane diferite sunt, in ultima instanta, la radacina multor conflicte si razboaie ; aici isi afla radacinile si terorismul existent la scara mondiala.” 8. Nevoia de omenesc si de omenie. Doua cuvinte mari. Daca nu ai fost invatat din copilarie sa fii om, nu este nicio problema, mai ai timp, trebuie doar sa vrei. Iar de la omenesc la omenie este doar un pas. Este atata nevoie in lume de bunatate si generozitate…ia aminte! 9. Nevoia de cultura. Oare cat timp alocam pe zi culturii? Omenirea detine o conglomeratie de elemente culturale, de natura filosofica sau matematica, logica sau muzicala; indiferent de ce fel, sufletul trebuie hranit la fel ca si trupul. Avem nevoie sa depasim nivelul de ignoranta. 10. Nevoia de transcedenta. Etimologic, „trans” inseamna dincolo iar verbul latinesc ce i se alatura, s-ar traduce prin a te catara. A depasi ceea ce iti este permis si ceea ce este considerat ca fiind normal.

Celebrii Guggenheim

Celebrii Guggenheim Teoriile conspiraționiste, asezonare cu false Protocoale ale Înțelepților Sionului, referiri la grupul Bildenberg, francmasonerie, ș.a. au un frumos contra-argument prin activitatea exemplară a unor evrei bogați precum familia Guggenheim. Începem cu Meyer și Daniel Guggenheim, primul născut în Elveția în 1828, iar fiul, în SUA, în 1856. Dezvoltând o rețea minieră în toată țara, Meyer a acumulat o avere impresionantă, a trecut și la import de broderie elvețiană, principalul moștenitor și continuator al acestor întreprinderi fiind Daniel, unul dintre cei șapte fii ai lui Meyer. Au fost înființate topitorii, rafinării, fabrici de prelucrare a fierului, astfel că industria americană a beneficiat de talentul organizatoric și tehnic al unei generații de entuziaști deschizători de drumuri. În 1919, Daniel Guggenheim era director al unor companii cu sedii în mai multe țări ale lumii. A fi bogat prin munca și talentul tău și al colaboratorilor este o virtute și nu un blam , cum ne-au „aburit” marxist-leniniștii. În 1925 a fost înființată Fundația Memorială John Simon Guggenheim care oferea burse de studii artistice în SUA și în Europa. Fundația Solomon R. Guggenheim a început în 1937 să administreze cunoscutul Muzeu de Artă din New York și Colecția din Veneția, care le poartă numele. Actualul Muzeu Guggenheim din New York a fost construit în 1956-1959 și este adăpostit într-o clădire de concepție arhitectonică originală, în formă de spirală ascendentă, fără decorațiuni, în afara de operele unor pictori de cea mai însemnată valoare. Spațiul este luminat de un dom de sticlă pe o structură de oțel inox. Peggy ( Marguerite) Guggenheim, nepoata primilor întreprinzători, născută în 1898, la New York, decedată în 1979, s-a ocupat de colecționarea unor opere valoroase de artă, după peregrinări prin Europa, mai des la Paris, apoi Londra. În 1941 s-a căsătorit cu pictorul suprarealist Max Ernst, a adunat în jurul ei numeroși artiști, iar după război s-a stabilit la Veneția. La Bilbao, în nordul Spaniei s-a înființa în 1997, cu participarea unui arhitect de talent, Frank Gehry, s-a înființat un nou muzeu Guggenheim, într-o clădire învelită în titan. O investiție enormă ca preț, unde sunt aduse expoziții de artă din toată lumea. Iată, pe scurt, ce se poate realiza prin muncă și dragoste pentru frumos, fără conspirații și false protocoale. BMM