Boris Marian Mehr - articole

Eugen Ionescu

2012-02-10T02:49:00.001-08:00

Eugen Ionescu- între cotidian și genial

.
• Eugen Ionescu ( n. 26 noiembrie 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și moartea marelui său precursor Ion Luca Caragiale.

Tatăl său, Eugen Ionescu, român, era avocat, iar mama, Marie-Thérèse (născută Ipcar) avea cetățenie franceză. La vârsta de patru ani își însoțește familia în Franța, unde va rămâne până în 1924. În copilărie Eugen Ionescu și sora sa au simțit pe pielea lor drama destrămării căminului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tatăl i-a readus pe amândoi copiii în România. În noua lor familie cei mici au fost supuși la unele abuzuri fizice și verbale, iar această traumă a marcat profund destinul artistic al scriitorului.
Marta Petreu susține că Marie-Thérèse Ipcar ar fi fost evreică, iar Florin Manolescu va relua această afirmație în capitolul consacrat dramaturgului din Enciclopedia exilului literar românesc. Fiica scriitorului, Marie-France Ionesco, a demonstrat însă cu acte că bunica sa, Marie-Thérèse, era de confesiune protestantă și că nu este adevărată afirmația lui Mihail Sebastian din Jurnal că aceasta s-ar fi convertit la creștinism abia înainte să moară. Teza Martei Petreu era că tocmai acest amănunt al originii etnice l-ar fi împiedicat pe Eugen să se "rinocerizeze", într-o perioadă când colegii săi de generație cochetau deja cu ideile totalitare.
După ce mama sa a pierdut procesul de încredințare a minorilor, copilul Ionescu și-a continuat educația în România, urmând liceul la Colegiul Național Sfântul Sava din București. Examenul de bacalaureat îl susține la Colegiul Național Carol I din Craiova. Se înscrie la Facultatea de Litere din București, obținând licența pentru limba franceză. Terminând cursurile universitare în 1934, este numit profesor de franceză la Cernavodă; mai târziu este transferat la București. În 1936 se căsătorește cu Rodica Burileanu, iar în 1938 pleacă la Paris ca bursier. Acolo lucrează ca atașat cultural al guvernului Antonescu pe lângă guvernul fascist de la Vichy. Tot acolo își scrie și teza de doctorat "Tema morții și a păcatului în poezia franceză" pe care nu o va susține niciodată. Numirea sa în postul de atașat cultural la legația României din Paris se datorează politicii pe care Mihai Antonescu, ministrul de Externe a dus-o de a salva mai mulți intelectuali români, trimițîndu-i ca să lucreze în diplomație în țările de care erau legați sufletește, pe filo-germani în Germania sau pe filo-francezi în Franța. Activitatea politică a atașatului cultural la Paris era însă minimală, Ionescu rezumîndu-se să traducă sau să faciliteze traducerea unor autori români contemporani sau să aranjeze publicarea lor în revistele literare franceze.
Primele apariții ale lui Eugen Ionescu sunt în limba română, cu poezii publicate în revista Bilete de papagal (1928-1931) a lui Tudor Arghezi, articole de critică literară și o încercare de epică umoristică, Hugoliada: Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo. Volumul de debut e un volum de versuri și se numește Elegii pentru ființe mici. Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat Nu !, premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru "scriitori tineri needitați". Desprindem deja o formulă a absurdului, cartea producând uimire, derută, comic irezistibil. Astfel, după ce atacă figurile majore ale literaturii române din acea vreme, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu pentru că nu ar fi creat o operă valabilă, Eugen Ionescu revine și susține că ar putea dovedi exact contrariul!
Întreaga operă ce va urma poate fi considerată ca un efort original și reușit de a desprinde din banalitatea contingentului sensul tragic și absurd al existenței, fatalitatea morții, splendoarea și neantul condiției umane.
Prima lui piesă de teatru, La Cantatrice Chauve ("Cântăreața cheală") a fost reprezentată la 11 mai 1950 la Théatre de la Huchette în regia lui Nicholas Bataille, pusă în scenă la sugestia doamnei Monica Lovinescu, cea care la București urmase cursurile Seminarului de regie și artă dramatică a lui Camil Petrescu, fiind primită cu răceală de public și de critică. Piesa relua o alta, scrisă în limba română, și intitulată Englezește fără profesor, publicată din nou în limba natală abia după 1990. Piesa se va impune treptat după ce o serie de mari oameni de cultură francezi scriu articole entuziaste despre ea și va deveni cea mai longevivă piesă a acestui mic teatru parizian, Théatre de la Huchette, a cărui sală era comparabilă cu cea a Teatrului Foarte Mic de la noi. Urmează o perioadă foarte fecundă, în care autorul prezintă, an de an, câte o nouă piesă. Sălile de teatru rămân goale, dar treptat începe să se formeze un cerc de admiratori care salută acest comic ivit din absurd, unde insolitul face să explodeze cadrul cotidian.
Teatrul cel mai de seamă al Franței, La Comédie Française, prezintă în 1966, pentru prima dată, o piesă de Ionescu, Setea și Foamea și apoi piesa Regele moare. Anul 1970 îi aduce o importantă recunoaștere: alegerea sa ca membru al Academiei Franceze, devenind prin aceasta primul scriitor de origine română cu o atât de înaltă distincție.
Opera lui Eugen Ionescu a constituit obiectul a zeci de cărți și sute de studii, teze de doctorat, colocvii internaționale, simpozioane și festivaluri. Criticii disting, în general, două perioade sau maniere ale teatrului ionescian. Prima cuprinde piese scurte, cu personaje elementare și mecanice, cu limbaj aberant și caracter comic predominant: Cântăreața cheală, Lecția, Scaunele și altele. A doua încadrează piese ca Ucigaș fără simbrie, Rinocerii, Regele moare etc., în care apare un personaj principal, un mic funcționar modest sau rege visător și naiv, cu numele de Berenger sau Jean. În aceste piese acțiunea și decorul capătă importanță, limbajul este mai puțin derutant și comicul este înlocuit progresiv cu tragicul. Temele predominante sunt singurătatea și izolarea, falsitatea, vacuitatea. Obsesia morții este marea forță motrice a operei lui Eugen Ionescu, de la moartea gândirii și a limbajului la moartea neînțeleasă și neacceptabilă a individului. Prin ce minune, atunci, geniul autorului creează în mod paradoxal comicul? Nici didactic, nici moralizant, antisentimental și anticonvențional, teatrul lui Ionescu este un teatru-joc, un joc adevărat, deci liber și straniu, pur și sincer, provocator, un lanț pasionant, vertiginos și în toate direcțiile. De fapt, comedia și tragedia se împletesc necontenit: drumul luminos de comedie devine drumul spre întuneric, spre moarte.
Cu ocazia centenarului nașterii scriitorului, în anul 2009 opera lui Eugen Ionescu a fost celebrată în mod oficial în întreaga lume, la propunerea României și a ambasadorului acestei țări la UNESCO, criticul literar profesor Nicolae Manolescu. Autorului i-au fost consacrate numeroase manifestări culturale, atât în țară, cât mai ales în străinătate.
Cu această ocazie, fiica sa, Marie-France Ionesco, posesoare a drepturilor de autor, domiciliată la Paris, a protestat puternic împotriva prezentării lui Eugen Ionescu drept autor român, argumentând că toate piesele sale au fost scrise în limba franceză.[1]
Dramaturgie
• Cântăreața cheală (1950)
• Lecția (1951)
• Scaunele (1952)
• Victimele datoriei (1953)
• Amadeu (1954)
• Jacques sau supunerea (1955)
• Ucigaș fără simbrie (1957)
• Rinocerii (1959)
• Regele moare (1962)
• Pietonul văzduhului (1963)
• Setea și foamea (1966)
• Delir în doi (1967)
• Jocul de-a măcelul (1970)
• Macbett (1972)
• Ce formidabilă harababură (1973)
• Omul cu valize (1975)
• Călătorie în lumea morților (1980)
Eseuri. Proză literară
• La Photo du Colonel (1962)
• Note despre teatrul de avangardă (1962)
• Note și contranote (1966)
• Jurnal în fărâme (1967)
• Prezent trecut, trecut prezent (1968)
• Descoperiri (1969)
• Solitarul (1973)
• Situații și perspective (1980)
• Căutarea intermitentă (1988)
] Ediții în limba română
• Elegii pentru ființe mici, versuri, București, Editura Cercul Analelor Române, 1931 (reeditări: București, Editura Jurnalul Literar, 1990)
• Nu, București, Editura Vremea, 1934 (reeditări: București, Editura Humanitas, 1991; 2002)
• Antidoturi, traducere de Marina Dimov, București, Editura Humanitas, 1993
• Căutarea intermitentă, traducere de Barbu Cioculescu, București, Editura Humanitas, 1994
• Însinguratul, roman, traducere de Rodica Chiriacescu, București, Editura Albatros, 1990
• Între viață și vis. Convorbiri cu Claude Bonnefoy, traducere de Simona Cioculescu, București, Editura Humanitas, 1999
• Jurnal în fărâme, traducere de Irina Bădescu, București, Editura Humanitas, 1992
• Note și contranote, traducere și cuvânt introductiv de Ion Pop, București, Editura Humanitas, 1992
• Prezent trecut, trecut prezent, traducere de Simona Cioculescu, București, Editura Humanitas, 1993
• Sub semnul întrebării, traducere de Natalia Cernăuțeanu, București, Editura Humanitas, 1994
• Teatru, traducere, cuvânt înainte și note asupra ediției de Dan C. Mihăilescu, vol. I-V, București, Editura Univers, 1994-1998
• Teatru, traducere de Vlad Russo și Vlad Zografi, vol. I-X, București, Editura Humanitas, 2003-2008
• Eu. Ediție îngrijită de Mariana Vartic. Cu un prolog la Englezește fără profesor de Gelu Ionescu și un epilog de Ion Vartic, Cluj, Editura Echinox, 1990
• Război cu toată lumea. Publicistică românească, vol. I-II, ediție îngrijită și bibliografie de Mariana Vartic și Aurel Sasu, București, Editura Humanitas, 1992
Traduceri
• Eugen Ionescu a tradus în limba franceză și a prefațat volumul de nuvele al ardeleanului Pavel Dan, Urcan Bătrânul. Volumul tradus a apărut la Marsilia (Marseille), în anul 1945, cu titlul Le Père Urcan.
Bibliografie selectivă
• Gelu Ionescu,Anatomia unei negații. Scrierile lui Eugen Ionescu în limba română (1927-1940), București, Ed. Minerva, col. Universitas, 1991 ISBN 973-21-0218-7
• Marta Petreu, Ionescu în țara tatălui, Cluj-Napoca, Ed. „Biblioteca Apostrof”, col. „Ianus”, 2001 ISBN 973-9279-48-1
• Alexandra Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco: L'Oubli du fascisme, Paris, Presses Universitaires de France - PUF, (Perspectives critiques), 8 avril 2002 ISBN 2130517838
• Laura Pavel, Ionesco. Anti-lumea unui sceptic, Pitești, Ed. Paralela 45, 2002 ISBN 973-593-686-0
• Marie-France Ionesco, Portretul scriitorului în secol (traducere din franceză de Mona Țepeneag), București, Ed. Humanitas, 2003 ISBN 973-50-0400-3
• Matei Călinescu, Eugène Ionesco: teme identitare și existențiale, Iași, Ed. Junimea, 2006
• Giovanni Rotiroti, Odontotyrannos. Ionesco e il fantasma del rinoceronte, Roma, Il filo, 2009
• Michel Finkenthal – Clovnul în agora
•
Mormântul lui Eugen Ionescu / Eugène Ionesco, în cimitirul parizian Montparnasse.

TESTAMENT
Mesajele nu au nici un efect asupra mea. În acest moment mi-e totuşi atât de rău încât îmi este greu să scriu. Nici ideile nu-mi vin când durerea este atât de violentă. Este aproape ora 5, va veni noaptea, noaptea pe care o detest dar care îmi aduce totuşi, câteodată, un somn atât de plăcut. Mi se joacă piesele cam peste tot în lume şi cred că aceia care se duc să le vadă râd sau plâng, fără a simţi dureri prea violente. Ştiu că se va sfârşi curând, dar, cum am spus-o de curând, fiecare zi este un câştig.
Mi-e greu să continui, din pricina acestui vid existenţial
Câteodată vin să mă vadă prietenii, câţiva prieteni devotaţi. Îmi face mare plăcere să-i văd, dar după o oră obosesc. Oare ce altceva făceam, mai bine, înainte? Cred că mi-am pierdut timpul şi că am alergat în van. Îmi simt mintea goală şi mi-e greu să continui, nu din cauza durerilor ci a acestui vid existenţial de care e plină lumea, dacă pot spune că lumea este plină de vid. Ca de obicei, mă gândesc că poate voi muri în această seară sau, să nădăjduim, mâine ori poimâine. Sau, chiar, cine ştie cât timp mai târziu. Când nu mă gândesc la tot ce poate fi mai rău, mă plictisesc. Câteodată mă gândesc că mă gândesc, mă gândesc că mă rog. Cine ştie, poate că va fi totuşi ceva, va fi ceva. Poate că după va fi bucuria. Care este forma lui Dumnezeu? Cred că forma lui Dumnezeu este ovală…
Am fost ajutat de mulţi oameni cărora le datorez recunoştinţă
Am fost ajutat în carieră – carieră, cum se spune – de un mare număr de oameni cărora le datorez recunoştinţă.
A fost, mai întâi mama, care m-a crescut, care era de-o incredibilă tandreţe şi plină de umor în ciuda faptului că unul dintre copii îi murise la o vârstă fragedă şi că fusese abandonată – după cum am povestit adesea – de soţul ei ce a lăsat-o singură în marele Paris. Dar pe parcursul vieţii, mai ales soţia mea, Rodica, şi fiica mea, Marie-France, au constituit pentru mine cel mai mare ajutor. Fără ele, este limpede că n-aş fi făcut nimic, n-aş fi scris nimic. Le datorez şi le dedic întreaga mea operă. Apoi, mai târziu, au fost toţi profesorii mei de la liceul din Bucureşti.
Datorez mult şi unui escroc, Kerz, care s-a declarat falit în ziua ultimei reprezentaţii cu Rinocerii la New York, ceea ce lui I-a adus, în 1940, suma de 10.000 de dolari, dar şi mie mi-a adus renumele în Statele Unite. El m-a ajutat fără să vrea. Au fost, apoi cronicile literare engleze şi franceze. În plus aceste cronici au ridicat împotrivă pe criticii de stânga care crezuseră la început că eu însumi sunt de stânga aşa după cum ceilalţi mă credeau de dreapta. Apoi, încă o dată soţia mea, mereu soţia mea, care m-a obligat să-mi trec examenul de licenţă. Şi mi-a făcut bine, dorind să mă distrugă, cea de-a doua soţie a tatălui meu, Lola, care m-a dat afară din casă, provocându-mă în acest fel să mă descurc şi să reuşesc. Mi-au făcut bine profesorii de la Liceul Sf. Sava care m-au gonit din liceu, ceea ce m-a determinat să-mi iau bacalaureatul într-un liceu de provincie, ocrotit de sora soţiei mele, Angela, care ţinea o pensiune pentru liceeni (liceeni care, după câte ştiu eu, n-au reuşit în viaţă). Vagabondând de la unul la altul, de la unii la alţii, eu, cel fără adăpost, am acum unul din frumoasele apartamente din Montparnasse. Am mai fost, în sfârşit, ajutat câteodată de rude mai mult sau mai puţin îndepărtate, de către mătuşa mea Sabina şi mătuşa mea Angela, de către profesori care îşi imaginau că am geniu. Am fost ajutat, mai recent, în timpul războiului din 1940 de Anca, mama soţiei mele, care în ciuda durerii proprii, cu inima sfărâmată, i-a lăsat pe ginerele şi fiica ei să plece în Franţa. A murit, sperând să se reîntâlnească cu noi la Paris, unde nu a putut ajunge. A murit cu această nădejde.
Poate Dumnezeu este acela care m-a ajutat toată viaţa şi eu nu mi-am dat seama
Am fost ajutat de Dumnezeu atunci când, refugiat la Paris pentru că nu voiam să mă alătur comuniştilor de la Bucureşti, am plecat într-o zi la piaţă fără un ban în buzunar şi am găsit pe jos 3000 de franci (din 1940!). Atâtea întâmplări mi-au venit în ajutor! Poate Dumnezeu este acela care m-a ajutat toată viaţa, care mi-a sprijinit toate eforturile şi eu nu mi-am dat seama. Am fost ajutat, apoi, de proprietarul meu din strada Claude Terrasse, dl.Colombel, Dumnezeu să-l binecuvânteze, care nu a cutezat să arunce în stradă un biet refugiat care nu-şi plătea chiria dar era poate trimis de Domnul.
În ciuda eforturilor mele, în ciuda preoţilor, n-am reuşit niciodată să mă las în voie, în braţele Domnului
Şi astfel, din mână în mână, am ajuns să obţin un soi de enormă celebritate şi să ajung împreună cu soţia mea la vârsta de 80 de ani, chiar 81 şi jumătate, cu frica morţii, cu nelinişte, fără a-mi da seama că Dumnezeu îmi dăruise atâtea binefaceri. El n-a abolit, pentru mine, moartea, ceea ce mi se pare inadmisibil. În ciuda eforturilor mele, în ciuda preoţilor, n-am reuşit niciodată să mă las în voie, în braţele Domnului. N-am reuşit să cred destul. Eu sunt, din păcate, ca omul acela despre care se spune că făcea în fiecare dimineaţă această rugăciune: “Doamne, fă-mă să cred în Tine”. Ca toată lumea, nici eu nu ştiu dacă, de cealaltă parte, există ceva sau nu este nimic. Sunt tentat să cred, ca şi Papa Ioan Paul al II-lea, că se desfăşoară o luptă cosmică enormă între forţele tenebrelor şi cele ale binelui. Spre victoria finală a forţelor binelui, cu siguranţă, dar cum se va produce aceasta? Suntem oare fărâme dintr-un tot, sau suntem fiinţe care vor renaşte? Lucrul care mă întristează poate cel mai mult este despărţirea de soţia şi fiica mea. Şi de mine însumi! Sper în continuitatea identităţii cu mine însumi, temporală şi supratemporală, traversând timpul şi în afara timpului.
Cu toate acestea, este greu să-ţi imaginezi o lume fără Dumnezeu
Nu apărem pe pământ pentru a trăi. Apărem pentru a pieri şi a muri. Trăieşti copil, creşti şi foarte repede începi să îmbătrâneşti. Cu toate acestea, este greu să-ţi imaginezi o lume fără Dumnezeu. Este totuşi mai simplu să ţi-o imaginezi cu Dumnezeu.
S-ar putea spune că medicina modernă şi gerontologia doresc, prin toate mijloacele, să reconstruiască omul în plenitudinea sa, aşa cum divinitatea n-a putut s-o facă: în pofida bătrâneţii, a stricăciunii, a slăbiciunii, etc. Să-i restituie omului integritatea, în imortalitate, aşa cum divinitatea n-a ştiut sau n-a vrut s-o facă. Cum n-a făcut-o divinitatea.
În acelaşi timp, în ciuda a orice, cred în Dumnezeu
Înainte, sculându-mă în fiecare dimineaţă spuneam: slavă lui Dumnezeu care mi-a mai dăruit încă o zi. Acum spun: încă o zi pe care mi-a retras-o. Ce-a făcut Dumnezeu din toţi copiii şi vitele pe care I le-a luat lui Iov?
În acelaşi timp, în ciuda a orice, cred în Dumnezeu, pentru că eu cred în rău. Dacă răul există, atunci există şi Dumnezeu.
Aprecieri -
Ce formidable bordel!
Un om oarecare, angajat al unei mici firme, primește o moștenire din partea unui unchi din America. Își cumpără un apartament într-o suburbie și se retrage din orice activitate, intrând într-o rutină plină de singurătate și alcool, întreruptă de o relație amoroasă pasageră și de certurile cu portăreasa.

Îi cunoașteți?
În timp ce ea se dezbracă din ce în ce mai pasional și mai grăbit, el este obsedat de o o întrebare: "Îl cunoașteți, o cunoașteți sau nu-i cunoașteți?". Chemarea ei la fel de obsesivă are drept răspuns nebunia lui.

Jocul de-a măcelul
Jocul de-a macelul a fost atacata pentru ca nu vorbeam de prioritatea politicii, ci de prioritatea mortii, a destinului ineluctabil. A vorbi despre moarte inseamna sa impiedici revolutia sa aiba loc. Politica, organizarea sociala fac parte dintre grijile noastre si ne fac sa uitam singura problema autentica, aceea a semnificatiei existentei noastre. Semnificatia existentei nostre este ca traim in uimire si ca suntem facuti pentru moarte. Cel care pune, care traieste aceasta problema se regaseste in metafizica, unde spune: de ce exista ceva, mai degraba decat nimic?(Eugene Ionesco)

Macbett
O satiră după piesa lui Shakespeare. Doi generali, Macbett și Banco, inițiază o rebeliune pentru care li s-a promis de către Arhiducele Duncan pământuri, titluri și bani, dar acesta își încalcă promisiunea. Încurajat de seducătoarea Lady Duncan, Macbett intenționează să-l asasineze pe Duncan și să se încoroneze rege. Dar sângele pe care îl varsă nu îl lasă să fie fericit, fiind vânat de fantomele victimelor sale și descoperind că nici noua sa soție nu este ceea ce pare.
Noul locatar
Vorbăria interminabilă a portăresei unui imobil contrastează puternic cu laconismul locatarului nou mutat. Acesta refuză aproape orice dialog cu semenii, ba chiar se autoclaustrează progresiv de vacarmul care a pus stăpânire pe lumea contemporană. El își crează propria oază de liniște în camera sa, printre mobilele pe care cei doi Hamali le cară necontenit.
Omul cu valize
Omul cu valize se reîntoarce în locurile natale, prilej ca timpul, spațiul și amintirile să creeze un amalgam ce lămurește ambiguitățile și dezvăluie adevăruri profunde.
Pietonul si Furia
Regele moare
Rinocerii
Eroul principal al piesei, Beranger, este singurul care, într-o lume unde toți cei din jurul său se transformă rând pe rând în rinoceri, rămâne păstrător al valorilor umanității. Deși transformarea oamenilor în rinoceri este anormală, prin proporțiile pe care le ia, acest fenomen ajunge să fie sinonim cu normalitatea și, paradoxal, omul ajunge să fie privit ca o ciudățenie.
Tabloul
Despre valoarea operei de artă și condiția artistului, despre adevăr și absurd, comic și tragic,a într-o lume în care banii sunt cei care influențează deciziile, iar produsele artistice sunt considerate inutile. Piesa începe cu povestea unui bătrân iubitor de artă, extrem de zgârcit, care locuieşte cu sora sa, Alice. Folosind abil argumentele, el reuşeşte, să-l convingă pe tânărul pictor venit să vândă un tablou să-i plătească chirie pentru locaţie.
Viitorul e in ouă sau Mare e grădina Domnului!
Părinții din familia Jacques şi familia Roberta, alături de alte rude, fac tot felul de eforturi pentru ca tinerii să perpetueze specia.Un text care te face să înţelegi faptul că viitorul nu va scăpa curând de urmele unui trecut bolnav care apăre când credeai că în sfârşit ai scăpat de el, exact acolo unde te-ai aştepta mai puţin.

Dupa 46 de ani (premiera 6 aprilie 1964), „Rinocerii“ au urcat din nou pe scena Teatrului de Comedie din Bucuresti. De data aceasta, nu ca o productie proprie, ci ca un spectacol-atelier gazduit doar de amintita institutie culturala. Montare experiment care, fireste, nu putea sa scape de comparatia cu aceea a regizorului Lucian Giurchescu, avându-l in rolul lui Berenger pe Radu Beligan, primita extraordinar si de publicul parizian si de criticii de teatru din capitala Frantei, entuziasmati de prestatia românilor in turneul de la mijlocul anilor ‘60. Un moment de referinta din istoria Teatrului de Comedie, care va implini, in 2011, cinci decenii de existenta.
Spectacolul-atelier al Catalinei Buzoianu s-a dezvoltat, in anul centenarului Eugène Ionesco, 2009, din patru experimente cu distributii diferite din România si de peste hotare realizate in Studioul International UNESCO de Teatru „André Louis Perinetti“ din Bucuresti si in cadrul Atelierelor

•
NN. Datele de mai sus sunt preluate din enciclopedii.
x x x x x x x x x x x x x x x x x
Am în față volumul „ Eu” ( Ed. Echinox – Cluj ,1990). Citim din „Elegii pentru ființe mici” – „ Un mic soare, Doamne/ pentru sufletul meu” …„ Cineva rupea din el/câte puțintel/l-a lăsat decolorat/și cvutremurat”…„ Prietene, să plângem/ o lacrimă pentru frunza galbenă”…„ În țara aceea nu deosebești piatra/ de pasăre sau duh”…” A murit de congestie pulmonară/ păpușa, madonă de ceară”.
Din proza și eseurile publicate în periodice –„ A lupta pentru drepturile tale înseamnă de fapt a nedreptăți pe altul” …„ Am o adâncă silă pentru tot ce este vital, biologic instinctual, specific”…„ Suprema noblețe, să te rușinezi să lupți pentru viață, să te lași ucis, cu ai tăi, de asasini” …” Puricoșii care pun viața deasupra tuturor lucrurilor, imbecilii care cred în supraom”…„ Din slăbiciune respect durerile. Sunt politicos cu florile, cu câinii, cu pietrele” …„ Iubesc numai înfrânții, urăsc victorioșii…Sp fim umili față de umili …sunt totdeauna gata să pactizez cu dușmanul… furia mea cea mai vehementă nu poate rezista în fața unui surâs, fie fals, al dușmanului” … ”Eram scăldat într-o baie de suferință, nimic pentru setea mea de bucurie, era de ajuns o mână să mi se întindă, un deget, o voce blândă”…„Am descoperit că arta este superioară științei, filosofiei, faptei”… „ Viața este bestialitate”…
Despre VICTOR HUGO - „Deficiențele spirituale ale lui Victor Hugo i-au constituit talentul… El nu a fost un poet, ci un orator…El a influențat nu prin ideile sărace, ci prin metaforizarea ideilor sărace… Nu știa că metafora poate fi o condiție a poeziei, dar nu poezia însăși…Torentul lui Hugo nu este, de fapt, decât o o găleată vărsată, paie și ape murdare…Să nu se confunde un poet cu un om talentat. Un om de talent este un om social… Destinul adevăraților poeți este să nu aibă succes niciodată… Hugo a fost un om mare, tipic…A știut să fie nici al lui, nici al lumii… A fost de o mediocritate exemplară…Prefețele sale erau revoluționare, pentru că revoluția era la putere ( n.n. EXTRAORDINAR!)… A vrut glorie, avere, putere , le-a avut pe toate… A început să scrie poezie numai pentru a avea gloria unui Chateaubriand, pe care apoi l-a disprețuit…Cât a trăit , a scris despre iertare, bunătate și nu și-a uitat niciodată criticii, i-a insultat ( Nissard, Merimee, Montalambert)…Se credea bun și nu era… Știa despre relația soției sale Adele, cu Saint Beuve și a acceptat-o cu condiția ca prietenul său să continue să-i facă reclamă . Când acesta l-a refuzat, l-a dat afară și a înșelat-o pe Adele până la moarte…Hugo nu a înțeles nici poezia, nici sufletul soției sale…După Napoleon a fost regalist, după căderea regelui a fost republican… La moartea fiicei sale a scris sute de poezii, a consumat cantități imense de hârtie, soția sa suferea în tăcere, el îi cerea părerea asupra poemelor sale…Avea nevoie de suferință…Francezii doreau prin Hugo să aibă un Goethe al lor, dar sufereau că nu așa stăteau lucrurile…Admirația lui Hugo era facilă, îl admira și pe regele Ludovic Filip, care îl lingușea …
Despre „Journale en miettes” - ar trebui citate pagini întregi, dar rezumăm, cum ne pricepem. Binele este anost. Dracul este inteligent, Dumneze este … simplu. „La cinema m-a iritat înfrângerea intrigantului” … „ Răutatea este bunătatea exasperată…Posteritatea nu e niciodată dreaptă…. De ce să nu-mi complic viața? Ce am altceva de făcut? … Chietudinea plană seamănă cu moartea …Am oroare de înțelepți și de moraliști …Superioritatea omului stă în gratuitate ( citat din Gide)…Există po inițiere dificilă în nebunie- poezie, idei, religie, politică… dar ești prins, nu mai scapi…Poiezia pare o scrânteală, burghezului cu mult stomac umplut de înțelepciune… Chelule, ai cumințenia prudă a vacii…Omul inventează sensuri, care să-i justifice existența…Prefer coșmarul, acestei vieți insipide, prefer chinul, morții…Sufăr când par mai puțin inteligent decât alții…Înainte de a fi celebru eram un ins mult mai simpatic…Critica este un joc futil, neimportant…Viața este plină de lucruri inexplicabile, dar cel mai mult este plină de mine …Uneori mi-e frică de oameni” …
„Cântăreața cheală” ( „Englezește fără professor”) – prima scenă – se discută despre mâncare, pește, salată, untdelemn,supă, despre băcanul din colțul străzii, apoi umează absurdul – iaurtul este bun pentru rinichi … și apoteoză, doctorul conștiincios trebuie să moară cu bolnavul, bolnavul seamănă cu un vapor, au boli asemănătoare, de ce nu se dă în ziar vârsta noilor născuți și numai a morților ( butadă),
a murit Bobby, care avea același nume cu al soției, Bobby, iar deosebirea dintre ei a devenit mai evident prin faptul că Bobby – soțul murise, hârtia este pentru scris, pisica este pentru șoarece, iar brânza este pentru zgâriat, ș.a.m.d. Ionescu a recunoscut că a scris această piesă, una dintre cele mai cunoscute piese absurde după Jarry, consultând un manualde engleză „fără profesor”.
Nu ne-am propus o analiză a operei ionesciene, care , la fel ca și în cazul lui Caragiale, nu are o mare întindere, dar este inepuizabilă în esență. Dacă lectorul nu este „ipocrit”, poate spune, cel puțin în sinea lui – „ Ionesco c”est moi”. Credem că literatura slătineanului, devenit parizian get-beget, Eugen |Ionescu este opera unui geniu.
BORIS MARIAN

Trakl - 125

2012-02-03T20:57:00.001-08:00

Trakl sau tânguirea mierlei- 125

„Trecu și aurul acestor zile/culoarea brună și albastră/ sunetul flautului de departe”…” cade o ploaie neagră”…„o lumină risipită de vânt” …„nimfele s-au ascuns în codrii de aur/ ne îngropăm prietenii”…„ peste ruine , ochiul de aur al Domnului se lasă trist”… „ un înger de plumb, un înger palid/ pășește fiul în casa pustiită a Tatălui”…Acestea sunt tânguirile poetului austriac Georg Trakl, cu glasul său de mierlă divină. Ciclul care îl reprezintă cel mai bine este ”Sebastian im Traum” ( Sebastian în vis- 1915). Este o „revedere” a copilăriei și adolescenței, cu un an înaintea morții. „ În liniște locuia copilăria”. ..„ Și-a dus pruncul o mamă în lumina lunii”… Ceea ce îl apasă pe Trakl este seara, amurgul, appoi toamna, iarna. El trebuia să trăiască în Sudul veșnic luminos, la Tropice. A mai prins și Primul Război Mondial. Dar și vara el aude pașii „negri” venind din pădure. „ În grădina brună se aude clopotul”. Scrie șapte „cântece” despre moarte. „Au îngropat ciobanii soarele-n pădure”… „ De sub scoarța copacului iese îngerul negru”…Are și numeroase proze scurte – poeme adevărate.
Născut la 3 februarie 1887 , la Salzburg, absolvă în 1908 o școală de farmacologie, apoi obține și masteratul , la Viena în 1910. Deja, în 1906, își încearcă talentul literar în dramaturgie, scrie două piese scurte – „ Ziua morții” și „Fata Morgana”. Deși Trakl a distrus manuscrisele, Ibsen și Maeterlinck știau despre aceste încercări, chiar le-au folosit tematica. Se pasionează apoi de poezie, sub influența lui Buadelaire și Verlaine, citiți în original. Își face serviciul militar în anii 1910-1911, deși nu era prea robust, putea să obțină o scutire. Lucrează ca farmacist, ca funcționar de administrație, circulă în diverse orașe, se stabilește în 1912 în Tirol, pe care îl descoperă ca pe o patrie a „ lenei” de care avea nevoie pentru scris. |Este susținut de un om cu stare, devenit prieten, Ludwig von Fickers, care va scrie o biografie a poetului încă necunoscut publicului larg. Acesta îi și publică o serie de poezie, îl pu ne în legătură pe Trakl cu K. Kraus, Kokoschka, Else Lasker- Schueler, o mare poetesă, mai târziu. La izbucnirea războiului, în 1914, este trimis ca asistent cu medicația, în Galiția. Moartea a nouăsprezece răniți într-o singură noapte , la spitalul de campanie unde se afla, îi produce o criză nervoasă cumplită. Încearcă să se sinucidă, este trimis la un spital din Cracovia, unde ia benevol o supradoză de cocaină și moare în noaptea de 3 spre 4 noiembrie 1914 . Avea 27 de ani și era una dintre primele jertfe ale Primului Război Mondial ce avea să producă peste 20 de milioane de morți – combatanți. Trakl s-a războit cu moartea însăși. A devenit cunoscut abia în interbelic , scrierile sale au fost traduse în principalele limbi de circulație, inclusiv, rusă. În limba română a apărut în 1881, la Ed. Facla, o versiune în traducerea poetului Petre Stoica, bănățean, bun cunoscător al limbii germane. Încadrat la post-simboliști, expresioniști, Trakl își păsttrează un loc aparte, prin sensibilitatea exacerbată, iubirea pasionată de natură, de viață, respingerea morții violente și a ideii de moarte, deși a cultivat angoasa maladivă care îl măcina. Opera sa nu cuprinde mai mult de circa o sută de poeme, scrieri dramatice, eseistică, corespondență. Pentru cei care și-au umplut rafturile cu zeci de titluri de volume cu poeme proprii, Trakl este un rău exemplu.
Dar ce înseamnă un poem de Trakl, Rilke ș.a. din literatura germană, ca exemplu, față de poemele unor efemeri autori? „ Sera când umblăm pe cărări întunecate/ ne răsar în față palidele noastre făpturi”.
Cităm în încheiere, din poemul „Occident” dedicat Elsei Lasker Schueler- „ În copilărească liniște/în câmpul cu grâne, unde o cruce se înalță mută/ celui ce ne privește/ în suspine/ îi apare umbra și trecerea”.

BORIS MARIAN

Evreul „rătăcitor”

2012-01-24T01:58:00.001-08:00

Evreul „rătăcitor”

Legenda evreului veșnic rătăcitor nu are nici o bază istorică. S- a născut în mijlocul mileniului al doilea al erei noastre și a alimentat un antievreism de imagine ( falsă). Se spunea că un evreu din Ierusalim i-ar fi refuzat lui Iisus, în drumul Golgotei, o cană cu apă și chiar a strigat – „Să fie răstignit”. Numit Ahasverus, prin preluarea eronată a numelui unui rege persan care este amintit în Cartea Esterei, evreul respectiv a fost blestemat să nu moară niciodată și să rătăcească pentru a-și răscumpăra vina față de Mântuitor. Legenda contrazice chiar morala creștină care respinge răzbunarea. Dar istoria evreilor este în mare parte o istorie a unei Diaspore ( Risipire, în grecește).
Veniți în Canaan la începutul mileniului al II-lea î.e.n., evreii antici care au antrenat și alte triburi, au reușit la începutul primului mileniu, deci după o mie de ani, să-și întemeieze un regat puternic sub David și Solomon. Regatul se divide în Israel și Iudeea. Apoi, în anul 722 î.e.n. asirienii distrug regatul Israel, iar în anul 586 î.e.n. babilonienii distrug regatul Iudeei. În anul 165 î.e.n. Iuda Macabeul alungă pe grecii regelui Antiochos și întemeiază un nou regat cu capitala la Ierusalim. Dinastia decade, apar regii idumei, Irod și urmașii săi, romanii pun stăpânire pe Palestina, iar în anul 70 e.n. Templul Mare din Ierusalim este distrus. Anul 135 e.n. marchează ULTIMA ÎNCERCARE de refacere a statului evreu, până în anul 1948, când Ben Gurion declară Independența Noului Stat Israel. Timp de aproape două milenii evreii au fost în Diaspora, astăzi , circa jumătate din numărul lor continuă să fie în această Diasporă. Holocaustul, indiferent de ce afirmă negaționiști de diverse orientări, a redus cu circa 30% numărul evreilor în lume, ceea ce reprezintă una dintre cele mai mari catastrofe produse de oameni contra altor oameni.
Să urmărim evoluția acestei Diaspore în timp. Nu se știe cu precizie numărul evreilor la sfârșitul mileniului I e.n., dar un anumit număr de hazari trecuți la mozaism s-a adăugat evreilor tradiționaliști. În nici un caz ei nu au constituit o majoritate, cum pretind unii falsi istorici. La începutul Diasporei din era noastră, evreii locuiau în mare parte în Occident, apoi, la presiunea Bisericii Catolice și a unor principi catolici o parte s-au stabilit estul Europei, în Polonia, Rusia, Galiția, Ucraina, Moldova. În anul 1492, regii Spaniei, Isabela și Ferdinand izgonesc pe toți evreii din regat, astfel că sefarzii ( evrei spanioli) se răspândesc pe teritoriul Imperiului otoman,în Italia,Franța, Țările de Jos, Germania, iar în est se va crea tradfiia evreilor așkenaziți ( Așkenaz înseamnă german, în ebraică). Evreii sefarzi vor vorbi ladino, un dialect spaniol, iar așkenaziții – idișul, un dialect germano- slav- ebraic. Credința este comună, unele rituri diferă. Astăzi aceste diferențe au cam dispărut, mai importante fiind reformele religioase care au intervenit în ultimele secole. În secolul XVIII, când a început mișcarea iluministă evreiască, în paralel cu cea europeană, trăiau în Polonia un milion și jumătate de evrei, circa 250.000 în vestul și centrul Europei, restul de 750.000 în Asia și Africa de Nord, deci în total circa două milioane și jumătate de evrei. În două secole populația a crescut la 15 milioane datorită îmbunătățirii condițiilor de trai, a asistenței medicale în Europa. Exodul evreilor în America a creat noi centre de cultură și civilizație evreiască, ca și pentru o tendință de asimilare. În ajunul celui de al doilea război mondial, numărul evreilor era de circa 18 milioane, pe toate continentele. Circa jumătate din populația evreiască era cuprinsă în sfera industrială, ca și a micii producții manufacturiere, restul în comerț, finanțe, alte ocupații. Agricultura și serviciul militar a fost interzis evreilor timp de secole. Ghetoul și-a pus amprenta pe viața comunităților evreiești de asemenea, timp de secole. El era și un loc de autoprotecție , dar și de marginalizare socială. El a intrat definitiv în istorie, numai la Ierusalim există un cartier Mea Shearim ( O sută de porți) unde trăiesc ultra-religioși în condițiile ghetoului de altădată.
Să urmărim cum a evoluat Diaspora în diverse țări ale lumii. În Peninsula Iberică – Spania, Portugalia, evreii au ajuns încă în primul secol al erei noastre, dar se pare că au fost coloniști și mai devreme. Istoria evreilor din această parte a lumii a fost determinată de valurile de cuceritori, de la triburile germanice, apoi cuceririle arabe, până în fatidicul an 1492 , când evreii sunt izgoniți di n Spania și după trei ani, din Portugalia. Maimonide, Halevi au fost cele mai strălucite personalități ale evreimii sefarde , într-o perioadă „de aur”, secolul XI-XII. Despre evreii sefarzi s-au scris numeroase cărți. Nici în Franța soarta evreilor nu a fost foarte fericită, presiunea Bisericii, cruciadele, apoi Inchiziția, prejudecățile au creat condiții aspre de conviețuire. O personalitate comparabilă cu Maimonide din Spania, a fost Rași din Troyes. Regii Franței au izgonit și ei pe evrei pentru o perioadă. Împăratul Napoleon a repus relațiile cu evreii pe baze moderne, raționale. Dar la sfârșitul secolului XIX, afacerea Dreyfus a aruncat una dintre cele mai întunecate umbre asupra așa zisei „toleranțe” din Franța, acuzația de trădare care i s-a adus unui ofițer de Stat Major total nevinovat era îndreptată, de fapt, împotriva unui popor. Jurnalistul Theodor ( Bejiamin) Herzl, aflat la proces a suferit o adevărată transformare spirituală renunțând la asimilaționism și devenind inițiatorul sionismului politic. Se poate spune că Statul Israel are, indirect, ca făuritor, fără voie pe căpitanul Dreyfus . Sionismul lui Herzl a pus bazele unei strategii care a dat roade. În Țările de Jos situația evreilor a fost favorabilă unei evoluții normale, rolul Bisericii nu era preponderent. Acolo s-a afirmat filosoful Spinoza, ce avea să fie excomunicat pentru că a adus ideea unui panteism „eretic” în concepția rabinică. În Anglia , atitudinea față de evrei a fost oscilantă, de la ospitalitate la respingere, iar marele Will a adus în scenă un personaj , Shylok, aparent odios, care, de fapt cerea respectarea unor prevederi contractuale. Christopher Marlowe era mai puțin înțelegător, „neguțătorul din Veneția” fiind chiar respingător. În secolul XIX, unul dintre constructorii imperiului britanic a fost evreul convertit Disraeli. În Italia, deși Vaticanul nu accepta o apropiere față de „trădătorii” lui Iisus, evreii au fost mai puțin persecutați, date fiind și condițiile istorice. Italia a devenit stat unitar abia în a doua jumătate a secolului XIX. Insulele din Marea Mediterană au fost oaze de prosperitate pentru evrei, în special după venirea sefarzilor. Despre evreii din Balcani se poate spune că ei au format cea mai veche Diaspora, în Europa, adică de la cucerirea Ierusalimului de către Titus ( 70 e.n.). Aici s-au întâlnit evreii antici cu sefarzii și cu așkenazimii. La curtea lui Ștefan cel Mare era un medic venețian pe nume Șmil, spune legenda, iar în oastea lui Mihai Viteazul s-au aflat și evrei. În Ungaria ,Polonia, ca și în Austria, Germania destinul evreilor a fost dependent de politica guvernanților. În Cehia , toleranța religioasă a fost o bună regulă, la fel ca și în țările scandinave. În Țările Baltice, ca și în unele perioade, în Polonia, antievreismul s-a manifestat destul de violent. Nu mai vorbim de Rusia , unde pogromurile, în secolele XVII-XIX s-au succedat cu o violență nemaiîntâlnită în alte țări. Evreii s-a răspândit pe toate continentele, în Asia, Australia, pe insulele din Pacific, etc. În Africa antievreismul a fost dictat de extremismul islamic, iar în Africa de Sud de naționaliștii albi.
Cum spuneam, Holocaustul a devenit o falie în istoria evreimii, iar crearea Statului Israel este și o consecință a acestui flagel extrem de dureros și extins. Astăzi, Orientul Apropiat este frământat de ciocnirea dintre interesele țărilor consumatoare de petrol, de politica duplictaă a Moscovei, dar și de prezența politico-militară a SUA, ca super-putere. Israelul este singurul stat democratic din zonă, înconjurat de țări cu regimuri autoritare și având ideologii fie moderate, fie extremiste. Cuvântul Armeghedon , care semnifică și sfârșitul Lumii în credința populară creștină, provine de la numele geografic al localității Meghido, unde în antichitate se aflau grajdurile regelui Solomon, dar unde au avut loc și o serie de bătălii. Dar sfârșitul Lumii nu este previzibil și nici de dorit. În orice caz nu evreii îl vor aduce.
BORIS MARIAN

La început

2012-01-17T02:20:00.001-08:00

La început ( Bereșit)

La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Da, Dumnezeu, numai El știe ce este Începutul. Noi, oamenii nu știm, cum nu cunoaștem Infinitul, doar îl intuim. Iar Infinitul nu cunoaște început. Dumnezeu a făcut Omul. El este Tatăl și Mama noastră. Noi ne cunoaștem sau nu ne cunoaștem părinții. Suntem orbi. În Rai a sădit Dumnezeu Pomul Vieții și Pomul Cunoașterii. Aici înțelege fiecare despre ce este vorba. Se opune cunoașterea fericirii umane? Dar au fost frații care s-au omorât între ei. Cain l-a ucis pe Abel. Și astăzi se întâmplă același lucru. Părinții, Adam și Eva au suferit enorm. Apoi a venit Potopul. Oricând poate reveni. S-a ridicat Turnul Babel. Noi nu ne înțelegem nici azi, nu numai din cauza diferenței de limbaj, ci și de gândire. Apoi s-a născut și a crescut seminția lui Abraham. Au apărut cele 12 triburi ale lui Iaacov-Israel. Zece triburi au dispărut. Se caută și astăzi. Să nu uităm nici de gestul disperat al lui Abraham de a-l sacrifica pe Isaac. De câte ori nu este sacrificat omul în favoarea unei idei? Revenind la Iaacov, el s-a luptat cu Îngerul care era întruchiparea lui Dumnezeu. Cum de a avut acest curaj? Nu este Omul egal cu Dumnezeu? Poate. Prima personalitate politică în Biblie este Moise. El conduce, el ucide pe necredincioși, dar tot el este pedepsit. Va muri fără a lăsa un mormânt. Numai o credință, o Lege, Cinci Cărți Sfinte. Robia din Egipt a fost robia pe care un om o impune semenului său. Mersul în pustiu este calea înțelepciunii. Schimbarea ce intervine între generații. Impresionantă scultpura lui Michelangelo – Moise cu coarne pe cap. Nu sunt coarne , ci raze, o confuzie de termeni. Canaanul este ocupat de nomazii evrei. Dar și Europa a fost ridicată de nomazi. Altfel am fi trăit într-un imperiu veșnic . Între civilizație și cultură nu există semnul egalității. Ele se completează. Conducătorii evreilor antici erau păstori. Probabil, analfabeți. Abia ridicat la nivelul unui stat, Israelul este treptat distrus de tensiuni interne și de imperiile care îl înconjurau. Lui David i se atribuie Psalmii, lui Solomon – Eccleziastul și Cântarea Cântărilor, bijuterii ale literaturii și înțelepciunii Antichității. Profetul Ilie anunță venirea în viitor a lui Mesia, considerat de creștini Iisus Cristos, din stirpea lui David. Dar Iisus este și întruchiparea lui Dumnezeu. Așa spun creștinii, adică un miliard și jumătate din populația lumii. Musulmanii au alte concepte despre revelația divină, dar Dumnezeu este Unicul pentru trei religii. Alături de ele, budismul are adepții săi. Lumea este împărțită în credințe diferite. Dacă nu vom ști să ne respectăm unii pe alții ne vom întoarce la Început, când nu era nici cer, nici pământ. Aceasta este istoria lumii în câteva rânduri. Iar în alte sisteme solare există, desigur, cu totul alte repere. Concluzia – nu există Început și nici Sfârșit, există Viața veșnică.
BORIS MARIAN

Zoltan Terner

2012-01-06T00:33:00.000-08:00

Zoltan Terner – Lumea de sub pod și zarva ei

Am citit cu reală satisfacție cartea scriitorului, regizorului, omului de cultură Zoltan Terner, originar din Ardeal, stabilit în Israel, „Lumea de sub pod și zarva ei”( Ed. Hasefer – 2011). În prefață , filosoful, poetul Sorin Vieru compară maniera autorului cu aceea a lui Dostoievski, Kafka, apropiere pe care o considerăm cu totul justificată. Am adăuga și literatura absurdului, ficțiunea post-modernă, etc.
„Aveți în față o carte îndrăcită”, ne previne autorul, deci nu este vorba de îndrăgire, dimpotrivă. O primă provocare. De fapt este o „carte de povestiri despre povestiri”. Pornim la drum cu o bună dispoziție creată de umorul lui Terner. Precum Gregor Samsa, el se închipuie insectă, are mai multe picioare. Dar un pas este un pas, el, autorul nu se lasă umilit. Se închipuie mort, ceea ce nu este chiar vesel. Cineva, alături, râde șerpește. Ce a fost coloană, e copac. Cineva este atins de sfânta nebunie a profeției.
Avem impresia că citim un poem în proză, ceea ce personal mi se pare extrem de atractiv într-o perioadă în care piața de cărți geme de narațiuni, inflația de fapte diverse și fără semnificații fiind mare.
Întâlnesc un personaj, profesorul, care îmi este familiar, de-a lungul anilor m-a urmărit umbra … unui profesor, atât în scris, cât și în vise. „Într-o zi va trebui să depui mărturie. Și să-ți etalezi nevinovăția. Fără rușine și fără teamă… Se apropie termenul”. Curat Kafka. Și actual. Alt personaj este „colecționarul”, adică scriitorul. „Uitați-vă la mine, nu sunt decât zgura rece a arderilor de atunci”.
Alte personaje- „Ologul îmbrâncit zdravăn de Lepros, se duse rostogol până în băltoaca din groapă”.
Apoi – „veșnicul Celălalt”. O narațiune interesantă. „Pasiunile lui Florinel Dudău erau aseptice” ( Din
„Povestea intelectualului”). Caragialesc. Ne întâlnim cu Tâlharul, cu Pierrot. Un nebun se sinucide.„De ce nu mă băgați în seamă”, întreabă alt nebun. „Povestea ologului despre necunoscutul din sala de așteptare”, teatru absurd. „Învățătura nebunului căruia i se zicea Cârtița”… „ Universul se sprijină pe câte o povestire”…„Povestirea păduchiosului… Zâmbetul sfios al Ioanei, oarba”. Deci, nebuni, orbi, ologi, păduchioși, o adunare de a-normali, căci arta este un produs al a-normalității. Dar nu lipsește duioșia, personajul Miriam. „ Viermi frumoși, inelați, din sticlă moale translucidă, gelatinoasă. Shakespeare se pricepea la viermi”. Nu m-am gândit niciodată la o asemenea asociere, acum mă gândesc, o fi fost marele Will un „vindecător” ? Zeișa Firimiturilor, ceva din Alice în Țara Minunilor. „Na, diavole,mănâncă-ți copilul. Ți l-am pregătit pe tavă, cald și proaspăt”. Horror. Cine este Hilda, cine este doamna în mov? Găsesc uneori accente din proza fantastică a sud-americanilor, rădăcinile fiind în proza franceză. „ Întâmplările de sub pod” se țin lanț, sub pod se poate petrece orice, un omor, o mărturisire ciudată, un sfat de taină. Zoltan Terner nu-și uită nici profesia, scrie „Povestea Regizorului de cinema despre filmările hazardului”. Urmează „Furculița fericirii… povestea ocnașului”. Fermecător.
„Prima povestire a amărâtului”. O fi din „O mie și una de nopți”? Trăim , totuși în secolul XXI – „ Isprăvitul zis și Mortul despre faimosul HIV”. Cu mare regret închei lectura „povestașului” Terner.
Fantezie aiuritoare, poezie în fiecare colț de pagină, iar paginile au o mie de colțuri. Un poet scrie cum vrea, dar scrie bine, Zoltan Terner este un poet și încă unul foarte bun. Sub mantia strălucitoare a fiction-ului poetic, ceva grav se întâmplă. O neliniște ne străbate, nu trăim vremuri ușoare. Niciodată vremurile nu sunt ușoare, decât pentru nebunii adevărați.
Îi mulțumesc pentru dar scriitorului Zoltan Terner.
BORIS MARIAN

Levinas

2011-12-31T19:29:00.001-08:00

Levinas și Infinitul

Casetă ( din Enciclopedie) -
Emmanuel Levinas (n. 1906, Kowno Kaunas, Lituania, d. 1995) a fost un filozof francez, născut într-un mediu evreiesc cultivat, cu studii de filozofie la Strasbourg (1923-27) și la Freiburg (1928-29), unde asistă la cursurile și la seminariile lui Husserl și ale lui Heidegger.
Este unul dintre promotorii studiilor de fenomenologie în Franța, în lucrări precum Théorie de l'intuition dans la phénomenologie de Husserl (1930), De l'existence a l'existant (1947) sau En decouvrant l'existence avec Husserl et Heidegger (1967).
După cel de-al Doilea Război Mondial, Levinas se afirmă ca un gânditor original, pe două linii reflexive distincte. Pe de o parte, propune o etică fenomenologică radicală, centrată pe figura Celuilalt și a alterității, în lucrări precum Le Temps et l'Autre (1947), Totalité et infini (1961), Autrement qu'être ou au-delà de l'essence (1974) sau Entre nous (1991). Pe de altă parte, se dedică comentariilor talmudice, în lucrări ca de pildă Quatre lectures talmudiques (1968), L'au delà du verset (1982) sau Nouvelles lectures talmudiques(1989).
x x x

Emmanuel Levinas a fost și rămâne un nume, o stea pe firmamentul filozofiei secolului XX. A trăit între 1905-1995, adică un veac de teribile tragedii și schimbări în viața omenirii. Este pus alături de Heidegger și Husserl, deși deosebirile dintre ei sunt mari, de esență. Chiar noțiunea de Infinit este înțeleasă de fiecare dintre ei, diferențiat. Levinas este bine cunoscut și cu alte scrieri, dar „Totalitate și Infinit- eseu despre exterioritate” ( originalul francez – 1961, traducerea română – 1999, la Editura Polirom) este o lucrare ce îl reprezintă poate mai clar, mai pregnant. „Ideea perfectului nu e idee, ci dorință”, precizează filozoful. Principala preocupare a sa este alteritatea, este existența Altului. „Adevărata viață e în ALTĂ PĂARTE”. Există la fiecare o dorință de invizibil.„Eul este identic până și în alterările sale. El și le reprezintă și le gândește”. Levinas mai afirmă – „ Transcendența nu e negativitate… ea nu pornește de la o atitudine statică … metafizica precede ontologia”. De fapt, Infinitul conține , ca noțiune, însăși transcendența. Astfel se explică și faptul că noi nu putem concepe Infinitul cu reperele noastre obișnuite. Alte subiecte ale lucrării se referă la ateism, la voința de reprezentare, la adevăr, la retorică și la nedreptate. Este remarcabil modul în care filozoful știe să lărgească spațiul incursiunii sale în domeniul cunoașterii. Totodată, el nu părăsește teritoriul eticii, fără de care orice filozofie capotează.
O temă de care Levinas se apropie și o aprofundează este LIBERTATEA individului. Adevăr- dreptate- limbaj- libertate de expresie, aceste repere sunt în atenția filozofului.
O secțiune aparte se referă la „interioritate și economie”. Nu este vorba de economie în sensul curent, ci de relația socială, de plăcere și interdependență, de afectivitate, de hrana omului consumator fizic și spiritual, de bucuria zilei de mâine, de dragostea de viață, de casă și de familie, muncă etc.
Cel mai complex capitol este dedicat „chipului și exteriorității”. Chip și etică, chip și rațiune, semnificație și semnificant, obiectivitate, „celălalt și alții”, „asimetria impersonalului”, pluralismul, subiectivismul, ambiguitatea dragostei, fenomenologia erosului, fecunditatea, filiație și fraternitate. În final ajungem ca în Biblie, la ÎNCEPUT ( Bereșit)- Creația. Iar scopul Creației este Binele. Levinas este uin adversar al filosofiei Neutrului. Binele înseamnă pluralism, iar pluralismul înseamnă Pacea.
Nu putem să nu fim de acord cu acest campion al rațiunii moderne.
Am putea reproduce multe citate din creația gânditorului francez, lăsăm la latitudinea cititorului să le caute. Va avea de câștigat. Levinas este foarte actual, ca orice mare creator , dar poate să aibă soarta
unei „voci în pustiu”. Chemarea la Pace a devenit o monedă fără valoare. În locul rațiunii avem arme cu mare putere de distrugere, în locul Binelui, avem amenințarea cu forța, cu acte sinucigașe.
BORIS MARIAN

Jaspers - un reper

2011-12-29T17:57:00.001-08:00

Principalul merit al marelui gânditor care a fost Karl Jaspers constă în apropierea filozofiei de probleme vieții, de complexitatea acesteia. Filozofia pare un domeniu arid, pentru mulți intangibil. Este vina … ambelor părți – nici cititorul, nici autorul nu fac pași în întâmpinarea celuilalt.
Născut la 23 februarie 1883, la Oldenburg, în familia unui jurist, apoi bancher, Jaspers a studiat la Freiburg, dar în timpul studenției s-au ivit probleme de sănătate, cu inima. Aceasta l-a îndemnat să studieze mai mult medicina, studiu finalizat în 1903, continuând studiul psihiatriei, la Heidelberg.Tema sa de absolvire a fost „ Bolile umane și crima”. S-a căsătorit cu o evreică, Gertrude, într-o țară care nu agrea nici căsătoriile mixte, nici pe evrei. Era în 1910, peste două decenii, naziștii se pregăteau să ia puterea.
Existențialismul l-a atras pe Jaspers, el a găsit un limbaj comun cu Sartre, Frankl, Rollo May. A publicat un studiu masiv, intitulat „ Psihopatologie generală”. După primul Război Mondial, publică lucrarea „ Psihologia- privire asupra războiului”. În 1932 începe să-și publica opera în volume succesive.
El se ocupă de psihopatologie, magie, ș.a. După 1933 regimul nazist începe să-l marginalizeze, iar în 1937 este îndepărtat din învățământ. În 1943, opera sa este pusă la index. După victoria asupra nazismului, este repus în drepturi, fiind aflat în zona americană de ocupație. Fondează revista „ Transformări”, nu este înțeles de compatrioți, dar el perseverează, scrie ”Chestiunea vinovăției germane”. Este nevoit să se mute la Universitatea din Basel, unde își sfârșește zilele la vârsta de 86 de ani, lăsând moștenire circa 35.000 pagini scrise ( note, studii) și o corespondență de 25.000 de pagini. Pe lângă titlurile menționate, mai adăugăm „ Omul și epoca modernă”, „ Rațiune și existență”, „ Filozofia existențială”, ș.a. Maeștrii săi au fost Kierkegaard și Nietzsche, iar contemporan cu el, Sartre. A scris cu alți autori „Socrate, Budha, Confucius, Jesus”( coautor – Hannah Arendt), „De la Dostoievski la Sartre”( coautor Walter Kaufmann. Relațiile sale cu Hannah Arendt au fost destul de complexe, colaboratoarea și prietena sa fiind mulți ani îndrăgostită de Heidegger, pe care Jasper nu-l agrea defel, din motive științifice, morale. De la el ne-au rămas și citate celebre, ca de ex. –
„ Să devin filosof mi s-a părut la fel de nebunesc cum aș fi dorit să devin poet”, „În uimire devin conștient de ceea ce îmi este necunoscut”, „ Doar individual, omul poate deveni filosof”.
Ce distanță îl desparte pe Jaspers de așa zisa filozofie marxistă, de materialismul dialectic care era destinat … maselor devenite conștiente „prin educația socialistă”! De aceea numele lui Jaspers nu a fost cunoscut în țările „lagărului socialist” decât în ultimele două decenii ale secolului XX, in timp ce în Occident el era studiat în facultăți.

Viața filosofului nu a fost deloc ușoară, pentru a se menaja, lucra câte jumătate de oră,
apoi, era obligat să se odihnească, orice supra-solicitare îi punea în pericol inima. Totuși a supraviețuit cu mult moartea soției, iar munca i-a acaparat toți anii de viață. „Trebuie să fii bolnav, ca să poți să apuci bătrânețile”, relua el un proverb chinez. Deși nu considera filosofia o știință, Jaspers a căutat întotdeauna sprijinul logicii, la fel și calea de a comunica direct cu auditoriul, cu cititorii. „ Filosofia nu are obiect, ea este obiectul în sine, ea este obiectul și subiectul…Pentru a supraviețui ea trebuie să trăiască prin urmași, elevul trebuie să consimtă ce spune maestrul”. Jaspers a introdus ideea de Universalitate. O ideea care poate apropia pe oameni, pe filosof de ucenic. A acceptat și psihanaliza, doar ca metodă de lucru în filosofie, a diferențiat psihologia explicativă de cea comprehensivă. Aici se rezumă contactul său cu psihanaliza.
În privința eternității, el nu o consideră nici durată fără sfârșit, nici absență a timpului, ci o „ruptură a timpului”, ea transcende Timpul, ca și Dumnezeu.
S-a preocupat mult de comunicare, de ființa anterioară timpului, de angoasa necunoașterii, de experiența eșecului. A fost conștient că filosofia europeană are lșimitele ei, că este nevoie de o filozofie „mondială”. Era un partizan al „dreptului asupra națiunilor”. A murit într-o perioadă în care aceste întrebări abia se nășteau. Răspunsul vine și va veni de la urmașii săi.

BORIS MARIAN

Kierkegaard

2011-12-28T02:16:00.001-08:00

Kierkegaard – un geniu straniu

O carte ce merită reluată la lectură adeseori este „ Mirarea filozofică” a Jeannei Hersch, apărută în traducere română la Editura Hasefer, în 1994. Nu putea lipsi S/oren Kierkegaard ( se citește Soeren Kirkegor), care a trăit în Danemarca în tre anii 1813-1855, adică o viață extrem de scurtă pentru un filozof, ca pentru orice om. Karl Jaspers își alesese ca modele inițiale pe Kierkegaard și pe Nietzsche. Ambii maeștri au avut o viață plină de dificultăți, datorită unei sensibilități acute și unei lucidități rar întâlnite. Au respins retorica, tot ceea ce afirmau era rezultatul unor trăiri proprii, ei trăiau prin propria gândire, desigur, după ce au asimilat un vast tezaur de cunoștințe. Un spirit critic neiertător chiar față de ei înșiși, i-au făcut să privească lumea cu un ochi cercetător, prudent și reflexiv. De aici și suferințele îndurate.
Copilăria și adolescența lui Kierkegaard seamănă oarecum cu aceea a lui Kafka, fiind dominată de autoritatea tatălui, om de afaceri, devenit bigot la bătrânețe. Când s-a născut, tatăl avea deja 56 de ani, ceea ce nu a favorizat o apropiere dintre fiu și tată. Copilul avea tendința să creadă în mistere, stafii, juca diverse roluri, mascat fiind, însuși tatăl privea cu neîncredere și tristețe comportamentul ciudat al fiului, dar nu este de mirare, din moment ce educația creștină pe care i-o oferea părintele nu se baza pe optimism, pe speranța Mântuirii, ci pe regrete eterne pentru Păcatul Originar, crucificării Domnului, ș.a. În 1830, Soren se înscrie la Teologie, conform dorinței tatălui. Viața sa capătă o turnură mai luminoasă, intră în cercuri de prieteni, intelectuali de talia scriitorului Andersen, ș.a.
Tânărul își caută modele în Faust al lui Goethe sau în Don Juan, eroul popular din numeroasele scrieri care circulau în Europa. Prima sa iubire a fost Regine Olsen, dar este de la început chinuit de îndoieli, își împărtășește iubirea în scrisori pasionale, se logodesc în 1840, an în care îi moare tatăl. Înclinat spre mistică, el caută o comunicare cu tatăl defunct, se dedică studiilor filosofice, în 1841 scrie „ Conceptul de ironie raportat la Socrate”. Rupe logodna, Regine se umilește, îl roagă să revină, Soren scrie „Jurnalul uni seducător”, numai pentru a se înfățișa mai rău decât era. Regine s-a căsătorit cu filosoful Schlegel.
Kierkegaard publică „Fragmente filozofice”, este deopotrivă pornit pe calea renegării, dar și a preamăririi creștinismului, a Bisericii. Respinge cu o multitudine de argumente raționalismul lui Hegel, opunându-i individualismul, credința fiecărui individ în parte.În pamfletul „ Clipa”, filozoful îl atacă pe episcopul Martens, un adept al lui Hegel. Se opune religiei oficiale, susținute de stat. Fire pesimistă, depresivă, scrie „Alternativa”, „Post-scriptum”, „Maladia morții”. Se consideră un „filozof privat”, dar nu a părăsit niciodată dialectica, unde Hegel era maestrul. Dar Kierkegaard era un revoltat, el considera că libertatea permite oricui să poarte masca pe care o dorește, fără a-și piere identitatea interioară. „ Cuvântul lui Dumnezeu”, lucrare din ultimii ani de viață, ni-l înfățișează ca pe un Iov în căutarea Cuvântului salvator. De aici a pornit și Nietzsche, care se năștea cu 11 ani înaintea morții lui Kierkegaard. El a fost și un pre-existențialist, din el s-au inspirat filozofi ai secolului XX, ca și scriitori. Pe Iisus Christos, filozoful îl caracteriza ca pe un Paradox absolut. Comparând exemplul lui Socrate cu cel al Mântuitorului, filozoful afirmă că Socrate stimula cunoașterea adevărului, iar Iisus era însuși Adevărul. În privința existenței, el împărțea în trei stadii aceasta – estetic, etic și religios.
Kierkegaard ne îndeamnă la subiectivism, la ironie și la autoironie, numai astfel adevărul se poate revela.
Credem că are dreptate. Despre influența sa ne spun și enciclopediile.
În cursul secolului al XIX-lea, influența gândirii lui Kierkegaard s-a exercitat numai asupra unor scriitori scandinavi, ca Henrik Ibsen și August Strindberg. Abia un secol mai târziu, concepțiile sale filosofice se reflectă, în scrierile reprezentanților filosofiei existențiale, ca Albert Camus, Gabriel Marcel, Martin Heidegger, Jean-Paul Sartre, Karl Jaspers, precum și ai "dialecticei negative" (Theodor Adorno). Și scriitorul ceh Franz Kafka a fost profund influențat de operele lui Kierkegaard.În literatura română influența operei lui Kierkegaard a fost una târzie, operele sale au început să circule abia în perioada interbelică, îm limbile franceză, italiană sau engleză și i-au influențat pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt, Max Blecher etc. După 1947, romanele lui Nicolae Breban„ Don Juan” și ”Pândă și seducție” au repus în circulație multe dintre ideile din Jurnalul seducătorului, emise de Kierkegaard.
Operele lui Kierkegaard au început să fie traduse în limba română începînd cu anii 90.
Vom încheia cu unele citate-aforisme din bogata moștenire a filozofului .
* Anxietatea este efectul amețitor al liberății
* Dușmănia dintre doi străini este izvorâtă din indiferența reciprocă( n.n paradoxal!)
* Din cauza solemnității cutremurătoare, moartea pune în lumină pasiuni, binele și răul, eliminând aparențele
* Plictisul vine de la diavol, de la refuzul de a fi tu însuți.
* Nu uitați să vă iubiți și pe voi, înșivă.
*Cel mai mare pericol în viață este de a nu risca niciodată.
*Oamenii sunt ciudați, ei cer libertatea cuvântului, când ei nu știu încă de libertatea gândirii

*Indiferent de ce acțune intreprinzi, vei regreta, atunci, acționează.
*Înțelegem viața trecută, dar cine înțelege viitorul?Numai trăind, înțelegi forțele tainice care o mână.
*Iubirea dă totul, dar și ia totul.
*Căsătoria este mereu legată de tradiții.
*Rugăciunea nu este pentru a-L influența pe Dumnezeu, ci pentru a te schimba tu, însuți.
*Paradoxul este patosul intelectului, el este superior oricărei idei mărețe, aflate în stare incipientă
*Adevărul este o capcană, nu-l poți afla fără a fi prins.
*Tiranii mor și legile lor dispar, martirii mor și legile lor trăiesc ( n.n optimism?).
*A nu risca nimic, a nu dărui nimic, înseamnă să pierzi continuu.
*Noi spunem că nu înțelegem Biblia pentru că nu suntem în stare să o urmăm ”.

Dar Kierkegaard trebuie citit în întregime.
BORIS MARIAN

Faust și Golem

2011-12-26T23:09:00.003-08:00

Între Faust și Golem

Începând cu autori anonimi, apoi cu Marlowe, Goethe, apoi Feuchtwanger,dr. Faust a devenit un erou mitologic… modern. Viața veșnică este un vis la care nu se renunță, indiferent de preț. Golemul este mai puțin cunoscut, dar el are corespondent în cinematografia americană , pe Frankenstein, dar este departe de ceea ce a fost în legendă. Ideea creaționistă pe care omul a … furat-o de la Dumnezeu nu este nouă, în mai toată mitologia antică există Primul Om, iar grecii l-au pus pe Pygmalion să creeze prima femeie … artificială. Să vedem de unde plecăm și unde ajugem. Andre Neher a scris o carte „ Faust și Maharalul din Praga”, publicată în Franța în 1987, iar în română , la Editura Hasefer, în 2009.
Autorul afirmă că Faust este mitul omului modern, iar Golemul – al omului postmodern. Anul „nașterii” lui Faust este 1587, într-o culegere, Volksbuch, din Germania, care i-a folosit lui Marlowe, dramaturg contemporan cu Shakespeare. Cu patru ani înainte apăruse o legendă despre Marele Rabin Loew din Praga ( numit și Maharal) care ar fi creat o „ființă”, Golem, pentru a apăra pe evrei de persecuții, violențe. După marile tragedii ale Celui de Al doilea Război Mondial, Auschwitz-ul și Hiroshima, ideea că omul poate crea , dar și distruge o lume prinde din nou rădăcini, iar Thomas Mann scrie un roman alegoric, „Doktor Faustus”. Apocalipsa pare a fi la îndemâna omului. Alături de arma atomică, apare și Cibernetica lui Wiener. Trăim și azi într-o confuzie, care pune la grea încercare orice tradiție. Adevărul este că dr. Johannes Faustus ( 1480-1540) și Rabinul Loew din Praga ( 1512-1609) au fost personaje istorice. Dar legenda nu se interesează de istorie. Iar scriitorii au fantezie, astfel, Thomas Mann îl asociază pe Faust cu Satana, iar Norbert Wiener pe Golem cu Dumnezeu.
Maharalul din Praga, cum este numit Rabinul Loew se bucură de cinstire în Praga natală, astfel, o statuie din 1912 străjuiește intrarea în Primăria orașului, Kafka, Rilke, Schoenberg, Brod, ș.a. au salutat inaugurarea. Nici naziștii, nici sovieticii, comuniștii nu au distrus-o, iar praghezii consideră că este statuia lui Faust. Confuzia este explicabilă. Cele două mituri s-au născut aproximativ în același timp, în secolul XVI. Nici nu este o mare eroare – atât Faust, cât și Rabinul Loew studiau mistica, teologia, științele. Probabil că ei cunoșteau și Cabala, mistica fundamentală. Ambele legende au și o aură erotică. Faust dorește să redevină tânăr, este îndrăgostit de Margareta, Rabinul Loew își pierde soția și suferă profund, caută o cale de a se regăsi. Lui Faust îi vine în ajutor Mefisto, Rabinul este cucerit de ideea de a crea Golemul. Față de Dumnezeu, amândoi se află în plin păcat. Faust caută o soluție pentru propria fericire, Rabinul este preocupat de soarta comunității. Aici apar deosebirile. În limba ebraică EMET înseamnă adevăr, iar MET, moarte. Timp de șase zile, Golemul avea pe frunte însemnat cuvântul ADEVĂR, în ziua a șaptea, de odihnă, el era mort, Rabinul îi ștergea litera E. Ca și în Cabala, fiecare literă are o valoare imensă. Ambele personaje, dr. Faust și Rabinul au trăit în spații de cultură asemănătoare, primul în Germania, al doilea în Praga aflată în cuprinsul imperiului habsburgic, limba germană și cultura erau aceleași. Heidelbergul și Praga, orașe universitare, numeroase punți culturale, deși cehii își păstrau identitatea. Doi umaniști, Faust și Rabinul, inițierea prin apelarea la forțe oculte, tendințe mesianice de cucerire a lumii pe cale spirituală, fără nici o violență. Unii autori, înclinați spre antisemitism au speculat mitul lui Faust, identificându-l pe acesta cu „evreul rătăcitor”. Nici o șansă. Goethe știa foarte bine de unde luase modelul. Un rol în aceste mituri îl are Puterea, la început a împăratului, apoi Puterea Divină, cunoașterea Cosmosului. Astronomia făcea pași importanți în acea vreme, legile lui Kepler, descoperirile altor astronomi aduc nivelul de cunoștințe la o treaptă uluitoare. Rădăcinile sunt în cer, spun învățații. Crearea lui Adam revine în limbajul filosofic. Golemul capătă cele mai diverse însușiri, este un monstru, este o fantomă, este romantic, în dramaturgia evreiască apare prin pana lui Leivik, apoi în poezia lui Nelly Sachs, laureată cu Nobel, în 1966. Divinitatea face jocurile, hazardul este controlat doar de Divinitate. Thomas Mann se cufundă în tradiția muzicală, dodecafonismul lui Schoenberg îl duce cu gândul la experiența lui Faust. Două mituri care au fecundat și vor continua să fecundeze imaginația creatorilor.

Boris Marian

Kierkegaard

2011-12-26T03:27:00.001-08:00

kierkegaard

Kierkegaard – un geniu straniu

O carte ce merită reluată la lectură adeseori este „ Mirarea filozofică” a Jeannei Hersch, apărută în traducere română la Editura Hasefer, în 1994. Nu putea lipsi Soren Kierkegaard ( se citește Soeren Kirkegor), care a trăit în Danemarca în tre anii 1913-1855m adică o viață ecxtrem de scurtă pentru un filozof, ca pentru orice om. Karl Jaspers își alesese ca modele inițiale pe Kierkegaard și pe Nietzsche. Ambii maeștri au avut o viață plină de dificultăți, datorită unei sensibilități acute și unei lucidități rar întâlnite. Au respins retorica, tot ceea ce afirmau era rezultatul unor trăiri proprii, ei trăiau prin propria gândire, desigur, după ce au asimilat un vast tezaur de cunoștințe. Un spirit critic neiertător chiar cu ei înșiși i-au privească lumea cu un ochi cercetător, prudent și reflexiv. De aici și suferințele îndurate.
Copilăria și adolescența lui Kierkegaard seamănă oarecum cu aceea a lui Kafka, fiind dominată de autoritatea tatălui, om de afaceri, devenit bigot la bătrânețe. Când s-a născut, tatăl avea deja 56 de ani, ceea ce nu l-a ajutat să se apropie prea mult de părintele său. Copilul avea tendința să creadă în mistere, stafii, juca diverse roluri, mascat fiind, însușii tatăl privea cu neăîncredere și tristețe comportamentul ciudat al fiului, dar nu este de mirare, din moment ce educația creștină p care i-o oferea părintele nu se baza pe optimism, pe speranța Mântuirii, ci a regretelor eterne pentru Păcatul Originar, crucificării Domnului, ș.a. În 1830, Soren se înscrie la Teologie, conform dorinței tatălui. Viața sa capătă o tutnură mai luminoasă, intră în cercuri de prieteni, intelectuali de talia scriitorului Andersen, ș.a.
Tănărul își caută modele în Faust al lui Goethe sau în Don Juan, eroul popular din numeroasele scrieri care circulau în Europa. Prima sa iubire a fost Regine Olsen, dar este de la început chinuit de îndoieli, le împărtășește iubitre în scruisori pasionale, ei se logodesc, în 1840, an în care îi moare tatăl. Înclinat spre mistică, el caută o comunicare cu tatăl defunct, se dedică studiilor filosofice, în 1841 scrie „ Conceptul de ironie raportat la Socrate”. Ruper logodna, Regine se umilește, îl roagă să revină, Soren scrie „Jurnalul uni seducător”, numai pentru a se înfățișa mai rău decât era. Regine s-a căsătorit cu filosoful Schlegel.
Kierkegaard publică „Fragmente filozofice”, este deopotrivă pornit pe calea renegării, dar și a preamăririi creștinismului, a Bisericii. Respinge cu o multitudine de argumente, hegelianismul, raționalismul lui Hegel, opunându-i individualismul, credința fiecărui individ în parte, cinstea acestuia, În pamfletul „ Clipa”, filozoful îl atacă pe episcopul Martens, un adept al lui Hegel. Se opune religiei oficiale, susținute de stat. Fire pesimistă, depresivă, scrie „Alternativa”, „Post-scriptum”, „Maladia morții”. Se consideră un „filozof privat”, dar nu a părăsit niciodată dialectica, unde Hegel era maestrul. Dar Kierkegaard era un revoltat, el considera că libertatea permite oricui să poarte masca păe care o dorește, fără a-și piere identitatea interioară. „ Cuvântul lui Dumnezeu”, lucrare din ultimii ani de viață, ni-l înfățișează ca pe un Iov în căutarea Cuvântului salvator. De aici a pornit și Nietzsche, care se năștea cu 11 ani înaintea morții lui Kierkegaard. El a fost și un pre-existențialist, din el s-au inspirat filozofi ai secolului XX. Ca și scriitori. Pe Iisus Christos, filozoful în caracteriza ca pe un Paradox absolut. Comparând exemplul lui Socrate cu cel al Mântuitorului, filozoful afirmă că Socrate stimula cunoașterea adevărului, iar Iisus era însuși Adevărul. În privința existențe, el împărțea în trei stadii aceasta – estetic, etic și religios.
Kierkegaard ne îndeamnă la subiectivism, la ironie și la autoironie, numai astfel adevărul se poate revela.
Credem că are dreptate. Despre influența sa ne spun și enciclopediile ( inclusiv Wikipedia).
În cursul secolului al XIX-lea, influența gândirii lui Kierkegaard s-a exercitat numai asupra unor scriitori scandinavi, ca Henrik Ibsen și August Strindberg. Abia un secol mai târziu, concepțiile sale filosofice se reflectă, în scrierile reprezentanților filosofiei existențiale, ca Albert Camus, Gabriel Marcel, Martin Heidegger, Jean-Paul Sartre, Karl Jaspers, precum și ai "dialecticei negative" (Theodor Adorno). Și scriitorul ceh Franz Kafka a fost profund influențat de operele lui Kierkegaard.În literatura română influența operei lui Kierkegaard a fost una târzie, operele sale au început să circule abia în perioada interbelică, îm limbile franceză, italiană sau engleză și i-au influențat pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt, Max Blecher etc. După 1947, romanele lui Nicolae Breban Don Juan și Pândă și seducție au repus în circulație multe dintre ideile din Jurnalul seducătorului, emise de Kierkegaard.
Operele lui Kierkegaard au început să fie traduse în limba română începînd cu anii 90.
Vom încheia cu unele citate-aforisme din bogata moștenire a filozofului .
- „Anxietatea este efectul amețitor al liberății
- Dușmănia dintre doi străini este izvorâtă din indiferența reciprocă( n.n paradoxal!)
- Din cauza solemnității cutremurătoare, moartea pune în lumină pasiuni, binele și răul, eliminând aparențele
- Plictisul vine de la diavol, de la refuzul de a fi tu însuți.
- Nu uitați să vă iubiți și pe voi, înșivă.
Cel mai mare pericol în viață este de a nu risca niciodată.
Oamenii sunt ciudați, ei cer libertatea cuvântului, când ei nu știu încă de libertatea gândirii

Indiferent de ce acțune intreprinzi, vei regreta, atunci, acționează.
Înțelegem viața trecută, dar cine înțelege viitorul?Numai trăind, înțelegi forțele tainice care o mână.
Iubirea dă totul, dar și ia totul.
Căsătoria este mereu legată de tradiții.
Rugăciunea nu este pentru a-L influența pe Dumnezeu, ci pentru a te schimba tu, însuți.
Paradoxul este patosul intelectului, el este superior oricărei idei mărețe, aflate în stare incipientă
Adevărul este o capcană, nu-l poți afla fără a fi prins.
Tiranii mor și legile lor dispar, martirii mor și legile lor trăiesc ( n.n optimism?).
A nu risca nimic, a nu dărui nimic, înseamnă să pierzi continuu.
Noi spunem că nu înțelegem Biblia pentru că nu suntem în stare să o urmăm ”.
x x x x x x x x x x
Dar Kierkegaard trebuie citit în întregime.
BORIS MARIAN

Cabala

2011-12-25T02:41:00.000-08:00

Alexandru Șafran despre Cabala
O lucrare interesantă și instructivă este „ Înțelepciunea Cabalei” de dr. Alexandru Șafran, fost Șef Rabin în România ( 1940-1947), fost Mare Rabin al Genevei. Cartea a apărut în original, în franceză ( 1986), iar traducerea în română de Țicu Goldstein, în 1997, la Editura Hasefer. „ Cabala este o doctrină a unității”, scrie Șafran.„Existența își are originea în Viața vieții, ea decurge din Cauza cauzelor, Rădăcina rădăcinilor, este însușii Creatorul”. Dumnezeu i-a făcut omului favoarea de a-i permite să fie gândit, dar nu perceput. Deci omul Îl poate gândi pe Dumnezeu. Deci omul caută Absolutul. Dumnezeu nu are nume pentru că este indefinit. Nici Ein Sof ( Infinitul) nu-L poate cuprinde. Dumnezeu oferă omuylui două căi de cunoaștere – Maase Bereșit ( primele opere, începutul) și Maase Merkava ( creația carului divin). Acestea sunt cele două axe mistice ale Cabalei. Prima revelație a fost în momentul primirii Torei de către Moise. Cabala urmează acestei prime revelații, fiind o parte a tradiției. Cuvântul lui Dumnezeu este Halaha, adică Legea. Legea și Narațiunea formează Talmudul, învățătura ( Halaha și Agada), care reprezintă Tora orală, devenită operă scrisă prin efortul învățaților dealungul a circa cinci secole, prin cele două părți distincte – Mișna ( repetarea) și Ghemara ( Talmudul propriu-zis, preceptele). Explicăm aceste noțiuni fără de care Cabala nu poate fi înțeleasă, ea fiind strâns legată de Tora și de Talmud. Biblia, Talmudul și Zoharul ( Cartea splendorii, prima Cabala scrisă) constituie cele trei contribuții ale iudaismulula spiritualitatea lumii.
După cum arătam în partea introductivă ( v. Despre Cabala) , inițiatorul a fost Rabi Șimon bar Iohai , în secolul II e.n. , în Palestina, dar învățătura sa ( tana) a fost făcută publică și răspândită abia în secolul XIII, în Spania, unde se mutase centrul spiritual al evreimii. Cabala rămâne și o tradiție orală, nu numai scrisă, pentru că mulți comentatori nu au lăsat texte sau ele s-au pierdut. Transmiterea se face de către un Mecubal ( un cabalist învățat) către un Mecabel ( ucenicul care primește învățătura). Orice mistică este transmisă pe cale orală, dar și scrisă. Ramban( Nahmanide) a explicat acest mod de a transmite Cabala. Primirea Cabalei este permisă numai celor care se pregătesc suficient ca să o primească, să fi studiat înainte Biblia și Talmudul. Există o legătură între mistică și filozofie, pe care Cabala o realizează strălucit. Astfel se explică și aria de răspândire a acesteia în rândul învățaților creștini și chiar musulmani. Fiind esențialmente mistică, învățătura Cabalei apropie pe om de Dumnezeu, iar fără mistică nu poate exista nici religia. Deveikut, în iudaism înseamnă atașamentul pentru Dumnezeu. Omul simte astfel că sufletul său este de natură divină. Se face trecerea de la un Dumnezeu personal la Dumnezeu ca adevăr absolut. Regele David, în Psalmii săi și-a exprimat atașamentul pentru Divinitate, iar iubirea dintre bărbat și femeie este pusă la același palier spiritual cu iubirea omului pentru Dumnezeu, pentru că iubirea este o condiție a Creației. Dar cele două forme de iubire nu se înlocuiesc una pe alta, este doar o comparație pentru înțelegerea noastră.
„ Misterul este fundamentul”, scrie în Zohar, iar Șafran adaugă – „ Cabala îl face pe om atent la mister, la misterul din el și la cel care îl înconjoară”. Tot în Cabala este scris că nimeni nu a ajuns la esența Cărții Sfinte, a Torei ( Cele cinci cărți ale lui Moise sau Pentateuhul). Un accent deosebit este pus pe inconștient, de fapt pe subconștient, pe vise, extaz. Așteptarea Mesiei este una dintre datoriile fundamentale ale omului. Cunoașterea este nelimitată. În Cabala se vorbește de evrei, dar și de oameni în genere, de aceea a fost preluată și de creștini. Respectul pentru om, pentru semeni sunt permanent amintite. De asemenea omul este comparat cu Arborele Vieții, dar există și Arborele Binelui, al Răului. Oamenii păcătuiesc din necunoaștere. Mesia personifică misterul cunoașterii. „Rațiunea ne lasă să întrevedem limitele sale”, se afirmă în Cabala. Știința și etica trebuie să stea împreună ( n.n. un principiu adesea nerespectat). Omul este răspunzător de destinul lumii. Faptele bune ale omului, mițvot, sunt dovezi ale credinței sale în Dumnezeu. Liberul arbitru nu este respins, dimpotrivă. Slujirea lui Dumnnezeu se numește Avodat Ha Șem ( avoda- muncă, Șem – Numele, pentru că Dumnezeu nu trebuie amintit printr-un nume, deși ele există). Prin slujirea lui Dumnezeu se ajunge la unirea spiritului cu materia. Igiena trupului și a spiritului sunt interdependente, apa este un simbol al Vieții.
Un rol important îl are rugăciunea, adresarea către Dumnezeu, prin Șema, Israel, rugăciunea principală a evreului, cum la creștini este Tatăl Nostru. Dumnezeu este Regele Universului, omul este cea mai de seamă creație, este centrul Creației. Țadicul, adică omul drept ( și învățat) este cel care se ocupă de îndreptarea evreului către fapte bune și spre învățătură. Deși viața este rtecătoare, omul credincios nu poate fi cuprins de pesimism, el știe că Dumnezeu este veșnic, la fel și Viața. Cabala ajută pe cel care se apropie de a să vadă dincolo de aparențe. În zilele lui Mesia, materia va redeveni spirit, ca la începuturi. Unitatea oamenilor se bazează pe responsabilitate, fiecare este responsabil pentru sine și pentru ceilalți. Dar fiecare om este unic, la fel și fiecare dimineață este unică. Omul trebuie să-și descopere misiunea în această viață. Alexandru Șafran pune un accent special pe etică, dar Cabala este în bună parte o antologie de comentarii care o apropie de misterul ficțional, ea a influențat mult literatura, ca și pe oamenii de știință, deopotrivă. Dar să nu uităm etica, singura salvare a omului este Binele, iar pentru exemplificarea unei exprimări lapidare, vom aminti de pilda lui Hilel( sec. I. e.a.). Întrebat fiind de un om mai puțin cunoscător, ce este iudaismul, cum poate fi definit într-un timp scurt, cât stă cineva într-un picior, Hilel a răspuns – „Să nu faci altcuiva ce nici ție nu-ți convine” ( ”Ce nu-ți place, altuia nu face”). „ Restul sunt comentarii”. Cabala este un vast comentariu.
Boris Marian

2011-12-25T02:40:00.001-08:00

Elitism

2011-12-23T23:39:00.001-08:00

Între dictatura proletariatului și elitism

Un prieten m-a atenționat să nu mai fiu familiar cu el. Desigur, a devenit … fost prieten. Încărcat de premii, după o viață de trudă, dorește să se considere membru al unei … elite.
De aici am pornit să fac o speculație. Amândoi am cunoscut binișor perioada de dictatură, care nu era și nu putea fi a proletariatului. Nici azi nu înțeleg ce au dorit să vadă „părinții socialismului științific”- Marx și Engels. Pragmaticul Lenin și fanaticul Stalin au înțeles că numai dictatura unui om și a unei camarile, numite CC sau Birou Politic sau altcumva, pot realiza „visul” părinților spirituali. În realitate, comunismul este o religie, iar atunci când devine ideologie, ucide. Noi, în România am cunoscut o teroare mai puțin vizibilă și mai puțin extinsă, deși numărul victimelor nu este un criteriu al criminalității unui regim. Unii, cei din nomenclatură au dus-o bine. Unii urmași au plecat, alții o duc bine acum, au dus-o bine și ieri. Există elite, ca în orice societate care a aruncat peste bord și apa și copilul din copaie. Ceea ce era bun în teoria comunistă, anume reluarea sloganului Revoluției Franceze de la 1789, LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE, a dispărut. Există libertatea de a fura, de a flămânzi, de a încălca legea, de a ucide din culpă sau cu intenție, egalitate există poate „la cei mari, dar nu pentru căței”, vorba fabulistului Grigore Alexandrescu, iar fraternitatea este o noțiune antică și irealizabilă. Iubirea de aproapele a fost temelia religiilor monoteiste, mozaică și creștină ( la islamism, nu cunosc). Noi nu ne iubim fără motivație, nu există iubire de aproapele în stare pură, noi iubim fie că suntem prieteni, fie amanți, soți, parteneri de interese comune, mai puțin de idei, însă iubirea de aproapele ca atare este utopică. Nu vorbesc despre excepțiile care … confirmă regula.„ Homo homini lupus est” rămâne în picioare. O spun cu durere, dar cred că așa suntem. În morală, ca și în artă nu există progres. Dacă Socrate ar fi trăit astăzi, nu s-ar fi bucurat de nici o atenție, eu aș crede că noi am involuat de la Socrate încoace. Reiau și închei – dictatura proletariatului este una dintre cele mai nocive idei născute în istorie, la fel ca și fascismul, dar nici elitismul, care este un reflex al tradiției oligarhice din antichitate nu este bun. Democrația nu ar trebui să încurajeze elitismul. Există elită economică, politică, elită intelectuală, alte elite, toate aceste grupuri, grupulețe nu fac decât să îngroape adevărata valoare a individului.
Ah, membru al unei societăți academice, ah, membru al unui club select, etc. Nu, dragii mei, în acest caz, prefer anarhia totală. Nu-mi plac zorzoanele, privirea de sus a unui pitic moral, ifosele unui savant care a muncit mai mult pentru propria glorie. Dar iubesc modestia omului de valoare, a omului care rămâne un copil la suflet, deși are mintea unui geniu. Einstein mi se pare un Socrate al secolului XX, dar mai sunt și alți minunați copii- genii ai timpului nostru.
Am dat doar un exemplu. Se spune că orgoliul este semnul inteligenței, talentului, etc. Nici vorbă. Orgoliul este exact partea slabă a minții omenești, este moștenirea omului din lumea necuvântătoarelor, anume de la lei și gheparzi. Acum, eu nu știu dacă omul nu se trage din altă planetă, dar avem și trăsături comune cu unele specii ale faunei pământene. Deși nu neg existența lui Dumnezeu, nu cred în creaționism, problema este departe de rezolvare.
De unde am plecat și unde am ajuns? LA MULȚI ANI!

BORIS MARIAN

Ce ne-a lăsat Socrate?

2011-12-22T23:26:00.001-08:00

Ce ne-a lăsat Socrate?

Mulți au auzit de Socrate, nimeni nu l-a citit, pentru că omul nu a scris un rând. El trăiește prin moștenirea lui Platon, a unei pleiade de filosofi și gânditori străluciți până în zilele noastre. În timp ce unii ar trebui să-i ia exemplul, mai cu seamă cei fără har, inflația de literatură filosofică și filosofardă este un fenomen adeseori nedorit. Dacă ne uităm la anii în care a trăit Socrate ( 470-399 î.e.n.) ne gândim că nu există progres în capacitatea intelectuală a semenilor, nimeni nu a progresat, doar a acumulat experiență, cunoștințe. Socrate a renunțat ab initio de la orice drept de autor, orgoliu personal, dorință de a fi „academician”. Desigur, nu am de gând aici să neg dreptul de autor ca principiu de protejare a acestuia, nici nu iau în derâdere titlurile științifice, dar de orgoliile deșarte pot să râd. Socrate ne-a dăruit fără să ceară nimic. Mai mult, el ne-a învățat cum să asculți un om, să-i dai șansa de a gândi fără a exercita presiuni , stăpânea arta „pedagogiei” în cel mai înalt grad. Întrebările sale, așa cum le reproduce Platon, stimulează, nu sugerează răspunsul, cheamă rațiunea, nu o strivește. „Știu că nu știu nimic” este una dintre frazele sale celebre, care nu se doresc a ironiza rațiunea, ci a fi lucid până la capăt. Adevărul este intangibil, noi doar îl căutăm. Maieutica, care înseamnă arta moșitului, a devenit în practica de filosof a lui Socrate o metodă, ca fiu al unei moașe , el a preluat termenul cu un sens mai larg. A fost condamnat la moarte pentru modul său de gândire liber, independent de rigorile efemere ale Cetății, deși tot el a spus că „legile sunt părinții noștri”. De aceea nici nu a evadat din închisoare, deși mulți ucenici erau gata să-l ajute. Unii istorici au vulgarizat comportamentul filosofului, sugerând că era homosexual. Nici o legătură, anticii nu aveau rețineri în această privință, cum nici azi nu se mai condamnă această înclinație, în țările avansate. Este o chestiune personală, intimă, cât timp nu aduce un prejudiciu societății. Religia condamnă acest obicei, îl consideră un viciu, este , deci o interpretare. Anticii cunoșteau și halucinogenele, dar nu exista mafia de astăzi. Socrate era esențial mente bun, el afirma că orice om încearcă să facă un bine, paradoxal, chiar și criminalii au, după spusele filosofului, intenția de face bine, conform unor iluzii proprii. Încercăm să-l înțelegem, dar justiția trebuie , oricum, să-și facă datoria. „ Răul vine din faptul că omul se înșeală în privința binelui”. Este o definiție care nu poate fi respinsă. Să ne gândim la dictatorii secolului XX, de la cei mai mari la cei mai mititei, toți, fără excepție au vorbit despre „binele poporului”, doar că ei nu cunoșteau adevăratul bine sau îl ignorau. „ Recunoașterea binelui adevărat este un act moral”, au comentat filosofii de după Socrate. Platon a dus această afirmație în domeniul eticii. ”Cunoaște-te pe tine însuți” ar trebui să fie o lege morală pentru oricare om. Dar noi nu o aplicăm nici azi, poate doar în anumite situații limită ajungem la auto-cunoaștere.
Un alt principiu socratic este cel al punerii de acord a unei judecăți,a unei afirmații cu cea dinainte, în dialogurile sale cu ucenicii, Socrate le demonstrează șubrezenia modului nostru de gândire, de la o simplă întrebare, interlocutorul ajunge să dea în finalul discuției două răspunsuri, adesea contradictorii. Noi nu suntem consecvenți cu propria noastră gândire. Logica devine astfel un alt principiu moral. Socrate a pus în discuție și nemurirea oamenilor. El considera moartea o eliberare, nu un sfârșit. Urmașul său, Platon a părăsit Atena dezamăgit profund de rigorile mincinoase care dominau viața civică. A revenit pentru a întemeia Academia. Era un omagiu adus marelui predecesor, Socrate, care nu scrisese un rând.
Boris Marian

Sabato-100

2011-12-16T22:59:00.001-08:00

Sabato – o sută de ani, nu de singurătate

Cu mai puțin de două luni înainte de a împlini o sută de ani de viață, Ernesto Sabato a decis să pornească în căutarea lui Abaddon sau a lui Dumnezeu din ceruri. Publicația spaniaolă „ El Pais” l-a numit „ultimul clasic al literaturii argentiniene”, dar el a fost și un scriitor de talie mondială, o mândrie a literaturii sud-americane, atât de generoase în secolul XX cu nume de prestigiu.
Născut în apropiere de Buenos Aires, a murit în aceeași regiune, de pneumonie, deși promisese că va trăi cel puțin un veac. A studiat fizica, a lucrat la Institutul Curie din Paris, a fost remarcat de Bertrand Russel pentru lucrările sale, pentru eseurile sale științifice. După al Doilea Război Mondial se dedică literaturii beletristice și publică trei mari romane care i-au asigurat un loc de frunte în ierarhia scriitoricească – „ Tunelul” ( 1948), „Despre eroi și morminte” ( 1061), „Abaddon eterminatorul” ( 1974). Înainte de război a fost secretar al tineretului comunist din Argentina, a fost trimis să studieze la Moscova, dar în 1935 s-a întors și a declarat că în URSS poți ajunge fie în GULAG, fie într-un spital de psihiatrie. Cu asta relația sa cu comuniștii s-a terminat. Camus și Thomas Man au salutat debutul în proză a lui Sabato. El a primit Legiunea de Onoare franceză, Premiul Medicis ( Italia), Cervantes ( Spania), ș.a. În anii 80 a fost numit de președintele Argentinei să ancheteze crimele comise în timpul „războiului murdar” din 1970. Numeroasele sale eseuri pe teme politice, dar și literare ( despre Camus, Borges, Robbe-Grillet), au atras numeroși cititori, personalități. A publicat în 1976 un dialog cu Jorge Luis Borges, cu care avea unele afinități.
Creația lui Sabato este dominată de o anumită „stare de vigilență” față de forțele răului. În „Tunelul”, personajul principal este un scriitor care și-a asasinat femeia iubită, în al doilea roman , „ Despre eroi și morminte” oferă o imagine sumbră asupra evoluției societății din țara sa, iar în al treilea roman acest sentiment de îngrijorare devine obsesiv. Abaddon este în Biblia ebraică locul unde se coboară pentru a ajunge în Iad ( Sheol). Apoi, prin transfigurare în lumea greco-latină și în creștinism el devine Îngerul Morții, care va veni în Ziua Judecății de Apoi. Nu este bine să ai de a face cu acest Înger. Sabato era un pesimist, deși nu a cunoscut grozăviile din Europa anilor de război. Părinții săi proveneau din Italia, tatăl era de origine albaneză, iar mama italiancă. Numele Ernesto, scriitorul și l-a ales singur. Nouă frați au murit înaintea sa, dar el a „compensat” prin longevitate această năpastă. Soția sa, Matilde Kusminski Richter a murit în 1998, el s-a recăsătorit, fiind îngrijit de cea de a doua soție, Elvira. Prima soție i-a dăruit doi fii, Jorge și Mario. Nu știm nimic despre cariera acestora. „ Toată viața am încercat să-mi distrug ființa, pe a mea, nu pe a altora”, acesta era un credo al scriitorului. Într-unul din ultimele interviuri el declara – „ Oamenii de știință neglijează aspectele esențiale ale vieții omului, precum subconștientul și miturile care se află la originea expresiei artistice… fiecare Mr. Hyde are nevoie de un dr. Jekyll… Kierkegaard a fost primul gânditor care a avut curajul să răspundă ferm că viața se află întotdeauna pe primul loc”. Sabato avdea o mare admirație pentru opera lui Dostoievski, ca și pentru filozofie lui Jaspers, Heidegger. El se întreabă – este Don Quijote un personaj ireal? El nu crede că simfoniile lui Beethoven pot fi analizate științific, la fel și proza lui Kafka. În artă nu se poate vorbi de progres pentru că fiecare artist autentic caută … Absolutul. „Reputația scriitorilor, artiștilor și muzicienilor stă sub semnul legănării pendulului istoriei…Toate culturile trebuie privite cu egal respect…Ceea ce mă îngrijorează cu adevărat este catastrofa spirituală în care se scufundă era noastră… Tradițiile străvechi nu pot fi înlocuite de industria tranzistorilor”.
Opera literară

Romane
• Tunelul, 1948
• Despre eroi și morminte, 1961
• Raport despre orbi, 1968
• Abaddón, exterminatorul, 1974
Eseuri
• Unu și universul, 1945
• Oameni și angrenaje, 1951
• Heterodoxia, 1953
• El caso Sábato. Torturas y libertad de prensa. Carta Abierta al General Aramburu
• El otro rosto del peronismo, 1956
• Scriitorul și fantasmele sale, 1963
• Tango, discusión y clave
• Romance de la muerte de Juan Lavalle. Cantar de Gesta
• Pedro Henríquez Ureña
• Tres aproximaciones a la literatura de nuestro tiempo: Robbe - Grillet, Borges, Sartre
• Eduardo Falú (cu León Benarós)
• Dialoguri (cu Jorge Luis Borges, editată de Orlando Barone)
• Apologii și respingeri, 1979
• Los libros y su misión en la liberación e integración de la América Latina
• Între scris și sânge. Conversații cu Carlos Catania
• Înainte de tăcere, 1998
• La Resistencia, 2000
Premii literare
Miguel de Cervantes și Gabriela Mistral în 1984.
Autobiografie
În anul 1998 și-a publicat autobiografia, Antes del Fin - Înainte de sfârșit, publicată de editura Rao sub titlul Înainte de tăcere. Editura Humanitas a reluat toate romanele publicate de fosta editură Univers, într-o serie de autor "Ernesto Sábato".

BORIS MARIAN

Ben Corlaciu

2011-12-15T23:06:00.001-08:00

Ben Corlaciu – poet necunoscut?

Ben ( Benedict) Corlaciu s-a născut la 6 martie 1924, la Galați și a murit la 15 iunie 1981, la Paris. A studiat la București, absolvind Facultatea de Litere și Filozofie, a fost redactor la revistele „Albatros” ( cu Geo Dumitrescu și Dinu Pillat), „ Flacăra”, iar în 1975 s-a stabilit în Franța. Pentru a-și aduce familia a fost nevoit să facă o grevă a foamei, în fața Ambasadei române din Paris și a reușit. Poet, prozator, traducător, menționat și de GF. Călinescu, el este un nume practic necunoscut la noi, deși ar merita să fie citi și cărțile sale reeditate. În 1969 a apărut la Editura pentru Literatură , volumul- antologie „Poezii”, cu o prefață de Laurențiu Ulici. Cunoscutul critic a știut să prezinte, cu elogii meritate, valoarea operei poetului. El a reținut și versuri care încântă – „ Sunt un munte fugit în pământ/m-am întors în fântânile mele de rocă bătrână/prea se cățăraseră mulți pe umerii mei/prea multe tălpi mi-astupaseră stelele cu bătături de țărână”. De asemenea – „ Frunzele vremii întoarce-le/toamnă, când intră în carte mioarcele/toamnă sărută-le, toamnă, deschide-le/pământul când stau și-l ascultă gravidele/ să vezi tu atunci cum mai ard vetrele/ s-auzi cum mai cântă cerbii și pietrele/să simți cum în inimă se desfac drupele/ pentru la anul, când vine copilul cu vinul și cupele”. Original, arghezian sau bacovian, prin stil, dar de o factură existențială proprie ( Corlaciu nu este nici evlavios, nici nu … blestemă), poetul are versuri memorabile – „ În locul ochilor tăi indieni/ a răsărit într-o noapte o cârciumă scundă”…„hei, tatăl meu, bețivul, taciturnul/tavernelor, vierul Cerului”… „Vinul curgea ca un cântec de moarte”… ” Frigurile bălților în noi au crescut/ ca o trestie, ca un păcat”…”Sunetul ciorapilor tăi de mătase/ amintindu-mi de sunetul roșcovelor toamna, poleite de vânt”, ș.a. Este ciudat, cum de asemenea versuri au putut să apară în mare parte după 1945, când mulți confrați, dintre cei nearestați sau care nu s-au refugiat în Vest, se întreceau în osanale, timp de patru decenii și mai bine, aduse conducătorilor PCR, sistemului socialist, etc. Poetul este chiar un revoltat, iată ce scria în 1967 – „ Plini de strigăte bolnavi de strigăte/ne scărpinăm de gardul așteptărilor/cad de pe noi numai strigăte/ se scutură cojile marilor strigăte arse/în noi printre aripi întoarse din drum”. Astăzi, unii poeți chiar foarte buni se afișează ca potențiali dizidenți, caută explicații pentru compromisurile făcute. Ben Corlaciu a scris cum a vrut, iar când nu s-a mai putut a plecat. Iar opera sa este încă necunoscută, nerecunoscută. Păcat, au trecut 30 de ani de la plecarea sa în neființă, va trebui readus în memoria noastră.
BORIS MARIAN

Opera lui Ben Corlaciu
• Tavernale, Bucureşti, 1941;
• Pelerinul serilor, Bucureşti, 1942;
• Arhipelag, Bucureşti, 1943;
• Manifest liric, Bucureşti, 1945;
• Moartea lângă cer, Bucureşti, 1946;
• La trântă cu munţii, Bucureşti, 1949;
• Candidatul, Bucureşti, 1950;
• Timpii de aur, Bucureşti, 1951;
• Pâinea păcii, Bucureşti, 1951;
• Noaptea de la Ipoteşti: două episoade, Bucureşti, 1957;
• Cazul doctor Udrea, Bucureşti, 1959;
• Baritina, Bucureşti, 1965; ediţia (Când simţi cum moare vântul), Bucureşti, 1972;
• Poezii, Bucureşti, 1969;
• Poeme florivore, Bucureşti, 1972;
• Starea de urgenţă, Bucureşti, 1972;
• Strigoaica şi casa nebună, Bucureşti, 1973;
• Arcul biologic, Cluj Napoca, 1974;
• Tout espoir sera puni, traducere de Maura Barbul, Paris, 1984.
Traduceri
• Isadora Duncan, Viaţa mea, Bucureşti, 1946 (în colaborare cu Geo Dumitrescu);
• Lehel Szeberenyi, Se urnesc munţii, Bucureşti, 1954 (în colaborare cu Francise Munteanu);
• Antoine de Saint-Exupery, Micul Prinţ, prefaţă de Eugen Schileru, Bucureşti, 1962;
• Leon Negruzzi, Extraordinarele aventuri ale lui Rodolphe Durant. Gangsterul. Politicianul, Bucureşti, 1974 (în colaborare cu Dana Konya-Negruzzi).

Ben Corlaciu - Efigii în ceara În parcul acela imens, într-o seara,
oamenii vineți, fără plămâni,
scriau lapidar, cu ambele mâini,
un cuvânt pe un petec de ceara.

Cuvântul acela suna: ftizie.
Fiecare însa-l scria diferit,
cu același condei de lemn înnegrit
si-aceeași nesănatoasă beție.

Cei ce-așteptau sa le vina rândul
mureau fără cei dinaintea lor.
Ca un pumnal, condeiul
se îndreptă spre pieptul tuturor,
în locul plămânului sec, străpungându-l.

Când oamenii vineți piereau,
umbrele lor, aiurând, se-ntorceau
în sanatoriul din parcul imens și gol.

Joc de Hydrargir
Pat îmi făcusem din masa aceea, grea,
pentru adormire după crugul zilelor.
În ultimul pahar dansul bacililor
ca un exod lunar se arcuia.

Cântecul violei în pieptul osos
se înăbușea murind cu plămânii,
mai palida, uscata, pielea mâinii,
pe ultimul pahar, tremura.

Cei din urma prieteni, bacilii, scânceau
lugubra melodie a ultimei toamne:
acompaniindu-i, gura mea, Doamne,
te înjura și ochii, demenți, râdeau.

Mercurul termometrului spart se scălda
în vinul închegat al ultimei nopți -
în sângele altei neîndurate morți.

Sfârșitul, îndepărtatul sfârșit, zăbovea
prin aluviunile coastelor rărite.

Mussolinismul

2011-12-11T23:05:00.001-08:00

Mussolinismul

Dintre dictaturii secolului XX, Mussolini pare cel mai aproape de un personaj de operă- bufă. Dacă gesturile și grimasele lui Hitler, privit în peliculele documentare, par mai mult amenințătoare, poza lui Mussolini , cu bărbia zvârlită înainte, cu brațele încrucișate la piept, cu salutul copiat de la romanii antici este mai mult comică. Și totuși, acest bărbat vânjos la tinerețe a fost prototipul multor dictatori, el a fost primul ideolog și apoi practicant al unui fascism primitiv la început, născut din socialismul primului deceniu al secolului trecut. Horthy, Hitler, Franco și alți dictatori mai mărunței din America de Sud și Centrală l-au copiat în parte. Nu-l putem compara cu Stalin pentru că mustăciosul osetin-gruzin avea școala ipocriziei est-teologice, nu era un orator, ci un „operator” din umbră. Poate de aceea a fost și cel mai „eficient” – a reușit să bage în pământ zeci de milioane de concetățeni.
Cine a fost Benito ( Amilcare Andrea) Mussolini? S-a născut la 29 iulie 1883 în satul Predappio și a fost ucis de partizanii italieni la 28 aprilie 1945, lângă satul Dongo. În anii 1912-1914 a colaborat cu Gramsci, socialist care avea să fondeze partidul comunist din Italia, a scris în ziarul „Avanti”, dar s-a despărțit și a fost îndepărtat din partid în momentul când s-a declarat adept al participării Italiei la Războiul Mondial. Era un criteriu pentru mai toți socialiștii din acel moment – cei care se opuneau războiului erau viitorii comuniști, la îndemnul bolșevicilor ruși. Este o curiozitate această luare de atitudine, mascată de lozinca umanitaristă pentru pace, când războiul a favorizat cel mai mult formarea structurii viitoarei Internaționale comuniste-leniniste, care s-a rupt de Internaționala a II-a, socialistă. Mussolini a fondat un nou organ de presă „ Il Popolo d”Italia”, în jurul căruia se va coagula mișcarea fascistă ( denumirea provine, se știe, de la fascii, arma purtată de lictorii romani, un mănunchi de nuiele cu o toporișcă în centru). Participă la război ca militar activ, ca și Hitler, față de care era mai în vârstă cu șase ani. Nu se vor cunoaște decât mult mai târziu. În 1919 începe să-și organizeze un partid care avea ca principal obiectiv cucerirea puterii și impunerea dictaturii unui partid unic. Lecția comuniștilor era încă proaspătă, în Rusia Sovietică, Lenin lichidase deja partidele, atât din opoziție, cât și aliate temporar ( socialist-revoluționar, ș.a.). În 1922, Mussolini conduce cunoscutul Marș asupra Romei, blocând astfel o grevă generală a muncitorilor. Deși se declara un prieten al muncitorilor, Mussolini se baza pe elemente de pe treptele joase ale societății, adică pe lumpen-proletari, șomeri, militari demobilizați, fără ocupații sigure, dar și pe intelectuali precum marele scriitor Gabriele D”Annunzio. Este numit prim-ministru, iar el introduce titulatura de Il Duce ( Conducătorul). Dictatura sa a durat circa 11 ani, Ducele a introdus un control sever al ordinii publice, a făcut anumite reforme sociale în favoare celor mai săraci, a revigorat sectorul construcțiilor publice ( idee preluată și de Hitler, în 1933), dar nu s-a oprit la reformele interne. Visul dictatorului era de a reface , cel puțin în parte, Imperiul Roman. De aici începe și… sfârșitul. O dictatură nu are , în limbajul de azi, un feed-back. Ea funcționează ca un robot programat definitiv. Ca și comunismul lui Lenin și Stalin. Megalomania mussoliniană va fi mereu un reper fatal al dictaturilor de orice culoare- neagră( la italieni), brună (la germani), roșie ( la ruși, chinezi, etc.). Mussolini cucerește cu chiu și vai Abisinia,în 1935, ocupă Libia, apoi semnează cu Hitler alianța, care împreună cu imperiul Japoniei va deveni Axa Berlin- Roma- Tokio. Declară, în 1940 război Angliei, apoi, în 1941, URSS și SUA. Deși l-a admirat pe Mussolini în anii premergători venirii la putere, în 1933, Hitler l-a tratat ulterior cu dispreț , de pe poziția unei Germanii mai puternice, economic și militar. Campaniile italiene în Grecia, în Nordul Africii au fost dezastruoase, nici Albania nu a putut fi ocupată de italieni, astfel că în momentul debarcării Aliaților în Sicilia, în 1943, companionii de partid ai lui Mussolini l-au destituit și arestat. Eliberat de un comando german trimis de Hitler, este repus în fruntea unei republici din Nordul Italiei ( Republica de la Salo), pentru ca în aprilie 1945 să fie capturat de partizanii italieni, în bună parte, comuniști,împușcat împreună cu amanta sa și spânzurat de picioare pentru a fi arătat populației disperate de efectele războiului.
Într-un mic studiu despre fascism, apărut în anii 90, Umberto Eco făcea o analiză a acestui fenomen, pornind de la exemplul mussolinismului . Trăsăturile principale ale fascismului italian erau – lichidarea pluripartitismului, condamnarea oricărei forme de democrație , deși se declara o ideologie „pentru popor”, corporatismul, adică organizarea socio-politică a țării pe baza profesiunilor, ocupațiilor de bază, un fel de sindicalism de stat, cultul tradiției antice, al eroilor- model, al morții eroice,demagogia deșănțată, naționalismul extremist, dar fără a fi rasist. Fascismul italian se deosebea de nazism prin lipsa unui antisemitism programatic, unui arianism care nici nu putea fi acceptat, Hitler disprețuind pe latini, la fel ca și pe slavi și, evident, pe evrei. În mișcarea lui Mussolini au fost și susținători evrei, care ulterior, abia după 1938, la presiunea lui Hitler au fost îndepărtați. Fascismul italian, ca și nazismul nu afișau un respect prea mare pentru Biserică, pentru religie, deși italienii, ca popor au o veche tradiție creștină. Ca și comunismul, fascismul are o religie mai „comodă” – cultul Conducătorului. De aici și criminalitatea de stat, de aici și pericolul imens pentru civilizație a dictaturii. Desigur, extremismul religios din Evul Mediu, ca și cel resuscitat de islamicii extremiști de azi nu este mai puțin pernicios.
Ce învățăminte se pot desprinde din analiza mussolinismului ca fenomen politic? Multe, dar ele se rezumă la o formulă care ar trebui să fie în mintea oricărui om conștient de valoarea sa ca individ – cultul personalității în orice domeniu, nu numai politic, pioșenia și idolatrizarea în fața unor ființe care se nasc oameni, ca fiecare dintre noi, sunt contrare naturii umane, duc la autodistrugerea omenirii. Cine își închipuie că o dictatură cade singură, se retrage ca o boală prin autoimunizare, se înșeală. Orice dictatură este pornită pe masacru numai pentru a-și menține poziția. Un exemplu discutabil este cel al lui Franco, deși ea a durat peste trei decenii, acest general abil cedând la bătrânețe puterea celor în drept, partidelor și Regelui.
BORIS MARIAN

Malraux și Dostoievski

2011-11-27T13:38:00.001-08:00

Malraux și Dostoievski

Se împlinesc în noiembrie 2011, 190 de ani de la nașterea lui Dostoievski și 110 ani de la cea a lui Malraux. Ca scriitori nu sunt de aceeași mărime, Dostoievski fiind mai sus pe piedestalul istoriei literare. Dar au și trăsături comune, sub aspect existențial. Sunt doi convertiți, nici unul din oportunism, amândoi mari conștiințe. Dostoievski s-a implicat în tinerețe în mișcarea revoluționară, antițaristă, antifeudală, cu nuanțe socialiste. Pus în fața plutonului de execuție, trimis la ocnă, el revine cu o concepție total opusă celei din tinerețe. Este un ortodoxist creștin, un monarhist din principiu, un adversar înverșunat al socialiștilor de toate culorile, narodnici, anarhiști, etc. „Demonii” exprimă cel mai fidel acest dispreț profund pentru revoluționarism. Dar scriitorul nu este un dogmatic, firea sa extrem de complexă nu îl împiedică , dimpotrivă îl apropie de lumea celor dezmoșteniți, loviți de o soartă care nu le este niciodată favorabilă. Ipocrizia, lăcomia, cruzimea, antiumanismul, lipsa de scrupule rămân în atenția unuia dintre cei mai sensibili scriitori din istoria literaturii. Succesul enorm al operei lui Dostoievski se datorează fidelității nestrămutate a acestuia față de Om. Pentru marele romancier Dumnezeu este o existență permanentă în sufletul omului, chiar și al celui care se consideră ateu. Nici un teolog, nici un filosof nu a apropiat atât de mult pe om de Divinitate. Poate , Tolstoi ar fi un exemplu similar, dar cei doi scriitori au maniere diferite, deși se apreciau reciproc. Dostoievski ajunsese să creadă că deține rolul unui profet, avea ceva mesianic, starea precară, fizică , era compensată de o exaltare religios-educativă. Nici Tolstoi nu era lipsit de asemenea veleități. Malraux a creat și el , la un interval de câteva decenii super-eroi, sub influența ideologiei comuniste. Ajungem astfel, la tragedia secolului XX,la confruntarea unor ideologii de tip mesianic, dar profund negative, fascismul și comunismul de tip leninist-stalinist. Nu spun comunism în genere, pentru că utopicii precum Campanella, Thomas Morus, ș.a. nu la dictatură s-au gândit. Ce l-a determinat pe Malraux, dar și pe Gide și pe Panait Istrati, pe mulți alți simpatizanți ai URSS să părăsească în grabă corabia militantismului comunist? Presiunea exercitată de Moscova prin Internaționala a III-a, centralizarea mișcării comuniste, isteria inchizitorială creată de poliția secretă condusă de partidul bolșevic, războiul dus de Stalin cu orice disident, orice opozant, începând cu vechii colaboratori ai lui Lenin, cu Troțki, cu alți comuniști și socialiști, trădarea tovarpșilor de idei din Spania, Germania, starea jalnică a populației din Țara Sovietelor, discrepanța dintre lozincă șui realitate, dimntre teorie și practică, contradicțiile și oscilațiile dreapta-stânga ale așa numiților teoreticieni bolșevici ( renunțarea la NEP, adică la economia de piață, colectivizarea forțată) au creat în cadrul intelectualității franceze, dar nu numai în Franța o revenire la rațiune, la realitatea imediată. Iar pericolele pan-germanismului nazist sau al pan-rusismului stalinist erau majore. Malraux a devenit sfetnicul lui De Gaulle, la Londra. Patriotismul și democratismul occidental reintra în drepturi. Una este să fii extremist naționalist, alta să fii patriot și mândru de o tradiție democratică. Dacă profeții secolului XIX au fost Schopenhauer, Nietzsche, Dostoievski, în secolul XX, unul dintre profeți a fost și Malraux. El a rostit celebra frază – Secolul următor va fi religios sau nu va fi deloc. Nu se știe în ce măsură a avut dreptate, ideea în sine este nobilă, dar extremismul religios care a fost resuscitat de islamiștii țărilor înapoiate sau interesate în conflicte majore, se pare că pune în discuție însuși rolul religiilor. Desigur, renunțarea la morala religioasă care are fundamentul pe credința în Divinitate ar fi o nenorocire. Se pare că o nouă generație de gânditori-profeți vor veni să ne ofere soluții.

BORIS MARIAN

Yehoshua

2011-11-26T03:05:00.001-08:00

Abraham Yehoshua s-a născut în Israel , în 1936, fiind alături de Amos Oz, unul dintre cei mai citiți scriitori nu numai în patrie, dar și în multe țări ale lumii. A fost profesor la universități din Haifa, Oxford, Harvard, Chicago, Princeton. A debutat în 1962 cu un volum de povestiri- „ Moartea și bătrânul”, continuând cu romaene, piese de teatru. Recent a părut la Ed. Polirom în traducerea lui Any Shilon, romanul „ Misiunea directorului de resurse umane”. Titlul oare banal, iar maniera ultra-realistă a scriitorului nu m-au atras la început. Prefer proza cu valențe lirice sau fantastice, dar... Mulți preferă realismul, iar talentul lui Yehoshua nu poate fi pus la îndoială. Este vorba de indiferența din relațiile dintre oameni, o boală veche pe care civilizația nici nu are de gând să o trateze, dimpotrivă. Menționăm că romanul a inspirat și un film care rulează și în România, cu același titlu.Cartea este dedicată unei victime al unui atentat din Ierusalim ( Muntele Scopus), în 2002, ceea ce ne poate trezi atenția la atmosfera și condițiile de viață într-o țară supusă unei presiuni uriașe din partea terorismului extremist islamic. Un patron, un director de resurse umane, un atentat, o angajată ucisă și părăsită, fără rude, lăsată la morgă, în așteptarea cuiva care să vină să se ocupe de în mormântare. „Un fapt banal”? Alți angajați, lucrul în schimburi, imigranți abia sosiți, în curs de acomodare ( clita, în ebraică), probleme cu copii mici, bebeluși, limbaj frust, invective, amestecul presei, etc. Treptat se conturează personalitatea directorului, fost militar, om la 39 de ani, destul de „ bine” ca bărbat, o viață obișnuită în condiții neobișnuite. Neobișnuite, pentru că în Israel totul pare normal și nimic nu este normal, atentate, imigrație, tensiuni. Fiecare personaj are o poveste aparte, toate , la un loc, formează o populație pe care nu ai cum s-o cunoști. Ceea ce mi se pare demn de tot interesul este capacitatea autorului de a desființa noțiunea de „masă umană”. Vehiculat timp de un secol și mai bine, această noțiune este inacceptabilă. Omul este un individ și o lume. Relțiile de serviciu, de familie, în societate, atât de cunoscute fiecărui cititor apr într-o lumină aparte, autorul observă mai mult decât ceea ce ar părea obișnuit, din dialogurile aparent banale. Dar peste toate plutește spectrul morții violente, nu moartea obișnuită, de boală, bătrânețe, care , oricum ne este cunoscută. Israelul pe care numai cei care locuoiesc acolo îl pot cunoaște mai bine apare în proza lui Yehoshua ca într-un film de cea mai bună calitate, cu psihologia personajelor perfect verosimile, fără excentricități, fără efecte forțate.O mare literatură nu caută efecte ieftine, contează veridicitatea și rafinamentul autorului. Yehoshua este , din acest punct de vedere, un maestru.

Boris Marian

Rasismul modern

2011-11-14T01:48:00.001-08:00

Rasismul modern

Michel Wieviorka, născut în 1946 era în anii 90, director al Școlii de Înalte Studii de Științe Sociale din Paris . Autor a numeroase studii bine primite de specialiști și de publicul larg, el a publicat la Ed. Seuil, în 1991, „ Spațiul rasismului”, tradusă imediat la Humanitas, de Alana Șabac.
Autorul începe prin a se referi la situația politico-socială din Franța unui final de secol XX, observând o recrudescență a rasismului, ceea ce se poate observa și astăzi. Frontul Național al lui Le Pen nu are o pondere prea însemnată, dar poziția sa, negaționismul, nerespectarea drepturilor la libera activitate a imigranților, minoritarilor îl face un purtător de germeni nocivi. Scrieri cu caracter xenofob, antisemit, distrugerea„întâmplătoare” a unor cimitire, profanarea unor locașuri de cult, cunoscute și în alte țări europene, sunt, pentru o țară cu mari pretenții de tradiție democratică, semnale îngrijorătoare. Deși influența religiei este diminuată, rasismul nu se autoelimină, dimpotrivă capătă forme mai sofisticate, cu ecouri în viața socială. Spre deosebire de Anglia, unde sociologia se ocupă și de rasism, în Franța fenomenul este oarecum ignorat. Desigur, rasismul este un fenomen planetar, nu există zonă unde să nu se manifeste intoleranța etno-religioasă sau rasistă. Însăși noțiunea de rasă nu este definită în mod unitar, se cunoaște o lungă evoluție a abordării acestei chestiuni încă din secolul XIX. Extremele se concretizează în două formule – nu există deosebiri între rase, deci nu există rase pure, cealaltă ar fi că omenirea se împarte în rase, în grade diferite de evoluție, chiar de aptitudini. În mod naiv, oamenii erau împărțiți în rasa albă, galbenă, neagră, roșie, apoi în arieni, mongoloizi, negroizi, semiți ( arabi, evrei), dar aceste opinii au intrat în istorie fără a fi corect argumentate. Există rase imaginare și rase reale? Există rase superioare și inferioare? Nazismul a redus la genocid această chestiune. Deși tineri neo-naziști apar periodic, ei nu au nici o ideologie, sunt mânați de nemulțumiri de alt ordin, iar demagogia lor apelează la formule de mult condamnate.
Originile teoretice ale rasismului pot fi căutate și în antichitate. Grecii, romanii se considerau superiori altor popoare. Ernest renan căuta originile ariene ale occidentului în … Orient. Leon Poliakov explica în Istoria antisemitismului falsitatea antagonismului semiți/arieni. Gustave Le Bon preamărea rasa indo-europeană. Gobineau scria despre degenerarea raselor prin „amestecul” lor.La noi, un adept al rasismului teoretic a fost chiar evreul H. Sanielevici, astăzi ignorat. În Anglia , Francis Galton, rudă a lui Darwin, se orienta spre un rasism „științific”. Față de asemenea elucubrații au luat poziție Max Nordau, Bertrand Russel, Bernard Shaw, H.G. Wells. În Germania, în secolul XIX , un teoretician al rasismului a fost ginerele lui Wagner, H. S. Chamberlain, care vorbea despre „haosul raselor”, provocat, de ce oare, de evrei. În paranteză fie spus, însuși socrul, marele Wagner avea antecesori evrei. Unii credeau că rasele „inferioare” ar putea fi „ameliorate”, ca și cum ar fi vorba despre animale, teorie care venea în sprijinul colonialismului și susținută chiar de oameni de talia lui Jules ferry, Leon Blum. Alexis de Tocqueville numea acest mod de gândire drept rasism universalist-spiritualist. Vacher de Lapouge scria că fiecare civilizație crea propria rasă. Claude Levy-Strauss afirma că rasa este o funcție a culturii. Desigur, nu putem să afirmăm că Levy-Strauss ar fi fost rasist, dar riscul unei excesive teoretizări a evoluției culturale este evident. Americanul Ludwig Gumplowicz a considerat că luptele dintre diverse grupuri umane au dus în timp la formarea raselor, care sunt confundate cu etniile, națiunile. Emile Durkheim a emis ideea că societatea umană crează „țapi ispășitori” care răspund pentru dezamăgirile suferite, în cazul evreilor găsindu-se o „explicație” ( nu o justificare) pentru antisemitism ( era în anul 1894). Cei care au combătut rasismul, segregarea negrilor, discriminarea altor grupuri umane, au fost Tocqueville și Max Weber. Tzvetan Todorov a făcut disjuncția – etica și politica, în această chestiune. În secolul XIX a mai existat sclavie, iar în prezent mai sunt destule grupuri menținute în stare de totală dependență. În Germania un anume dr. Plotz propune o igienă socială, plecând de la concepția rasistă. Max Weber vine cu o soluție – există rasă numai dacă există conștiință de rasă. O afirmație care aduce lumină , ești rob dacă te consideri rob, dar reversul nu este valabil, nu ești superior dacă te consideri ca atare. În SUA au fost destui autori care au încercat să justifice segregarea negrilor. Nu mai vorbim de Germani, unde nazismul avea ca piatră de temelie, ideea de superioritate a rasei ariene. Consecințele au fost dezastruoase. Ele se resimt și astăzi. În continuare Wieviorka se ocupă de relațiile dintre „rase” ( autorul este antirasist, folosind doar convențional acest termen), de rasă, clasă și castă, de prejudecată, personalitate și individ, etc. Fără îndoială, rasismul este o ideologie, altfel nu ar fi demn de analiză. Revoluția Franceză de la 1789 a lansat chemarea – Libertate, Egalitate, Fraternitate, dar Europa nu a răspuns pe măsura așteptărilor. Rasismul este totodată și un mit. Există etape ale evoluției rasismului de la cele empirice, primitive la formele elaborate, apoi impuse cu forța.Se face, voit, confuzia dintre diferență și inegalitate. Dacă îl vedem pe Celălalt și nu încercăm să-l înțelegem, ajungem să-l disprețuim sau să-l urâm. Puterea prejudecății este covârșitoare în istoria omenirii. Există și rasismul „simbolic”. Instituționalizarea rasismului, violența rasistă, terorismul rasist, aceste forme sunt simultane sau consecutive. Să ne amintim de Noaptea de Cristal de la Nuernberg, în anul 1938, în Germania lui Hitler. Privind în istorie, rasismul a avut întotdeauna conotații politice, uneori fundamentale. Un capitol interesant este cel în care se explică raportul dintre clasă și rasă. Wieviorka nu ajunge la analiza sistemului comunist, dar se știe astăzi că lupta de clasă a luat locul luptei„de rasă”, iar eșecul sistemului comunist a fost generat nu numai de caducitatea soluțiilor economice, dar și de incapacitatea „rezolvării” problemei naționale, vechile tare, prejudecățile nefiind nicicum eliminate. Chiar dimpotrivă – în fosta URSS dominau rușii, în China era etnia han, în alte țări socialiste, majoritarii erau favorizați în detrimentul minoritarilor, deși propaganda era puternic cosmetizată. Rasismul nu este neapărat apanajul celor bogați, el se manifestă adeseori chiar în rândul așa numiților proletari. Nici clasele mijlocii nu sunt ferite de morbul rasist. Comunitățile de ordin etnic, religios, profesional, etc. pot fi în aceeași măsură vulnerabile la prejudecăți rasiste. Există și un rasism identitar, posibil oriunde și oricând. De asemenea crizele economice, politice pot agrava conflictele interetnice, rasiale. În concluzie, chiar dacă noțiunea de rasă este discutabilă, rasismul este un fenomen al zilelor noastre. Cartea lui Wieviorka se înscrie în lucrările de referință în domeniul combaterii aceste vechi boli psiho-sociale.
BORIS MARIAN

BORGES?

2011-11-03T09:15:00.001-07:00

VICTIMA LUI TADEO LIMARDO

În memoria lui Franz Kafka

I

Condamnatul din celula 273, don Isidro Parodi, l-a primit pe vizitatorul său cam strâmbând din nas: „Încă un golan care vine să mă bată la cap”, s-a gândit. Nu se gândea că, cu douăzeci de ani înainte, pe când încă nu trecuse la vechea creolă, vorbea şi el la fel, trăgând s-urile şi făcând gesturi mari.
Savastano şi-a aranjat cravata şi a aruncat pălăria maro pe cuşeta reglementară. Era negricios, băiat bun şi cam dezagreabil.
– Domnu’ Molinari mi-a spus să vă deranjez – a explicat –. Vin pentru vărsarea de sânge de la hotelul Nou’ Imparţial. Misteru’ care ţine în şah toate tigvele. Vreau să mă înţelegeţi: am venit aici din pur patriotism, da’ copoii m-a luat bine la ochi şi ştiu că pentru a zmulge vălu’ de peste enigmă dumneavoastră sunteţi o fiară. Vă expun faptele grosso modo, fără subterfugii care-s străine caracterului meu.
Valurile vieţii mi-a impus, pentru moment, aşteptarea. Acum stau de o parte, uitându-mă foarte liniştit să văd cum s-o aranja treaba. Nu mă’nfierbânt pentru un bănuţ nenorocit. Tipu’ se uită, bea sifon şi când îi convine, dă lovitura. O să vă râdeţi dacă vă spun că de un an nici nu mă mai duc la piaţă. Băieţii, dacă m-ar vedea, s-ar întreba, cine-i ăsta? Să vedem ce-o să spună când m-or vedea că vin cu camioneta. Da’ între timp m-am retras la garnizoana de iarnă. Ca să vorbesc deschis: hotelu’ Nou’ Imparţial, Cangallo număru’ 3400, un colţişor al oraşului care aduce un accent propriu în tablou’ metropolei. În ce mă priveşte, nu de bună voie am venit să locuiesc în mahalaua asta, şi când mă aşteptam mai puţin

m-am cărat la repezeală
şuierând un tango simplu.

Impulsivii care văd la poartă anunţu’ care zice Paturi pentru domni de la $ 0,60, presimt că stabilimentu’ e o râie căprească. Vă rog sincer să nu bateţi câmpii, don Isidro. Aşa cum mă vedeţi, dispun de un dormitor particular pe care-l împart provizoriu cu Simón Fainberg, pe care lumea-l cunoaşte drept Marele Profil, da’ el totdeauna-i în Casa Catehistului. E pasăre călătoare, azi în Merlo şi mâine la Berazategui, şi care ocupase interioru’ când am venit cu doi ani în urmă, şi mi se pare că nu se mai duce. Cu inima în mână: învechiţii ăştia mă revoltă, nu mai trăim pe vremea căruţei, şi eu sunt ca călătorii aceia cărora le place să schimbe orizontu’. Pe scurt: Fainberg e un băiat care nu-şi găseşte locu’ şi care crede că lumea se învârte în juru’ cufărului lui închis cu lăcata, da’ care la o adică nu-i în stare să-i împrumute unui argentinian un peso şi patruşcinci de bani. Gaşca se distrează cât poate, harababura merge din plin, şi pentru morţii ăştia care umblă n-au decât un râs sardonic.
Dumneavoastră, din nişă, din punctul de observaţie, vă veţi desfăta văzând tablou’ viu pe care vi-l arăt: atmosfera din Nou’ Imparţial poate să-l intereseze pe un învăţat. Să te râzi de menajerie ce este. Tot timpu’ îi zic lu’ Fainberg: De ce să arunci doi pesos pe Ratti, dacă tot avem grădina zoologică acasă? Ca să fiu drept, faţa lui o zice, pen’ că nu-i decât un ou de bâtlan cu păr roşu, că nu mă mir că Juana Musante l-a muştruluit. Musante, ştiţi, e cum ar fi jupâneasa: pen’ că-i femeia lu’ Claudio Zarlenga. Domnu’ Vicente Renovales şi numitu’ Zarlenga formează binomu’ care ţine stabilimentu’. Cu trei ani înainte Renovales s-a întovărăşit cu Zarlenga. Bătrânu’ obosise să se lupte singur, şi infuzia asta de sânge tânăr a dat un brânci înainte Noului Imparţial. Între noi vă dezvălui secretu’ pe care toţi îl ştiu: acum totu’ merge mai rău decât înainte şi stabilimentu’ e doar o umbră palidă a ceea ce fusese. Piaza rea pe care-a adus-o Zarlenga, din pampa a adus-o; pentru mine e un transfug. Numa’ vedeţi i-o suflase pe Musante unui funcţionar de poştă din Banderaló, un moftangiu. Fostu’ a rămas bătând din buze; Zarlenga, ştiind că în pampa nu se umblă cu ocolişuri în chestiile astea, a sărit pe drumu’ de fier şi a venit la Unsprezece. A venit să se ascundă în mulţime, dacă mă înţelegeţi. Eu în schimb, n-am avut nevoie de vreun Lacroze ca să fiu omu’ invizibil; zi şi noapte rămân în cămăruţă, care-i o gaură, şi mă râd de gaşca Zeama de carne, care se fudulesc pe la piaţă şi nu dau de mine. Ca să fiu sigur în public fac mutre, ca să mă ia drept altcineva.
Zarlenga e o vită încălţată, un nesimţit, un înfumurat, ca să spun totu’. N-am de ce să neg că pe mine mă tratează cu mănuşi, pen’ că singura dată că a ridicat mâna era când mă îmbătasem şi eu nu l-am luat în seamă că era ziua mea de naştere. Intrigă neagră a calomniei: lu’ Juana Musante i-a intrat în cap că eu profitam de întunecimea înconjurătoare, pentru a mă aventura înainte de masă până la jumătatea sălii ca s-o pipăi pe femeia de cauciuc. Aşa spun eu: Musante vede dublu de geloasă ce-i şi cu toate că ştie că eu rămân în curtea din fund, apărând breşa, cum se spune, s-a dus la Zarlenga cu povestea că mă fofilasem în sala de baie în scop păcătos. Omu’ a spumegat ca laptele fiert, şi pe bună dreptate. Dacă n-ar fi fost domnu’ Renovales, care cu mâna lui m-a pocnit în ochi, m-aş fi înfuriat. Poveşti din care nu mai rămâne nimic dacă te uiţi bine: de acord că Juana Musante are un corp care te lasă beton, da’ pe un tip ca mine care a mai fost încurcat cu o domnişoară care-i manichiuristă, şi dup’ aceea cu o minoră care urma să fie stea de radio, nu-l deranjează aşa un trup bine, care poate atrage atenţia în Banderaló, da’ băieţii din centru a mai văzut aşa ceva.
Cum zice Ochelaristu’ în coloniţa lui din Ultima Oră, însăşi ajungerea lu’ Tadeo Limardo la Nou’ Imparţial e semnată de mister. A ajuns cu Momo, între jeturi de apă şi bombe puturoase, da’ Momo n-are să-l mai vadă în carnavalu’ viitor. I-a pus paltonu’ de lemn şi s-a stabilit la locu’ de veci: zăpezile de-anţărţ, unde-s?
Eu, care palpit la unison cu oraşu’, furgăsisem un costum de urs de la băiatu’ de bucătărie, care-i un mizantrop care nu vine să danseze, că nu ştie. Prevăzut cu blana asta întreagă, m-am făcut socoteala c-am să trec neobservat, şi mi-am permis luxu’ să fac o reverenţă curţii din fund şi am ieşit ca un boier, căutând oxigen. N-o să mă lăsaţi să mint: în noaptea aceea coloana de mercur a bătut recordu’ de înălţime; aşa de cald era că lumea se râdea. Până pe seară a fost vreo nouă insolaţi şi victime ale valului torid. Închipuiţi-vă situaţia: eu, cu botişoru’ păros, trăgeam din greu, şi din ce în ce îmi venea ideea să-mi scot capu’ de urs, ţinând seama că sunt anumite locuri care sunt ca gura lupului, că dacă le vede Consiliu’ Municipal moare de ruşine. Da’ eu, dacă-mi vine ideea sunt un fanatic. Vă promit că nu mi-am scos capul, fie numa’ ca să nu apară deodată nişte precupeţi din piaţă, care-ar fi putut fugi până la Unsprezece. Plămânii mei se şi bucura de aeru’ binefăcător de-acolo, care fierbea de rotiserii şi de grătare, când mi-am pierdut cunoştinţa, chiar lângă un moş care se deghizase ca un inglez, şi care de treizeci şi opt de ani nu lasă carnavalu’ să treacă fără să-l ude pe borţos, care-i concetăţeanu’ lui că-i din Temperley. Veteranu’ acela, în ciuda zăpezii anilor, a acţionat cu sânge rece: dintr-o zmucitură mi-a scos capu’ de urs, fără să ia şi urechile mele pen’ că era bine lipite. Zic că el sau taică-su, care-şi pusese o tichie, mi-a substras capu’ de urs; da’ nu le port ranchiună: mi-a dat să înghit resturi de supă sleită, pe care mi le îndesa cu o lingură de lemn, care m-a trezit cu temperatura. Nenorocirea e că acum băiatu’ de bucătărie nu mai vrea să vorbească cu mine, că aşa a fost chestia că căpăţâna de urs pe care-am deturnat-o e aceeaşi cu care-a apărut fotografiat într-un car alegoric doctoru’ Rodolfo Carbone. Vorbind de caruri, unu’ cu un miştocar la volan şi cu un roi de îngeraşi în ladă, i-a venit să mă depoziteze la domiciliu’ meu, deoarece carnavalurile nu mai sunt ce-a fost iar eu nu mai puteam să-mi iau picioarele la spinare. Noii mei prieteni m-a aruncat în fundu’ vehicolului, şi m-am despărţit hlizindu-mă oportun. Ca un magnat umblasem în car, şi a trebuit să mă râd: frecându-se de peretele căii ferate venea pe jos un ţăran vai de capu’ lui, un cadavru nemâncat şi nearătos, care mai că nu putea să ţie o valijoară de fibră şi un pachet pe jumătate desfăcut. Unu’ dintre îngeri a vrut să se bage unde nu-i fierbe oala şi i-a spus ţărănistului să se urce. Eu, ca să nu cobor nivelu’ dezmăţului, i-am strigat ăluia de la volan că caru’ nostru nu-i pentru gunoi. Una dintre domnişoare a râs de glumă şi mai apoi am ademenit-o la o întâlnire pe un maidan de pe strada Humahuaca, unde n-am putut să mă duc că piaţa-i aproape. Eu i-am făcut să înghită că domiciliez la Depozitu’ de furaje, ca să nu mă ia drept microb; da’ Renovales, care n-are nici o ruşine, m-a beştelit de pe trotuar pen’ că lu’ Laba Zdravănă îi lipsea cinşpe bani pe care-i uitase în jachetă când s-a dat la fund, şi toţi bârfea că-i ciordisem eu. Ce-i mai rău e că am ochi buni, şi l-am văzut la mai puţin de o jumătate de cvartal pe cadavru’ cu valijoara care venea făcând tumbe de oboseală. Am terminat repede cu despărţirile, care dor întotdeauna, am sărit din car cum am putut şi am intrat în vestibul ca să evit un casus belli cu extenuatu’. Da’ aşa zic eu: ce logică pot să aibă morţii ăştia de foame. Eu ieşeam din camera celor cu 0,60, unde în schimbul unui costum de urs care mă fierbea m-a tratat cu legume reci şi cu emulsie de vin de casă, când în curte am şi dat de ţăran, care nici nu mi-a răspuns la salutare.
Numa’ vedeţi ce-i aia norocu’. Unşpe zile a făcut cadavru’ în sala lungă, care, bineînţeles, dă în prima curte. Ştiţi, toţi care dorm acolo li se urcă la cap; cum ar fi de exemplu Laba Zdravănă, care cerşeşte aşa de plăcere, deşi unii spun că e milionar. La început n-a lipsit profeţi care a dat de înţeles că ţăranu’ are să-şi dea arama pe faţă în mediul acela, care nu era pentru el. Din închipuire a rămas fumu’. Să vedem, poate cineva să-şi amintească de o singură plângere a chiriaşilor din cameră. Nu vă străduiţi: nimeni n-a spus pâs nici n-a protestat bărbăteşte. Nou’ venit se purta ca un bibelou în cameră. Lua haleala la ora potrivită, nu amaneta cuverturile, nu greşea la socoteală, nu umplea cu păr de cal interioru’ căutând bancnotele de un peso care unii romantici cred c-o să le cadă din saltele… Eu m-am oferit cavalereşte pentru tot felu’ de comisioane în hotelu’ acela; îmi amintesc chiar că într-o zi pâcloasă i-am adus de la frizerie un pachet de Nobleţe, şi el mi-a dat una ca s-o fumez când mi-o veni chefu’. Nu pot să uit vremea aceea fără să-mi dau jos pălăria.
Într-o sâmbătă, când era aproape restabilit, ne-a spus că nu dispunea de mai mult de cinzeci de bani; eu mă râdeam numa’ gândindu-mă că duminica dis-de-dimineaţă, Zarlenga, după sechestrarea valizei, avea să-l arunce despuiat pe stradă, pen’ că nu poate să plătească patu’. Ca tot ce-i omenesc, Nou’ Imparţial are metehnele lui, da’ trebuie să proclam în cele patru vânturi că în privinţa disciplinei stabilimentu’ se aseamănă mai mult cu o puşcărie decât cu orice altceva. Înainte să se crape de zi, am încercat să trezesc elementu’ dezmăţat, care locuieşte în trei în camera de la mansardă şi-şi trece toată ziulica maimuţărindu-l pe Marele Profil şi vorbind despre football. Puteţi să mă credeţi sau nu, flegmaticii ăştia a pierdut reprezentaţia, da’ nu-mi puteţi reproşa nimic: în ajun îi înştiinţasem, făcând să circule un anunţ intitulat: Ştire bombă. Cine primeşte paşaportu? Răspunsu, mâine. Mărturisesc că n-a pierdut mare lucru. Claudio Zarlenga ne-a înşelat aşteptările. E schimbăcios, şi nimeni nu ştie cum îi vine ţâfna. Trecuse şi ora nouă dimineaţa, iar eu eram de gardă, punându-mă rău cu bucătaru’ pen’ că nu luasem prima supă şi făcându-mă suspectat de Juana Musante, care atribuia poziţia mea pe acoperişu’ de tablă vreunei intenţii de a sustrage rufele atârnate acolo. Dacă fac bilanţu’, iese rău. Fix pe la şapte dimineaţa, ţăranu’ a ieşit îmbrăcat în curte, unde Zarlenga tocmai mătura. Credeţi că s-a oprit să se gândească că celălalt avea mătura în mână? Da’ de unde. A vorbit cu el ca o carte deschisă; eu n-am auzit ce ziceau, da’ Zarlenga i-a dat o pălmuţă pe umăr, şi pentru mine s-a terminat teatru’. Eu mă băteam în cap şi nu vroiam să cred. Am mai rămas acolo două ore prăjindu-mă pe tablă, aşteptând complicaţii ulterioare, până când m-a alungat căldura. Când am coborât, ţăranu’ era activ la bucătărie, şi nu s-a temut să mă favorizeze cu o supă hrănitoare. Eu, care-s foarte deschis şi mă aranjez cu oricine, l-am tras binişor de limbă şi discutând ordinea zilei, l-am ademenit să-mi spună originea: venea din Banderaló, şi-mi era clar că era un pârâtor, adică un observator trimis de soţu’ lu’ Musante, în vedere de spionaj. Pentru a termina cu îndoiala care mă ardea, i-am povestit un caz care trebuie să-l pasioneze pe ascultător: chestia cu bonu’-cupon al pantofăriei Titán, care putea fi schimbat pe un maiou tricotat, şi pe care Fainberg l-a girat nepoatei merceristei, fără să-şi dea seama că fusese deja girat. Paf o să rămâneţi auzind că ţăranu’ nu s-a entuziasmat de povestirea palpitantă şi nici măcar n-a căzut lat când i-am dezvăluit că Fainberg, când a dat bonu’-cupon, purta maiou’ tricotat, îmbrăcăminte a cărei semnificaţie groaznică păgubaşa n-a înţeles-o, momită de vorba dulce a catehistului, ca vodă prin lobodă. Am prins din zbor că omu’ era ca şi băgat într-o chestie care-l ţinea legat de mâini şi de picioare. Ca să pun degetu’ pe rană, l-am întrebat deodată cum îl cheamă. Gagiu’, între ciocan şi nicovală, n-a avut timp să inventeze o prostie şi mi-a dat o dovadă de încredere pe care o aplaud primu’, spunându-mi că se numeşte Tadeo Limardo, amănunt pe care m-am grăbit să-l primesc şi să-l inventariez, de mă’nţelegi mătăluţă. Orice naş îşi are naşu’, mi-am zis, şi l-am urmărit în orice loc ascunzându-mă de minune, până când i-am călcat bine pe nervi şi tot în seara aceea mi-a promis că dacă-l mai urmăresc ca un câine, are să-mi dea să gust rădăcină de măsea. Şmecheria mea reuşise cum nu se poate mai bine: omu’ ăsta avea ceva de ascuns. Gândiţi-mă în ce situaţie eram: apucasem misteru’ de-un picior da’ trebuia să rămân închis în cămăruţa mea, că bucătaru’ se făcuse împărat.
Pot spune că imaginea oferită de hotel în seara aceea nu era prea plăcută: elementu’ feminin era prost reprezentat căci Juana Musante se cărase la Gorchs pentru douăşpatru de ore.
Lunea m-am făcut că n-a fost nimic şi m-am prezentat în sala de mese. Bucătaru’, aşa din principiu, trecea cu găleata de supă şi nu mă servea; am înţeles că tiranu’ ăsta vroia să mă doboare cu foamea, din cauza chiulelii din ajun, şi l-am minţit că nu eram flămând; omu’, care-i contradicţia cu mustăţi, m-a invitat să mă servesc cu două porţii ceva grozav, c’a să mă îngroape cu ele în burtă şi am rămas vârtos ca o statuie.
În timp ce ăilalţi râdea sincer şi spontan, ţăranu’ ne-a stricat chefu’, că şi-a pus o mutră de înmormântare ba a mai şi împins cu cotu’ strachina cu ovăz. Pe tata dumneavoastră vă jur, domnu’ Parodi, că eram fericit pândind momentu’ când bucătaru’ are să-i tragă o chelfăneală văzând că nu se uită la supă, da’ Limardo l-a speriat cu curaju’ lui şi lu’ ălălaltu’ a trebuit să-i tacă fleanca şi eu am trebuit să mă râd. Între timp a intrat Juana Musante, cu ochi care urlă şi cu coapse că am avut nevoie de oxigen. Pletoasa asta nu mă lasă în pace, da’ eu o fac pe soldatu’ necunoscut. Cum are ea o manie să nu se uite la mine, s-a pus să strângă ceştile, şi i-a spus bucătarului, adică Duşmanu’ omenirii, că în loc să se lupte cu marmote ca el, mai bine mă angaja pe mine şi făcea treaba singură. Deodată a dat cu ochii de Limardo şi a rămas ca o moartă văzând că nu băuse supa. Limardo o privea ca şi cum niciodată n-ar fi văzut o femeie; e neîndoielnic: spionu’ se străduia să-şi întipărească pe retină fizionomia asta de neşters. Scena, aşa de impresionantă în simplitatea ei omenească, s-a terminat când Juana i-a spus chibiţului că după atâtea zile că dormea singur, era spre binele lui să se ducă la ţară. Limardo nici n-a răspuns la atenţia asta, că era ocupat să facă biluţe de pâine din firimituri, care-i un obicei urât de care ne-a dezvăţat bucătaru’.
Câteva ore după aceea a fost o scenă pe care dacă v-o povestesc, mulţumiţi codului că sunteţi la pârnaie. La şapte seara, cum mi-e obiceiu’ inveterat, m-am prezentat la parter, cu scopu’ să interceptez buseca pe care magnaţii din sala lungă ştiu să trimită s-o caute în colţ. Dumneavoastră, care sunteţi aşa o căpăţână, nu ştiţi să ghiciţi pe cine-am observat? Pe Suru Bălosu în persoană, cu pălărie cu bor fin, haine extra şi încălţăminte Fray Mocho. Numa’ cât l-am văzut pe vechiu’ meu prieten de la piaţă că m-am şi închis pentru o săptămână la mine în cameră. După trei zile Fainberg mi-a spus că puteam să ies, pen’ că Suru se topise fără să plătească, şi cu el toate becurile din curtea a treia (afară de acela pe care Fainberg îl avea în buzunar). Pe loc am bănuit că asta îi venise în minte din cauză că avea o idee fixă cu ventilaţia, şi am rămas ca un boier până la sfârşitu’ săptămânii, până când m-a dat afară bucătaru’. Trebuie să recunosc că de data asta, Profilu’ a spus adevăru’; din satisfacţia legitimă de care am avut parte m-a distras aşa un episod vulgar – curent, dacă vreţi – da’ pe care le poate observa un observator cu puls liniştit. Limardo trecuse din sala lungă la cuşetele de 0,60; cum nu plătea în metal, l-a pus să ţină contabilitatea. Mie, care am somnu’ uşor, treaba mi se părea o figură a denunţătorului ca să se bage în administraţia casei şi să ţină socoteala deplasărilor ăleia. Ocupat cu socotelile, ţărănistu’ rămânea toată ziua infiltrat în birou; eu, care n-am obligaţii fixe în stabiliment, şi dacă vreodată îl ajut pe bucătar o fac ca să nu par egoist, treceam iar şi iar prin faţa lui, ca să subliniez diferenţa, până când domnu’ Renovales mi-a vorbit ca un tată şi a trebuit să mă întorc în cămăruţă.
După vreo douăj de zile, o bârfă autorizată a răspândit zvonu’ că dom’ Renovales vroise să-l alunge pe Limardo şi că Zarlenga se opusese. Aşa ceva eu nu înghit, chiar dacă-i scris cu litere de tipar; dacă nu vă deranjează, acum vă prezint reconstruirea faptului de către Rojas. Să fim sinceri, îl vedeţi dumneavoastră pe domnu’ Renovales pedepsind un sărman nenorocit? Vă închipuiţi că Zarlenga, cu principiile lui, ar putea să se pună o dată de partea dreptăţii? Veniţi-vă în fire, dragă amigo, ieşiţi odată din închipuirea asta: adevăru’ a avut loc într-un alt fel. Cel care a vrut să-l alunge pe ţăran a fost Zarlenga, că tot timpu’l făcea de ruşine; cel care l-a apărat, Renovales. Mai adaug că la această interpretare personală aderează dezmăţaţii de la mansardă.
Sigur e că n-a trecut multă vreme şi Limardo a ieşit din cadru’ strâmt al biroului; pe scurt s-a răspândit prin hotel ca uleiu’ vărsat: o dată repara burlanu’ clasic al celor de 0,60; altă dată, moderniza cu dichisuri de văpsele grătaru’ de lemn; alta, freca cu spirt pata de pe pantalonu’ lu’ Zarlenga; alta, îi dădea dreptu’ să spele în fiecare zi prima curte şi să facă oglindă sala lungă, că arătase ca o cocină de porci.
Cu pretextu’ să-şi vâre nasu’ unde nu-i fierbea oala, Limardo băga zâzanie. Uite de exemplu cazu’ că dezmăţaţii vopsea aşa tihniţi în roşu bălţatu’ tinichigioaicei, că dacă nu mi-a spus era pen’ că ghicise că eu tocmai reciteam Patoruzú, pe care mi-l dăduse doctoru’ Escudero. Nu-i greu de înţeles: tinichigioaica, care nu se poartă frumos, a vrut să-l învinovăţească pe unu’ din gaşcă că i-a furat dopuri şi o pâlnie; băieţii s-a şucărit şi a vrut să se răzbune pe persoana cotoiului. Limardo a fost obstacolu’ neprevăzut. I-a privat de motan care era pe jumătate vopsit şi l-a expediat în curtea din dos a tinichigeriei cu risc de fractură şi de intervenţie a Societăţii de protecţie. Dom’ Parodi, să mă tăiaţi nu vreau să-mi amintesc cum l-a lăsat pe ţărănist. Dezmăţaţii chiar că s-a opus: l-a trântit pe podea, unu’ i s-a aşezat pe burdihan, altu’ l-a călcat pe faţă, altu’ i-a dat să gargarisească vopseaua. Eu cu plăcere i-aş fi adăugat înc-un cucui, da’ m-am temut ca ţăranu’, cât era de ameţit de cafteală, să nu mă recunoască. Pe deasupra, trebuie să recunoaştem că dezmăţaţii sunt foarte delicaţi, şi cine-mi promite că dacă mă bag, n-o încurc. Atunci s-a nimerit Renovales, şi scape cine poate. Doi dintre agresori a apucat să ajungă la antreu’ bucătăriei; altu’ a vrut să-mi imite exemplu’ şi să dispară în coteţ, da’ Renovales l-a mustrat cu mâna lui grea. Văzând aşa o intervenţie paternă aproape c-am izbucnit în aplauze, da’ m-am învoit să mă râd în sinea mea. Ţărănistu’ s-a adunat de pe jos ca vai de capu’ lui, da’ a primit o recompensă. Dom’ Zarlenga i-a adus cu propria mână un candial şi i l-a turnat întreg pe gât, aşa încurajându-l: „Nu te scârbi. Ia-o ca un bărbat”.
Vă recomand, dom’ Parodi, ca în urma incidentului cu mârtanu’ să nu vă faceţi o idee pesimistă asupra vieţii din hotel. Şi pentru noi străluceşte soarele, şi există coliziuni care chiar dacă pentru moment sunt foarte amare, după aia mi le amintesc cu filosofie şi mă râd de nasoleala care-am trecut-o. Fără să mă mai lungesc, vă povestesc chestia cu circulara cu creion albastru. Sunt toboşari care nu-şi descreţesc fruntea, şi care de atâtea deşteptăciune şi de atâtea braşoave încep să viseze, da’ ca să pescuiesc ştirile proaspete, ştrengăreşti, nimeni nu mă’ntrece. Într-o marţi am tăiat cu foarfecele nişte inimioare de hârtie, pen’ că o păsărică îmi spusese că Josefa Mamberto, care-i nepoata merceristei, umbla cu Fainberg, chipurile ca să-i ceară maiou’ din bonu’-cupon. Pentru ca până şi muştele din Imparţial să afle ce s-a întâmplat, am scris în fiecare inimioară un anunţ – desigur că anonim – care zicea: Ştire bombă. Cine se logodeşte poimâine cu J. M.? Răspuns: Un locatar în maiou. Eu însumi am luat asupra mea distribuirea glumei ăsteia, că când nimeni nu mă vedea o băgam pe sub uşi, până şi în closete. Vă dezvălui: în ziua aceea eram mai puţin dispus să mănânc decât să-mi pup cotu’, da’ mâncărimea pentru succesu’ glumei şi teama să nu pierd iahnia de resturi, m-a făcut să ajung înainte de vreme la masa cea lungă. Eu eram în maiou, cel mai de sanchi, aşezat pe fărâma mea de bancă şi făcând zgomot cu lingura ca să amintesc timpu’. Atunci a apărut bucătaru’, şi m-am prefăcut că-s cufundat în lectura unei inimioare. Numa’ vedeţi ce sârguincios e omu’. Înainte ca eu să apuc să mă arunc pe jos, el mă şi ridicase cu dreapta iar cu stânga îmi împingea inimioarele pe nas, mototolindu-le pe toate. Nu-l condamnaţi pe omu’ acesta supărat, dom’ Parodi; vina este a mea. După ce răspândisem bancu’ ăsta, eu m-am prezentat în maiou, provocând încurcătura.
Pe 6 mai, ora necunoscută, a aterizat un trabuc local la câţiva centimetri de călimara cu Napoleon a lu’ Zarlenga. Ăsta, care ştie să-l zăpăcească pe client, vroia să-l convingă de soliditatea stabilimentului pe un cerşitor serios, care-i mâna dreaptă în Societatea băgătorilor de seamă şi pe care l-a cerut pentru o sărbătoare Azilu’ Unzué. Pentru ca bărbosu’ să se învoiască să ia pensiunea, Zarlenga i-a făcut cadou ţigăroiu’. Ăla cu prelata, care nu-i ciung, l-a luat din zbor şi l-a aprins pe loc, ca şi cum ar fi fost Papa însuşi. Numa’ c-a scos Fumasoli al nostru primu’ fum, că şmecheria a explodat, mânjind ceva de speriat mutra negriciosului care s-a umplut toată cu funigine. A rămas vai de capu’ lui: gaşca chibiţilor ne ţineam de burtă de râs. După comèdia asta, bou’ s-a evacuat din hotel, privând casieria de un venit însemnat. Zarlenga s-a supărat de furie şi a întrebat cine-i şmecheru’ care a lăsat obiectu’. Deviza mea e că-i mai bine să nu te pui cu zărghiţii: înaintând cu paşi mari spre cămăruţa mea, mai c-am dat de ţărănist, care venea cu ochii mari, ca un spiritist. Aşa să am parte că nebunu’ ăsta, de frică ce-i era, fugea invers, pen’ că s-a băgat în gura lupului, adică în birou’ furiosului. A intrat neinvitat, ceea ce totdeauna-i aşa de urât, şi faţă-n faţa cu Zarlenga i-a spus: „Trabucu’ surpriză eu l-am adus, că aşa mi-a venit pe chelie”. Fudulia-l pierde pe Limardo, mă gândeam în foru’ interior. Pe loc şi-a dat arama pe faţă: De ce n-a lăsat pe altcineva să plătească oalele sparte? Un băiat de-ai noştri nu mărturiseşte niciodată… Să fi văzut ce ciudăţenie a fost cu Zarlenga. A strâns din umeri, şi a scuipat ca şi cum n-ar fi fost la el acasă. Pe loc i-a trecut supărarea şi s-a făcut visător; mă tem că l-a apucat slăbiciunea, căci se temea că dacă-i dădea ce i se cuvine, nu numa’ unu’ dintre noi nu s-ar fi dat deoparte să se cărăbănească tot în noaptea aceea, profitând de somnu’ lui greu după aşa o treabă. Limardo a rămas cu mutra lui de loz necâştigător, şi stăpânu’ a câştigat o victorie morală care ne-a lăsat pe toţi laţi. Ipso facto am mirosit lucrătura: gluma asta nu era a ţăranului pen’ că donşoara sor’sa lu’ Fainberg iar s-a încurcat cu coproprietaru’ Bazarului Marele Hai, dintre Pueyrredón şi Valentín Gómez.
Regret că trebuie să vă dau o ştire care vă va afecta profund, dom’ Parodi, da’ a doua zi după explozie ne-a tulburat pacea o criză care a preocupat şi spiritele cele mai înclinate spre zaiafeturi. De spus e uşor, da’ să-l vedem pe cine-o trăieşte: Zarlenga şi Musante s-a ciorovăit! Îmi sparg capu’ cum a putut să aibă loc un aşa conflict la Nou’ Imparţial. De când un turc bondoc, prevăzut cu o juma’ de foarfece şi urlând ca un porc, s-a cărat înainte de supa de noapte la Tigru’ Bengolea, orice neînţelegere, orice ceartă nelalocu’ ei, e strict interzisă de direcţie. De asta nimeni nu-i precupeţeşte bucătarului o mână de ajutor, când îi linişteşte pe răsculaţi. Da’ cum am învăţat din anunţu’ împotriva tusei, exemplu’ trebuie să vină de sus. Dacă clasele conducătoare a căzut pradă pierzaniei, ce ne mai rămâne nouă, masa compactă a locatarilor. Vă înştiinţez că am trăit momente amare, cu spiritu’ la pământ, lipsindu-mi direcţia morală. Despre mine se poate spune orice, da’ nu că la o adică am fost defetist. De ce să semăn panica? Parc-aş fi avut o lăcată în gură. Din cinci în cinci minute defilam cu pretexte potrivite prin coridoru’ care duce la birou, unde Zarlenga şi Musante turba împreună, fără dărnicie pentru o insultă; apoi mă întorceam la şopronu’ celor de 0,60, repetând misterios: Aiureli! Aiureli! Obscurantiştii ăştia, cufundaţi într-un joc de cărţi, nici măcar nu se uita la mine; da’ cu răbdarea treci marea. Limardo, care curăţea cu unghiile dinţii pieptenului lu’ Laba Zdravănă, a trebuit să mă audă în cele din urmă. Fără să mă lase să termin, s-a sculat ca şi cum ar fi venit ora laptelui şi s-a pierdut din vedere înspre birou. Eu mă cruceam şi-l urmam ca o umbră. Dintr-o dată s-a întors şi mi-a vorbit cu o voce care m-a făcut să ascult: „Fii odată bun de ceva şi adă’ncoace pe loc toţi locatarii”. Nu l-am lăsat să spună de două ori şi m-am dus să adun gunoiştea asta. Am venit toţi ca unu’, afară de Marele Profil, care-a absentat în prima curte şi după aceea am descoperit că lipseşte lanţu’ de sârmă de la water. Coloana aceasta vie reprezenta toate straturile sociale: mizantropu’ se-nghesuia lângă bufon, 0,60 lângă 0,95, şmecheru’ cu Laba Zdravănă, cerşetoru’ cu milogu’, pungaşu’ mărunt, fără portofel, cu marele spărgător. Vechiu’ spirit al hotelului a retrăit o oră de adevărată expansiune. Tablou’ părea mai degrabă o friză: poporu’ după păstoru’ său; toţi, aşa zăpăciţi, am simţit că Limardo ne era şefu’. A înaintat şi, ajungând la birou, a deschis uşa nepoftit. Mi-am şoptit la ureche: Savastano, în cămăruţă. Vocea înţelepciunii a strigat în deşert; eram înconjurat de un zid de fanatici, care-mi bloca’ retragerea.
Ochii mei, înceţoşaţi de nervozitatea momentului, a prins o scenă ceva de speriat. Pe Zarlenga îl astupa pe jumate Napoleonu’, da’ pe bucăţica asta Juana Musante am înghiţit-o întreagă cu privirea; era în halat colorat şi papuci cu funde iar eu a trebuit să mă sprijin de unu’ de la 0,95. Limardo, plin de ameninţări ca un nor, a ocupat centru’ scenei. Care mai mult, care mai puţin, nimeni n-a dat de înţeles că Imparţialu’ urma să-şi schimbe proprietaru’. Ne şi curgea sudorile reci pe spate din plescăitu’ palmelor cu care Limardo urma să-l scuture pe Zarlenga.
Da’n loc de asta a luat cuvântu’, care întotdeauna-i neputincios faţă cu misteru’. A vorbit cu gura lui de aur şi a spus lucruri care încă-mi frământă mintea. În asemenea ocazii oratoru’ e de obicei o mare cădelniţă, da’ Limardo, fără prea multe voulez vous a luat-o pe şleau şi s-a servit cu o poliloghie din uso nostro despre gâlceava neînţelegerii. A spus că căsătoria e o treabă aşa de unită că trebuie să avem grijă să n-o despărţim, şi că Musante şi Zarlenga trebuia să se pupe în faţa tuturor, pentru ca clientela să ştie că se iubea.
Să-l fi văzut pe Zarlenga! Faţă cu un sfat aşa de sănătos, a rămas ca împăiat şi nu mai ştia cum să se poarte; da’ Musante, care are minte-n scăfârlie, nu-i aia care să înghită floricelele astea. S-a ridicat de parcă o trăsese în ţeapă. Să văd muierea asta aşa grandioasă şi aşa supărată mi-a ajuns că dacă mă găseşte un doftor mă trimite ca printr-un tub la Villa María. Musante n-a luat-o primprejur; i-a trântit ţărănistului că să se ocupe de căsătoria lui, dac-o avea, şi dacă-şi mai bagă râtu’, îl taie ca pe un porc. Zarlenga, ca să termine dezbaterea, a recunoscut că dom’ Renovales (absent pentru moment din cauză de Quilmes Bock la cofetăria Perla) avusese dreptate când vroise să-l dea afară pe Tadeo Limardo. I-a ordonat să iasă ca un scuipat, fără să-i pese că trecuse de opt. Sărmanu’ aiurit Limardo a trebuit să se grăbească să-şi facă valiza şi pachetu’, da-i tremura mâinile de tot şi Simón Fainberg s-a oferit să-l ajute; în harababură, ţărănistu’ a pierdut un briceag de os şi un pieptar de flanelă. Ochii ţăranului s-a umplut de lacrămi privind pentru ultima oară stabilimentu’ care-l adăpostise. Ne-a clătinat din cap în semn de adio, a intrat în noapte şi s-a pierdut, mergând spre necunoscut.
A doua zi la cântatu’ cocoşilor, Limardo m-a trezit, purtând un mate cu lapte pe care pe loc mi l-am apropriat, fără să-i cer dare de seamă de cum s-a întors la hotel. Un mate al unui alungat, care încă mă frige pe limbă. Puteţi să-mi spuneţi că Limardo s-a manifestat ca un anarhist nerespectând astfel ordinu’ hotelierului; da’ mai trebuie şi să vedem ce-nseamnă să fii privat de un adăpost care i-a costat atâta durere de cap pe proprietari şi că asta-i a doua natură.
Bând un mate aşa la repezeală m-a făcut să mă ruşinez; aşa că am preferat să mă restrâng în cămăruţă, zicând că-s bolnav. Când am îndrăznit să ies pe culoar, după câteva zile, unu’ dintre dezmăţaţi m-a infornat că Zarlenga încercase până la uşă să-l dea afară pe Limardo, da’ ăla s-a aruncat pe jos şi s-a lăsat călcat în picioare şi lovit, învingându-l cu rezistenţa pasivă. Feinberg nu mi-a confirmat faptu’, că-i un egoist care ţine totu’ pentru sine, ca să nu mă pună la curent cu zvonurile care-s aşa de necesare. Eu mă râd, că am o pilă grozavă la cei de la 0,95, da’ de data asta n-am făcut abuz că în luna precedentă le dădusem cu tifla. Din proprie experienţă ştiu că a eliberat pentru Limardo, instalând un pat cu gratii şi un bidon cu gaz, cămara pentru mături şi unelte de curăţenie, care-i sub scară. Avantaju’ era că putea să audă tot ce se petrecea în camera lu’ Zarlenga, că nu-i despărţea decât un perete de scânduri, făcut de mântuială. Din asta eu am rămas prost, pen’ că măturile după ce-a fost inventariate şi numerotate le-a mutat în cămăruţa mea, şi Fainberg a pus în joc machiavelismu’ ca să le lese lângă mine.
Schimbător mai e omu’! Fainberg, în privinţa măturilor, s-a dovedit un fanatic intransigent; în privinţa bunei înţelegeri în hotel, îi încurcă pe dezmăţaţi şi pe Limardo, ca să facă pace. Deoarece gâlceava de la motanu’ în roşu văpsit fusese deja uitată, Fainberg a trebuit să împroaspăteze memoria beligeranţilor, înfuriindu-i cu bancuri şi cu glume. Când rămăsese numa’ problema dacă să-şi spargă capetele sau să-şi tragă ghionţi, Fainberg a reuşit să schimbe vorba la vinurile medicale, care-aşa de chestie trebuie să mărturisesc că se pricepe bine, pen’ că cu câteva zile înainte doctoru’ Pertiné i-a împins un prospect pen’ ca să vândă sticle mari şi mici de Apaşu’ (mare vin sanitar aprobat de doctoru’ Pertiné). Eu am spus totdeauna că nimic nu-i mai bun decât alcoolu’ ca să împace sufletele, da’ băut în exces trebuie să intervină direcţiunea Noului Imparţial. Fapt e că deoarece pe de o parte era trei şi pe de alta unu’ înarmat, Fainberg i-a făcut să înţeleagă că unirea face puterea şi dacă vroia să bea, le dădea lichidu’ necesar pe-o nimica toată. Chilipirgiu’ care-i în fiecare le-a jucat festa: a’ cumpărat douăşpe sticle şi terminând-o pe a opta era Cei Patru Beţivani. Dezmăţaţii, care-s egoismu’ împieliţat, n-a făcut caz de că şi eu mă’nvârteam cu un păhărel, până ce ţărănistu’ s-a băgat glumind că să nu mă dispreţuiască pe mine, că şi el era un câine. Eu am folosit râsu’ spontan ca să pun mâna pe o înghiţitură care mai degrabă era o gargară, că-i greu să te obişnuieşti cu vinişoru’, care după aceea vă promit că-i ca un sirop, că împleticeşte limba, ca şi cum ai fi lins o oală cu miere. Fainberg, aşa înclinat spre Banca de împrumuturi, se interesează şi de arme de foc, şi a spus că dacă lu’ Limardo i-a luat un preţ de speriat pentru pistolu’ pe care-l purta la centură, el putea să-i obţină altu’ la fel pe un preţ de nimic. Dacă trăncăneala fusese deja vie, puteţi să vă închipuiţi unde-a ajuns când Marele Profil a început cu asta. Atâtea păreri, şi nici o înţelegere. Cum zicea Laba Zdravănă, cumpărând arme de foc îţi deschizi pe loc cazieru’; un dezmăţat s-a dovedit patriot inveterat al Ţintaşilor Elveţieni versus Ţintaşii Federali; eu m-am băgat cu poanta că armele le-ncarcă dracu’; Limardo, care era umflat de beţie, a spus că venise cu revolveru’ pen’ că urmărea un plan să omoare pe un bărbat; Fainberg a povestit cazu’ unui rus care n-a vrut să-i cumpere un revolver şi seara l-a speriat cu unu’ de şocolată.
A doua zi, ca să nu par indiferent, m-am apropiat de statu’ major al hotelului, care obişnuieşte să se reunească dis-de-dimineaţă în prima curte ca să consume ceva mate şi să pregătească planu’ de luptă. Astea-s şedinţe adevărate, unde locataru’ cel mai fudul primeşte o lecţie în schimbu’ a câteva adevăruri şi numa’l prind spionând că-l demontează ca pe un Meccano. Acolo era Treimea însăşi, cum zic dezmăţaţii: Zarlenga, Musante şi Renovales. Şi dat fiind că nu m-a înţepat, am luat ceva curaj. Am îndrăznit foarte firesc şi ca să nu mă scoată pe brânci le-am promis că le cânt o chestie bombă. Le-am povestit fără să mă încurc trăznaia cu împăcarea, fără să uit în sertar revolveru’ lu’ Limardo şi vinu’-doftorie a’ lu’ Fainberg. Să fi văzut ce mutră de lămâie a făcut. Eu, pentru orice eventualitate, le-am întors curu’, nu cumva să zică vreun pârâtor că spun poveşti direcţiunii, defect care nu-mi stă în fire.
M-am retras în ordine, ţinând ochii pe mişcările celor trei. N-a trecut multă vreme şi Zarlenga s-a dus drept la magazia de mături şi unelte unde dormea ţăranu’. Sărind chiar ca o maimuţă m-am aflat pe scară, şi am pus urechea pe trepte, ca să nu pierd nici o literă din ce spunea acolo. Zarlenga i-a cerut ţărănistului să-i dea revolveru’. Ălălaltu’, fără să ezite, a refuzat. Zarlenga i-a trântit o ameninţare, pe care nu vreau s-o amintesc ca să nu vă sperii, dom’ Parodi. Limardo, cu aşa o fudulie liniştită, a spus că nu-i pasă de ameninţări, pen’ că el era invulnerabil, ca şi cum ar fi avut o jachetă blindată, şi că nici mai mulţi Zarlenga împreună nu-l fac să se teamă. Inter nos, jacheta nu l-a ajutat, dacă o avea, că nu şi-a terminat zilele ci s-a aflat cadavru în cămăruţa mea.
– Cum s-a mântuit discuţia? – a întrebat Parodi.
– Cum se mântuie orice. Zarlenga n-avea să-şi piardă vremea cu un amărât de nebun. S-a dus cum venise, cu mâna goală.
Acum ajungem la duminica fatidică. Regret să mărturisesc că în ziua aia hotelu’ e mort, fără animaţie. Deoarece mă plictiseam ca un nenorocit, mi-a venit să-l scot pe Fainberg din neagra ignoranţă şi să-l învăţ să joace truco, ca să nu-l ia peste picior în barurile din fiece colţ. Dom’ Parodi, eu sunt înzestrat pentru asta; dovada-i că elevu’ a câştigat de la mine ipso facto doi pesos, din care a încasat vreo patruj de bani, şi ca să lichideze datoria m-a însărcinat să-l invit la un matineu la Excelsior. Nu degeaba se spune că Rosita Rosenberg e regina râsului. Parteru’ se desfăta ca şi cum i-ar fi gâdilat, chiar dacă eu nu prindeam nici un cuvânt, pen’ că vorbea într-o limbă de-a ruşilor ca să nu-i vândă nici Stâlpu’ Sinagogii, şi eu mă foiam aşteptând să ajungem la hotel pen’ ca Fainberg să-mi spună bancurile. Că numa’ de bancuri ne ardea când am ajuns sănătos înapoi în cămăruţă. Să fi văzut numa’ cum îmi arăta patu’; pătura şi cuvertura era numa’ o baltă; perna nu arăta mai bine, ca să spunem aşa; sângele umpluse până şi faţa saltelei iar eu mă întrebam unde-aveam să dorm în noaptea aia, pen’ că răposatu’ Tadeo Limardo era culcat în pat, mai mort decât un salam.
Natural că-n primu’ rând m-am gândit la hotel. Afară numa’ dacă vreun duşman nu şi-o fi închipuit că eu îl tăiasem pe Limardo şi murdărisem toată rufăria. Pe loc am ghicit că cadavru’ ăsta n-o să-i placă lu’ Zarlenga; şi aşa a fost, pen’ că curcanii l-a anchetat pân’ la după unşpe, care-i o oră când la Nou’ Imparţial nu se mai poate aprinde lumina. Pe când mă gândeam aşa, mai şi urlam ca un beţivan, pen’ că eu sunt ca Napoleon şi fac mai multe lucruri deodată. Nu exagerez: tot stabilimentu’ a venit când am chemat ajutor, fără să-l uit pe băiatu’ de bucătărie care mi-a astupat gura cu o cârpă aşa că aproape că obţine alt cadavru. A venit Fainberg, Musante, dezmăţaţii, bucătaru’, Laba Zdravănă şi ultimu’ dom’ Renovales. A doua zi eram cu toţii la zdup. Eu eram în elementu’ meu, satisfăcând tot felu’ de curioşi şi descriindu-le nişte tablouri vivace care-i lăsa aiuriţi. N-am neglijat partea detectivă, şi am obţinut informaţia că pe Limardo îl lichidaseră pe la vreo cinci după amiază, cu propriu’ lui briceag de os.
Vedeţi, clar că-s zăpăciţi ăia care spun că chestia asta inexplicabilă e un mister, pen’ că ar fi fost încurcătură mai mare dacă crima se produce noaptea, când hotelu’ se umple de feţe necunoscute, pe care nici nu-i numesc locatari, pen’ că după ce-a plătit patu’ se cară, adio şi n-am cuvinte.
Cu excepţia lu’ Fainberg şi un servitor, aproape toţi era la hotel, când s-a făcut vărsarea de sânge. Dup’ aia a ieşit că şi Zarlenga a lipsit de pe câmpu’ de onoare, pen’ că era la o luptă de cocoşi în Saavedra , mizând pe un cocoş al părintelui Argañaraz.

II

Peste vreo opt zile, Tulio Savastano s-a năpustit în celulă, agitat şi fericit. Cu greu a putut să bâiguie:
– V-am făcut trampa, señor. Uite-l pe jupânu’!
După el venea un domn cam astmatic, bărbierit, cu coamă căruntă şi ochi azurii. Hainele-i erau îngrijite şi negre; purta un fular de vigonie, şi Parodi a observat că avea unghiile lustruite. Cele două persoane respectabile s-au aşezat, natural, pe cele două bănci; Savastano, beat de slugărnicie, alerga iar şi iar prin celula mititică.
– În 42, domnişorul ăsta mi-a transmis mesajul dumneavoastră – a spus domnul cărunt –. Vedeţi, dacă vreţi să-mi vorbiţi de afacerea Limardo, eu n-am nici o legătură. Asasinatul ăsta m-a extenuat, şi la hotel avem parte de-o bârfă de speriat. Dacă ştiţi ceva, señor, mai bine luaţi legătura cu băiatul acela, Pagola, care-i însărcinat cu ancheta. Precis că vă rămâne recunoscător, pentru că ei nu văd nici cât un negru pe-ntunecime.
– Drept cine mă luaţi, don Zarlenga? Cu mafia asta eu n-am ce face. Adevărat, am anumite idei, şi dacă-mi faceţi favoarea să mă ascultaţi, s-ar putea să nu vă pară rău.
Dacă sunteţi de acord, începem cu Limardo. Tânărul ăsta, care-i tare deştept, credea că-i un spion trimis de soţul doamnei Juana Musante. Respect ideea, dar mă întreb, de ce să încurcăm povestea cu un spion? Limardo era funcţionar de poştă la Banderaló; deci, soţul doamnei. Nu veţi nega că-i aşa.
Vedeţi, vă voi relata toată povestea, aşa cum mi-o închipui. Dumneavoastră i-aţi luat soţia lui Limardo şi l-aţi lăsat să se chinuiască la Banderaló. După trei ani de părăsire, omul n-a mai suportat şi a hotărât să vină în Capitală. Cine ştie ce călătorie a făcut; fapt e că a ajuns distrus în timpul carnavalului. Îşi băgase sănătatea şi banii într-un voiaj de mizerie, şi pe deasupra a aşteptat zece zile într-un ţarc, până a văzut femeia pentru care se chinuise să vină de departe. Zilele astea pe 0,90 fiecare i-au epuizat capitalul.
Dumneavoastă, în parte de ruşine, în parte de milă, aţi lăsat să se înţeleagă că Limardo era un bărbat şi jumătate; până când v-a luat limba pe dinainte şi l-aţi făcut moftangiu. Mai apoi, când l-aţi văzut că apare în hotelul dumneavoastră, fără un sfanţ acolo, n-aţi pierdut ocazia de a-l favoriza, ceea ce însemna că iar îl ofensaţi. Aici a început contrapunctul: dumneavoastră vă îngrijeaţi să-l umiliţi; celălalt, să se umilească. L-aţi relegat la şopronul celor de 0,60, şi pe deasupra l-aţi însărcinat cu contabilitatea; lui Limardo nu-i ajungea şi în scurtă vreme a început să repare burlanele ba chiar să vă cureţe pantalonul. Doamna, prima dată că l-a văzut, s-a înfuriat pe el şi i-a spus să se care.
Şi Renovales a sprijinit expulzarea, scârbit de comportarea omului şi de tratamentul nelalocul lui pe care i-l dădeaţi. Limardo a rămas la hotel şi a căutat alte umilinţe. Odată, nişte haimanale vopseau un motan; Limardo s-a băgat, nu atât din bunătate, ci pentru că voia să fie pedepsit. L-au pedepsit, şi pe deasupra dumneavoastră i-aţi băgat pe gât un candial şi mai mult decât o insultă. După aia a fost chestia cu trabucul. Gluma asta a rusului a costat hotelul dumneavoastră un milog serios. Limardo a făcut-o pe vinovatul, dar de data aceasta dumneavoastră nu l-aţi pedepsit, deoarece începuseţi să bănuiţi că prin umilinţele astea el intenţiona ceva tare urât. Dar până atunci fusese vorba numai de lovituri sau de insulte; Limardo a căutat o ofensă mai intimă; atunci când dumneavoastră şi doamna v-aţi certat, omul a strâns public şi v-a cerut să vă împăcaţi şi să vă sărutaţi faţă cu toţi. Gândiţi-vă ce înseamnă asta: soţul adună chibiţi ca să ceară de la soţie şi de la amant să se iubească iar. Dumneavoastră l-aţi alungat. În dimineaţa următoare s-a întors, pregătind mate şi pentru ultimul nenorocit din hotel. Apoi a fost chestia cu rezistenţa pasivă, care-i alt nume pentru a se lăsa călcat în picioare. Dumneavoastră, ca să-l obosiţi, i-aţi destinat coteţul acela lângă camera dumneavoastră, unde putea să audă în voie giugiulelile dintre dumneavoastră doi.
Apoi l-a lăsat pe rus să-l împace cu dezmăţaţii. A înghiţit-o şi pe asta, căci planul lui era ca toată lumea să-l înjosească. Ba s-a şi insultat singur: s-a pus la nivelul domnului acesta, aici de faţă – s-a tratat pe sine însuşi de câine. În seara aceea băutura l-a făcut să vorbească şi a spus că adusese revolverul ca să omoare un bărbat. Un denunţător a adus povestea la direcţiunea hotelului; dumneavoastră aţi vrut să-l alungaţi iar, dar de data asta Limardo v-a înfruntat şi v-a dat să înţelegeţi că era invulnerabil. Dumneavoastră n-aţi înţeles bine ce voia să spună, dar v-aţi speriat. Acum ajungem la încurcătură.
Tânărul Savastano s-a pus pe vine, ca să audă mai bine. Parodi l-a privit distras şi l-a rugat să aibă bunătatea să se retragă, deoarece poate că nu se potrivea să audă restul. Savastano, zăpăcit, mai că n-a nimerit uşa. Parodi a continuat fără să se grăbească:
– Cu câteva zile mai înainte, tânărul acesta, care tocmai ne-a onorat cu absenţa lui, surprinsese nu ştiu ce încurcătură între rusul Fainberg şi o domnişoară, Josefa Mamberto, de la mercerie. A scris tâmpenia asta pe nişte inimioare şi în loc de nume a pus iniţiale. Doamna, soţia dumneavoastră, care le-a văzut, şi-a închipuit că J. M. vrea să spună Juana Musante. I-a spus bucătarului dumneavoastră să-l pedepsească pe sărmanul nenorocit, şi pe deasupra i-a păstrat ranchiună. Şi ea bănuise un scop în spatele umilinţelor lui Limardo; când a auzit că venise cu revolverul „ca să omoare un bărbat”, a înţeles că ea nu era ameninţată şi s-a temut, fireşte, pentru dumneavoastră. Ştia că Limardo era laş; s-a gândit că strângea înjosiri ca să ajungă într-o poziţie imposibilă şi să fie obligat să ucidă. Avea dreptate, doamna; omul era decis să ucidă; dar nu pe dumneavoastră: pe altul.
Duminica era o zi moartă la hotel, cum a spus tovarăşul dumneavostră. Dumneavoastră ieşiseţi; eraţi la Saavedra, mizând pe un cocoş de-al lui popa Argañaraz. Limardo a intrat în camera dumneavoastră, cu revolverul în mână. Doamna Musante, văzându-l că apare, a crezut că venise să vă omoare pe dumneavoastră. Atâta-l dispreţuia, că nu-i fusese ruşine să-i şterpelească un briceag de os, când îl alungaseră. Acum a folosit briceagul acela ca să-l omoare. Limardo, cu revolverul în mână, nu s-a opus. Juana Musante a pus cadavrul în laviţa lui Savastano, ca să se răzbune pentru chestia cu inimile. Cum vă veţi fi amintit, Savastano şi Fainberg erau la teatru.
Până la urmă, Limardo a primit ce voise. Fără îndoială, adusese revolverul ca să omoare un bărbat; însă bărbatul acela era el. Venise de departe; luni multe cerşise dezonoarea şi ofensa, ca să-şi dea curaj pentru sinucidere, căci singurul lucru pe care-l dorea era moartea. Mă mai gândesc că, înainte de moarte, dorea s-o revadă pe doamna.

index.php

regretabil, Hyperliteratura

2011-11-01T20:58:00.000-07:00

este o adunătură de mormoloci care trezesc sila, am pierdut circa o lună timpul cu ei, cred că nu vor lăsa urme vizibile în viitor.Este o opinie.
Poietul Fuse și gorgona Muse mi-au șoptit - pleacă nene, repejor, mi-am amintit de un tablou al lui Boecklin, „Lupta dintre centauri”, unde unul mai tinerel îi zdobește țeasta unui centaur mai bătrâior. Eu am scăpat.

O, țară tristă

2011-07-23T16:54:00.001-07:00

O, țară tristă, plină de umor!

Nici Eminescu, nici Caragiale nu au reușit să exprime atât de lapidar realitatea românească pe o lungă perioadă de timp. A făcut-o „plumburiul” Bacovia. După 1989, poetul Mircea Dinescu a spus-
„ De socialism ne-am bătut joc, acum o să ne batem joc și de capitalism”. Belu Zilber a afirmat aproximativ același lucru cu patru decenii mai înainte – „La noi va fi un stalinism altoit cu Caragiale”
( citat aproximativ, cititorul mă poate corecta). Tot după 1989, circula o caricatură cu următoarea explicație – „ Legionar am fost, comunist am fost, acum fie ce-o fi”. Au trecut aproape 22 de ani de la decapitarea sistemului ceaușist, național-comunist, monopolul pecerist-securist s-a repliat, foștii secunzi au venit în prima linie, s-au grupat, au construit prin furt din proprietatea statului mici latifundii, le-au mai mărit pe parcurs și iată-ne în plin capitalism „ de piață”. Nu pot afirma nimic despre nivelul de trai, însăși noțiunea nu mai este aceeași, totul este în tranzit permanent. Consecvenți sunt nostalgicii ceaușiști, puțini, ca și nostalgicii neo-legionari și antonescieni, cu o priză oarecare la tineri. Monarhia este privită cu neîncredere, deși soluția nu ar fi chiar rea. Rusofobia, antioccidentalismul, antiamericanismul conviețuiesc fără complexe. Patriotismul, iubirea de Basarabia ( o traumă perenă, reală) sunt clamate, dar soluții nu prea sunt. Ungaria, Bulgaria, foste țări „ frățești” s-au depărtat, ungurii din interior flutură steagul autonomiei. Serbia este și azi traumatizată de bombardarea Belgradului sub steag NATO. Unde sunt prietenii din jur, că despre cei depărtați nici nu prea se poate vorbi? Rapoartele celebre, Wiesel ( despre Holocaust), Tismăneanu ( despre comunism) au fost rău primite, deși președinții României și Guvernele respective le-au adoptat. Există o nostalgie pentru autoritarism. De ce? Pentru că Legislația este slabă, prost aplicată, Justiția, Parlamentul nu se bucură de credibilitate. Învățământul, asistența medicală și socială sunt în cădere liberă. Oamenii sunt învățați cu un sistem care dă educație, pâine, casă, medicamente și medic fiecăruia. Partidele de stânga au devenit de dreapta, la stânga este sărăcimea total nereprezentată în Parlament. Liderii sindicali s-a lăsat masiv „cumpărați”, așa se pare cel puțin. Revoluționarii se ceartă între ei, care a fost, care nu a fost. O, țară tristă plină de umor!
Mentalitatea mioritică despre conspirații antiromânești de factură plutocratică, occidentală, masonică, iudaică, rusofonică domină, umorul a cam dispărut după expirarea lui Bulă, lumea se uită la Mugur Isărescu ca la un profet, deși nimeni nu a creat valori din nemuncă. Tinerii pleacă masiv, cei rămași se autodistrug prin excese, prin lene, dar există și speranțe. Puțini știu ce minuni au făcut japonezii, sud-coreenii, nemții după război, la fel Statul Israel, născut în 1948 și aflat permanent sub amenințarea unui islam radicalizat. A râde de sine, de evrei, de alte etnii este lesne și fără folos, cine râde mult … nu pare a fi deștept. Nici încrâncenarea prusacă nu este atractivă, dar tenacitatea nemților în economie, nu în trecutele războaie, este de luat în atenție. Dar cine să învețe?
Generațiile cresc, îmbătrânesc, timpul trece, nici umorul nu se mai vinde bine.

Boris Marian

CARMEL

2011-07-09T01:41:00.001-07:00

„Mi-e dat să mor
cântând cum am cântat; / cu lanţul limbii ăsteia de rob, / când alte vânturi ieri m-au adunat / să mă sădească-aicea, bob cu bob.”
S-a vindecat a moarte prin iubire… e sunetul shofarului de vis. Un vaiet, un bocet, suspine… Suav… violent… pătimaş… tânguios, ne-nvăluie cântul, ne poartă în aer, Poetul, cum spune, e hoţ de frumos… Din târgul lui cu braţele în Prut / Şi trupul în ogoare însetate, / Furtuna de nisip l-a încăput spre arderea de tot, spre libertate…
Clocotitor ca Moise, tunând asupra lumii profeţii grozave… cu lacrimi ascunse în psalmii sufletului, implorând mereu un Dumnezeu ascuns şi căutând umbra iubitei din vis. „Ce-i moartea?! / Mă-ntrebi ce-i moartea, iubito?! / Clipa aceea când zâmbetul / Ți se șterge de pe obraz, / Alungat de mânie, / În cutele brăzdate de ani, / Cum vântul fierbinte, / Din pustiu, / Ștergea și ducea / Nisipul din dune.” Doar întrebându-l ce-i moartea, Poetul ne-ar spune, de-acolo, din nouri, la ora aceasta din noapte, şi, totuşi, vibrant de frumoasă, povestea iubirii şi-a morţii, amar transformată în cântec… „Da. Ce mi-e scris în veacuri o să fie: / să mor cum am trăit, în poezie.”

Shaul Carmel, poetul-macabeu și psalmist( 6 iulie 1937, Ștefănești-Botoșani – 31 martie 2011, Israel)

Ultimul volum de poeme, publicat la Ed. Alfa-Iași, „ Viața din moartea” mi-a sosit la redacție când poetul mai era în viață. L-am recenzat, ca pe multe alte volume, pe care Carmel le-a scris cu o forță neobișnuită, de expresie, cu o lacrimă în pleoapă, cu o dragoste nețărmurită pentru limba și literatura română, pentru patria strămoșilor care l-a adopta în anii 60, Israel.
L-am văzut de două ori, în redacția revistei REALITATEA EVREIASCĂ, avea o înfățișare leonină, o voce de stentor, degaja energie și iubire de confrați. Îmi amintesc că la una dintre întâlnirile scriitorilor de la neptun, a refuzat să dea mâna cu bardul nostalgic- xenofob- zurbagiu, cunoscut de toată lumea. Bine a făcut. La fel , cum în 2008 a retransmis medalia trmisă de șeful statului român, după ce acesta a afirmat într-o clipă de „neatenție” că Siria se învecinează cu … Palestina. Era un macabeu, un luptător, nu era comod pentru toată lumea , dar avea și prieteni de nădejde, regretatul Ștefan Augustin Doinaș i-a apreciat la superlativ Psalmii, poetul ieșean Adi Cuzin îl admira, în Israel , Andrei Strihan, Andrei Fischof, Hary Bar Shalom, Madeleine Davidsohn, Francisca Stoleru, Mirel Brateș, ș.a. Roni Căciularu i-a luat un interviu în care Carmel a fost cât se poate de sincer Cineva l-a numit poetul-buldozer.
Avea mai mult suflet, decât oțel, dar nu s-a lăsat învins nici de boli ( a suportat o operație de transplant de rinichi, avea probleme cardiace), nici de antipatia sau ura unor neprieteni. A condus Asociația Scriitorilor Israelieni de Limba Română din 1997 până la încetarea din viață. Era criticat, era reales. O fire contradictorie, dar cu o puternică fibră morală. A apărat memoria marelui Mihai Eminescu în fața detractorilor, explicând și condițiile în care jurnalistul de la TIMPUL a scris articole cu caracter antievreiesc.
Și-a făcut studiile la Liceul„ August Treboniu Laurian” din Botoșani, apoi Școala de Literatură Mihai Eminescu, unde au învățat și Labiș și Nichita Stănescu. A debutat cu versuri în „Iașiul literar” în 1956, s-a făcut cunoscut cu „ Jurnal de front”, apărut în 1967. „Sunt fericit că exist”, era credo-ul său. Mirodan, în „Dicționarul” său i-a atribuit „zgomotul și furia” faulkneriană. Care sunt coordonatele poetului, ale poeziei sale? Israelul meu, cum scria mereu, dragostea de oameni, de femeia frumoasă spiritual și fizic, tema neuitată a Holocaustului, Psalmii, adică un dialog permanent cu Dumnezeu, țara de origine, România, preocuparea pentru ARS POETICA, era un perfecționist.
În „Dor de dor” ( dor în ebraică înseamnă generație) scrie despre Moise – „ M-am dus să-l văd, când dalta se-odihnește/era acolo-n jilț, ședea tăcut/și-atrunci, ca Mihelangelo, am vrut/ să-i strig, să-cer – Ridică-te, vorbește”. Poetul Radu Cârneci i-a acordat în antologia „ Arborele memoriei” (Ed. Orion- 1997) douăzeci de pagini. Bibliografia lui Carmel este impresionantă nu numai prin număr de volume, dar și prin varietate – de la „Jurnal de front”, la „Flori”, „ Răspântii”, „Războiul sărmanilor”, „ Fuga din Rai”, traduceri în ivrit, rusă, arabă, etc. , apoi”Ești”, evocarea lui Yitzhak Rabin, căruia i-a fost prieten apropiat, apoi„ Între El și mine” ( dialog cu Dumnezeu), „Vânzătorul de zăpadă”, „ Hoțul de lună”, „ Fericitul care pleacă”, „Îngerul târziu”, „Eu, Abel, eu, Cain”, „ cerul de sub pământ”, ș.a. – o paletă de toate culorile lumii vii. A pierdut pe prima soție, i-a rămas o fiică, s-a recăsătorit cu cea care i-a stat alături până în ultima clipă. A fost în Germania, dar, oricare evreu nu au uitat de unde a pornit marea tragedie din anii Holocaustului. România i-a fost primul „leagăn” , mereu pro mitea, „voi reveni”. El revine mereu. BORIS MARIAN

Să nu-ți faci idoli

2011-06-13T21:31:00.001-07:00

Între idolatrie și respectul valorii

Să nu-ți faci idoli, spune Decalogul, iar noi, oamenii moderni nu ne facem idoli și bine facem. Dar iconoclastia, negarea oricărei personalități din motive subiective mi se pare la fel de păgubitoare. Mie, de pildă nu-mi plac oamenii politici, dar greșesc disprețuindu-i, or fi printre ei și oameni „de bine”. La fel cu oamenii de afaceri, nu or fi toți niște hoți. În cultură pot detecta mai ușor valorile, dacă mă informez. Înainte de 1989, PCR încuraja, acorda avantaje intelectualilor de valoare care colaborau sau mimau o colaborare. Nu vorbesc despre informatori la Secu, deși am niște rezerve legate de dosare false,răzbunări între confrați cu acordul unor membri ai CNSAS, organ care nu mai este ce ar fi trebuit să fie. Ștefan Augustin Doinaș a murit și din cauza unei asemenea răzbunări. Ne-au rămas dinainte de 1989 unele valori, ca Nicolae Breban, Nicolae Manolescu, ș.a. Nu-i cunosc personal și nici nu țin să-i cunosc, deși sunt membru al USR, altă asociație rău vorbită și pe nedrept.
Există și povestea cu strugurii acri. Acum cei doi se bălăcăresc, mai vin și alții să adauge niște zoaie.
După 1989 au apărut sau au dat ce este mai bun în ei Andrei Pleșu, HR Patapievici, Gabriel Liiceanu ș.a. Lui Pleșu i se reproșează că este prea inteligent și a fost ministru prin diverse guverne, lui Patapievici că s-a exprimat urât la adresa poporului român, lui Liiceanu eu nu știu de ce, i se reproșează altceva. Prietenia cu Noica? Subțirimea operei? Domnule, când negi existența unor personalități, unor foruri ( Academie, USR etc.), încearcă să te apropii de valoarea lor, nu da cu piatra sau cu zoaie peste nume care nu sunt compatibile cu gustul dumitale. Este destul cțât se ceartă scriitorii între ei, mai intervin și chibiții, caracuda, dau orbește , fără noimă. Eu nu-mi fac idoli, însă încerc să înțeleg o personalitate când nu o iubesc chiar. De pildă nu-l înțeleg pe Alex Ștefănescu,.dar nu pot să-i neg aportul la istoria literaturii. Acum a devenit un obicei să mai dai cu praștia și în statuile clasicilor. Despre Eminescu s-au scris baliverne, Mihail Sadoveanu, Arghezi sunt trecuți în raftul de sus, unde nu se mai urcă nimeni, la fel cu Labiș, Nichita Stănescu. Ideea pământului pârjolit de „revoluție” este a naibii de păguboasă. Nici o generație nu s-a născut din nimic. Mă refer la cultură.
„Lupii tineri” nu sunt întotdeauna și lupii cei mai buni. Unii rămân lupi și mai devin și sterili. Desigur, nimeni nu-i profet în țara lui, dar nu este păcat? Cioran și Eliade, dar nu numai ei au avut un trecut „verde” , dar aportul lor real la cultură nu poate fi negat. Unii le neagă și trecutul. Alt semn de schizofrenie. Deci , să păstrăm valorile, câte sunt. Iar ideea că este CINEVA care dorește să distrugă „țărișoara” ( ah, Farfuridi, ah, Cațavencu) mi se pare o boală perpetuă. România nu poate fi distrusă, numai dacă, Doamne ferește, vine o comeată, o ste cu coadă, vorba lui Ion Luca, un geniu necontestat din fericire. Economia țării este mereu anemiată de o hoție în plină libertate a braconajului în afaceri, de evaziune colosală, de contrabandă, muncă lșa negru, incompetență, trafic de influență, corupție mai ceva ca în vechiul Imperiu Otoman, să nu dăm vina pe intelectuali de valoare. Desigur orice intelectual poate greși, poate să și trădeze încrederea celor care îi apreciază. Oameni suntem, cei mici fac greșeli mici, cei mari fac greșeli mari. Nimeni nu se consideră mic pe sine însuși Este foarte bine. Atunci să avem și decența să ne respectăm valorile și să ne respectăm între noi. Iar mi-am salvat sufletul, mulțumesc.
. Boris MARIAN

Leonard Cohen - artistul fără vârstă

2011-06-13T02:21:00.001-07:00

Leonard Cohen- artistul fără vârstă

ȘI PESTE NOI POATE SĂ TREACĂ O DESPĂRȚIRE LUNGĂ
Dansează cu mine până las capătul vieții

Cântecele interpretate, scrise, compuse de Leonard Cohen sunt iubite de milioane de oameni. S-a născut în 1934, la Montreal, într-o familie de emigranți din Rusia, a studiat la Columbia University din New York, a debutat cu versuri în 1956, fiind premiat în Canada. Romanul „ Joaca preferată” a
fost publicat în 1963. În 1964 a apărut volumul de versuri „ Flowers for Hitler”, apoi, în 1966, „ Parasites of Heaven”, în același an, romanul „ Frumoșii învinși”. A avut ca prieteni pe Bob Dylan, Andy Warhol, alte celebrități din SUA. În 1967 lansează primul album de cântece, care îl face imediat celebru. Își continuă activitatea literară și muzicală, dar în 1996 se retrage la o mănăstire Zen de lângă Los Angeles. Apare rar în public. La noi i s-a publicat o parte din proză, versuri, iar Mircea Mihăieș a scris o monografie. Leon Wieseltier și Leonard Cohen au fost o perioadă nedespărțiți, o etapă „fierbinte” din viața lor, pentru că i-a apropiat și slăbiciunea pentru droguri și alcool. Desigur, nu se pune problema valorii acestora, opera lor este la fel de apreciată. „ E cel mai generos, calm și plin de umor om din câți știu… Un vagabond înțelepțit… un filosof prețios, pedant și ușor ridicol, un Lord Byron al rock”n roll-ului”, scria Wieseltier despre prietenul său. Și astăzi , Leonard Cohen este
o vedetă a muzicii pop, alături de cei mai mari. În tot ce a scris, a compus, a interpretat se simte un har neobișnuit, o dăruire fără preget, vocea sa ușor răgușită, căldura pe care o degajă îl fac oriunde prețuit și iubit. Deși este un roman de debut, „ Joaca preferată” dă în mare măsură altitudinea talentului lui Leonard Cohen. Voi exemplifica – „ Pentru un bărbat cu tromboză coronariană, e reconfortant să aibă o rană din război… Mama sa își privea întregul trup ca pe o cicatrice acoperind cine știe ce splendoare apusă… E ușor să te lauzi cu o rană, urma eroică din luptă. E greu să-ți arăți coșurile de pe față…Tatăl își petrecea cea mai mare parte a vieții în pat sau într-un cort de oxigen la spital. Când era în picioare, mințea…Filmul rulează zi și noapte. Ai grijă, sânge, ai grijă…Un șobolan e mai viu decât o țestoasă…Copiii visau, comentau, mimau orgii de tortură…În imaginație, vergile dansează deja pe trupul Lisei…Căpșuni, i-a strigat mama în chip de la revedere…Aveau un joc minunat, de-a târfa și soldatul…Porția de viață de la șapte la unsprezece ani e uriașă, plină de amorțeală și de uitare …Dragă Anne, aș vrea să-ți văd degetele de la picior, când ești goală”.
Acesta este stilul ușor de imitat, dar greu de egalat, al lui Leonard Cohen.
Tilurile cântecelor, textele, muzica, spectacolele cu Leonard Cohen sunt de neuitat. „Songs from the road”, „ Halleluijah”, „Strange Song”,„Susanah”, „The Guests”, ș.a. sunt numai o mică parte din repertoiul său cunoscut și la noi.
One by one the guests arrive,
The guests ar coming trough,
The open- hearted many,
The broken-hearted few
…………………………………….
Let all my guests com in”.
Sună ca îndemnul unui nou Mesia – „Lăsați copiii să vină la mine”- cum era îndemnul cristic. Cohen are în el ceva omenesc și mistic totodată.

Boris Marian

Intelectualii lui Paul Johnson

2011-06-11T20:20:00.003-07:00

Intelectualii lui Paul Johnson

Paul Johnson este un scriitor și jurnalist englez, cunoscut în lume, la noi doar cu o „ Istorie a evreilor”( Ed. Hasefer – 2005). S-a născut în 1928, a studiat la Oxford. A scris o serie de eseuri despre istoria Angliei, ș.a. Volumul „ Intelectualii” a apărut în două ediții la Humanitas la începutul acestui mileniu trei și merită toată atenția.
Este un șirag de portrete ale unor mari personalități, în care critica autorului este necruțătoare și argumentată pe bază de o documentare riguroasă. Vom prezenta esențialul.
Jean Jacques Rousseau ( 1712-1778), care a avut o influență considerabilă asupra evoluției politice și spirituale a Europei și chiar a lumii, era în particular un om lipsit de onoare, demnitate, și-a bârfit mai toți binefăcătorii, s-a despărțit de iluminiști, de Voltaire, era egoist, plângăreț, etc. Cu femeile s-a purtat cât se poate de urât, era căsătorit spre finalul vieții, dar nu avea nici o afecțiune față de ea, de copiii săi. Nu respecta biserica, nici clerul, ceea era , în parte, justificat de corupția unor clerici, s-a convertit de două ori la protestantism, o dată la catolicism. Era un adversar al proprietății private, fiind astfel, fără intenție, un comunist utopic, proslăvea traiul în natură, dar frecventa saloanele cu asiduitate, elogia munca fizică, dar nu a practicat decât scrisul. Era un scriitor extraordinar. Unul dintre cei mai mari, „ Confesiunile” fiind cele mai mult apreciate. Și-a urât tatăl care l-a terorizat, de aceea nu iubea cadrul familial. Credea că știința va aduce și moralitate, ceea ce nu s-a confirmat defel. „ Un nebun interesant” care a contribuit indirect la declanșarea Marii Revoluții Franceze.
O personalitate la fel de complexă, cu multe fațete întunecate era și poetul Percy Bysshe Shelley (1792-1822), aflat în conflict permanent cu societatea engleză, revoluționar amator, concurent al lui Byron. A doua sa soție, Mary, care a creat figura lui Frankenstein, fiind o scriitoare de mare talent, precursoare a futurologiei, s-a ocupat de editarea operei poetice a soțului. Poetul era pasionat de conspirații, era un fel de satanist, ura religia, nu se ferea de incest, de amor în grup, etc. Se ocupa de fizică, dar iubea ocultismul, avea ceva infantil, dar și o inteligență extrem de ascuțită. Mincinos din cale afară, a avut pe conștiință sinucideri scandaloase. A murit prostește în timpul unei furtuni pe țărmul italian, refuzând să părăsească o barcă de concepție proprie.
Un alt personaj, poate cel mai important din cartea lui Johnson este Karl Marx. Certăreț, vanitos, lipsit de orice morală, a avut un fiu cu guvernanta propriilor copii, nu și-a cunoscut fiul, nu l-a recunoscut. Nu cunoștea și nu căuta să cunoască viața muncitorilor, nici din Germania natală, nici din Anglia, patria de adopție, combătea pe liderii care nu-i urmau îndemnurile filosofice, era un teoretician care fugea de practică, spre deosebire de Engels, proprietarul unei filaturi de bumbac. Nu a reușit să aibă o pregătire care să-i permită să obțină o catedră la o universitate din Germania. S-a dovedit un antisemit de joasă speță, deși el însuși era un evreu convertit. Jenny Marx, prințesă von Westphalen a fost soția care i-a îndurat toate înșelăciunile, comportamentul, lipsa de scrupule. Dar după moartea ei, în 1881, Marx nu a suportat singurătatea și a murit și el după doi ani. Din cinci copii, doi băieți au murit de timpuriu, fetele au avut destine nefericite, două s-au sinucis. Marx nu-l suporta pe Ferdinand Lassalle care era cel mai bun organizator al mișcării muncitorești din Germania.
Cartea sa de căpătâi „ Capitalul” are multe pasaje preluate din lucrări ale altor autori. Acesta a fost „geniul proletariatului mondial”, „ fondatorul socialismului științific”, o ideologie bazată mai mult pe militantism și mai puțin pe argumente. Lenin a avut un rău exemplu, iar Stalin a desăvârșit ceea ce nu era complet exprimat de Marx – a trecut la nimicirea propriului proletariat industrial și agricol.
„ Dimpotrivă” a fost, se pare, ultimul cuvânt rostit de Henrik Ibsen (1828-1906), înainte de a părăsi această viață. A fost un om extrem de dificil, chiar isteric, obsedat de glorie, de medalii, un veșnic îndrăgostit fără a iubi pe nimeni cu adevărat, un complexat, etc. Nimic mai rău. Și totuși … Unul dintre cei mai mari dramaturgi ai lumii.
Cu totul excentric, ca personaj a fost marele Lev Tolstoi ( 1828-1910). El se credea „fratele mai mare al lui Dumnezeu), în 1901 a și fost excomunicat de Biserica Rusă pentru atitudinea sa sfidătoare față de religie, biserică. Nu era ateu, ci se considera singur un Mesia. Tinerețea sa, bogat fiind, nu-i făcea cinste, pentru că a fost depravat, juca și pierdea sume enorme la cărți, întreținea relații sexuale fără nici o reținere, cu prostituate, cu femeile de pe propria moșie, făcea chefuri de zile și nopți la rând. Revelația sa ca scriitor a avut loc în Caucaz, unde s-a dus ca ofițer, din lipsă de altă ocupație. Natura, exotismul locului, oamenii de acolo i-au trezit pasiunea de a reda în scris tot ce vedea și a făcut-o cu brio. Succesul său a fost imediat. A avut relații proaste cu Turgheniev, care i-a răbdat toate atacurile nedemne. Erau pe punctul de a duela pentru că Tolstoi o insukltase pe fiica lui Turgheniev. Cu soția, Sofia s-a purtat mai rău ca un satrap, deși femeia l-a iubit și l-a venerat. A răspândit zvonuri răutăcioase și neadevărate despre ea, iar cauza morții sale a fost o ceartă violentă cu soția, în urma căreia a luat trenul spre Ural, a răcit pe drum și s-a stins din viață, de pneumonie. Se pare că Tolstoi a contractat și un sifilis în tinerețe. Singur și-a creat un mit de profet, era preocupat de soarta omenirii, s-a apropiat și de marxiști, dar s-a opus teoriei revoluției prin violență.
Aceasta i-a mărit și mai mult popularitatea care a devenit mondială. Îl vizitau în ultimii ani de viață cele mai diverse personaje și personalități, ca și bolnavii incurabili care credeau că Tolstoi este un sfânt. Cehov l-a iubit enorm, trecând peste toate referirile la trecutul său plin de păcate. De o virilitate comparabilă cu a lui Goethe a avut relații sexuale până la vârsta de 81 de ani. Își blestema pasiunea pentru femei și se căia neîntrerupt. Jurnalul său a devenit ținta unor curiozități duse la extrem, o parte dintre adnotări au fost ținute ascunse, era prea compromițătoare pentru Tolstoi și familia sa. A avut copii nelegitimi pe care nu i-a recunoscut, nu i-a ajutat, fiind în acest sens de slabă moralitate ca și Rousseau, pe care îl admira. Tolstoi a declarat că numai Iisus și Rousseau au jucat un rol în formarea sa spirituală. Pe Iisus nu-L considera Dumnezeu, ci profet. Se opunea statului, industrializării, idealiza rolul țărănimii. La șapte ani de la moartea sa, revoluția bolșevică avea să confirme profeția sa – în locul capitaliștilor ( pe care Tolstoi îi ura) vor veni șefii muncitorimii și vor restaura statul. Dar ce stat? Tolstoi nu putea să-și închipuie că milioane de țărani vor fi jertfe ale despotismului stalinist.
Un caz interesant este cel al supratalentatului Ernest Hemingway ( 1899-1961), creatorul unor personaje care au fascinat generații de cititori, a adus literaturii de limbă engleză o nouă manieră de exprimare, a trăit așa cum a scris, între aventură și băutură, un om complex, pradă alcoolismului cronic. A avut patru soții, nenumărate amante din toate categoriile sociale, trei fii pe care nici nu s-a gândit să-i instruiască, nefiind un exemplu pentru ei. A cochetat cu comuniștii din Spania republicană, care distrugeau biserici și ucideau pe slujitorii ei, dar a fost totodată admirator și salvator al poetului Ezra Pound, cel care în timpul celui de Al doilea Război Mondial a servit Germania nazistă prin emisiuni de propagandă. Fără intervenția lui Hemingway, Pound ar fi fost executat de americani. Și-a cucerit gloria înainte de a primi Nobelul, care doar a confirmat valoarea operei sale, „ Bătrânul și marea” fiind doar ultima reușită a scriitorului. Lipsa de prejudecăți, conflictul cu mentalitatea conservatoare a părinților, sentimentul de libertate absolută, dar și lipsa de responsabilitate, mitomania, acestea au fost reperele unei vieți pe cât de tragice, pe atât de bogate în roade pe plan literar.
Personajul căruia Paul Johnson nu-i găsește nici o scuză în comportament este Bertholt Brecht (1898- 1956). Până și numele de Bertholt este inventat, pentru că în acte el era Eugen Friedrich Berthold. Și-a redus prenumele la Bertholt, a îmbrăcat haine muncitorești din stofă fină și a colindat lumea dându-se drept comunist-stalinist, apoi simplu – comunist, a acaparat în RDG toate avantajele posibile- un teatru propriu, clădire și ansamblu ( Berliner Ensemble), venituri grase plătite în mărci vest-germane, deși locuia în RDG , cetățenie dublă, est-germană și austriacă. A sedus sau a forțat psihic numeroase femei să aibă relații cu el, deși era destul de respingător ca aspect, era adesea murdar, avea dinții înnegriți, ochi cenușii, de șobolan, dar avea succes. Atât literar, cât și material și amoros. Și-a urât mama care era o ferventă luterană, a devenit ateu, a avut o viață aventuroasă fără a se implica în mod serios în nici o cauză, farseur, oportunist, a aprobat public procesele staliniste din URSS , în anii 1935-1938, ca și intervenția tancurilor sovietice împotriva muncitorilor din Berlin, în 1953. Opera sa este construită pe numeroase prelucrări, preluări impardonabile de subiecte din scrierile unor autori mai puțin cunoscuți sau chiar celebri, cum a fost cu o nuvelă a lui Hemingway, pe care îl admira. Era și un admirator al lui Charlie Chaplin, în postura de regizor, în rest nu prea îi păsa de nimeni. Soțiile, patru la număr, i-au fost sclave, le-a exploatat și le-a umilit cum a vrut. A murit cu onoruri din partea „comuniștilor din toată lumea”, a Comitetului pentru Apărarea Păcii, care era un organ de inspirație sovietică. La Moscova nu stătea niciodată prea mult, se temea. Un personaj cu totul dezagreabil, deși teatrul său a constituit și mai constituie un reper în evoluția dramaturgiei secolului XX și XXI.
Bertrand Russel ( 1872-1970), un patriarh al civismului, filosof oscilant, militant anti-război , citat adesea de propaganda din țările socialiste, a cerut constant distrugerea URSS, ca pericol pentru viitorul lumii. Avea dreptate, deși Russel era și un antinazist convins.
Jean Paul Sartre ( 1905-1980) a avut o viață plină de opțiuni stranii, amoruri de tot felul, un Rousseau mai voinic, fizic, deși mărunt de statură, a atras antipatia lui Camus, pe care l-a și denigrat, ca a multor intelectuali francezi de stânga și de dreapta. Nici comunist convins, a apărat cultul lui Stalin, a susținut mișcările studențești din 1968, în anii ocupației Parisului de către Germania nazistă a colaborat fără jernă la diverse publicații. Totuși el a formulat principiile existențialismului și a lăsat o sintagmă de toată frumusețea – datoria de a fi liber.
Boris Marian

Prințul roșu

2011-06-05T19:16:00.001-07:00

Un roman românesc comparat cu „Ghepardul”

În anul 2009, a apărut la Ed. Anima romanul „ La răscruce de vremuri”, care merita mai multă atenție din partea criticii. Este vorba de un manuscris care a așteptat 40 de ani spre a fi dat publicității, la 34 de ani de la dispariția autorului – Scarlat Callimachi. În prefață, Alexei Rudeanu compară această scriere cu „ Ghepardul” lui Lampedusa. Comparația se bazează mai mult pe stilul și alegerea personajului central, un aristocrat și totodată un intelectual „first class”.
Pentru cei care nu știu cine a fost Scarlat Callimachi vom da câteva repere. S-a născut la București, în 1896, într-o familie care a dat patru domnitori și un mitropolit. A studiat Dreptul la Paris, apoi, revenit în țară, colaborează la „Facla” lui N. D. Cocea, fiind atras de ideile de stânga. Se căsătorește cu actrița Dida Solomon, care va deveni o stea a teatrului românesc. Participă la mișcarea de avangardă,
este director al revistei „Punct” ( 1924-1925), colaborează la „ Contimporanul” lui Ion Vinea, cu care era prieten. Publică în „Dimineața” și „ Adevărul” pagini despre istoria principatelor române. În 1933 este co-fondator al Comitetului Național Antifascist, al Blocului Democratic, al Frontului Democratic Popular, colaborând cu Petru Groza și cu alți fruntași politici de stânga. Își manifestă simpatia pentru URSS, are relații cu PC din România, iluzionat de o ideologie care era total în contradicție cu tradiția clasei din care provenea, fiind numit de cei care îl cunoșteau „prințul roșu”. Ca avocat apără în justiție, alături de avocați veniți din Franța pe comuniști, în procesele intentate acestora. Pentru un articol apărut în 1933, în ziarul „Clopotul” din Botoșani, este întemnițat pentru un an. În anii 1939-1940 a fost deținut la Miercurea Ciuc, Caracal, Tg. Jiu. În anii 1941-1944 participă ca ofițer de cavalerie în războiul antisovietic. În 1944 colaborează cu Miron Radu Paraschivescu la revista „ Victoria”. În 1948 a fost numit director al Muzeului Româno-Rus, fiind treptat marginalizat.
Nu era pe placul regimului comunist. A fost membru al Uniunii Scriitorilor. Moare la 2 iunie 1975, în anonimat. A fost un personaj istoric straniu, controversat.
Scriitura în romanul „ La răscruce de vremuri” dovedește un talent viguros. În anii dictaturii comuniste nimeni nu a acceptat publicarea sa. Personajul central, Roman Turculeț, este un alter ego al autorului. „ Anul 1917. Început de primăvară. Omătul pornise să se topească pe ici, pe acolo. Un vânt rece șuieră în jurul ceainăriei din mica piață a orașului B.” ( n.n. Botoșani). Este începutul romanului. Citind, ai impresia că timpul real și cel al conceperii textului se confundă. Războiul din 1916-1918 constituie prima parte a acțiunii, Turculeț, alias Callimachi este sublocotenent în Regimentul 10 Roșiori, participă la luptele de la Oituz. „ Nu voia să știe de moarte. Privea cerul, stelele, valurile luminoase, care păreau că joacă infinitul în brațele lor”. În 1918, Turculeț se afla la Petrograd, era îndrăgostit de o rusoaică, Olga. Sărăcia de după război era principalul dușman al noului regim instaurat în Rusia. Turculeț este în relații de amiciție cu diferiți ofițeri francezi, englezi care se aflau cu misiuni în Rusia Sovietică. După o trecere prin Paris, revine în Moldova natală. Are o altă dragoste – Vera. Trebuie să administreze moșia și castelul moștenit de la părinți. Încearcă să-l studieze pe Lenin, dar studiul acesta nu-l atrage. În schimb este un pasionat jurnalist, cunoscător de oameni, locuri, circulă de la București la Paris, la Iași , la Botoșani. Este un antifascist convins. De fapt romanul reproduce aproape cu fidelitate biografia lui Scarlat Callimachi. Cartea a fost scrisă între anii 1957-1969, iar finalul exprimă o mare dezamăgire - „ Omul va fi întotdeauna, cu calități, dar și cu păcate. Omul perfect este doar o ficțiune, o iluzie a poeților, a filosofilor și a unor sociologi. Omenirea este un conglomerat de oameni buni și răi. Alături de ei trebuie să trăiești, cot la cot cu ei, trebuie să muncețti. Și cu această adunătură vrei să zidești o societate ideală? Hristos a crezut într-o omenire înfrățită. El a fost crucificat de răutatea oamenilor și a murit pentru împăcarea noastră, a tuturor”. Acesta a fost testamentul „prințului roșu”.

Boris Marian

Ernesto Sabato- un scriitor și un veac

2011-06-03T00:05:00.001-07:00

Ernesto Sabato – un scriitor și un veac ( 24 iunie 1911- 30 aprilie 2011)

Cu mai puțin de două luni înainte de a împlini o sută de ani de viață, Ernesto Sabato a decis să pornească în căutarea lui Abaddon sau a lui Dumnezeu din ceruri. Publicația spaniaolă „ El Pais” l-a numit „ultimul clasic al literaturii argentiniene”, dar el a fost și un scriitor de talie mondială, o mândrie a literaturii sud-americane, atât de generoase în secolul XX cu nume de prestigiu.
Născut în apropiere de Buenos Aires, a murit în aceeași regiune, de pneumonie, deși promisese că va trăi cel puțin un veac. A studia fizica, a lucrat la Institutl Curie din Paris, a fost remarcat de Bertrand Russel pentru lucrările sale, pentru eseurile sale științifice. După al Doilea ăzboi Mondial se dedică literaturii beletristice și puiblică trei mari romane care i-au asigurat un loc de frunte în ierarhia scriitoricească – „ Tunelul” ( 1948), „Despre eroi și morminte” ( 1061), „Abaddon eterminatorul” ( 1974). Înainte de război a fost secretar al tineretului comunist din Argentina, a fost trimis să studieze la Moscova, dar în 1935 s-a întors și a declarat că în URSS poți ajunge fie în GULAG, fie într-un spital de psihiatrie. Cu asta relația sa cu comuniștii s-a cam terminat. Camus și Thomas Man au salutat debutul în proză a lui Sabato. El a primit Legiunea de Onoare franceză, Premiul Medicis ( Italia), Cervantes ( Spania), ș.a. În anii 80 a fost numit de președintele Argentinei să ancheteze crimele comise în timpul „războiului murdar” din 1970. Numeroasele sale eseuri pe teme politice, dar și literare ( despre Camus, Borges, Robbe-Grillet), au atras numeroși cititori, personalități. A publicat în 1976 un dialog cu Jorge Luis Borges, cu care avea unele afinități.
Creația lui Sabato este dominată de o anumită „stare de vigilență” față de forțele răului. În „Tunelul”, perdsonajul principal este un scriitor care și-a asasinat femeia iubită, în al doilea roman , „ Despre eroi și morminte” oferă o imagine sumbră asupra evoluției societății din țara sa, iar în al treilea roman acest sentiment de îngrijorare devine obsesiv. Abaddon este în Biblia ebraică locul unde se coboară pentru a ajunge în Iad ( Sheol). Apoi, prin transfigurare în lumea greco-latină și în creștinism el devine Îngerul Morții, care va veni în Ziua Judecății de Apoi. Nu este bine să ai de a face cu acest Înger. Sabato era un pesimist, deși nu a cunoscut grozăviile din Europa anilor de război. Părinții săi proveneau din Italia, tatăl era de origine albaneză, iar mama italiancă. Numele Ernesto, scriitorul și l-a ales singur. Nouă frați au murit înaintea sa, dar el a „compensat” prin longevitate
această năpastă. Soția sa, Matilde Kusminski Richter a murit în 1998, el s-a recăsătorit, fiind îngrijit de cea de a doua soție, Elvira. Prima soție i-a dăruit doi fii, Jorge și Mario. Nu știm nimic despre cariera acestora. „ Toată viața am încercat să-mi distrug ființa, pe a mea, nu pe a altora”, acesta era un credo al scriitorului.
Boris Marian.

Genocidul armean

2011-05-29T01:52:00.001-07:00

Genocidul armean – o tragedie de neuitat

Sociolog si istoric, Taner Akcam, náscut ín Turcia, in anul 1953, este autorul unei importante lucrári, apárutá recent si in limba románá , la Editura Ararat/ Zamca, cu sprijinul Uniunii Armenilor din Románia `` Un act rusinos, genocidul armean si problema responsabilitatii turce``.
Cunoscut ca dizident, in trecut, in Turcia, autorul a obtinut doctoratul la Hanovra, fiind astázi profesor la Clark University din SUA. Obiectivitatea autorului nu poate fi pusá la indoialá , ca si probitatea stiintificá. Din pácate, nici astázi autoritátile turce nu recunosc si nu-si asumá trecutul legat de marele masacru antiarmean din 1915. Astfel se explicá si titlul ales de autor, fárá ca el sá aducá o acuzá poporului turc. Este vorba de fanatism politic. Negationismul care este cunoscut si in cazul Holocaustului, Gulagului nu aduce decát prejudicii omenirii aflate intr-o perioadá cu destule conflicte interetnice pe intreg mapamondul. In anul 2007 jurnalistul Hrant Dink a fost fost asasinat la Istanbul chiar in fata redactiei ziarului pe care il conducea, pentru adevárul pe care incerca sá-l dezváluie in fata opiniei publice turce. Taner Akcam a preluat stafeta de la martirul acelui journalist.
cartea sa este cunoscutá in numeroase tári.
Destrámarea Imperiului Otoman a implicat numeroase etnii aflate sub stápánire turcá timp de secole. Ele si-au pástrat traditiile culturale, religioase. In istoria veche a Armeniei, teritorii aflate astázi sub suzeranitate turcá au apartinut si au fost locuite de armeni. ``Exemplul Islamic pluralist s-a bazat pe umilire, cát si`pe tolerantá ``, afirmá autorul. Intoleranta religioasá s-a manifestat la mai toate etniile, oameni nevinovati au suferit datoritá numeroaselor rázboaie, rázmerite, pogromuri, de-a lungul istoriei. Congresul de la Berlin din 1878 a adus sperante si etniei armenilor, dar ele nu au fost finalizate. Armenii au inceput sá se organizeze, constiinta nationalá a reintrat in casele armenilor. Pentru acestia situatia era complicatá de politica duplicitará a Imperiului Rus si de miscarea de eliberare a kurzilor, care nu au nici azi o patrie. Diplomati, lideri politici din Europa, din Rusia si din Orient s-au preocupat de rezolvarea unor conflicte care degenerau adesea in masacre locale. Nici clasa politicá din Imperiul Otoman nu era unitá, dimpotrivá, reformismul isi fácea loc cu mare energie, ceea ce a si condus, dupá cum se stie, in final la prábusirea monarhiei. Nationalismul turc a luat forme mai agresive chiar decát in vremea sultanilor. Rázboaiele balcanice din 1913 au adus grele lovituri Imperiului otoman si sentimentelor nationale turce. Primele victim au fost grecii care au fost expulzati in masá din Imperiu. Apoi au urmat armenii. Acestia s-au opus purificárii etinice. Planul de masacrare a armenilor a fost elaborat incá din 1914. Conflictul militar
ruso- ottoman din cadrul general al Primului Rázboi Mondial s-a reflectat asupra situatiei armenilor din ambele teritorii – cel aflat sub Imperiul Rus si cel aflat in componta Imperiului otoman. O situatie asemánátoare au cunoscut-o románii din Ardeal in aceeasi perioadá.
In februarie 1915 au inceput deportárile armenilor din Cilicia. Dupá ce s-au folosit de armeni in lupta impotriva monarhie, Junii Turci au fácut o schimbare radicalá de atitudine cánd au ajuns la putere. Practic sultanul nu mai avea nici o influentá. Noii guvernanti au trecut la reprersialii. Armata a participat la genocid. Dupá rázboi, anchetele care au urmárit stabilirea vinovatilor au fost incomplete , iar multi martori au evitat sá viná cu dovezi, de teama unor rázbunári. In primavera anului 1915 au avut loc executíi, deportarea multor copii, femei, oameni lipsiti de aparare, sálbáticia jandarmilor, unor civili, ale unor cadre militare depásind inchipuirea unei minti normale.
Genocidul antiarmean s-a ridicat la sute de mii de morti, unii apreciazá páná la un million. Zadarnic unii armeni au incercat sá se converteascá la islamism. Marile puteri cunosteau situatia din rapoartele amánuntite ale diplomatilor, ale jurnalistilor. Dar pe primul plan ara Ráæboiul Mondial.
Un cunoscut apárátor al armenilor a fost Henry Morgenthau, diplomat american, de origine evreiascá. Abia in 1918 lucrurile s-a linistit, Imperiul dispárea, mortii nu mai avea cum sá protesteze,
vinovatii se acopoerea cu explicatii. Bisetrica Armeaná din Ierusalim si cea din Armenia caucazianá( fost teritoriu ocupat de rusi) au incercat á sustiná cauza celor in suferintá. Dup[ ®[zbiu au apárut alte chestiuni pe plan european, mondial, chestiunea armenilor a trecut din nou pe planul second.
Procesele care au fost initiate au avut in atentie un numár limitat de vinovati. Armenii mai au de
primit, cel putin sub aspect moral, o meritatá compensatie.
Cartea lui Taner Akcam este pliná de invátáminte cum se face si cum se scrie istoria. Ea a primit elogii in publicatii cunoscute precum ``New York Times``, `The new Yorker``, din partea lui Stephen
Feinstein, directorul Centrului pentru Studii asupra Holocaustului si Genocvidului, s.a.

Boris Marian

Niciodată nu m-am simțit jidan

2011-05-24T22:34:00.001-07:00

Niciodată nu m-am simțit jidan

Oricare evreu tresare când aude cuvântul jidan. De când antisemitismul a devenit o ideologie, adică de circa o sută de ani și mai bine, jidanul nu mai este o noțiune neutră. El are echivalentul rusesc- jid, germanul Schweinjude, etc. Nu este la fel de jignitor ca termenul de țigan, deși nici țiganii nu mai doresc să fie numiți astfel. Trebuie să recunosc că , trăind în România, nu am avut ocazii prea dese să mi se spună direct jidan. Am avut parte de unele discriminări, dar ele erau „motivate” de existența unor rude în străinătate. După 1989, cuvântul jidan s-a cam „legitimat”, ceea ce se explică prin dispariția cenzurii. Iată și o latură pozitivă a cenzurii. Conștiința mea de evreu a fost determinată de lecturi positive și … negative. Am învățat din nou istoria poporului meu, dar am citit și citesc cu mare mâhnire texte publicate pe ici, pe colo, comentarii pe ici, pe colo. Evrerii din Diaspora, în marea lor majoritate iubesc Statul Israel, deși existența sa este contestată și pusă în pericol permanent încă de la înființare, din 1948. Cine nu este conștient că un stat înconjurat de un miliard și ceva de musulmani, din care mulți inamici declarați ai Israelului, este în pericol permanent? Ce este de făcut?
Să scrii că Statul Israel poate să dipară este la fel de straniu cum ai spune că SUA, Rusia, alte state pot să dispară în viitor. Realismul este confundat adesea cu depresia nervoasă, cu pesimismul maladiv. Declarația mea nu ajută, desigur, pe nimeni, eu îmi fac datoria să mă exprim. De ce nu mergem noi, toți evreii din lumen în Israel să-l apărăm cu brațul și mintea este o chestiune absolute individuală. Sunt multe cauze. Dar avem acolo rude și strămoși. Noi, evreii nu suntem extremiști. Mă refer la cei cu scaun la cap. Mi-aș dori și eu ca lupul să se împace cu oaia, dar Israelul nu este oaia, nu este mielul de sacrificiu. Indiferent ce declară Obama sau Putin sau Sarkozy sau oricare lider politic, ei nu vor înțelege că sionismul face parte din istoria evreilor ca și Decalogul, ca și primirea Legii.
Dispariția Statului Israel ar însemna dispariția unui stat democratic prin excelență, într-o zonă unde
democrația nu a existat niciodată. Este ca și cum ai spune că Europa ar avea soarta Saharei. Să redevenim un popor fără patrie? Am fost, nu mai vrem să fim. Nimic nu este perfect în lume, evreii nu sunt oameni perfecți, dimpotrivă, sunt cei mai controversați. A te simți jidan înseamnă a accepta Holocaustul ca pedeapsă „divină” sau diavolească. Nu mai dorim un Holocaust nici pentru evrei, nici pentru oricare alt popor. Amerindienii au suferit și ei un Holocaust, dar nu au dispărut cu totul. Islamul acum se trezește din nou și visează cucerirea lumii , așa gândesc fanaticii. Petrolul joacă un rol extreme de riscant. Fără petrol nu exista nici o problem „palestiniană”. Arabii ar fi avut o evoluție normal și poate că ar fi înțeles și democrația și capitalismul, așa cum sunt ele. URSS a fost un mare dușman al Statului Israel. URSS nu mai există, așa cum Goliath a căzut lovit de praștia lui david. Nu evrei au distrus URSS, cum nici evreii nu au inventat comunismul. Nici SUA nu este o creație evreiască. Tot ce scriu aici este știut, dar unii vin cu noi și noi teorii, ba rasiste, ba mitologice, cu hazarii, cu conspirațiile iudeo-masonice, etc. orice adevăr conține o minciună și invers. Nu pentru
a demonstra falsitatea acestor teorii există Statul Israel. El există pentru că istoria l-a adus pe harta lumii. Un război nuclear? Doamne ferește, dar asemenea răzbioi ar lovi mai mult în cei care ar iniția asemenea război.O explozie demografică? Evreii vor rezista și la explozia demografică. De ce?
Pentru că nu sunt jidani fricoși, cum credea tatăl lui N. Steinhardt. Avem o demnitate pe care nu o poate nega decât cine și-a pierdut uzul rațiunii.

Boris Marian Mehr

Mistică și morală

2011-05-13T09:59:00.001-07:00

Mistică și morală la Moshe Idel

Prin intermediul Editurii Hasefer, Moshe Idel revine în atenția cititorilor de iudaistică printr-o nouă lucrare cu titlu de basm – „ Lanțuri vrăjite”. Cuvântul înainte este semnat de o somitate a culturii din SUA, Harold Bloom ( n.193o) , profesor la Yale, autor al unei celebre cărți „ Canonul occidental” și al altor zeci de studii. Introducerea ar trebui să-l facă deja curios pe orice cititor serios. Să vedem ce tratează savantul cabalist, israelian, în această carte – anume, tehnici și ritualuri în mistica evreiască. Primul motto – „ Fiecare suflet este și devine ceea ce privește” ( Plotin). Cartea reprezintă, în formă prelucrată, conferințele lui Moshe Idel la College de France ( Paris) în 2001.
Pentru început autorul definește „contactul” cu Divinitatea prin intermediul misticii. Aflăm apoi despre disputa hegelienilor cu „anarhiștii”, printre cei din urmă aflându-se Mircea Eliade, C.G. Jung . Gershom Scholem face parte din școala lui Hegel, care afirmă existența unui progres în concepțiile religioase, progres respins de „anarhiști”, partizani ai formelor primitive, apropiate de mistică. Moshe Idel vorbește despre „dilema iudaismului –mistică și teologie”. Desigur, abordarea teologică este criticată, în favoarea misticii. Deși a fost un mare admirator al lui Scholem, Moshe Idel a devenit cu timpul un critic al maestrului, apropiindu-se de abordarea misticii cu tehnici și ritualuri din vechime. Enunțăm aici doar noțiuni cu care operează Idel – Vocea, Imaginarul, Ascendența, Descendența ( ne amintim aici și de lucrări ale lui Ioan Petru Culianu), Numele, Cabala, Litera, Hasidismul, apoi revenirea la Tora, la teosofie, la Mișna. Un capitol distinct se ocupă de rugăciune, de rolul ei în înălțarea omului la Dumnezeu, la fel cum Dumnezeu coboară la om, tot prin rugăciune. In apendice se vorbește despre rolul culorilor în tehnica esoterică. O bibliografie care întrece posibilitățile unui om cu pregătire medie, un indice care lasă în urmă mulți cercetători mai puțin familiarizați cu Cabala, mistica hasizilor, cu tehnica ritualurilor fac din cartea lui Moshe Idel un obiect asemănător rubinului pe care îl poți avea, dar nu-i explici frumusețea, nici modul cum s-a născut. Dar ce poate fi mai fascinant decât un text în care fiecare cuvânt este foarte clar, în timp ce întregul trebuie reluat de mai multe ori pentru a fi înțeles, poate niciodată complet? Aparent, accesibil, Moshe Idel oferă „Lanțuri vrăjite” din care riști să nu mai scapi. Dar ispita merită încercată.
„Fiecare suflet este și devine ceea ce privește”, citează Idel din Plotin. Afirmația pare simplistă, dar prin reluarea acestei idei, înțelegem că nimic nu există în afara a ceea ce vedem fie cu ochiul liber, fie cu ochiul minții. Mistica nu este o speculație gratuită, ea este o cale de apropiere de Divinitate, dar la baza acestei căutări rămâne tradiția Torei, fapt subliniat permanent de autor. Morala este exprimată în Decalog, iar mistica nu trece niciodată acest prag moral.

Boris Marian
I

Minunate povestiri hasidice

2011-05-12T08:14:00.000-07:00

Minunatele povestiri hasidice

Martin Buber( 1878- 1965) este unul dintre ultimii savanțí care au știut să valorifice tezaurul folclorului hasidic, aducându-l în lumina culturii universale. „Gog și Magog” apărută la Editura Hasefer, în traducerea Ruxandrei Hosu oferă cititorului român o șansă în plus de a cunoaște un tărâm prea puțin familiar, deși hasidismul are rădăcini și pe pământ românesc. Hasidismul este o tradiție născută în secolul XVIII prin Baal Șem Tov, care a fost cu timpul însușită și de ortodoxismul rabbinic. Misticismul și fantezia populară i-au creat un făgaș propice pentru diverse creații cu totul fermecătoare.
„Colina castelului din nord-estul orașului leșesc Lublin fusese cândva înconjurată de mlaștini”, astfel începe povesirea „ Văzătorul”. Este vorba de un clar-văzător care putea recunoaște firea omului, bună ( de la Abel), rea ( de la Cain), doar privindu-l. Dar el nu condamna și nu mustra. Dădea sfaturi de bun-simț, oprea oamenii de la fapte nelegiuite, mângâia pe cei mâhniți de o mare pierdere, iar ceea ce îl minuna era însăși faima care se răspândea în jurul lui. „Eu însumi sunt înnegurat, cum pot răspândi lumină?” , se întreba țadicul ( om drept), dar secretul era că oamenii credeau în el. Vorba sa blândă era un leac universal. În altă povestire, Văzătorul este pus în situația de a-și alege un urmaș. Unul dintre ucenici se arată mai sârguincios decât toți ceilalți, dar după un timp abia, țadicul își dă seama că râvna noului venit pornea din ambiția de a-i lua locul ca moștenitor al învățăturii. Dascălul îl izgonește, fără a se supăra, doar râde de ambiția deșartă a ucenicului. Este vorba în povestiri despre daruri făcute pe ascuns săracilor, despre rezolvarea unor conflicte pornite din lăcomie, despre iubirea sinceră pentru Binele Divin, pentru morală și dreptate. Cel mai mare păcat este trufia. Pildele au ca protagoniști fie un țadic, un om drept din cadrul obștii, fie chiar un om simplu, fie pe profetul Ilie ( Eliahu) despre care se spune că are obiceiul să apară când nu te aștepți, în haine de țară, un om pe care nici nu-l iei în nseamă, dar el face o minune sau spune o vorbă care rămâne în memoria obștii pe care a vizitat-o. Rabbi Jakob Jiitzhak, Rabbi Elimeleh sunt personaje ce trec dintr-o povestire în alta, iar minunea cea mare nu este decât că omul devine mai bun, mai înțelegător, mai puțin legat de bunurile lumești. .Aceasta este esența hasidismului. Șehina, sufletul etern trece din veac în veac și îi ferește pe oameni de păcatele urii, meschinăriei, necredinței. Iubirea este cea care izbăvește gândurile omului de îndemnul rău.
Bun cunoscător al Cabalei, Martin Buber introduce în povestirile sale și „Cartea Splendorii”, adică Zoharul, la fel și cele două forțe care vor veni la Judecata de Apoi, Gog și Magog, de fapt numele unor popoare din antichitate, care au dispărut, revenind în toate religiile monoteiste, iudaism, creștinism, islamism. „Cel care desparte sfințitul de nesfințit să se milostivească de păcatele noastre”,a spus Baal Șem Tov, fondatorul , care a trăit un timp în zona Neamțului. . Să observăm atmosfera de evlavie și misticism care învăluie povestirile hasidice – „ Rabbi îl depășea pe uriaș cu încă un cap, mâna pe umăr o lăsă să se odihnească o clipă, apoi plecă, ținându-și fruntea sus… Convorbirea luase sfârșit” …„ Evreul se înfioră la vederea trupului gălbejit. Ia cămașa mea, zise. Bărbatul luă cămașa și se făcu nevăzut”…„ Cine pregătește adăpostul? Cine poate. Cum trebuie pregătit adăpostul? Despărțiți ceea ce este curat de ceea ce este mânjit.Care este locul? Ulița. Casa. Inima” …. Este aproape un poem acest text care ar trebui să fie doar proză. Adeseori Divinitatea intervine prin scrisori, mesaje verbale, ceea ce în tradiția anterioară hasidismului nu era ceva admis. În Biblia ebraică singurele contacte cu Dumnezeu au fost cele ale lui Abraham, Iaacov și Moise. Hasidismul dă o mai mare libertate de a avea revelația divină. Povestirile ne aduc până în vremea lui Napoleon Bonaparte. Ceea ce a creat nou hasidismul a fost speranța într-o prezență mai activă a Divinității, într-o fortificare a spiritului, în consecință o rezervă spirituală sporită. Martin Buber a știut să ne dezvăluie acest aspect.
Boris Marian

Czeslaw Milosz-100

2011-05-08T22:13:00.001-07:00

Czeslaw Milosz - 100 de ani

Laureat cu Nobel pe anul 1980, polonezul american Czeslaw Milosz nu este bine cunoscut la noi, deși i s-a publicat o parte din operă. Născut în Lituania, sub imperiul țarist, în 30 iunie 1911, a murit la Cracovia, la 14 august 2004, după o bună perioadă de viață trăită în SUA, unde a emigrat după război. A scris în mai toate genurile literare, dar este remarcat în special ca poet de factură filosofică, cu „Clopote de iarnă”(1978), după ce în 1953 publicase „ Mintea prizonieră”, prima sa manifestare de respingere a presiunii ideologiei comuniste. În 1957 a scris „Tratat de poezie”, lucrare de maturitate artistică, mult apreciat de critică. Când i s-a acordat Premiul Nobel era cetățean american, iar motivația juriului se referea la intransigența și claritatea ideilor sale.
A debutat în 1930, cu versuri, la Universitatea din Vilnius. Antrenat de sloganuri socialiste și avangardiste, Milosz ( se citește Miloș) se impune cu rapiditate, i se acordă o bursă la Paris, dar acolo este dezamăgit de extremismul politic al unor confrați, revine la tradiționalism, publică volumul „ Trei ierni”, este preocupat de fenomene cosmice. La începutul războiului se află la București, unde ține conferințe, revine în Polonia și colaborează cu Mișcarea de Rezistență poloneză. În 1945 este numit atașat cultural al ambasadei poloneze la Washington. În 1951 se stabilește la PARIS, părăsind astfel Polonia. .În SUA este numit profesor la Universitatea din Berkeley- California. Se face cunoscut abia în 1965, când apare Antologia poeziei poloneze postbelice, unde ocupă un loc important. Bibliografia sa este impresionantă, nu vom reda aici titluri, ci vom cita din poemele sale, traduse la noi. Aurel Covaci este cel care și-a dedicat o parte din timp creației lui Milosz.

„ Trăita-am vremi stranii, măiastre, ursuze,
Cu cânt , în văzduh, de grele obuze,
Când ani ce purtau ca șrapnelul urgia
Pe cei ce-n război n-au văzut măreția.
…………………………………………………………..
O slavă-anonimă-am creat, ca strigarea
Acelor ce-n beznă-și anunță plecarea.”
( din poemul „Despre carte”)

Speranța vine-atunci când omul crede
Că nu-i pământul vis, ci carne vie,
Iar simțurile noastre nu-s de vină.
Și toate câte-un om de aici le știe,
Din poartă de privești, îți par grădină”
( din poemul „Speranța”)

„Mereu am tânjit după o formă mai cuprinzătoare-
Nici prea mult poezie, nici prea multă proză,
ce ne-ar îngădui să ne-nțelegem, fără a-i expune
pe autor sau cititor la chinuri de ordin superior”
( din poemul „Ars poetica”).

Cred că noi, care iubim poezia, avem de învățat și acum de la Czeslaw Milosz.
Boris Marian

Orwell

2011-05-01T21:52:00.001-07:00

Orwell- vizionarul ( 1903- 1950)

Enciclopedia Britanică acordă un spațiu destul de limitat scriitorului George Orwell ( Eric Arthur Blair), deși influența sa, în special după anul morții ( 1950) în literatură și politică, a fost enormă. „1984” a sunat ca un dangăt de clopot de alarmă. Big-Brother a intrat în limbajul curent al politicienilor din Vest. Cei din Est l-au ignorat și s-au temut de ceea ce prevedea Orwell. El nici nu era un clar-văzător, știa, fără să fi văzut, ce înseamnă transformarea omului într-un mecanism din angrenajul sistemului care aduce fericirea cu forța – dictatura comunistă de tip stalinist. De fapt, altă dictatură comunistă nu cunoaștem și probabil că nici comunismul nu va reveni ca dictatură, poate ca idee, ca un vis-coșmar. Eu nu sunt un iubitor de inegalitate socială, de capitalism bazat pe corupție, furt, dar Gulagul, ca și Holocaustul nazist m-au convins că orice violare a libertăților elementare ale omului nu pot aduce nici un bine, se transformă, ca în „Colonia penitenciară” a lui Kafka, în instrument de tortură. Eu nu sunt un clar-văzător. Nu știu nici ce va fi în secolul XXI până la urmă, nici după acest secol. Orwell a fost un mare satiric, unul dintre cei mai mari, părinte, cred că i-a fost Jonathan Swift, el a știut să se împotrivească prin scris inumanului, încă de când era în India, în anii 1922-1927, apoi în anii războiului civil din Spania ( 1936-1939). Știa despre procesele staliniste din anii 30, fusese scurt timp comunist, apoi a devenit un adversar convins, iar moartea prematură, la numai 47 de ani a lipsit literatura universală de unul din marile ei talente. ”Ferma animalelor” ( 1945) este una dintre cele mai savuroase satire din literatura lumii. Animalitatea din om( de ce să ascundem?), prostia cu caracter majoritar, interesul meschin, cruzimea fără margini, aceste trăsături pe care ni le-a dat o istorie pe care singuri am făurit-o, ne pot duce la o involuție catastrofală. Anul 1984 a trecut. Orwell era în cimitir de 34 de ani, dar războaiele, politica de acaparare și de confruntare, dictaturile care s-au succedat au confirmat nefericirea pe care sensibilul scriitor o prevedea. Orwell era un om religios prin instinct, nu era un predicator, el suferea alături de noi.
Portretul fizic – înalt, zvelt, cu părul tuns scurt, cu o ,mustață tăiată sever, avea un aspect de englez onorabil, liniștit, dar era un rebel. Propaganda comunistă l-a numit „fascist”. Pe cine? Pe dușmanul oricărui totalitarism. A studiat la colegii de renume, a fost un om citit, era admirat de prieteni, dar a murit sărac, bolnav de tuberculoză. Nu a beneficiat nici de darurile societății de consum, nici de fostele simpatii pro-comuniste. Un răzvrătit, tot un don Quijote, ca mulți alți martiri ai propriilor iluzii. Credea că schimbă lumea. A scris două eseuri excelente, „ O spânzurătoare”, ”Împușcând un elefant”, văzuse multe în India colonială, dar nu cu ochiul idilizant al lui Kipling. În Spania au fost executați mii de „anarhiști”, troțkiști, la ordinele lui Stalin, care , exact ca un Big-Brother controla de la Moscova ce discutau voluntarii comuniști, socialiști, ș.a. în taberele lor, pe stradă. În loc de unitate, Stalin urmărea, ca și Inchiziția pe „eretici”. Scopul era teroarea și nu victoria împotriva unui alt dictator, Franco. Din două rele, Spania a ales răul mai mic, dictatura lui Franco. Astfel comuniștii au pierdut și s-au compromis. Se pare, definitiv.
Cred că mulți au citit cărțile lui Orwell, ele se pot reciti cu plăcere. Lumea s-a schimbat, au apărut alte pericole, extremismul terorist de grup, de mase fanatizate religios, goana după resurse energetice au schimbat fața lumii. Dar oricând și oriunde, se va găsi un „nebun” să se dorească un Big-Brother. Orwell ne spune – fiți atenți!
Boris Marian.

Frida Kahlo - între viață și artă

2011-04-19T23:37:00.001-07:00

Frida Kahlo – o viață ca un roman
Viață, copilărie, frumusețe, artă, violență, dragoste, boală, o „bogăție” de care Frida Kahlo a beneficiat cum a crezut de cuviință și cum a putut. Îi privesc chipul, amestec de amerindian cu european, sprincene groase, îmbinate deasupra nasului, privire semeață, buze senzuale, gât lung, puternic. Este un autoportret, artista se cunoștea perfect. În alt portret face retușuri. Dar este aceeași. Filmul despre Frida Kahlo avea multe calități, Salma Hajek este frumoasă dar nu era Frida Kahlo. Filmul nu a fost o reușită.
Tatăl Fridei, Karl Wilhelm Kahlo, devenit Guillermo Kahlo a ajuns în Mexic în 1890, venind din Germania. Frida s-a născut la 6 iulie 1907 , la Coyacan , în Mexic, mama fiind o băștinașă a acestei țări căutate, nu se știe din ce motive, de mulți europeni. Trăiau la marginea Capitalei, deși ambii părinți aveau descendenți cu poziții sociale bune. Bunicul din partea tatălui – giuvaergiu cu stare, cel din partea mamei – general . Mama avea o fire dominatoare și era o catolică ferventă. Dar avea și tainele ei, o iubire terminată tragic tot cu un german. Frida Kahlo a avut ce să moștenească de la ambii părinți. Tatăl a devenit un fotograf cunoscut în Mexic. Cânta la pian, avea înclinații artistice în mai multe domenii. Era o fire severă,închisă, dar îi citea pe Schopenhauer, Goethe, Schiller. Frida a fost o elevă eminentă, se pregătea pentru medicină. Avea un cerc de prieteni, mai mult băieți, erau adepți ai socialismului revoluționar, romantici, naționaliști. În 1910 a avut loc o revoluție în Mexic, condusă de Francisco Madero, care devenise un erou admirat de tineri. Un război civil de zece ani, până în 1920 și-a pus amprenta pe noua societate mexicană. Pancho Villa, Emiliano Zapata erau în admirația unei întregi generații. Confruntarea dintre europenism și tradiția indiană-mexicană se reflectă în cultură, în arte. La 17 septembrie 1925, Frida suferă un accident grav de circulație, tramvaiul în care se afla este sfărâmat, iar ea este cu greu salvată de la moarte, având multiple traumatisme. Este pecetea care a rămas în biografia ei, dar i-a dat și prilejul de a-și arăta tăria de caracter. A reținut scena, un coșmar în care ea era goală, acoperită de paiete aurii, provenite de la un călător vecin. Părinții nu i-au fost alături, îngroziți și convinși că fiica lor nu va scăpa cu viața. Alejandro Gomez Arias, primul iubit al Fridei a fost singurul sprijin moral. Recunoscătoare, i-a făcut un portret, era deja o pictoriță care se perfecționa pe parcursul anilor ei tineri. Frida citește mult, în special poezie din tezaurul european, chinez, ș.a., studiază pictura din Evul Mediu până în secolul XX. Convalescența este lungă, setea de cultură este mai puternică.
Definitorie pentru destinul pictoriței a fost întâlnirea cu Diego Rivera, cel mai important artist muralist din acea vreme, o celebritate internațională. Prin acesta, viața Fridei devine artă și arta-viață. Formau un cuplu ciudat – el masiv, înalt, Frida alături, semăna cu o vrăbiuță rănită. Dar aparențele înșeală - cea care domina era Frida, deși Diego a trăit și cu propria ei soră. În 1930, cuplul se stabilește o perioadă la San Francisco, cu ajutorul ambasadorului SUA. Treptat, atât Diego Rivera, cât și Frida vor deveni adversari ai stalinismului, vor rupe cu PC din Mexic, iar în 1937 îl vor cunoaște pe Trotzky, principalul adversar politic al lui Stalin. Se pare că Frida a fost scurt timp amanta exilatului, care se bucura de o mare popularitate.
Arta celor doi artiști diferă mult. Rivera iubea lucrările monumentale, Frida se menținea pe linia tradiționalist- naivă, extrem de expresivă, cu o mare varietate de culori. Era apreciată și este și astăzi, la peste jumătate de secol de la dispariția fizică. Unele lucrări amintesc și de Dali, de alți artiști ai epocii. Civilizația pătrundea în toate domeniile, poezia intimă nu o părăsea niciodată pe artistă, o antagonie ce i-a inspirat creația, reușind să o propulseze în atenția iubitorilor și specialiștilor în artele plastice nu numai din Mexic, dar și peste hotare, în SUA, Europa.
Andre Breton a scris că arta Fridei este „o bombă legată cu panglică”. În ciuda unei sănătăți cu totul precare( numeroase boli, avorturi spontane, dureri provocate de vechi sechele osoase), Frida lucrează cu mare dăruire, este interesată de orice eveniment politic, social, accidente, asasinate, faptele diverse, are o anume atracție față de morbid, ca urmare a propriilor experiențe de viață. Propriul chip o obsedează, este înfățișată adesea în tablouri. ”Este subiectul pe care îl cunosc cel mai bine”, scrie despre sine. Nickolas Muray, un fotograf de origine maghiară este omul care îl înlocuiește, un timp, pe Diego Rivera în viața Fridei. Tatăl ei avea și el ascendenți evrei maghiari.
Asasinarea lui Trotzky a produs o vie emoție în Mexic, poliția i-a bănuit și pe Frida și pe Diego Rivera, dar , se pare, ei nu au colaborat cu agenții Moscovei. Despre soția sa, Diego scria – „ V-o recomand, nu în calitate de soț, ci ca admirator entuziast al operei sale, acidă și tandră, dură ca oțelul, delicată și fină ca o aripă de fluture, plăcută ca un surâs, dar profundă și crudă ca amărăciunea vieții”. Sub influența lecturilor din Freud, pictează „ Moise”, un tablou ce va adăuga elogii în cariera Fridei Kahlo. Supusă unor intervenții chirurgicale repetate, obligată să poarte un corset, ca M. Blecher, scriitorul despre care scriam nu demult , Frida Kahlo nu întrerupe lucrul, fără a se feri să înfățișeze pictural aceste experiențe aproape inumane. „De ce aș dori picioare, dacă am aripi să zbor?” , scria în Jurnalul ei. Trăiește cu sedative, este tot mai suferindă și se stinge din viață în noaptea de 13 spre 14 iulie 1954, în brațele lui Diego Rivera. Acesta , după cremație, a înghițit un pumn de cenușă din trupul iubitei sale. A murit ca o regină, demnă, iubitoare. Interesantă este și corespondența cu numeroșii prieteni.
Boris Marian

Tzara -115

2011-04-17T00:28:00.001-07:00

Teribilul Tristan Tzara- trist în țară – 115 ani

Este greu să scrii despre o celebritate precum Tzara, există sute, mii de articole, studii, reviste dedicate părintrelui DADA-ismului. Am să încerc doar o schiță de portret
literar fără pretenția de a aduce ceva nou, ci doar să adaug o rază unui portret cunoscut. S-au împlinit la 16 aprilie 2011 – 115 ani de la nașterea lui Sami Rosenstock, la Moinești, județul Bacău, unde , astăzi apare o revistă periodică redactată de un inimos cărturar , Vasile Robciuc. Revista are colaboratori din lumea largă, personalități culturale.
Sub pseudonimul de S. Samiro, cel ce se va numi mai târziu Tristan Tzara , el scoate o revistă încă în anii adolescenței, împreună cu Ion Vinea și Marcel Iancu ,„Simbolul”, apoi va colabora la „Noua Revistă Română”, „Chemarea”, „Contimporanul”, „ unu”, „ Azi”. Avangardist din primele manifestări, deși simbolismul nu i-a fost străin, a publicat volumul„ Primele poeme”, apoi „ Insurecția de la Zurich”, primul manifest DADA, reeditat de Sașa Pană în 1934, „ La Premiere Aventure Celeste de M. Antipyrine” ( 1916- Zurich), „ Vingt-cinq poemes” ( col. DADA, Zurich, 1918), „Cinema Calendrier du Coeur Abstraict” ( Paris-1920), „L”Homme Aproximatif” ( Paris-1931), multe alte lucrări, iar la Ed. Flammarion i-au apărut după moartea survenită în decembrie 1963 , „ Oevres completes”, în șase volume, aprox. 3600 de pagini. Fiul poetului, ChristopheTzara era atomist, nu cunoaștem situația sa în prezent.
În timpul războiului, Tzara a participat la Mișcarea de rezistență franceză, împreună cu alți artiști –suprarealiști, avangardiști. El era urmărit de Gestapo și pentru originea sa evreiască. Propaganda nazistă, ca și cea extremist-naționalistă au combătut avangardismul, considerându-l o „emanație a spiritului iudaic”.
Cei care au cunoscut cât de cât mișcarea DADA, au reținut puternicul accent pus pe imaginative, pe libertate a expresiei, însuși „Chanson DADA” pare un cântec de copii, astăzi mișcarea DADA nu a intrat în uitare, ea mai bucură numeroși simptizanți.
Numeroși artiști plastici s-au apropiat de Tzara și de DADA – Miro, Picasso, Max Ernst, Man Ray, Dali, Yves Tanguy, Brâncuși, Marcel Iancu, Leger, Matisse. Critica franceză l-a integrat pe Tzara, desigur, formal, în pleiada care începera cu Nerval și se încheia cu Soupault, dar Tzara a rămas original și singular. „Lumea s-a oprit la linia de plecare”, scria el cu mulți ani înainte de război, ironic, desigur.
În „Omul aproximativ ”scria – „Mi-ați lăsat tinerețea înfometată/ nimic n-a strivit floarea mirajului/nimic n-a oprit suflarea visului”. I-au fost prieteni, în ciuda unor diferențe de opinii, Andre Breton, Eluard, Aragon. În 1946 a vizitat Bucureștiul, fiind întâmpinat de Sașa Pană, Stephan Roll ( Gh. Dinu), Medi Dinu, Ion Pas, George Ivașcu, ș.a. Henri Behar, un critic important franbcez îl consider pe Tzara drept unul dintre cei mai importanți poeți ai culturii franceze și universale, ai secolului XX.
În Israel, la Ein Hod , există un Muzeu Ianco-DADA, înființat la inițiativa lui Marcel Iancu. Numeroși oameni de cultură români s-au ocupat de opera lui Tzara- Crohmălniceanu, Ulici, Petre Răileanu, Radu |Bogdan, Geo Șerban, Florin Manolescu , ș.a.
„Înainte de a fi meșteșug, arta este pasiune”, scria Tzara, „nu știi ce-I adevărat și ce nu/ ți se spune că e un hoț și-l împuști/nu știi ce-I adevărat/ pe urmă ți se spune că a fost un soldat”. Era un optimist, totuși – „ Oul de fier se preschimbă în aur”… „ Amprentele pașilor tăi invizibili pe mare/ ridică vremelnice pagoda de apă”… „ Din negru să extragem lumina”…„Arta în copilăria vremurilor a fost rugăciune”…„În om eu văd luna, plantele, întunericul, metalul, steaua, peștele”… ” Poetul stației ultime nu mai plânge”. Tzara nu este nici el „poetul stației ultime”, poezia nu are o ultimă stație.
Boris Marian

Victor Brauner și poezia

2011-04-13T22:26:00.003-07:00

Victor Brauner –un inspirat și inspirator între poeți

Am în față două albume excelente dedicate lui Victor Brauner – unul apărut la Editura ARC-2000, semnat de regretata Amelia Pavel și celălalt la Editura Hasefer-2004, semnat de poetul Emil Nicolae, din Piatra Neamț. Cinste alcătuitorilor și editorilor. ”Există mai multe suprarealisme, cu surse, programe și roluri diferite”, scrie Amelia Pavel, referindu-se și la diversitatea mișcării DADA. Însăși opera lui Brauner a evoluat în timp, astfel că nu putem vorbi în termeni categorici și definitivi nici astăzi despre ceea ce au adus nou poeții, prozatorii, artiștii plastici din „marea revoluție avangardistă” a secolului XX. Cert este că nici o mișcare artistică nu a adunat atâtea condeie și peneluri laolaltă spre a uimi o lume saturată de clasicism întârziat și impresionism supraevaluat. Ilarie Voronca scria „Petre Schlemihl” în 1932, apoi Gellu Naum venea cu „Drumețul incendiar”, într-o serie de mulți scriitori din diverse țări ale Europei. În acest timp, Mexicul abia se bucura de inovațiile „naivilor” și monumentaliștilor. Revista „UNU”, ca și alte reviste, unele cu titlu mai deochiat, își făceau apariția prin contribuția unor poeți și artiști plastici inovatori. Victor Brauner as fost unul dintre cei mai activi.
S-a născut la 15 iunie 1903, la Piatra Neamț, într-o familie înstărită, călătorește la Viena, studiază la Brăila, apoi la București, cu pictorii D. Serafim, Costin Popescu, iar în 1923 se întâlnește cu Voronca, Marcel Iancu, Vinea. Lui Voronca îi ilustrează volumul „ Restriști”. În 1924 apare revista „ 75 H.P.” ( de la Cai Putere) în care Brauner publică manifestul „ Picto-poeziei”. Îi avea alături de Caude Sernet ( Mihail Cosma), Voronca, Stephane Roll ( Gh. Dinu). Colaborează la „ Punct”, „ Contimporanul”. În 1925 scoate cu M.H.Maxy revista ”Integral”. În 1929 se află la Paris, unde îi cunoaște pe Brâncuși, Fondane, pe Yves Tanguy, Giacometti, apoi pe Breton, „maestrul” suprarealiștilor. De altfel, Breton îi scrie prezentarea la expoziția din 1934. Revenit în anii 1935-1937 la București, se apropie de grupul lui Sașa Pană, Perahim, Gherasim Luca, Paul Păun, Gellu Naum.Revine în Franța în 1938, unde va locui până la sfârșitul vieții, suferă un accident la un ochi, pe care , uluitor, parcă îl previzionase într-un autoportret. În 1945 locuia în fostul apartament al lui Douanier Rousseau, celebrul pictor „naiv”.
În 1948 se desprinde de suprarealism, pictează o serie de „Totemuri”, apoi „ Onomatomanie”. În 1966, la Expoziția de la Veneția, i se rezervă în exclusivitate o sală . Moare în acelașii an, la 12 martie și este înmormântat la Montmarte, alături de numeroase celebrități artistice și culturale ale Franței.
Să privim câteva tablouri ale acestui „ picto-poet”, pentru că la Brauner se simte, mai mult decât la mulți alți artiști plastici, natura poetică, ochiul interior al iubitorului de cuvânt nerostit. „Peisaj cu copaci” ( 1918), tonuri nostalgice, tristețe de toamnă, deși era un adolescent la acei ani. „Cimitir”, un tablou în care centrul este puternic luminat, între ramuri umbroase. Coperta„ Pictopoezie” este semnată în comun de Brauner și Voronca. Într-un desen din 1930 apar figuri disparate, o cruce încârligată care anunță pericolul nazist, fețe disperate. „Femeia –pisică”, din 1935 – o invenție a lui Brauner, influența lui Picasso fiind oarecum vizibilă. „Animale fantastice” este una dintre cele mai originale compoziții ale lui Brauner. De asemenea „ Peisaj cu balaur”( 1931). Un nud bărbătesc în fața unei fiare, o premoniție a conflagrației. Face numeroase portrete pentru prietenii săi, ca și Marcel Iancu, iar un tablou se numește ” Poetul Geo Bogza arată capului său peisajul cu sonde”.
În albumul alcătuit de Emil Nicolae „La izvoarele operei” se aduce un omagiu Ameliei Pavel care a contribuit mult la cunoașterea operei lui Brauner. Desene, colaje, lucrări în spațiu aduc noi aspecte ale preocupării neobosite ale artistului pentru inedit, imaginație artistică. Se adaugă și experiența constructivistă, alte numeroase experiențe.Deși suferind încă din anii 30, artistul a dovedit tenacitate și putere de muncă uluitoare. De fiecare dată , întâlnirea cu arta lui Victor Brauner ( a fost frate cu folcloristul Harry Brauner, deținut în închisorile comuniste, soțul Lenei Constante) aduce noi surprize. Debordant în originalitatea sa intrinsecă, imaginativ peste orice …imaginație, el a fost și este un inspirator pentru oricare creator de frumos, în culori și în cuvinte. Și s-a inspirat din culori și cuvinte.

Boris Marian

Eugen Relgis

2011-04-11T23:00:00.001-07:00

Eugen Relgis – internaționalistul
A apărut recent la Ed. Hasefer un volum ce cuprinde ”Eseuri despre iudaism. Mărturii de ieri și de azi”, ediție îngrijită de Camelia Crăciun și Leon Volovici. Eugen Relgis ( 1895, Iași-1987, Montevideo) a fost un poet,prozator, eseist, publicist, militant politic pentru o „internațională a intelectualilor”, cunoscut în România înainte de război, părăsind țara în 1947 , deși era un om cu vederi de stânga, dar necomuniste. A fost remarcat de Eugen Lovinescu, G. Călinescu, Perpessicius, ș.a. Prefața cărții este semnată de istoricul izraelian de limbă română, Leon Volovici.
Să parcurgem itinerarul propus de Relgis. El consideră că Primul Război Mondial a fost „ o cumplită explozie a materialismului excesiv, acumulat în ultimele veacuri”. Speranța este – umanitarismul. Se pare că autorul este un Don Quijote. ”Eseurile” sale au fost scris cu numnai trei ani înainte de izbucnirea unui nou flagel mondial cu un număr dublu de victime. „Dumnezeul Unic al evreului nu este decât propria lui conștiință universalizată”- astfel privea Relgis esența iudaismului. El pornește de la umanitarismul biblic, de la precepte morale, care ne îndeamnă la pace și armonie, apoi trece la exemplaritatea lui Moise, consideră că Iisus este „un zeu umanizat”, se oprește la cazul lui Uriel da Costa care a căutat adevărul în ambele religii – mozaică și creștină, apoi la Spinoza cu al său panteism. Valorile permanente ale iudaismului sunt cele morale. În capitolul „Iudaism în acțiune”, Relgis se referă la cele trei căi preconizate de Martin Buber – umanitarism, naționalism și conservatorism. Pe Theodor Herzl îl numește „un profet în redingotă” . Despre relațiile evreo-arabe nu-și făcea multe iluzii, citând chiar un proverb din folclorul arab – „ cine spune adevărul să-și pregătească un cal bun de fugă”. Autorul se considera „un cetățean al lumii”, încercând să propună o ARMONIE UNIVERSALĂ
Iluzii. Suntem departe de a fi „cetățeni ai lumii”. Relgis se ocupă și de antisemitism- „o boală veche”.
În capitolul „Patru prieteni” el aduce în atenția noastră pe A. Steuerman-Rodion, Pictorul Rubin, Enric Furtună și pe antologatorul de literatură universală Joseph Ishill( a adunat texte a 80 de autori din diverse timpuri și diverse țări ale lumii). La capitolul NOTATII citim despre iudaismul lui Marcel Proust, despre drama DYBUK
a lui Anski, revista EGALITATEA a lui Moses Schwarzfeld, despre Lazăr Zin ( pictorul). Prezintă interes „ Mărturiile unui fecior de rabin”, „ Strămoșul meu David Gugumanul”, adică evoluția gândirii evreului ieșit din ghetou.
„Mărturiile de ieri și de azi” sunt datate în 1962, adică la 26 de ani de la ”Eseuri”. Este o antologie din diverse articole și cuvântări ale lui Relgis, adunate de admiratori și cuprind confesiuni, evocări ( Iosif Guttman, victimă a pogromului de la București), despre Marcel Iancu, despre poeți, despre fuilosoful I. Brucăr, despre Eclesiast.
În „Mărturiile” publicate în 1967 se adaugă o evocare a lui A. L. Zissu, despre exilați, , despre noua generație, despre Kacques Pui neles, pictorul David Lang. Cartea se încheie cu o evocare extinsă pe circa 80 de pagini despre Stefan Zweig, iar în Addenda citim un Memoriu către Consiliul General Evreiesc și pentru toți oamenii de bună credință. Dacă ar fi să găsim un corespondent al lui Relgis în cultura universală, el ar fi personajul lui Cervantes – Don Quijote. Internaționalismul său, diferit de chemarea marxistă, politicianistă, este un semnal venit dintr-un viitor ipotetic, precum venirea extratereștrilor. Ceea ce nu înseamnă că Relgis nu era un analist lucid, însă firea sa de poet îl purta și pe alte meleaguri, mai senine.
Boris Marian

Iancu Țucărman

2011-04-06T00:54:00.001-07:00

Bătrânii noștri de aur IANCU ȚUCĂRMAN
Oldies but goldies
PREAMBUL
Începând să scriu acest text despre un om care s-a născut cu aproape două decenii mai devreme decât mine, mă gândeam ce înseamnă cuvântul „bătrân”. Etimologic provine de la latinescul veteranus, pentru că devenim, prin experiența unor războaie mondiale, locale sau intime adevărați veterani în timp.
Mai există o vorbă românească „dacă nu ai un bătrân, cumpără-l”, anticii mai spuneau că o cetate fără bătrâni este pierdută. În Brazilia, se spune, exista un trib unde bătrânii erau urcați în copaci și prin scuturarea copacilor se punea la încercare rezistența omului. Cine cădea la scuturarea copacului era ucis cu pietre. Obicei criminal care poate să-l fi inspirat și pe Hitler și ai lui să extermine în anii 1941-1945, în lagăre, cu precădere, bătrâni, bolnavi, femei, copii. Sperăm că barbariile trecutului nu vor reveni.
Am în față pe prietenul meu, membru al obștii evreiești din România, Iancu Țucărman. El a fonetizat numele, care în germană s-ar traduce prin „om de zahăr”. El are un suflet de aur și este chiar „de zahăr. Și-a pierdut soșia, Clarisa, în urmă cu un an, după peste patru decenii de conviețuire armonioasă. El și-a regăsit, oarecum, liniștea sufletească într-o intensă participare la viața culturală și comunitară a evreilor din București. Meloman din tinerețe, iubitor de oameni, de artă, a început să „detecteze” talente de excepție din rândul elevilor de la liceele de muzică, a mers cu o grupă de tineri în Israel, a fost și este inițiatorul unor manifestări muzical- literare cu totul emoționante și de înalt nivel.
Un Curriculum Vitae exemplar
S-a născut la 3 octombrie 1922, la Iași, într-o familie care își respecta vechea tradiție religioas, iudaică. A studiat liceul în același oraș, dar în două etape, despărțite de nimicitorul război ( care război nu este nimicitor?), în care Holocaustul a fost una din paginile cele mai negre ale istoriei.
În 1949 a absolvit Facultatea de Agronomie din Iași, apoi a fost numit inginer șef la o mare gospodărie agricolă din Periș-Buftea. Între anii 1953-1963 a fost redactor-șef adjunct la publicația
de profil, din cadrul Ministerului Agriculturii, a fost apoi numit din nou inginer șef la o gospodărie agricolă din apropierea Sucevei. Între anii 1968-1974 a fost Director Tehnic al Centrului de Calcul al Ministerului Agriculturii, iar în următorii zece ani a coordonat activitatea de informatică în Agricultură și Industrie Alimentară. S-a pensionat în 1983, deși la energia care nu l-a părăsit niciodată ar mai fi putut lucra încă două decenii. Remarcabil, deși a ocupat posturi de conducere, Iancu Țucărman „a reușit” să evite încadrarea ca membru al Partidului Unic. De ce? Probabil, o rezistență interioară față de „iubirea cu sila” , ca și , evident, întâmplarea.
Educația iudaică
Tatăl lui Iancu a fost gabai la o sinagogă din Iași, iar după război la Sinagoga A. L. Zissu din București.
De la vârsta de 5 și până la 16 ani a a studiat cu un melamed Tanahul, cu toate cărțile sale. Pentru că
melamedul ( învățătorul) se exprima mai ușor în idiș, Iancu a deprins curent idișul, limbă pe care noi, generațiiile de după noi aproape că nu o mai cunoaștem. Astfel a putut să participe la serile literare de la Hașmoneea din Iași, cu lecturi din clasicii Șalom Alehem, Pereț, ș.a. Anii 1938-1939 au constituit preludiul marilor persecuții ce aveau să urmeze, astfel că tânărul Iancu Țucărman a avut surpriza să fie notat incorect, la Liceul Național, primind notă nesatisfăcătoare la germană, limbă pe care o cunoștea mai bine decât majoritatea colegilor. Mica și marea discriminarea își arăta fața hidoasă. A pierdut un an de învățământ numai din cauza pornirii antisemite a profesorului de limba germană.
Holocaustul – pe înțelesul celor care nu știu
Jignit de grava discriminare suferită la liceu, Iancu a refuzat să-și continue studiile, în 1939, iar timpul a adus noi și noi nenorociri. În septembrie 1939, Polonia cade jertfă militarismului nazist, începe războiul mondial, iar după un an, în 1940, legionarii formează cu generalul Antonescu primul guvern de culoare fascistă, având corolare extremismul național-religios și antisemitismul ca politică de stat. Pogromul din ianuarie 1941 a arătat ce ar fi putut să se petreacă în România, dacă Mișcarea Legionară creată de Codreanu și preluată de Horia Sima, drept „căpitan” ar fi rămas la putere. Dar nici generalul nu s-a oprit la măsuri mai „pașnice”. În zilele de 29iunie- 3 iulie are loc Pogromul de la Iași, cu un număr de victime mult peste cel de la București ( peste 10.000). Pe lângă masacrul de la Chestura de Poliție, au fost formate două Trenuri ale Morții – unul spre Călărași, altul spre Podul Iloaiei. Iașul a devenit un „oraș al măcelului”. Iancu a fost , împreună cu alți 2000 de evrei, locuitori ai Iașului îmbarcat în vagoane pentru vite ( au fost 20 de vagoane cu destinația Iași- Podu Iloaiei) și după nouă ore de drum pe o distanță de câțiva kilometri, într-un vagon cu 137 de oameni, claie peste grămadă, ferestrele blocate, au rămas în viață opt oameni. Repetăm – opt oameni au reușit să rămână în viață din 137. Este unul dintre miile de acte exterminatorii pe care regimurile din Germania nazistă și România condusă de „salvatorul” Ion Antonescu s-a înscris în tragedia umană pe care istoricii din ultimele decenii l-au numit Holocaust. Iancu s-a numărat printre supraviețuitori. Era ziua de 30 iunie 1941. Interlocutorul meu numește această zi, o a doua zi de naștere. La Podul Iloaiei, comunitatea evreiască locală a preluat cadavrele spre a le face înmormântarea, iar pe supraviețuitori i-a îngrijit pentru a-i salva de la efectele deshidratării, șocului psihic, traumei nervoase. Iancu își amintește că în drum spre Chestura de poliție de unde urma, fără ca victimele să fi bănuit măcar ce se va întâmpla, un plutonier i-a tras două palme, i-a smuls ceasul de la mână și i-a spus – „ Măi, jidane, tot nu vei mai avea nevoie de el”. Nici eu, nici altcineva nu ne-am permite să spunem că acel plutonier reprezintă mentalitatea unui popor. Dar ura este un sentiment care zace în mulți dintre semenii noștri, indiferent de apartenența etnică. Biblia a intuit cu mare putere de sugestie existența lui Cain și Abel. Dacă generalul Antonescu era la curent și ordonase „epurarea” evreilor din Iași, au fost și destule unelte care au înfăptuit cum au știut acest ordin de epurare.
Cu o logică de sorginte talmudică, tatăl lui Iancu, de față fiind a spus – ” Iancule, să fie ceasul zălog pentru salvarea ta”. Desigur, era semnul rezistenței spirituale la nenorocirile existenței în vremuri de restriște.

Pași în viață
Amintirea din zilele de 29 și 30 iunie 1941 nu se va șterge din memoria lui Iancu Țucărman, el ți-a însușit două comandamente – să fii optimist și să-ți pese de cel de lângă tine. Pasiunea pentru muzică s-a întrupat în vioara pe care nu a părăsit-o în toți anii de viață de după război. Pe când era inginer șef la GAC Periș, i-a devenit prieten și „coleg” de concerte în doi, un clarinetist, de origine romă, care spre deosebire de director, un om al „zilelor noi” , îl respecta și se atașase omenește de el. Au fost și alți șefi care, cu bruma lor de pregătire politico-profesională, pe care o certifica numai carnetul de partid, l-au convins pe Iancu Țucărman că nu are ce să caute în acest Unic Partid (comunist, muncitoresc) .În 1974, printr-o hotărâre de partid, nimeni nu putea deține o funcție de conducere în nici o întreprindere, dacă nu era membru al PMR. A fost trecut la o muncă de coordonare care nu implica un titlu de conducător ( șef birou, serviciu, etc.). Ulterior, a fost , din lipsă de cadre corespunzătoare numit director adjunct la Centrul de informatică. Ieșirea la pensie i-a permis să citească mai mult, să meargă la concerte la Ateneu, la Sala Radio, să aibă mulți prieteni, să-și revadă rudele din Israel. În orice preocupare pune o pasiune puțin obișnuită, inclusiv în probleme de politică internă, externă. Este un om al „timpurilor noastre”, trăiește orice eveniment, are propuneri, dar cine sau când își vor găsi ele audiență? S-a bucurat de o căsnicie cum rar poate găsi un om, și-a prețuit soția și a avut grijă de ea până în ultima clipă a vieții ei. Fiind un om credincios, speră să o reîntâlnească și să se bucure de prezența ei, în viața de apoi.
Muzica- un fericit adăpost al sufletului omenesc
Întâmplarea a făcut să-l cunoască pe un întreprinzător israelian, care a creat „ Fundația Adriana și Martin Sternin” pentru sprijinirea unor tinere talente. În prezent zece elevi de la Liceul de Muzică sunt beneficiari ai unor burse de studii primite de la Fundație. O parte dintre ei au participat și la manifestări de la Centrul Cultural Evreiesc din Capitală, ca și la emisiunile postului de radio Shalom Romania , al JCC. Ecourile nu au întârziat să se audă, numeroși ascultători, ca și participanții la manifestările muzical-literare și-au exprimat satisfacția și admirația pentru aceste inițiative.
Atitudinea față de recrudescența xenofobiei, antisemitismului, antisionismului

Iancu Țucărman are o formulă pe care merită să o cităm – ”Eu consider că Mesia a venit – el este Statul Israel”. De asemenea a preluat din gândirea unui cunoscut om politic izraelian, Yehuda Bauer-
” Al unsprezecelea comandament care trebuie adăugat Decalogului este – să nu rămâi indiferent”.
Nimic mai adevărat și mai uman - suferința oricărui om, oricărui popor nu ne poate lăsa indiferenți, din indiferență se naște și crima împotriva umanității. Holocaustul nu ar fi fost posibil, dacă indiferența unei lumi, ignorarea voită sau dezintereseul nu ar fi bătătorit calea spre asasinate. La fel și Gulagul de care sunt răspunzătoare regimurile totalitare comuniste.
Pe de altă parte, negaționiștii pe care îi cunoaștem, de aici și din alte țări nu fac decât să repete, virtual, crimele regimurilor totalitare, fasciste, ca și comuniste. Antonescu a eliminat pe evrei din armata română, iar astăzi se găsesc comentatori care din ignoranță sau reavoință reproșează evreilor
așa zisa „lipsă de patriotism”. Ca să nu uităm de legile rasiale care au lipsit de drepturi cetățenești numeroși evrei începând cu anul 1938, prin măsurile guvernului Goga –Cuza și următoarelor guverne. Participând la câteva emisiuni difuzate pe TVR, Iancu Țucărman a spus de mai multe ori – „ Oameni buni, nu uitați, nebunii se țin de cuvânt”. De la Hitler, care a fost la început cosiderat un nebun inofensiv, omenirea ar trebui să ia aminte la ceea ce declară unii lideri iresponsabili din înalte poziții și cu largi competențe.
Cum aș putea să ascund faptul că dialogul cu Iancu Țucărman m-a îmbogățit cu o experineță și cu noi învățăminte. Sper că și cititorii vor reține ce merită de reținut. Îi urăm viață lungă, să-și păstreze vioiciunea spiritului și dragostea de semen neștirbite.

Boris Marian Mehr

Partir

2011-03-14T21:11:00.001-07:00

PARTIR C”EST NE PAS MOURIR

Spre bucurie unor umbre, părăsesc Ro Lit care mi-a adus și satisfacții și dezamăgiri.

Motivatia nu este necesară, dar nu strică pentru noii veniți -

1. Libertatea de exprimare a unor opinii este aparentă. Nu ai voie să te atingi de câțiva privilegiați, inclusiv de boss, e și normal.Unde taie bossul nu mai crește nimic, deși el însusi este steril.

2. Mediocritatea nu poate fi combătută de mediocri, iar cei câtiva oameni dotați se complac într-o conviețuire fără convingere.

3.Atacul la persoană este indirect încurajat, iar glumele, ne-glumnele cu iz antievreiesc mi-au făcut o infinită scârbă.

Chiar și acest torent de prostii, de la bahicul prozator-caricaturist cu care se distrează mulți dovedește nivelul scăzut fată de sloganul expus în capul firmei.

4. Picătura de otravă cu care m-a servit acest personaj pitoresc de altfel, că nu aș fi, că nu aș putea, că sunt un veleitar, a fost o lucrare meschină și perseverentă, Nu dragostea pentru litere îi mână pe unii, ci dorinta de luptă ridicolă între orgolii. Eu am învățat mai mult de la unii tineri, decât de la acest Nemo care a dvenit o mascotă și un claun iubit al Ro Lit-ului.

Urez succes celor care au reale perspective, iar celor care se complac cu berea servită de amicul meu de circa un an nu le doresc decât să nu regrete nimic.Fericiți cei care nu au nimic de pierdut. Eu mi-am pierdut o parte din timp. Rămâneți sănătoși, păstrati, dacă vreți ce v-am lăsat, plec sătul de absurdul care este aici la el acasă. Cu bine.BMM

PS. NU aveti ce să-mi răspundeți, mă deconectez . Orice scrieți vi se adresează, eu nu vă mai citesc. Boris Mehr

15 martie 2011, 06:06

Totuși, n-au fost singuri

2011-02-14T22:42:00.001-08:00

Totuși, n-au fost singuri

În anul 2005 a apărut la Ed. Universal- Dalsi din București o carte despre solidaritatea intelectualității române și evreiești în anii 1900-1940, cu titlul „ Totuși, n-au fost singuri”, ediție îngrijită de Maria Marian, directoarea editurii. Este o carte rară sub aspectul tematicii, care, din păcate nu a fost prea mult comerntată în presa culturală. Ca

redactor la o publicație a etniei evreiești din România, mă simt obligat să reiau anumite capitole care sunt și vor fi actuale nu numai pentru societatea românească, dar și pentru oricare țară în care multietnicitatea, multiculturalismul sunt realități de neignorat. De altfel, există, oare, țări cu o populație mono-etnică? Nu credem.

„ Unchiul meu avea un atelier de pălării. Familia mamei se numea Solomon. Nu cred să fi fost evrei, deși aveau un talent grozav la afaceri și negustorie. Dar se știe că , după o conviețuire îndelungată, neamurile încep să semene între ele. Erau și ciobani, iar în satul lor de munte, erau numai nume biblice – Avram, Lazăr, Aron”, scrie editorul.

Jurnalistul longeviv Marius Mircu, decedat cu circa un an în urmă, în Israel ( fratele lui Solomon Marcus, Marcel Marcian) scria – ” Nu este, oare, simbolic că tatăl meu se odihnește în cimitirul din Bacău, iar mama mea în cimitirul din Așkelon?”.

Moses Gaster a fost unul dintre primii folcloriști din România și un filolog de înaltă cultură, prieten cu Eminescu, participant la ședințele „Junimii”, conduse de Titu Maiorescu, invitat de onoare, în mai multe rânduri, la Castelul Peleș, de către regele Carol I, primit în Academia Română în 1929, la propunerea lui Sextil Pușcariu, după ce în 1885 a fost expulzat pentru insistente manifestări în favoarea emancipării evreimii din România ( dreptul la cetățenie a fost recunoscut pentru evrei abia în 1919 și stipulat în Constituția din 1923) .

De folclorul român s-a ocupat și savantul Moses Schwarzfeld, fiul unui învățat și frate cu alți doi oameni de cultură, aceștia fiind unchi ai poetului B. Fundoianu. Constantin Graur a fost un jurnalist cunoscut, iar printre filologii de frunte în România se numără Tiktin, Șăineanu, Byck. Alexandru Graur, Lucia Wald, ș.a. Alexandru Macedonski a condus un timp o revistă de cultură evreiască, deși nu avea decât darul de scriitor și simpatia pentru evrei, fără a stăpâni noțiuni de bază în iudaism. La „Literatorul” au fost publicate scrieri ale unor autori evrei, la fel cum avea să procedeze mai târziu Arghezi, în „Bilete de papagal”. Mihail Sadoveanu a avut relații strânse cu intelectuali evrei, a scris o nuvelă de excepție, „Haia Sanis”, a fost un om de mare cultură și umanist. C. Rădulescu – Motru a combătut ultranaționalismul propagat de publicația ” Neamul Românesc”, dovedind o înțelegere a ideii de pluralism în cultură și în societate.

Actrița Agatha Bârsescu, o celebritate în lumea teatrului a fost primită cu emoție de evreii din SUA, originari din România. Era în anii 30, iar actrița a redat aceste momente în „ Memoriile ” publicate la întoarcerea din turneu. Isabela Sadoveanu, una din fiicele scriitorului a publicat un studiu despre romancierul evreo-englez Israel Zangwill ( 1864-1926), ale cărui scrieri au fost traduse în românește., autorul vizitând România.

În 1911 ia ființă Editura Uniunii Evreilor Pământeni, care publică la inaugurare o scriere, „Cuza Vodă și Mihail Kogălniceanu în chestiuneaas evreiască”. În același timp, Ovid Densușianu semna un articol „ Despre sprijinul acordat de „străini” culturii române”. Filantropul Jacques Elias lasă prin Testament întreaga avere imobiliară Academiei Române,altor așezăminte publice. Spitalul Elias a fost rechiziționat în 1948 de regimul comunist și retrocedat Academiei după 1989.

În 1924, Nicolae Iorga elogia public acest gest, reproșând conaționalilor cu stare că nu urmează exemplul familiei Elias. În lumea intelectuală românească se bucurau de atenție și aprecieri H. Sanielevici, Iosif Brucăr, nume care după 1944 asu început să fie îngropate în uitare de către noii „stăpâni ” ai culturii, care erau înainte de toate comuniști, renegându-și apartenența etnică ( inclusiv tradiția religioasă), română, maghiară, evreiască, etc.

În 1920, I.E. Torouțiu aducea laude celor care au tradus din română în idiș o seamă de autori români. Același gest îl făcea Nicolae Iorga adresându-se unui împătimit traducător și om de cultură S. Segall. Se știe cu numeroase poeme ale lui Eminescu au fost traduse în idiș, apoi în ebraică, astăzi fiind în circulație mai multe variante, în Israel. Unul dintre cei mai constanți prieteni ai evreilor, în plan cultural a fost Iordan Chimet, care a publicat și antologii de autori evrei. El a condamnat rasismul, ultraortoxismul lui Nae Ionescu, ș.a.. ”Un sionist creștin” a fost numit scriitorul și preotul
Gala Galaction.

Turneul Trupei de actori evrei din Vilna ( Lituania) din 1923-1924 a fost un triumf semnalat cu elogii în presa românească. Ion Marin Sadoveanu a scris cu entuziasm despre acest turneu. Tudor Arghezi își exprima admirația pentru regizorul Iakob Sternberg, venit din Rusia.

Se știe că primul teatru evreiesc stabil, din lume a fost înființat la
Iași, în 1876. La fiecare deceniu au avut loc festivaluri aniversare, la care participau personalități din România și din străinătate. Un om apropiat de lumea culturală evreiască a fost Geo Bogza, constant apărător al drepturilor etniei evreiești, adversar al oricărei discriminări. Revista „Adam” condusă de I. Ludo, apoi de Miron Grindea a atras numeroși colaboratori români de prestigiu..După 1944, revista și-a mutat sediul la Londra. Paul Zarifopol ascris cu multă înțelegere despre specificul poeziei lui Heine, despre filonul iudaic al creației sale. Arghezi a făcut un portret impresionant creatorului sionismului politic, Th. Herzl. Tot el a scris despre liderul sionist din România, scriitorul A. L. Zissu ( care după 1948 a fost condamnat la temniță grea și a murit, bolnav, în 1956, în Israel).

Tot Paul Zarifopol a scris un studiu despre istoricul Josephus Flavius, numindu-l cu înțelegere „subversiv”. Galaction, E. Lovinescu, N.D. Cocea, G. Trancu-Iași, Dragoș Protopopescu, Eugen Heroveanu, Demostene Botez, Zaharia Stancu , Perpessicius, .Petre Andrei, Eugen Filotti, ș.a. au adus elogii contribuției unor cărturari și scriitori evrei, condamnând deschis ultranaționalismul de sorginte fie autohtonă ( cuzismul, legionarismujl) , fie de influență germană, nazistă. Criticul G. Călinescu a fost violent atacat că a publicat în 1940 , an de răscruce pentru România, „Istoria literaturii române”, în care a inclus cu sau fără elogii, autori de origine evreiască. Campioni ai acestor atacuri erau Nicolae Roșu, Ilie Rădulescu, oameni cu vederi declarat legionare.

Cartea se oprește la anul 1940, dar nu este deloc lipsit de interes să aflăm despre politica regimului comunist de „reformare” a culturii române, prin nivelarea, desființarea unei bune tradiții multiculturale, decăderea în național-comunism a mult trâmbițatului „internaționalism proletar”, care reprezenta un real pericol pentru viața politică, socială, culturală a unor întregi popoare aduse cu forța în „lagărul socialist”. Merită să fie studiate și aceste aspecte.

Boris Marian

Religie și politică

2011-02-05T14:57:00.001-08:00

Religia și politica – două capitole

Orice religie este bună, dacă nu propovăduiește batjocorirea ființei umane, omorul, ș.a. În epoca modernă, nici un om religios, cu unele excepții, cum ar fi sataniștii, alți sectanți de acest fel, nu aprobă omorul, opresiunea, sărăcia, nefericire, dimpotrivă. Este adevărat că Vechiul Testament cuprinde episoade reprobabile, dar teologii au știut să extragă ceea ce este în folosul păcii, armoniei. La fel și Coranul, ca și scrierile sacre din India, China, Japonia, etc. Eliade nu a făcut o analiză sub aspect etic, nici nu era obiectul cercetărilor sale. Nu a ocolit subiectul, dar nici nu a pus verdicte, concluzii.

Oricare religie începe cu unul sau mai mulți propovăduitori, profeți,

apoi apar formele de organizare , de structurare socială. De aici până la politică nu mai este decât un pas. Vechii evrei au creat regatul, iar după distrugerea Templului, în Diaspora rabinii au avut și rolul de judecători, de reprezentanți ai obștii în fața autorităților. Astăzi, Israelul, deși este un stat bazat pe principii democrate, are destule probleme cu ultrareligioșii, care se amestecă și presează asupra politicii statale.

Creștinismul a trecut de la faza de. intens prozelitism, în primele trei secole de la Nașterea Mântuitorului, la organizarea în Orient, în Armenia, apoi în Bizanț, în Italia a Bisericii , care din secolul XI s-a divizat în două mari ramuri – Biserica Catolică și cea Ortodoxă. Catolicii au un centru religios și politic totodată – Vaticanul, în fruntea sa fiind Papa de la Roma, ortodocșii s-au organizat în limite statale, zonale, tradiționale, etc. Patriarhul și Mitropoliții stau în fruntea acestor forme de organizare. Nu se poate spune că Biserica atât Catolică, la fel și Ortodoxă nu au avut și nu au un important rol politic. Catolicii au inițiat cruciadele, au înființat ordinele, au contribuit la cucerirea Americilor, iar într-o etapă recentă, Papa Ioan Paul II a avut un rol de seamă în pregătirea răsturnării regimurilor comuniste. În România , Patriarhul Miron Cristea a fost numit prim-ministru de regele Carol II, în timpul dictaturii sale personale. După război, PCR-PMR-PCR a făcut presiuni și a infiltrat informatori în rândul preoților. Oficial, Biserica Ortodoxă nu s-a implicat în politică.

Tot ce am menționat până acum nu se referă la islamism. Profetul Mahomed a fost un cuceritor, urmașii săi au creat un imperiu, care s-a fărâmițat treptat, fiind apoi înlocuit de imperiul otoman, cu aceeași religie, islamică. Astăzi, extremismul islamic, care a denaturat sensul religios, politizând la saturație anumite prevederi din Coran devine un pericol pentru Europa, America, Rusia. Petrolul joacă un rol decisiv în extinderea influenței extrem-islamiste. Nici țările civilizate nu au o politică foarte coerentă, fiecare căutând să obțină avantaje economice cu orice risc. Libia și Iranul sunt declarat state islamice, Pakistanul, Turcia se află sub presiunea internă a extremiștilor..Egiptul a început să devină o problemă pentru toată lumea.

Acesta este rezultatul îndepărtării religiei de scopul ei spiritual și a intoxicării unor mari mase de oameni săraci cu sloganuri egalitariste și anarhiste. Singura soluție ar fi apropierea dintre religii, nu prin asimilare, ci pluralism, prin acceptarea lui Abel de către Cain. Prin reînfrățire. Am uitat că suntem frați.

Boris Marian

PS. Se făcea că eram într-o închisoare fără ziduri, fără gratii, zăbrele, gardieni. Eram urmărit, eram neiubit, trebuia să fiu politicos.. Primeam o palmă, spuneam mersi. Un picior în fund – mersi. Vocea mea nu exista, majoritatea are întodeauna dreptate. Ceri scuze că exiști.

Este impresia mea după „Cel mai iubit dintre pământeni”, cu Ștefan Iordache în rolul lui Petrini. ”

Mihail Bulgakov

2011-02-01T16:43:00.001-08:00

Mihail Bulgakov, maestrul ( 1891-1940)

Mihail Bulgakov este unul dintre autorii care nu încap în nici un dicționar online sau tipărit. El trebuie citit. Dacă se poate, în original. Cine nu a auzit, cine nu a văzut filmul ” Maestrul și Margareta”? Dar de citit, mai puțini. Motto ( din „Faust”) - ”Eu sunt acea parte a Forței care dorește mereu să facă Răulși face Binele”. Cap . I – Nu discutați niciodată cu necunoscuți . Primele rânduri – „Odată, primăvara, la o oră de mare zăpușeală, la asfințit, pe strada Patriarșie Prudî din Moscova, au apărut doi cetățeni.”. Un început liniștit, gen Balzac. Dar apare un personaj diabolic. Următorul capitol ne duce în vremurile lui Iisus Cristos. Apoi revenim la zilele din viața autorului, care se decide că este nevoie de un accident cumplit – unul dintre personaje este decapitat de un tramvai, doar din cauză că o pată de ulei pe care nefericitul nu a observat-o, i-a provocat alunecarea sub șine. De aici totul devine fantastic, intervin forțe oculte, peronaje misterioase. În opera lui Bulgakov, davolul are un rol important. O povestire se intitulează „ Diavoliada”. Este doar un autor satiric

Bulgakov? Este un fantast? Un realist nemilos, ca în „ Belaia Gvardia”, ” Eu am ucis”.? Tot ce este posibil, unui mare artist nimic nu îi este străin. Curios este că însuși Stalin era fascinat de scrierile lui Bulgakov, se considera un adversar al vorbăriei goale, așa zis, intelectuale ( Stalin a ucis numeroși asemenea „vorbăreți”). Bulgakov nu era un călău, dimpotrivă. A scris despre Moliere o piesă usturătoare la adresa intrigilor omenești. O mare putere evocatoare se degajă din oricare text. În „Maestrul și Margareta”, scenele evanghelice ar putea alcătui o carte separată despre viața și moartea lui Iisus, mult peste ce s-a scris și s-a filmat de-a lungul secolului XX. ”Prosopul cu cocoș”, „ Viforul”, „ Morfeu”, ”Corbul roșu”, ”Însemnări pe manșetă”, „Lacul de rachiu”, „Ouăle fatale”, „ Inimă de câine”, sunt doar câteva titluri, din opera lui Bulgakov. S-a inspirat din Gogol, Briusov și, posibil, din fantaștii francezi. Era deopotrivă dramaturg și prozator neîntrecut. Nu vom analiza aici scrierile sale, ar însemna să scriem o carte. Vom aminti doar câteva date biografice necesare înțelegerii condițiilor în care a putut să apară acest genial creator.

Într-o antologie de povestiri satirice, în biografia scriitorului, s-au strecurat două erori – nu este născut în 1881, ci în 1891, iar la Moscova a ajuns în 1921, nu în 1919. A trăit numai 49 de ani, extrem de puțin pentru ceea ce avea de dăruit. S-a născut la Kiev, orașul care în anii războiului mondial și civil, a fost ocupat de germani, de moscoviți, de albi, de roșii, de naționaliști ucrainieni, de anarhiști, execuțiile s-au ținut lanț. Kievul a fost un oraș distrus și în al doilea război mondial, dar Bulgakov nu l-a mai apucat. În cultura rusă mai există un Bulgakov, Serghei, o personalitate, care nu este rudă cu scriitorul.

A fost medic, a profesat, o parte dintre povestiri sunt extrase din practica și viața de medic civil și militar. Din adolescență a fost atras de teatru, a fost împătimit de dramaturgie, fascinat de scenă, avea o vervă uluitoare, știa să improvizeze, interpreta ca un actor. Revoluția din februarie 1917 și apoi, cea bolșevică a divizat familia, autorul nu a aderat la nici una din tabere, a urmat, neutru, cursul evenimentelor. Nu a părăsit țara, deși prin anii 30 a cerut chiar „marelui Stalin” să-l lase să plece, pentru că era marginalizat. Stalin a citit câte ceva din scrierile lui Bulgakov și a fost impresionat de realismul acestuia, în special din „ Garda albă”, care a devenit și drama „ Zilele Turbinilor” ( autobiografic). „Armata de cavalerie” a lui Babel este o scriere paralelă cu ceea ce redat Bulgakov. Se apropie de lumea teatrului fiind primit în colectivul MHAT ( Teatrul Academic din Moscova), cel mai prestigios din Rusia. Scrie o dramă „ Fuga”, mult dezbătută în presă. Dogmaticii l-ar fi sfâșiat în bucăți, dar protecția stăpânului de la Kremlin l-a ferit de cine știe ce procese și deportări. În dramele dedicate lui Moliere și apoi lui Pușkin, se vede pe el însuși prins în mrejele intrigilor meschine și periculoase. Romanul care l-a făcut celebru, pentru care ar fi meritat desigur și Nobelul ( autorii din URSS nu au fost luați în seamă până la Pasternak), este „ Maestrul și Margareta”,. Pentru unii pare un roman amuzant, alții nu-l înțeleg, trimiterile la viața moscovită sunt atât de dense, încât ar fi nevoie de încă un volum cu note explicative, ca în „Comedia divină ” a lui Dante. Personajele lui Bulgakov amintesc izbitor de cele gogoliene, doar că poartă vârsta începutului de secol XX. Dacă ar fi trăit mai mult, Bulgakov ar fi fost pe prima treaptă a literaturii ruse din secolul său. Oricum rolul și importanța lui sunt de neignorat, iar iubitorii literaturii bulgakoviene se regăsesc în lume.

Boris Marian

Anna Ahmatova

2011-01-23T22:18:00.001-08:00

Libertatea poeziei – Anna Ahmatova

Anna Ahmatova – nume și renume, originea? Probabil tătară, limba – rusă. Profesia - poetesă, printre cele mai bune în secolul XX. Am în amintire tabloul unui pictor, Alterman, o femeie cu personalitate, chipul puțin aspru, nasul ușor încovoiat, de formă stranie, nobilă, rochie mov, stă picior peste picior, totul impune un anume respect și prudență. În realitate ea a fost însetată de dragoste, de prietenie, de libertate totală. Modigliani îi aducea flori la ușă, fără să fie primit, pentru că era ușor afumat. Acesta era Parisul dinaintea primului război mondial.

Ahmatova a murit în luna martie a anului 1966. Cineva a recitat la înmormântarea ei următoarele versuri – „ Spuneai că nu am, n-am avut rivale, / dar nu am fost nici pământeană, / doar o lumină sub iernatic soare, / un cântec ce-a venit din plai sălbatic./ Când voi muri, el nu se va-ntrista, / nu va striga înnebunit, „ Trezește-te” / Dar va-nțelege că nu poate trăi/ Fără lumina soarelui și fără cântec!”. De la Sappho până astăzi, poezia a beneficiat și beneficiază tot mai mult de prezența unor poetese de prim rang. Dacă Țvetaeva compara soarta poetului cu aceea a „evreului rătăcitor”, Ahmatova, cu trei ani mai în vârstă, dar mai longevivă decât Țvetaeva, spunea că poetul este vulnerabil ca un om fără veșminte pe el.

S-a născut în 1889, la Odessa, soarele a inundat primele ei versuri, care îi dezvăluie simțul artistic, maturitatea precoce a mijloacelor de exprimare - ochii iubitului sunt verzi precum chiparoșii, pescărușul adună durerea lumii, .ș.a. Educația școlară o începe la Țarskoe Selo, lângă Petersburg, unde a învățat și Pușkin. Ahmatova citește din adolescență poeți francezi în original, pe Dante în original, are viziunea apariției lui Pușkin, maestrul tuturor poeților ruși, începe să scrie de la vârsta de 11 ani. Mărturisește, derutată – „Cu fiecare vers pierd o speranță/ dar fiecare vers este un cântec nou”. A avut o viață cu multe momente tragice, i-a murit sora, de tânără, din cauza tuberculozei, a fost și ea atinsă de boală, au urmat războiul, revoluția, apoi, peste alți ani, al doilea război mondial. Bolșevismul i-a marcat existența prin asasinarea fostului soț, un poet de excepție, Nikolai Gumiliov, ofițer „alb”, urmările acestei pierderi, persecuția, arestarea fiului. „ De sub ruine eu vă strig/ Ca varul cel nestins eu ard/ Mirosuri grele de subsol/ Mă-năbuș, dar nu cad/ Eu mă prefac în iarnă mută/ Închid și ușile mai strâns/ dar vocea mea se mai aude/ Îmi dați crezare, nu m-am plâns”. Mai departe ( n.n. traducerile îmi aparțin) – „ Miroase a ploaie umezeala/ A măr miroase dragostea/ Dar noi am învățat mirosul/ de sânge, de neconfundat”. În 1917 se gândește să părăsească Rusia, își exprimă în versuri îndoielile, ceva o reține, rămâne într-o patrie sfâșiată și terorizată de răboiul civil, de urmările lui. „ Totul s-a distrus, s-a furat/ moartea aripa și-o înalță spre noi/ foamea însăși se mestecă-n sine/ mai avem bucurii sau nevoi? ”.- este starea de spirit a multor ruși din acea vreme. Blok și Pasternak au fost îndrăgostiți de personalitatea și de spiritul Annei Ahmatova. La rândul ei, l-a admirat pe Maiakovski, avangardistul care treptat s-a

îndepărtat de vechii prieteni. Între cele două războaie a dus o viață apăsată de persecuții, cenzură, de arestarea unor buni prieteni, de teama pierderii propriei libertăți, nu a scris versuri pentru tătucul popoarelor, a participat prin scris la apărarea țării în timpul celui de al doilea război, a tradus enorm din literatura Europei, inclusiv din română, iar după moartea lui Stalin a fost readusă în atenția publicului , a fost invitată în Italia, Franța, i s-au acordat distincții, dar nimic nu putea să-i redea ființele iubite pe care le-a pierdut în marile epurări staliniste. Are cicluri memorabile de versuri – „ Seara”, „ Mătănii”, ”Cârdul alb”, „ Păpădia”, „Anno Domini”, „ Trestia” , „ A șaptea carte”, poeme – eposuri, piese în versuri, numeroase versuri publicate postum, o operă impresionantă. Înainte de a încheia vom cita câteva versuri – din ”Caietul incendiat”.- „Corabia mea se duce la fund/ casa mea s-a prefăcut în fum/ citiți sau nu citiți, îmi este clar/ că eu cu unul singur pot vorbi/ Au fost și vinovați, nevinovați/ mi-au fost sau nu mi-au fost ei frați/ ... Aud un strigăt/ vei muri/ mă-ntorc la vechiul felinar” ... „ Ce este mormântul? / o fi prima treaptă a scării pe care am să urc? ”. Anna Ahmatova este mereu undeva sus, continuă să urce.

Boris Marian

Provincialismul

2011-01-23T19:52:00.001-08:00

Provincialismul ca mentalitate

Nu sunt împotriva provincililor, Doamne ferește, soarta a făcut să mă nasc într-un sat din nordul caucazian, am venit București prin 1945.

Mă voi referi la mentalitatea provincială. Adică coexistența a două complexe banale – de superioritate și de inferioritate. Unii întreabă de ce , dintre români, numai George Palade, cetățean american, a primit Nobelul, iar la literatură șansele nu se întrevăd. Eu nu agreez nici scepticismul lui Cioran, nici exgerările lui Patapievici, cu sens negativ. Nu agreez nici teoria conspirației antiromânești. România a fost creată abia în secolul XIX și apoi întregită, temporar, în 1919. Influența imperiilor vecine, otoman, rus, habsburgic, intervențiile acestor imperii au urmări și astăzi. Un geniu se poate naște într-un sat de munte, într-un stat mititel, chestiunea este cum promovăm valorile.

Cred că lipsesc anumite condiții, nu numai acum, dar și înainte lipseau - nu există o tradiție a respectului pentru standarte valorice, apoi divizarea eforturilor, lipsa de spirit conlucrativ, luptele „intestine”, tendința spre snobism și autoumilire, autocompătimire care nu caraterizează poporul, ci anumite categorii intelectuale, duc la ineficiența unor activități meritorii. Intelectualul român nu a fost respectat cum ar fi meritat, nici înainte de război, dar mai ales după. Și astăzi, chiar mai mult astăzi, intelectualul este privit ca un parazit. Dacă nu ne respectăm propriile valori, cum am putea cere recunoașterea din partea altora? Sigur, cineva ne va spune – nu avem nevoie de recunoașterea altora, „noi ne ducem sărăcia”. Aici vorbește provincialul din Bucrești și din alte orașe, comune, etc. Nu-i iubim pe românii plecați care s-au afirmat în alte țări, nu ne iubim pe noi, ne măcinăm propriile forțe. Chiar conflictele internautice dovedesc lipsa unei frățietăți de breaslă. Eu sunt mai grozav decât tine. De ce? Așa vreau eu. Bârfa mizeră, insuficienta cunoaștere a tradiției, ignorarea voită, extremismul acolo unde toleranța ar fi cea mai bună cale de refacere a unor punți pierdute – aceste tare duc la ... nimic. Nouă nu ne plac vecinii, că ne-au făcut și nu ne-au făcut, nu ne plac „alogenii” că nu sunt ai noștri, de parcă românii ar fi o rasă pură. De parcă o singură religie este valabilă. Ca să nu mai spun de agramatismul și analfabetismul care se cam lățesc în ultima vreme. Lipsa unei atitudini civilizate, trecerea rapidă la invective, agresivitatea nemotivată, deși orice agresivitate este de rău augur, ce să mai vorbim? Caragiale ne-a arătat doar o față a „miticismului”, mai sunt și altele. Dar timpul poate lucra și în favoarea noastră. Sănătate și virtute, muncă și respect reciproc. De aici încep toate. Restul sunt bătălii pierdute, lupta dintre generații, dintre buni și nebuni, dintre cinstiți și escroci – toate sunt ceea ce spunea Eminescu – „ ce e val ca valul trece”.

Boris Marian

Mătușile lui Cosașu

2011-01-16T00:30:00.001-08:00

Mătușile lui Cosașu

„Într-o noapte de Crăciun, prin 56, Theodor Mazilu mi-a spus clar, în loc de orice felicitare – Cosașule, dacă vrei să te salvezi, descrie-ți mătușile”. Radu Cosași i-a urmat sfatul. Dar viața acestui scriitor este mai complexă, scrierile sale nu au numai mătuși, precum tanti Silvia sau Sanseverina, adorabile, inimitabile.

Oscar Rohrlich ( Oscar va apărea în diverse ipostaze, în scrierile lui Cosașu) s-a născut la Bacău, în 29 octombrie 1930. Din păcate nu l-am onorat cu o felicitare specială, la împlinirea vârstei de 80 de ani. Dar îl citim în „Dilema veche”, în cărțile publicate înainte de 1989 și, necenzurate, după 1989. Spre deosebire de concetățeanul Bacovia, Radu Cosașu este mereu stenic, mereu prezent în plină actualitate, are un aer de adolescent fără vârstă.

A debutat în 1948 la „ Revista elevilor” , a semnat ulterior cu numele de Radu Costin, este reporter, publică volumul „Opiniile unui pământean”, apoi „ A înțelege sau nu ”, „ Maimuțe personale”. La începuturile sale, Cosașu era un convins luptător pentru idealurile noului sistem, chiar îi reproșează public poetei Nina Cassian „spiritul mic-burghez”, prin 1951, dar cu timpul spiritul propriu, critic, îl readuce la normalitate, devine ironic și nu gratuit, ci axat pe realitățile greu de camuflat ale unei dictaturi tot mai apăsătoare. La un an după dispariția unui mare prieten, care i-a fost Zigu Ornea, Cosașu scria – „ Este greu să fii un Orfeu evreu și român”. Avea o admirație sinceră pentru Radu Albala, a creat verbul „ a albala”, în cinstea acestui prozator prea modest pentru marele său talent. După 1989 a publicat în șase volume „ Supraviețuirile”, reluate apoi într-un volum, la Hasefer, „Supraviețuiri cu Oscar” Acolo apare și sodatul Bombea Vasile, cu trăsături autobiografice, un personaj gen Svejk. Pornind de la o bâlbă a lui Ceaușescu, Cosașui și-a intitulat o carte „ Insisificarea la noi, pe Boteanu” ( titlul nu a fost păstrat). A mai publicat „Un august pe un bloc de gheață”, „O viețuire cu Stan și Bran”, „Mătușile de la Tel- Aviv”, ș.a.. În „Observator Cultural”, Paul Cernat a scris cândva despre Cosașu că este „un Chaplin pe un bloc de gheață” . Al. Paleologu, prieten cândva cu Cosașu spunea că ei au un bunic comun – I.L.Caragiale., iar regretata Magdalena Boiangiu declara că „ți-e rușine să-i spui că îl iubești”.

Acesta este Radu Cosașu. Ne vom opri câteva clipe la „ Mătușile din Tel Aviv”, pe care o am acum la îndemână, carte apărută la Ed. Impex 92 ( București- 1993). Pe copertă - o fotografie cu un mucalit care citește „ Improve your memory”, are un diplomat pe genunchi și ciorapi de două culori diferite. Cred că este o carte unică prin construcția ei, dacă se poate vorbi de construcție, pentru că împărțirea pe capitole este aleatorie, textul cursiv este întrerupt de texte tip poem, fără a fi poeme, gluma și plânsul se împletesc, amintirile de acum 50 de ani se alipesc de prezentul unui turist aflat în Israel, unde peste tot sunt numai mătuși. Mătușile lui Cosașu sunt martorele unui trecut. Martore care nu numai că sunt credibile, dar sunt demne de a fi iubite. Ele ne îmbunătățesc memoria, iar fără memorie un om se apropie de regnul originar. Este nevoie de Cosașu și de mătușile sale.

Boris Marian

Fenomenul Freud

2010-12-22T23:34:00.001-08:00

Fenomenul Freud

Am putea spune că secolul XX a fost marcat, pe plan științific de două mari personalități – Einstein și Freud. Fiecare a avut și are contestatarii săi, dar nimeni nu neagă rolul lor revoluționar în știință.

Din momentul apariției „ Interpretării viselor”, al lui Sigmund Freud, în 1899 și, apoi, în 1900, psihologia și psihiatria au intrat în noi etape. Unii l-au considerat pe Freud un impostor genial. Adică ... totuși genial. Modernitatea nu se poate debarasa de nume ca Marx, Nietzsche, Freud. Descoperirea și sondarea subconștientului sunt cuceriri care nu pot fi ignorate. Poate că într-un Ev Mediu mai luminat, Freud cu teoriile sale ar fi putut salva mulți nefericiți arși pe rug de Inchiziție , acuzați de erezie, pact cu diavolul, vrăjitorie.

Dintre numeroșii discipoli, în România, ai lui lui Freud , s-a remarcat dr. Ion Vianu, fiul istoricului literar Tudor Vianu, care și-a fundamentat lucrările științifice, dar și proza, pe psihanaliză. „Operele” lui Freud au apărut în mai multe volume, în România, încă dinainte de 1989, apoi au apărut „Eseuri de psihanaliză aplicată”, „Omul cu șobolani”, ș.a. V. Protopopescu își intitulează un articol interesant despre Freud, în OBSEVATOR CULTURAL din 3.august 2006, „Freud – onestitea de a fi ateu”. Ceea ce l-a caracterizat pe Freud înainte de toate a fost LUCIDITATEA savantului. Anecdotic, vom aminti că el era un mare consumator de trabucuri, fuma circa 20 pe zi, a făcut un cancer bucal la vârsta de 66 de ani ( în 1922), s-a tratat prin numroase operații, dar trabucul nu l-a lăsat din mână. Medicii și prietenii l-au întrebat cum de nu se lasă de acest obicei păgubos. Freud a răspuns - eu nu beau alcool, alcoolul întunecă judecata, dar tutunul o limpezește, fără tutun nu pot să mă concentrez și eu am nevoie de concentrație maximă. A fumat până la finalul vieții, în 1939, la vârsta de 83 de ani. A lucrat până în ultima săptămânii , deși avea dureri atroce.

Freud afirma – „Visele sunt o proiecție a realității, iar realitatea este o proiecție a viselor”. Influența sa a fost covârșitoare nu numai în domeniul psihiatriei, dar și în arte, literatură. Pe scurt itinerarul lui Freud a fost următorul – hipnoza apare ca descoperire în anul 1790, în Franța, inițiatorul fiind celebrul Mesmer. Născut în 1856, Freud studiază medicina la Viena, apoi trece în Italia, dar marea șansă i-o oferă participarea la lecțiile marelui Charcot, la Paris, unde a ajuns în 1885. În 1895 publică „Studiile asupra isteriei”, apoi lucrarea menționată mai sus, despre vise, revine la Viena, este cofondator al Societății de psihologie, la rândul său inițiază reforme în psihiatrie, începe să-și pună în practică propriile metode de tratament, unul din pacienții săi fiind compozitorul Gustav Mahler, în 1910. Primii discipoli îl părăsesc, Fliess, Albert Adler, Karl Gustav Jung, fiecare alegând un drum propriu. În 1923 publică „Eul și sinele”, fiecare lucrare constituie o surpriză în lumea științifică. În 1924, suprarealismul se autodefinește într-un manifest. Unul dintre mentori este considerat, indirect, Freud. În 1930, i se acordă, ca un gest de recunoștință din partea literaților, Premiul Goethe. În 1938 este nevoit să se refugieze la Londra, pentru că naziștii ocupă Austria. Moare în 1939. A avut trei fii și o fiică, Anna Freud, un cunoscut medic.

Freud nu a fost numai un savant, el s-a preocupat de drepturile evreilor în imperiul habsburgic, a luat atitudine față de discriminările etnice, care nu au dispărut o dată cu adoptarea legislației din 1867, una din primele măsuri democratice referitoare la minoritățile naționale în bătrânul imperiu. S-a bucurat de o imensă popularitate, iar prințesa Marie Bonaparte, l-a ajutat pe Freud să părăsească Austria ocupată și să se refugieze la Londra. Naziștii și susținătorii din Austria ar fi exterminat fără prea multe scrupule pe un savant ca Sigmunt Freud.

Salvador Dali, Thomas Mann, James Joyce au fost fascinați de psihanaliza lui Freud. Breton și Max Ernst și-au declarat admirația.

Născut ca și Kafka, pe meleagurile fostei Cehoslovacii, în Moravia, Freud a influențat și concepția marelui scriitor praghez, ia Proust s-a regăsit în studiile de spre inconștient ale lui Freud.

Sociologii, istoricii, politologii au văzut în psihanaliză o cale de explicare a unor fenomene pe scara societății. Desigur, ca orice teorie, freudismul a fost treptat completat și depășit. Dar descoperirile sale sunt încă jaloane pentru medicină, psihologie, etc. Sexualitatea, visele,

suferințele psihice, rolul amintirilor din primii ani de viață, reacțiile aberante sau adverse, o multitudine de aspecte s-au integrat într-un concept care a apropiat mai mult medicina de nevoile omului și ale societății.

Boris Marian

Turbulențe în apele românești

2010-12-20T21:55:00.001-08:00

Turbulențe în apele românești

Anul 2010 se încheie cu multe incerrtitudini, pesimismul fiind la el acasă. Veniturile scad, impozitele, taxele cresc, oamnii pleacă din nou peste hotare spre Vestul care ba primește, ba respinge pe flămânzii est-europeni. Guvernul, mai mult decât președintele, este înjurat de ai lui, de opoziție, este țapul ispășitor, pe merit, al tuturor erorilor și furtișagurilor petrecute în cei 21 de ani de libertate a fărădelegii, dar și exprimării cuvântului, acolo unde nu se amestecă șarpele cu clopoței de aur. Soluția de a împrumuta la nesfârșit bani de la FMI este atât de proastă, încât și autodidactul din Scornicești înțelesese ceva. Gloanțele care l-au trimis în ceruri au revenit cu un ricoșeu care nici azi nu s-a oprit. Unde sunt producția proprie, industrială, agrară, asistența medicală, bună , rea, școala, bună, rea, pensiile, bune, rele, etc. ? Capitalism, dar să știm și noi, iubim capitalismul, dar urăm capitaliștii, că ne fură. Nu numai sărăcia ne umilește, dar și degradarea relațiilor interumane, a relației Putere- cetățeni, corupția s-a întins ca o epidemie, în toate mediile. Cotrocenii stau undeva sus, deasupra norilor, alături de Dumnezeu. Uneori plouă cu lacrimi. Opoziția seamănă cu o adunare de băbuțe supărăcioase, nimic nu se clintește după vorbulițele opoziției. Li s-a subțiat glasul și mintea. Iar picioarele de lut ale economiei se duc la vale cu scurgerea crizei. Ne mai lipsesc acum lideri carismatici, tip
Dan Diaconescu, cel cu ceas în gură, care vorbește ca dispecerul din gară, apoi niște verzulii de la Noua Dreaptă, care se adună numai la comemorări, că la altceva, cum? Unii zic că sunt ecologiști, cine să creadă, copacii au murit de mult. Nu este de mirare că Ion Cristoiu, jurnalist uns cu alifii și alte materiale mai frumos sau urât mirositoare să se trezească, mai bine zis să umble ca un lunatec pe la emisiunea vesperală a Eugeniei Vodă și să se declare îndrăgostit de umbra lui Zelea Codreanu. Carismă? Evident? Cinste? Evident. Iubire de țară? Cum altfel? Nimic despre asasinarea prefectului de Iași, Manciu, despre CĂRTICICA ȘEFULUI DE CUIB, care conține sfaturi utile pentru tineri, să muncească, să fie disciplinați, să asculte, să-și iubească țara și să rezolve „problema jidovească”. Este cert că, spre deosebire de Horia Sima care este bănuit și de un joc dublu, care a provocat o rebeliune și un pogrom antievreiesc, Zelea Codreanu a murit ca un martir de mâna unor „băieți” ai regelui Carol II. Dar ce propunea carismaticul Zelea pe plan politic-economic? Nimic. Credința în Dumnezeu nu este o doctrină economică. Iar credincioși suntem cu toții, indiferent de etnie, de rasă, de vârstă. Unii erau și atei – comuniști, naziști, dar și intelectuali sceptici, să fie sănătoși. Deci „modelul Zelea” este o mascotă, un mijloc de mistificare. Ce ar putea propune Cristoiu, după anii lucrați cu sârg la SCÂNTEIA TINERETULUI, după lupta sa pentru edificarea idealurilor socialismului multilateral mutilat? După alergăturile pe la diverși lideri și pe la diverse grupuri de influență?

Rău este că tinerii nu văd limpede nici trecutul, nici viitorul, cine poate, pleacă și nu mai vine. Vom deveni o țară, vorba guvernanților, de mămici, bebeluși, pensionari și ... morți.

Cireașa de pe tortul anului ce se duce a fost vizita „bătrânei Doamne” , nu este chiar bătrână, Herta Muller ( cu Umlaut). După ce primește Nobelul care trăznește în ultimele cinci decenii a interes politic, Herta Muller vine și îi ceartă pe români că nu au țipat ca ungurii, cehii, polonezii, nemții, în anii comunismului. Mircea Cărtărescu, pe care eu îl agreez mai mult ca personaj și personalitate, nefiind un fan al prozei sale, mai mult al poeziei sale, spune foarte corect - Herta Muller a cam uitat sau nici nu a cunoscut bine realitățile din România. Supărat este și Paul Goma, care spune undeva că fostul soț al distinsei scriitoare, Richard Wagner ( sic!) a fost responsabil cu probleme culturale în județul Timiș. Așa dizidență, așa dizidenți. Însăși scriitoarea, în tinerețea sa revoluționară mergea la fabrică numai ca să-l enerveze pe director. Îți trebuie mult curaj să-l enervezi pe un director de fabrică. Eu aș spune că scriitoarea a prins cea mai tipic mentalitate dâmbovițeană, deși este de pe malul Begăi – aceeea de a te da erou după război. Că se adunau și formau un grup de discuții, ehei, eu am auzit, mergând ci trenul de la sud la nord și înapoi, cum țăranii strigau în tren, prin anii 80, după o gură de țuică, „ f... tu-i mama lui de Ceaușescu”. Nu era nici țipenie de securist prin preajmă sau era și se făcea că doarme. Inginerul Gh. Ursu ( Babu) a fost ucis în beciul Securității numai pentru că a ținut un jurnal personal. Ia să fi ținut Herta Muller un jurnal personal. Precis cădea și dictatura. Sriitoarea îi plânge pe nemții morți în URSS, în România, persecutați, duși în Bărăgan. Amintește și de evreii uciși de nemți. Este chiar lăudabil, în Vest nu ține să negi un Holocaust. Dar disprețul pentru marea majoritate a intelectualilor români, cu lipsurile lor, cu lașitățile lor, cu talentele lor, este, după opinia mea de fost inginer, deci din afara frontului ideologic, total deplasată. A început să uite și limba română, poate nu o știa bine, nu-i nimic, germana este o limbă „mai” europeană. Nu judec talentul ei, nici cărțile ei nu mă atrag, am alte cărți necitite. Să fie sănătoasă. Păcat că noi suntem bolnavi grav, de deznădejde, nici umor nu mai avem, ne-am înrăit, ne sfâșiem între noi. Și cel mai rău este că trecutul se profilează, de parcă nimeni nu a învățat nimic din crimele și erorile trecutului.

Boris Marian

Ana, Luca și cu Dej...

2010-12-12T22:16:00.001-08:00

Ana, Luca și cu Dej...

Dej, vrej, breji...Cum poate un om să necinstească o localitate? Gh. Gheorghiu- Dej cel blând, zâmbitor, crud, care a deportat zeci de miii de oameni, la ordinul sovieticilor, da și din proprie convingere, a încveput Canalul cu deținuți politici , a dezlănțuit teroatrea luptei de clasă, contribuind la moartea a mii de oameni, a fost câine de pază pentru URSS în fața lui Tito, pe care îl pizmuia, i-as ucis pe posibilii adversari, Ștefan Foriș, Lucrețiu Pătrășcanu, i-a exterminat lent pe Ana Pauker, Vasile Luca, deși toți trei erau slugi plecate în fața Moscovei, Pauker și Luca fiind încadrați în organele sovietice de represiune, ce să mai adăugăm. Ca tot omul a avut și părți umane. I-a urmat un pitic la propriu și la figurat, geniul din Scornicești, care a participat cu entuziasm la politica genocidară a lui Dej, dar a demascat-o cu perversitate, după moartea celui care l-a promovat, a dovedit o viclenie greu de înțeles chiar pentru vestici, a plătit cu viața pentru paranoia sa și pentru toate crimele regimului din 1945 până în 1989. Merita să nu moară de glonț, ci de frig și de stat la cozi.

De ce al reluat aceste momente din istorie. Pentru că indivizi ca Dej există, ei se cred democrați, anticomuniști, antifasciști, ant-anti, dar sunt niște Deji în miniatură. Am greșit, ei nu se cred nimic, ei vor să fie crezuți. Când sunt contraziși , trec la represalii. Nici unul dintre ei nu se ocupă de boala milenară numită corupție, o acceptă, așa cum a

acceptat Dej sistemul , l-a și consolidat. Fără asemenea specimene, poate că și corupția ar fi fost diminuată, că despre eradicare nu poate fi vorba. Democrația îi suportă, pentru că democrația este tolerantă, ea nu știe să elimine nimic. Dar, vorba lui Churchill, altceva mai bun nu se cunoaște. Noi nu putem opri corupția, putem însă combate dejismul, acest bizantinism ordinar.

Boris Marian

Ițic și Iisus

2010-12-04T20:37:00.001-08:00

Ițic și Iisus

Se spune că Ițic, de fapt Itzhak,

Ar fi fost primul om scutit de Dumnezeu

Să fie jertfă,

Copiii lui Ițic s-au numit tot Ițic,

Până la a zecea spiță, când , din iesle a ieșit Iisus,

Spune Ițic, Rabi Ioshua, că așa i se spunea,

De ce m-ai pus să-i cunosc pe toți ticăloșii lumii,

Pe Nabucco, Nero, Hmielnițki, Adolf, Stalin,

Numai pentru a prețui mai mult frumusețea Cărții?

Iisus a tăcut. A tăcut și la Auschwitz, la Treblinka,

Pe vasul STRUMA, la Mihailovka și Bogdanovka,

La Odesa și Storojineț, la București și la Iași, în Siberia,

În insula Cipru, a tăcut de Yom Kippur, în 1973,

Tace și acum, ce faci Ițic? Întreabă Iisus.

Înțeleg, spune Ițic, cu accenul său din ștetl,

Gen moi Grivei, înțeleg, doar așa prețuiesc

Frumusețea Lumii create de Dumnezeu,

Doar așa înțeleg ce înalt este Ierusalimul.

Boris Mehr

O, tempora

2010-12-04T20:00:00.001-08:00

Eheu, fugaces, Postume, labuntur anni

Traduc, pentru cei care nu cunosc versul lui Horațiu – Eheu, cum trec de repede anii, Postume ( un amic al poetului). Voi scrie despre relația dintre tineri și bătrâni, din păcate m-am încadrat benevol în categoria bătrâni din două motive- nu am murit mai tânăr, iar azi aud prea..des..adresări..referitoare..la..vârsta..mea.

Nu sunt un predicator, nu voi cita din Decalog, respectă pe mama și tatăl tău, voi porni din alt punct. Revoluția sau Loviluția de la 1989

a creat o falie socială, dar nu numai. Ea a dizolvat și anumite tradiții de familie. Nu laud sistemul socialist care nu a adus nimic nou în educația de bază, dimpotrivă, dar atunci era puțin pe dos. Exista gerontocrația, partidele comuniste erau conduse de oameni în vârstă. În China, Den Siao Pin era trecut de 80 și conducea din umbră, Ceaușescu era trecut de 70 dar arăta mai bătrân. Gorbaciov a fost mai tânăr și a răsturnat tot sistemul, a vrut sau nu a vrut, așa a ieșit.

Tinerii din 1989 au azi în jur de 40, alții, apoi sunt cei care s-au născut după 1989, toți se gândesc cu ură la trecut și au și unele motive întemeiate. Dar starea națiunii de acum este o rezultantă a incapacității întregii societăți. Inclusiv a tinerilor. Nu cred că vârsta cuiva este o vină prin numărul de ani. Fiecare are la activ o sumă de fapte. Bune, rele, unii nu au nimic la activ dar judecă înverșunat pe cei care au mai făcut ceva. Fatalitatea face că toți îmbătrânim, toți murim. Nu ne respectăm, uneori nici respectul nu este obligatoriu, dar trebuie să știi de ce nu respecți un om.

În domeniul literar și artistic, dar și în cel științific situația celor în vârstă este la fel de tragică, generalizând, ca pentru toți pensionarii modești. Ați auzit de cazul chirurgului Pesamosca, o somitate care , ajuns pensionar cu o mie de lei pe lună, trăiește într-o cameră de spital? Nu mai are spațiu. A salvat mii de oameni, acum nu mai are spațiu.

Sunt scriitori și scriitori. Unii nu sunt scriitori și se declară ca atare. Nu cred că este cineva în stare să califice taelntul altcuiva, fără a-i lectura atent textele, sine ira et studio. Un „neam prost” , cândva șef pe la un post de radio, desigur, mai tânăr decât mine mă acuză de incapacitate. Un poet de pe la o revistă online mă numește „dobitoc bătrân”. Nu mai continui, că mi se face greață, nu mi-este milă de mine, îmi este greață de mediul în care trăiesc. Incultura face pași MARI ÎN DOMENIUL NE- EDUCȚIONAL. Falși intelectuali înjură ca la ușa cortului, provoacă scandal, ignoră pe cei mai buni decât ei. Orice argument calomniator este bun

Sexul, etnia, trecutul securist, fie el inventat de un mincinos, ceva ce poate fi lipit ca o marcă pe orice plic, toți comuniștii au devenit antisomuniști, toți anticomuniștii au devenit securiști, o lume cu susul în jos. A fi antisemit acum este o floare la ureche. A fi neo-legionar mai este ceva, desigur lăudabil. Singura lege care nu s-a aplicat NICIODATĂ ÎN ROMÂNIA a fost pedepsirea celor care propagă idei, simboluri ale extremismului politic fascist sau comunist, dar în special fascist, legioanaroid,nazistoid, etc. Primarul Mazăre de la Constanța este un excentric duios. Pe Internet te jidănește cine vrea. Limbajul unora este identic cu cel de la străvechile PORUNCA VREMII, SFARMĂ PIATRĂ. . O, Tempora!

NU m-aș mira, la un viitor scrutin electoral, ca în starea de criză în care ne aflăm să vedem în fruntea țării tineri legionari la fel de frumoși, arătoși, carismatici, necorupți precum acel Zelea Codreanu lăudat pe postul TVR 1 de sâsâitul de Ion Cristoiu, aflat într-o seară în admirația rozuliei doamne Eugenia Vodă. O, Tempora!!!

Boris Marian

.

Opinia unui evreu din Diaspora

2010-11-27T21:19:00.001-08:00

Are o valoare opinia unui evreu din Diaspora?

Nu mă voi referi aici la nici un site, la nici o revistă, la nici un nume, oricât de dragi sau de nedragi îmi sunt. Să-i țină Dumnezeu cât va socoti că este nevoie. De mult mă gândeam să-mi expun opinia ca evreu trăitor în Diaspora față de frații, rudele, prietenii, într-un cuvânt față de poporul israelian. În timp ce unii prevăd dispariția sa, aceștia nefiind ultrareligioși, ci ultrarealiști, alții cred că poporul israelian ca parte a poporului evreu abia acum se formează.

Este cunoscut din Biblie Profetul Irmiahu ( Ieremia) cu ieremiadele sale ( plângerile sale). În limba română, nu știu de unde vine, se mai spune „a da ca Ieremia cu oiștea în gard”.

Cândva, cineva, fost sionist activ, care nu știu de ce nu a plecat în Israel, m-a întrebat cu reproș - dar tu de ce nu ai plecat sau de ce nu pleci în Israel? Nu am găsit, pe loc, un răspuns limpede și am preferat să tac. Asta îmi amintește de o întâlnire în pădure cu un nebun - eu îl întreb ce caută în pădure la o oră târzie – el îmi răspunde - păi cineva trebuie să stea și în codru. Da, dragi prieteni israelieni, cineva trebuie să stea și în Diaspora. Și nu neapărat nebun. Desigur, unii spun altfel – dar, ce , sunt nebun să plec în Israel unde cad bombe, mișună teroriștii, Iranul amenință cu arma atomică? Ar rezulta că nebun este cel care a plecat în Israel? Pot fi de acord cu această lașitate? Nu. De ce nu am plecat eu ? Sunt mai multe motive, absolut personale, deși am avut șanse remarcabile să mă stabilesc în Ereț - nu mă laud cu rudele mele, dar un unchi, frate al mamei , cu un post ministerial, mi-a propus direct, în 1968 să vin și voi fi angajat la Tehnion, în profesia mea, de chimist cu specialitatea în sinteza și prelucrarea polimerilor, a cauciucului. Am fost tentat, dar probleme de familie m-au împiedicat. Alții au plecat cu părinți, copii, femei gravide, femei singure, asta este. Fiecare își face soarta cum poate.

Cineva îmi spune – aha, ai fost comunist, când alții plecau și luptau în Israel, pentru apărarea Independenței sale. Mă închin în fața eroismului oricărui evreu și al oricărui om. În ciuda unei educații internaționalist-comuniste de care au avut parte și mulți actuali israelieni sau evrei din Vest, din SUA, am fost atras prin lecturi și nu prin rugăciuni la sinagogă, pentru că nu am învățat ebraica, de tradiția iudaică. Norman Manea a fost întrebat ce rămâne dintr-un evreu nereligios, care nu vorbește ebraica, nu trăiește în Israel și el a răspuns cu demnitate – MULT. Da, evreul din Diaspora, dacă nu s-a asimilat prin convertire, căsătorii mixte ( eu nu le condamn), încremenire într-un crez comunist ratat, rămâne evreu. Dar unii israelieni te privesc cu dispreț - ești un nenorocit, un mediocru, un laș, taci din gură, nu-ți da cu părerea, nu știi ce vorbești, de parcă Alia ( plecarea în Ereț) te face automat deștept, patriot, clarvăzător. Nici pe departe. Unii își crează biografii false de persecutați după 1944, se plâng că au fost numiți jidani, marginalizați, etc. Este adevărat, socialismul nu a desființat antisemitismul, mai rău, în România, după modelul sovietic a intervenit național-comunismul. Dar utilizarea terminologiei antisemite era interzisă, fără a fi desființată. Eu am avut parte de trei-patru ori să fiu numit jidan, am reacționat, dar cunosc evrei, colegi, amici care au tăcut mâlc, unii chiar și-au ascuns identitatea și o dată - hop, aud că au plecat fără să-și ia rămas bun, unii nici măcar în Israel, ci în Germania, pentru ajutor, compensații. Nu îi condamn, Holocaustul ne-a atins pe toți din generația mea, din generația anterioară. În mod normal toți evreii din Europa trebuiau să plece în Israel. Nu au plecat. Repet, fiecare are un drum, ceea ce nu înseamnă că este un laș sau un trădător. În lume au fost cândva 18 milioane de evrei, prin Holocaust s-au redus la 12 milioane, apoi a intervenit sporul natural. Nu cred că toți evreii din lume vor veni să trăiască în Israel. Ceea ce nu înseamnă că nu sunt buni evrei. Exclud pe ultrareligioși. dar să revin la ultrarealiști, la pesimiștii gălăgioși care își fac publicitate pentru starea lor depresivă, spre bucuria unor jurnaliști fără scrupule. Ca și a antisemiților veritabili. ”Să ne spălăm rufele murdare în familie” este și nu este un dicton aplicabil. Să afirmi că palestinienii devin tot mai conștienți de dreptul lor de a desființa Statul evreu, pentru a-și reface, ce? A existat un stat palestinian vreodată? Este adevărat că evreii nu au știut să mențină un stat propriu, în istorie, prea mult timp. Au fost regii Saul, David , Solomon, apoi regatul unit s-a dezmembrat, apoi a venit prima Diasporă, în secolul VI î.e.a.., apoi au venit Macabeii, dinastia a decăzut, au venit romanii, bizantinii, otomanii, dar eroismul și persevernța sioniștilor din secolele XIX-XX au ridicat nu numai un stat, ei au readus demnitatea evreului de a fi om. Mitul jidovului rătăcitor s-a risipit. Iată că vin extremiștii musulmani și vor să-l facă pe evreu din nou un „rătăcitor”, aduc laude lui Hitler pentru încercarea sa de a-i lichida pe evrei. Se mai duc și niște rabini și se pupă cu Ahmadinedjad, noul profet al antievreismului islamic. Mai vin și niște jurnaliști, oameni politici cu minți tulburi ( de ce nu se trezește Ariel Sharon să le spună două vorbe?) și profetizează sfârșitul Statului încă în secolul XXI. Cu ce ne ajută asta? Stimați și nestimați falși anti-Mesia, credeți că inima evreului din Diaspora nu se strânge când vă aude ieremiada? Cui vă văicăriți? Unei opinii publice internaționale care nici astăzi nu a acceptat necesitatea unui stat democratic, unui nucleu al unui popor risipit timp de 2000 de ani? Recunosc, nu am contribuit cu nimic la apărarea Statului Israel, nu m-a chemat nimeni să vin să pun umărul, trebuia să vin singur. Regret. Dar nu mă numi laș, nici „naționalist de mucava”. Nu știi ce spui, este ușor să arunci gunoi în curtea vecinului. Nu toți cei care au plecat în Israel în anii 1960- 2000 erau sioniști, au plecat și din motive economice. Din alte motive. Acum își atârn decorații de patrioți. Dezbinarea evreilor din Diaspora și a israelienilor este cea mai rea consecință a presiunii permanente aplicate de dușmanii Israelului. Netaniahu a spus – fără Israel, nci evreii din lume nu au o șansă. Aș adăuga - fără Diaspora, nici Israelul nu are șanse. Așa cred. Multe popoare au diaspore și nu le disprețuiesc. Iar falsa popularitate, falsele dezbateri nu aduc decât iritări de moment, entuziasme de moment. Nu cunosc un profet să fi spus – plecați din Israel că ne ia dracu. În afară de un mic gazetar pe care îl cunosc numai eu, dar nu vi-l spun.

Boris Marian Mehr

Critica literară pe net

2010-11-21T20:42:00.001-08:00

Critica literară pe Net

Cel mai ușor este să faci o așa zisă critică literară pe un site unde scriu poeți, prozatori și amatori. I-am uitat pe veleitari, mediocri, bebeluși, bătrâni decrepiți, așa cum se exprimă unii rebespierri, cerberi, cekiști în civil care știu a scrie , dar și cum se trage cu naganul în tâmpla nenorocitului de condeir, prea naiv și vulnerabil să nu se ... prindă, că jocul de-a hai să fim mari cel puțin pe site are regulile lui nescrise.

Ibrăileanu, Maiorescu, Gherea, Lovinescu, Călinescu s-ar îmbolnăvi de ciudă în fața sentințelor emise de unii maeștri pe site-uri, ca și de ucenicii lor, gudurăi de profesie. Toată lumea face critică literară pe site, exact cum toată lumea s-ar pricepe la fotbal, box, tenis de câmp, etc.

În principiu sunt de acord cu combaterea agramatismelor, se pot ierta greșelile typo, adică de tastare, sunt de acord cu evitarea textelor anoste, plicticoase, nu sunt de acord când un fals maestru dă verdicte despre taelent și lipsă de har, domeniu foarte hazardat, am să și spun de ce. Artistul care nu are îndoieli este un simplu meșteșugar. Când știi că orice scrii este minunat, imperfectibil și chiar excepțional ești pierdut ca un avion rămas în aer fără motor. De la sublim la ridicol este un pas, a spus bine cel ce a rostit prima oară acest dicton, unii nu fac nici acest pas, ei sunt mereu sublimi, precum arhanghelii.

Critica serioasă nu se bazează numai pe gust, din moment ce despre gusturi nu se discută. Nu suntem la un concurs de gastronomie literară. Nu toți agrează , de pildă, ce scriau Valey, Jarry, Breton, Tzara, Urmuz, Joyce, Eugen Ionescu, ca să nu înșirui sutele de moderniști contemporani cu noi. Literatura, ca și muzica, este mai „ușoară”, mai ”grea”, gen pop, jazz, etc.

Îmi plac site-urile unde lumea nu se insultă, unde nu există teroarea de a fi anatemizat, pus la colț, chiar eliminat, cunosc bine nenorocitele etape, m-am hazardat și eu prin Labirintul minotaurului.

Cum bine spunea un coleg pe care îl stimez, florile să crească, dar mai este nevoie și de prășit. Prășitul se face cu grijă, altfel distrugi grădina, adaug eu.

BORIS MARIAN

Elitism, meritocrație, mediocritate

2010-11-18T20:34:00.001-08:00

Elitism, meritocrație, mediocritate

Pe la o vârstă destul de fragedă am început să discut cu mine însumi, așa, ca un copil cu un om mare. Am ajuns la concluzia că sunt un geniu. Nimeni nu mi-a confirmat această convingere, dar nici nu am găsit contraargumente. În ce consta geniul meu? Nu știu exact, citeam mult, orice, eram destul de singuratic, la școală învățam fără efort, aveam și note maxime și mai mici, primul rateu, semnificativ, fiind matematica. Al doilea fost șahul. Eram ambițios, dar degeaba, pierdeam ușor, eram extrem de neatent, iar schemele de atac, concepute cu mari emoții, erau simpliste. Memoria mea era destul de bună, adică rețineam ușor, însă după un timp se ștergeau unele amănunte, ceea ce mi-a atras o dată furia profesorului de română, care m-a prins că încurcam subiectele, de pildă eroul din „Pădurea spânzuraților” nu a fost ciuruit de gloanțe, era la mintea cocoșului, finalul era dintr-o povestire tot al lui Rebreanu. Ok, am ajuns la o nouă concluzie, nu sunt un geniu, dar am talent la poezie. Am scris, cred, mii de poezii, puse în volume, ar fi intrat într-o bibliotecă. Scriam despre orice, mai mult despre mine. Acum scriu, mai rar, mai puțin despre mine, mai prost, spune un critic care cândva mă lăuda aproape fără rezerve. Nu dau nume, nu risc, omul știe .Este un nume..

Acum voi intra în chestiune. După 1989 se vorbește mult despre elitism, meritocrație, mediocritate, este o inflație de elitiști, meritocrați și nici un mediocru. Idioți, cât încape, în limbajul unuia despre altul.

Fiind un om de stânga, am fost împotriva elitismului, pentru că eu consider că sufletele slabe simt nevoia grupării, înregimentării. Nu există certificat de deșteptăciune sau de prostie. O mie de oameni pot avea o părere greșită și un om poate să aibă dreptate. Nu se aplică dictonul „când doi spun că ești beat”, pentru că respectivii pot fi mai beți. Cred în individualism. Sunt un anarhist de tip Rasskolnikov, deși nu aș ucide pe nimeni, niciodată.

Meritocrația are o justificare. Înainte de 1989, dosarul, „slujirea idealurilor” , de fapt slujirea unor șefi cu puteri nelimitate erau aproape singurele criterii de apreciere, deși erau mulți care realmente meritau să fie promovați. În ce mă privește, azi, nu mai urmăresc nici o promovare, slavă Domnului, am ratat Nobelul, restul premiilor nu mă interesează. Cineva m-a sfătuit să-mi administrez cu grijă pensia și chiar să nu mai scriu. Prima parte cu pensia este corectă, vai de viitorul pensionarilor, a doua parte are o doză de otravă „vipereană”, de fapt este o vituperație, pentru că nevoia de scris este la unii ca și nevoia de aer. Desigur, nimeni poate obliga pe nimeni să citească orice bazaconie, asta a rămas în urmă, când trebuiau citite SCÂNTEIA, . cuvântările tovarășului, etc. Răsfoind reviste, circulând pe Net am dat peste versuri minunate, de autori complet necunoscuți. În artă, se știe , succesul nu este sigur niciodată, dar sunt două condiții – să ai talent și să ai noroc. Sunt mulți care cred că talentul se poate cuantifica, se poate aprecia dintr-o ochire. Marele critic Reich-Ranicki, considerat unul dintre titanii criticii literare germane , un om extrem de dur și inflexibil, a ratat de câteva ori , judecând opera unora, apoi și-a recunoscut eroarea. Desigur nu putem nega existența celor lipsiți de talent. Pentru un om care se dăruie scrisului sau altei arte este extrem de dureros să audă - domnule, doamnă nu aveți talent. Este mai rău decât diagnosticul unui medic lipsit de tact. Lipsa de talent, adică mediocritatea ( termenul nu este, etimologic, corect pentru că aurea mediocritas nu era blamată de latini, dimpotrivă, a fi la valoare medie era poziția cea mai liniștită, acum a fi prost sau mediocru este cam același lucru) nu aduce nimic nou în istoria artelor, dar nu putem omorâ un om pentru că nu este talentat. Spartanii aruncau de pe stânca tarpeeană copii cu deficiențe la naștere. Noi, modernii, am depășit această fază. Chinezii au o vorbă – să lăsăm toate florile să crească. Eu cred că porice om este o floare. Nimeni nu se naște buruiană. Poate deveni prin ură și lene.

Cineva m-a atenționat că ura, la o anumită vârstă , dăunează grav sănătății. Are dreptate, dar bolile se pot trata, prostia nu. Nimeni nu s-a tratat de prostie. Dacă boala este intratatabilă, fiind mai gravă decât SIDA, cancer, etc., ce rost are să-i spui unui om că este prost, adică mediocru? După mine este o prostie din partea celui care rostește sentințe fără a putea ajuta cu ceva. Aha? Vrem să defrișăm, vrem să ridicăm nivelul artistic? Da, există o metodă simplă – ignorarea. Lasă omul să respire în pacea lui. Nu-i băga mâinile în ochi, nu-l scuipa în gură, scuzați-mă, nu-i aminti de moși, strămoși. Repet, certificat de om deștept nu se dă nicăieri, nici la Academie, nici la USR, pe care unii o latră de la distanță. Nici apartenența etnică, religioasă nu acordă certificate. Unii se vor revolta, dar voi afirma cu toată tăria că Iisus Christos, pe care eu, prin educația mea, îl consider un fenomen istoric, a fost trădat și este trădat de cei mai mulți care cred în el ca în Mântuitorul. Personajul, mitologia christică este cea mai pură chemare la înțelegere, bunătate, sacrificiu pentru semeni.

Ciudat, câți intoleranți, justițiari de cea mai abjectă sorginte fac rău în numele lui Iisus? La fel și cu islamul și, de ce să nu recunoaștem, chiar Biblia conține pasaje de o cutremurătoare cruzime. Omenirea este dominată de cruzime, așa cred, cu toată durerea. Altfel am trăi în Rai, nu am avea nevoie să mai murim.

Închei, dar mă voi referi pe scurt la rolul site-urilor literare de pe Net. Fiind o fire reactivă, am reușit pe Net să mă cert și să fac rău mie, unor oameni apropiați numai datorită rapidității de transmitere ale unor mesaje pe care, ulterior le-am regretat. Un site m-a și eliminat, deși am cerut și scuze, era o reacție la o reacție, etc. În general site-urile literare sunt destinate tinerilor. Un „babalâc” ca mine, o spun cu toată ironia, pentru că , spiritual, sunt același ca și acum 50 de ani, nu mă laud, nu are ce căuta ca măgarul între oi ( scuze
). Am primit bobârnace și chiar înjurături de la imberbi, tineri care nu știu încă să se exprime civilizat sau nu vor să se exprime civilizat. Nu am pretenția să fiu adulat că am o vârstă. Dar, poate că și eu gândeam la fel, există prejudecata generației tinere, că tot ce a trecut nu mai are valoare. Este istorica falie dintre generații. Omenirea nu a învățat nimic din istorie. Fiecare face propriile greșeli. Se spune că înțeleptul învață din greșelile altora, prostul numai din greșelile lui și nici atunci.

Am doi nepoți, Domnul să le dea noroc și sănătate, sunt departe, peste ocean, nu am cum să-i plictisesc cu sfaturi. Nici nu m-ar asculta. Dar nici eu nu mai înțeleg ce înțeleg ei. Intervine aceeași necesitate –

înțelegerea umană, suntem cu toții fiii pământului. Nimeni nu este veșnic, iar timpul nu este prietenul omului. Mai mult, America nu a fost descoperită nici măcar de Columb, iar unii cred că o descoperă acum. Mă opresc, semn de bătrânețe, vorbă lungă. Un adaus și gata – nu am urât și nu urăsc pe nimeni, dar reacționez cu viteza fulgerului( sigur nu este bine) când mă simt atacat și pe nedrept, deși uneori pot să greșesc chiar grav. Recunosc că am greșit, când văd că și adversarul simte un regret. Nu întind niciodată al doilea obraz, dar nici nu doresc nimicirea cuiva. Iar dorința de a-l declara pe un semen un nimic există. Este o crimă în plan virtual. Tot ce am ceriticat aici se referă și la mine. Homo sum.

Boris Marian

Marțianul imaginar și real

2010-11-18T07:08:00.001-08:00

Marțianul imaginar și real

Puțini s-au ocupat cu imaginea marțianului în cultura lumii. Prin 1905, un pictor l-a înfățișat șezând pe o stradă, nu se știe din ce oraș, apoi, un alt tablou datând din 1918, ne arată un alt marțian în aceeași poziție. Apăruți în grupuri izolate, cu secole în urmă, ei au fost tolerați la început. Este drept că unele state le-au impus plata unor impozite. De unde aveau bani, nu se știe. Literatura i-a ocolit, s-a creat un tabu - tema despre marțieni. Desenatorii au fost mai puțin reticenți. Nas de sileni, de fauni, buze groase, urechi mari, clăpăuge. Dar nu semănau cu caprele, țapii. Caricaturiștii au încercat, fără succes să-i înfățișeze, nimeni nu știa exact ce înseamnă „tipul marțian”. Unii i-au comparat cu franțujii, italienii, grecii, turcii, nici vorbă. A apărut o carte în care se cerea nimicirea lor. Măștile de carnaval încercau să redea chipul de marțian. Niște militari beți au prins doi marțieni și au încercat să le taie bărbile. A fost imposibil, bărbile erau din sârmă foarte rezistentă. Militarii au simțit chiar o furnicătură în braț, ca de curent electric. Au fost descoperiți marțieni cu pistrui, alții cu părul roșu. S-a răspândit zvonul că erau murdari, că miroseau a ceapă și usturoi. Total fals.

Un cercetător a stabilit că mirosul era de chimicale. Marțienii erau produse de sinteză. Aveau familie, soție, copii. Ciudată era contradicția dintre imaginea marțianului murdar și puturos și marțianul inteligent, cuceritor al Planetei. Aveau și o muzică oarecum ciudată, amintind de dansurile antice, orientale. Înmulțindu-se , a fost nevoie de semne distinctive, pentru ca pământenii să nu se împerecheze cu marțienii. De ce? Nu știa nimeni. Ar fi fost interesant ce ar fi ieșit dintr-o căsătorie mixtă. De fapt ele deja existau, dar nu se știa exacxt care cu cine. Marțienii începuseră să semene cu pământenii. Erau negustori, meseriași, bancheri. În armată nu erau primiți, era mai bine, mai sigur. Unii s-au făcu cârciumari. Se spunea că toarnă apă cu acid sulfuric în țuică, dar nu s-a dovedit. Înainte de apariția automobilului, marțienii erau căruțași, s-au găsit desene și tablouri în ulei cu marțieni-vizitii. Mai ciudat, au existat marțieni ciobani, marțieni agricultori. Se spunea că sunt vicleni, lași, nu s-a dovedit. De fapt, între pământeni sunt și acum destui vicleni, lași, buni, răi. Au apărut și marțieni surzi, orbi, bâlbâiți, de te mirai, ce naiba au venit pe Pământ, când puteau sta bine pe planeta lor roșie. Cum deosebeai un marțian de un pământean? Greu, dar se putea face o deosebire. Nu una, o mie.

În primul rând, marțienii nu au ce căuta pe Pământ. Apoi, limba lor era greu de înțeles, dar o dată învățată limba locului, li se învârteau vorbele în gură de te apuca amețeala. Unii au vrut să-i trmită în iad. Zadarnic, marțienii nu ard. Este o chestie inexplicabilă, împușcați mai merge, dar nu ard. Au fost bănuiți de vrăjitorie, de ritualuri groaznice, că beau sânge de copil, nu aveau nici pe dracul, nici burta nu-i durea. Mai mult, au început să călătorească în toate țările.
Nu era țară să nu dai de un marțian, de o comunitate de marțieni. Se rugau la același Dumnezeu ca și pământenii. Doamne, iartă-mă, de unde știau ei de Dumnezeul pământenilor? Păi, spuneau ei, nu a făcut Dumnezeu Universul? Da, așa este. Păi, pe Marte cine l-a făcut, nu Dumnezeu? Este. Atunci? Atunci, ce? Voi nu erați când s-a mânuit lumea. Ce spui, bre? Care mântuire, că ticăloșia este la mare cinste pe Pământ. Aici discuția se împotmolea.

Acum noi nu știm câți marțieni sunt pe Pământ. Se vorbește de o conjurație, de cucerirea Pământului de către marțieni. Unii spun – să-l ia dracului de Pământ, plecăm și noi pe Marte, poate că acolo nu mai sunt nici războaie, nici foamete.

BORIS MARIAN

2010-11-16T15:36:00.001-08:00

Credo – etica și profesia

Prietenilor și neprietenilor de pe RoLit

Am întrebat-o cândva pe o fată de la Medicină ce i se pare mai important – iubirea de semeni sau profesionalismul. Mi-a răspuns fără șovăire – profesionalismul. Întrebarea mea era intenționat eronată. Acest „sau” crează o prăpastie greu de trecut.

Profesia mea este de inginer chimist. Pe când lucram într-o uzină, ca director tehnic, am avut de a face cu un accident mortal. A trebuit să fac față unor interogatorii la Procuratură. Procurorul era un tânăr ambițios care ținea morțiș să mă scoată vinovat. Am rezistat cu mult efort, mi-am păstrat calmul. Pedepsele au fost ușoare pentru maistru și pentru șeful secției.Eu am primit o amendă administrativă. Dar și acum mă simt vinovat. Mi-am trădat și profesia și etica. Cauzele accidentului erau clare - neatenția lucrătorilor care erau slab instruiți și starea precară sub aspectul automatizării, la utilajul respectiv. Se știe că termenele de punere în funcțiune pe vremea mea ( ehei, am 69 de ani, unii îmi spun cu multă „bunăvoință”, bătrâne) erau stabilite la nivele înalte fără consultări serioase. Dacă mă opuneam, eram scos automat din funcție. Am sperat să nu avem accidente.

Acum revin la literatură. RoLit combate mediocritatea. Frumos. Dar cine, în afară de Dumnezeu, poate stabili limita prostiei, a mediocrității ? Kafka, de pildă, a fost respins de mai mulți editori, mulți poeți excepționali au murit necunoscuți. Mediocritatea nu se combate cu parul, cu mitocănia, cu bădărănia pe care o văd și pe stradă. Cred că arta umanizează oamenii. Dar să nu uităm, păstrând proporțiile că Goering iubea picturile și sculpturile, luxul, fastul, Goebbels era un orator de excepție, Hitler picta, iubea muzica ( Wagner, în special, dar și pe evreul Mendelssohn-Bartholdy) , se iniția în arhitectură, Stalin citea poezie, proză, în tinerețe a scris și poeme de dragoste, etc. Cunosc destui neoameni care spun că iubesc arta.

Eu scriu de pe la 18 ani, am publicat destul de tânăr, mai mult poezie, desigur, nepatriotică, în stil propriu, mi-am făcut prieteni între cititori și scriitori. Dar și dușmani. De ce? Nu știu. Nu am așteptat niciodată laude, dacă au fost, bine, de nu, iar bine. Un critic acerb mi-a fost Arthur Silvestri, pe când era un emul al lui Barbu. Mi-au fost prieteni Nicolae Dragoș, Florin Mugur, mentor Geo Dumitrescu.

Cred că un artist adevărat nu poate fi rău la suflet, pentru că arta nu este o profesie, nu este nici inginerie, nici medicină, deși ar trebui să există artă și în aceste domenii mai aride, dar eu am întâlnit în breasla autorilor de poezie, proză, patimi urâte, oameni schimonosiți de ură.

Nu mint când spun că nu am urât pe nimeni, dar nici nu am educația christică să întind obrazul. Mi s-a amintit uneori că sunt evreu ( mai pe ascuns, jidan), nu mi-a fost rușine, dimpotrivă, am mândria unui neam de cărturari de două milenii. Nu sunt nici fanatic, nici religios. Dar antisemitismul mi-a trezit cele mai vii repulsii, am rude ucise în anii războiului, nimeni nu uită așa ceva, eu m-am născut în refugiu, sub bombardamente.

În ultimii ani mi-am pierdut încrederea în poezia cu rimă, fără rimă, cu metafore, fără metafore, nu gust nici teribilismele cu referiri la borâtură, mirosuri fetide, fiziologie umană, etc. Scriu ce îmi place, ceva între poezie și proză. Repet, nu aștept laude, dar nici înjurături.

Mama m-a învățat respectul pentru bătrâni. Nu mă simt încă bătrân, mi-este milă de cei care nu mai aud, nu mai văd, nu se mai mișcă, au Alzheimer. O milă normală. La noi, a-i spune cuiva că-l caută moartea pe acasă pare o glumă bună. Eu zic să-i stea în gât aceluia care glumește astfel, că de moarte nu scapă nimeni.

Nu-mi place nici familiarismul, înainte, între aristocrați, familiarismul era cel mai prost mod de a aborda pe cineva. Americanii, din spirit antieuropean au introdus un familiarism destul de dezagreabil. Deci sunt o fire dificilă. Nu mă consider nici rău, nici prost, nici mediocru, nici mincinos, nici sfânt.

. Cei care se simt vizați sunt rugați să scrie în alte părți, nu accept comentarii de genul celor citite în ultimul timp. În mod normal trebuia să mă retrag, dar de ce să fiu laș? Încerc să rezist. Eu înțeleg că există și cauze obiective – suntem din generații diferite, dar tot oameni suntem, supuși păcatelor și Marii Legi a Timpului. Fiți sănătoși.

Boris Marian

Agonia.ro este un site foarte popular, dar nu este corect

2010-11-16T08:08:00.000-08:00

Sunt obligat să scriu o jalbă , o fi cam caraghios, dar nu pot înțelege atitudinea celor care redactează
agonia.ro. Mi se șterg de circa șase luni toate textele, mi se spune că aș fi insultat pe cineva, asta afirmă Paull Bogdan și Radu Herinean. Am scris fără nici un rezultat, am cerut cu umilință nemeritată să fiu scuzat dacă am atins onoarea cuiva, dar nimic. De ce? Cred că nici ei nu mai știu. Este normal?.

Note despre avangardism

2010-11-03T22:49:00.000-07:00

Note asupra avangardismului românesc înainte și după 1944

În noiembrie 1944 apărea revista „Orizont” care a rezistat până în martie 1947, adică până la numărul 42. Inițiator era Sașa Pană, colaboratori - C. Nisipeanu, Stephan Roll (Gh. Dinu), Ion Vitner, Ion Călugăru, Tristan Tzara, Jules Perahim, ș.a. Oameni de stânga, unii comunilști-ilegaliști. Dar regimul nu avea nevoie de experimente. .„Strungul, plugul și condeiul”, poemul din 1948, satisfăcea nevoile propagandistise ale momentului. Avangarda în România a sucombat după război, deși Gellu Naum, Virgil Teodorescu s-au adaptat la noile condiții, cel de al doilea fiind la un moment dat și președinte al Uniunii Scriitorilor. Arghezi, un simpatizant al avangardei depășise de mult faza experimentelor. Nici el nu a fost agreat la început, de PCR.

În Franța, Elveția, Italia, Germania, avangarda cunoscuse „dizidențe”, influențe, persecuții ( în Germania nazistă, URSS). Maiakovski, un vajnic futurist, a încercat o adaptare care nu i-a reușit, astfel că în 1932 se sinucide ( sau este ucis). În România interbelică au apărut o puzderie de reviste , multe efemere, cu nume de tot felul, de la ”Muci”, la organul masculin, apoi SIMBOLUL, Chemarea, Contimporanul, Clopotul, 75 HP, Punct, Integral, URMUZ, UNU, Radical, Alge, Ulise, Zodiac, Pinguinul, Meridian, ș.a. Prin anii 70, în România, au fost acceptați oniricii, care s-au numit Țepeneag, Ivănceanu, V. Oișteanu, chiar și Dimov, mult mai în vârstă, dar cenzura veghea și i-a risipit.

Să privim în urmă, de la Urmuz încoace. Demetru Demetrescu-Buzău, cu o operă de câteva zeci de pagini a intrat în istoria literaturii după o viață destul de scurtă ( 1883—1923), fiind găsit mort, sub un boschet, la Șosea, o sinucidere absurdă. A fost considerat un echivalent al lui Jarry din Franța, dar modelul este mult mai cunoscut.

Cel mai prestigios avangardist a fost, desigur, Tristan Tzara (Samuel Rosenstock), fondatorul mișcării DADA, la Zurich, în 1916. Poemul reprezentativ este „Omul aproximativ”. A trăit între anii 1896 (Moinești, unde a fost ridicat un monument în cinstea sa) și 1963 (Paris, înmormântat la Montmartre). Membru al PCFrancez, participant la rezistența antifascistă, Tzara a fost spre final abandonat de prieteni, era un om dificil, inabordabil.

Ion Vinea ( 1895-1964) pe numele său, Eugen Iovanaki, era din Giurgiu, s-a afirmat la București ca un scriitor cu multiple valențe, a suferit rigorile regimului comunist, dar meritele sale literare sunt incontestabile ( poezie, proză). Adrian Maniu ( 1891-1968, București) a fost marginalizat după 1944, deși talentul său depășea pe cel al scriitorilor în vogă.

Marcel Janco (Iancu) a fost artist plastic, arhitect cu proiecte realizate în Capitală, a ilustrat publicațiile avangardiștilor, s-a născut la București, a locuit la Paris, în alte orașe, a fost martor al Pogromului legionar din ianuarie 1941, a părăsit imediat România, a murit la Ein Hod, satul artiștilor din Israel, unde se află o colecție –muzeu cu lucrările sale. Este un artist de talie internațională.

Am putea numi mulți artiști, literați care s-au dedicat avangardei sau au trecut prin faza avangardistă – Ilarie Voronca, plecat la Paris, Victor Brauner, un mare pictor, plecat la tot la Paris, Stephen Roll a murit la București, marginalizat, M.H.Maxy, artist plastic, fost director al Muzeului de Artă din București, adoptat de regim, A.L. Zissu , lider sionist, scriitor de factură avangardistă, fost deținut politic în anii 50, B. Fundoianu, plecat din Herța, ajuns la Paris, un nume de rezonanță, ucis la Auschwitz, Geo Bogza, perfect adaptat la rigorile sistemului comunist, deși un talent autentic, Isidore Isou, Gherasim Luca, H. Bonciu, Sesto Pals, Jacques Costin, Jonathan X. Uranus ( M. Avramescu), nume care au dispărut treptat de pe firmament. Nu-l putem omite pe marele dramaturg Eugen Ionescu.

În concluzie susținem o opinie proprie - avangardismul s-a născut ca o mișcare revoluționară în artă și s-a stins ca orice revoluție, el nu reprezintă o tradiție și cine încearcă să facă din avangardism o mișcare perpetuă ne amintește de Troțki și „revoluția permanentă”. Talentele puternice au rezistat tentației demolatoare și au urmat căi proprii, precum Arghezi, Eugen Ionescu, Ion Barbu, B. Fundoianu, Marcel Iancu, Victor Brauner, ș.a. Artele plastice au primit mai mult de la avangardism decât literatura. În literatură, avangardismul a născut epigoni și pseudo-talente care și acum se agită pentru a se afirma. Experimentul nu poate fi decât o primă treaptă spre arta adevărată.

Boris Marian

Taci din gură sau marea manipulare

2010-10-26T20:30:00.003-07:00

Taci din gură, nu vezi că ești prost? MAREA MANIPULARE

Mă simt asediat, pândit, marginalizat, disprețuit, mai exist? În prima clasă primară, învățătorul mi-a tras zece „la palmă”. Mama l-a reclamat, iar învățătorul a venit vesel de la cancelarie și a anunțat că sunt din sticlă și nimeni nu are voie să se atingă de mine. Am stat izolat zile în șir. Nimeni nu mai vorbea cu mine.

Cred că Dumneazeu ne-a lăsat doar două daruri – cunoașterea și ura.

Iubirea ne-o inventăm noi. Veți spune că sunt un eretic. Sunt.

Am cunoscut trei indivizi, X,Y, Z.. X era înalt de trei metri, mi-a strigat – TACI, MĂI DIN GURĂ, NU VEZI CĂ EȘTI PROST? Nu vedeam. Omul m-a pus în lanțuri, într-o celulă, un lup păzea ușa, m-a lăsat să mor de foame., de singurătate. Y era un tip firav, cu ochelari negri, de spion, deștept foc, mi-a strigat – TACI DIN GURĂ, NU VEZI CĂ EȘTI PROST? Nu vedeam. M-a înjurat, m-a scuipat, și-a stins țigara în palma mea și dus a fost. Z a fost mai blând la început. Mi-a spus că suntem prieteni, că mă apreciază, apoi, brusc a scos un bulan de cauciuc, m-a lovit în moalele capului și mi-a strigat – NU VEZI CĂ EȘTI PROST? Nu vedeam, eram și amețit de la lovitură. Omul mi-a promis că-mi sparge dinții, mă bagă la pârnaie, îmi ia casa, slujba, tot, mă las gol-goluț.

Adevărul este că am întâlnit în viață tot atâta ură, cât și posibilități de cunoaștere. Nimeni nu a regretat niciodată nimic. Se bucură de viață și de bucuriile ei.(sic!). Mă refer la X,Y,Z. Din dragoste nu am învățat nimic, pentru că inima este un copil prost, de aceea, probabil, mi se striga – NU VEZI CĂ EȘTI PROST?

Marea manipulare nu a început cu vizita doamnei Herta Muller. Ea a început imediat după împușcarea ... împușcatului. Populația, intelectualii în special au fost învinuiți că au asigurat longevitatea unei dictaturi care se născuse în 1944. Voi ce ați făcut, de ce ați tăcut? Corect. O distinsă doamnă mă întreabă dacă nu am procese de conștiință. Am, i-am răspuns, dar toți ar trebui să le avem ori nici unul. Să vedem. În primul rând nu este Herta Muller cea mai indicată persoană să arate cu degetul spre populația acestei țări. Nu vă speriați , nu sunt vadimist, Doamne ferește, dimpotrivă. Eu nu voi justifica represaliile staliniste împotriva a milioane de oameni, dar printre etnicii germani, ca și alți etnici, s-au găsit oameni care au îmbrățișat nazismul cu mare entuziasm. Nu știu sigur nimic despre Harta Muller, familia ei, dar nu cred că nu a mai pus ceva deoparte din propriul trecut.Dacă eu greșesc, să mă ierte Cel de Sus, că noi, mai de jos, am auzit unele și altele. În 1944 s-a prăbușit o dictatură militară de tip para-fascist, s-a născut alta, mai dihai, de tip stalinist, desigur, nu dintr-o dată. PCR a fost unul dintre cele mai mărunte partide comuniste din Europa. Manipulat, cu secretari generali schimbați peste noapte, ultimul ilegalist, Ștefan Foriș a fist ucis prin zdrobirea craniului cu o rangă, precum Troțki în Mexic( mâna lungă a Moscovei?), tocmai în 1946. PCR, devenit PMR s-a „umplut” cu tot ce s-a găsit la îndemână. Inclusiv legionari mărunți, mai puțin mărunți. Securitatea s-a născut din Siguranța Statului, că doar nimic din nimic se naște și invers. Au venit comisari sovietici, indiferent de etnie, alegerile din 1946 au fost cele mai măsluite alegeri din istoria unei țări europene. Din țară au fugit numeroși oameni politici și de cultură. În închisori au intrat tot intelectuali, foarte puțini țărani și muncitori, că ajunsesem eu, ca pionier să cânt – „țărani și muncitori noi suntem”. În RDG, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, chiar și în Bulgaria au fost mișcări, revolte, în interiorul partidelor din aceste țări s-au produs mutații de concepție. La noi, Dej s-a făcut naționalist în ultimii șase ani de viață, fără a slăbi șurubul, dimpotrivă, Ceaușescu a strâns cât a putut, până s-a rupt șurubul. A fost în fruntea partidului un Dubcek, un Nagy, Kadar, Gomulka, Den Siao Pin ( în marea Chină comunistă)? Nu. Socialismul nu se clatină de jos, Gorbaciov a dovedit acest adevăr. Socialismul se ridică și cade din vârf. Mulți poate că au uitat că PCR număra peste trei milioane de membri, adică 15% din populație, restul fiind sindicaliști supuși partidului. FUS era peste tot, adică Frontul Unității Socialiste. Un agramat ca NC plus a lui consoartă au condus cu ușurință și cu o armată de băieți buni, militari, activiști o țară pornită spre un final de tip nord-coreean. Unde sunt executanții direcți și indirecți, unde sunt acei activiști, acei frumoși îmbrăcați în civil ? Ei ne acuză pe noi că nu ne-am luptat cu ei. Noi le cerem azi să nu scadă salariile, pensiile, ajutoarele sociale, medicale. Azi sunt capitaliștii mult visați de ei înșiși. TACI DIN GURĂ CĂ EȘTI PROST.

Boris Marian

Anna Karenina și tăcerea intelectualilor.

2010-10-22T21:57:00.000-07:00

Anna Karenina și ... tăcerea intelectualilor

De la Anna Karenina pornește totul. Am citit de mult timp romanul, avea ceva emoționant și excitant. Amanta, femeia /mamă, rebela, geloasa, neputincioasă în fața Legii kafkiene, dar deasupra tuturor IUBIREA, strălucirea de foc a unui astru pe care unii nu-l văd într-o viață. Deși nu este în stil rusesc, recomand varianta americană cu Jacqueline Bisset. Filmul cu Tatiana Samoilova, poate mai fidel, era mai dulceag. Lev Tolstoi ar fi putut mărturisi într-un cerc restrâns că „Anna Karenina c”est moi”. Părea un tip robust, dar nu era, dovadă și condițiile în care a murit.

Acum pornind de la acest film am dat peste remarca unui june, legat de ceea ce am scris undeva că înțeleptul se remarcă prin ceea ce nu face, nu spune ( este din învățătura DAO). Junele confrate întreba - a tăcea sub dictatură, a fi comod și liniștit este bine?. Grea întrebare. O iau invers. Ce se întâmplă acum este sub raportul logicii istoriciei este o involuție. Domnia tot mai nerușinată a omului cu bani, dar nu bani „curați” ( există bani curați), ci bani furați, bani murdari este mai bună decât bâlba, demagogia inconștientă a unui decrepit ca Nicolae C. ? Presiunea extraordinară, în special psihică prin care regimul PCR-PMR-PCR ( și-a schimbat de două ori numele) s-a impus asupra unei populații care abia învăța ce înseamnă liberalism, proprietate privată, abia ieșită la lumina unei Europe moderne, după Primul Război Mondial,apoi împunsă în al Doilea Război Mondial, este greu de înțeles de către un om născut după 1970. O spun în cunoștință de cauză. Fiul meu s-a născut în 1966, acum este american, slavă Domnului. Dar putea populația României „să se mute în altă țară”? Iar el a plecat după 1989, simțind că răii dinainte vor deveni beneficiarii noii cotituri. Așa a fost. Așa este. Eu m-am certat cu un secretar de raion și am primit toate voturile de blam posibile, doar că nu m-au dat afară din serviciu, că șomeri nu „ezistau” în socialismul multilateral nedezvoltat. Erai ori la lucru ori la pârnaie.

Acum vine Herta Muller și cu un tupeu pe care eu, fără a-l fi citit pe Cărtărescu cu toată atenția, îl constat cu multă silă și ne dă lecții de curaj cu ce au făcut ungurii, polonezii, nemți, cehii. Cu ce drept? Nu apartenența la etnia germană mă poate supăra, dimpotrivă, germanii au suferit și ei enorm, o dată din partea paranoicului Hitler, apoi din cauza ocupației sovietice.

Intelectualii au fost ca ... Anna Karenina. Unii vor râde. Mă explic. O mică parte dintre intelectualii care s-au opus regimului au „fugit” în Vest ( așa se spuea), unii au intrat la pârnaie, de unde au ieșit bătuți, obligați să mai semneze și angajamente cu Secu, alții au scris ce se putea scrie și publica, iar o bună parte au devenit susținători ai unui regim care părea solid ca un Reich de o mie de ani. Să-mi spună mie cineva că a visat înainte de 1989, ce se va întâmpla la finele acelui an. Când un inginer ca Gh. Ursu, un om pașnic, necunoscut decât de prieteni, este arestat și bătut până la moarte numai pentru că a scris un jurnal pe care l-a ținut în sertar, cum poți vorbi de o rezistență activă?

Sânge fierbinte și curaj postbelic dovedesc unii în a-și judeca părinții și bunicii. Să mori fără nici un rost, aruncat într-o groapă comună nu este o perspectivă fericită. Viața este dată să o trăiești, iar dacă mai publici o proză , o poezie nepolitizată, mai mergi la un cenaclu, mai asculți un banc politic, merge. Când sărăcia și frigul au lovit în mase mari de oameni, când Vestul s-a simțit interesat într-o schimbare, atunci roata s-a pus în mișcare. Fără sprijin occidental, o spun cu toată convingerea, NC ar fi murit în scaun. Știa el ce era cu „agenturili”. Iar Moscova și-a făcut jocul pe seama României și a altor state, foste satelite. Îmi amintesc că am scris un poem numit MARELE CASTRAT. Nu știu ce mi-a venit și m-am dus cu el la poetul Florin Mugur. Urma să scot un volum la Ed. Cartea Românească. L-a citit și a tăcut. Apoi a spus - schimbă titlul! Apoi a recitit, a zis, scoate jumătate, apoi s-a enervat , deși îi venea să râdă și să plângă totodată și a spus - arunc-o în Dâmbovița, să n-o vadă nimeni. Așa am făcut. Nu era o poezie bună, dar îl uram pe NC la fel ca mulți alții. Aveam multe motive . Deci, intelectualii își iubeau mediul, limba, știința, literatura, urau lipsa de libertate a expresiei, dar nu puteau pleca toți din țară, nici nu era posibil, nici nu era drept. Unde s-a văzut o țară să se golească de intelectuali? Acum, da, se vede, am ajuns unde nu s-a ajuns sub regimul comunist – tinerii intelectuali pleacă din țară. Nu se luptă aici pentru o țară normală, ei pleacă. Înainte de 1989 plecai fie înot peste Dunăre, fie fugind într-o deplasare oficială, turistică, fie dacă erai german sau evreu, atât.

Ce a făcut Karenina? S-a aruncat sub tren. Intelectualii trebuiau să se arunce sub trenuri sau să accepte situația de prizonieri ai unor legi.

Acesta este răspunsul meu dat unui tânăr confrate.

Boris Marian

Never

2010-10-19T21:11:00.001-07:00

Never say never

Parcă Shakespeare a zis chestia asta, poate cineva în LOVE STORY, dar sună bine. Mulți mi-au spus să nu-i mai caut NICIODATĂ.

M-am gândit, dacă vine o catastrofă, rămânem numai noi, doi pe Pământ, ce facem, nu mai vorbim între noi?

Mi-a spus cineva și gata a fost. Nici un semnal. Puteau să se scufunde ambele continente americane. Mi-a spus altcineva, a revenit, dar revenirea nu a fost de bun augur. Porumbelul Păcii a zburat alături. Un critic serios, pe care îl simpatizez mi-a spus, niciodată și dus a fost. Am rămas ca oază în pustiu. Eu nu cred în acest niciodată. Nimic nu este definitiv, nimic nu este complet finit, nici faptele rele nu sunt perfecte. Prea ușor ne condamnăm la o moarte civică.

Iar asta este doar o jumătate din amar. Ninsoare cu ploaie și soare. Exact cum este uneori viața. Rezemat de un zid, simți că zidul se topește, este un zid de zăpadă. Avem impresia, uneori, că spunem ceva rezonabil, dar nu este așa. Putem, avem dreptul să retractăm. Numai ordinele militare nu se mai pot întoarce după ce au zburat în eter. Parcă ar trebui să fim mai elastici, mai oportuniști, mai mincinoși, lași, iubitori, să lăsăm ștaiful, ori e laie, ori bălaie. Este bălălalie. Principii? Ele există exact ca și legile, unii spun că le respectă și le calcă în picioare, alții nu spun nimic și le respectă.

Mă îngrozește cuvântul niciodată, este corbul lui Poe- NEVERMORE! Citiți poemul și nu veți rosti niciodată acest cuvânt îngrozitor. Noi, europenii ne deosebim de orientali și de alte populații prin relativism. Einstein s-a născut în Europa. Dacă era un pui de amerindian sau un japonez sau un mandarin chinez , nu aveam nici un Einstein. Eu admir tăria de caracter a celor pomeniți mai sus, dar eu sunt pentru Pantagruel, Gargantua, Don Quijote, baronul Muenchhausen, Jules Verne, Dumas, alți inventatori de minciunele. Chiar și Hugo îmi place. Eu nu tai nodul gordian, ca Alexandru. De fiecare dată când spun niciodată, nu mă țin de cuvânt. M-am lăsat de fumat când am spus – voi încerca. Dacă spuneam „niciodată”, a doua zi eram cu țigara în gură. Lucru verificat. Tenacitatea este verificabilă în timp. Bine, stimate lector, nu ne vom mai citi niciodată. Este bine?

BORIS MARIAN

Ahasverus

2010-10-19T01:50:00.001-07:00

Necunoscutele căi ale lui Ahasverus

Evreul rătăcitor nu a fost inventat de evrei. Nici numele său nu este evreiesc. Regele Persiei, Ahasverus, pomenit în Meghilat Esther, a împrumutat,, cu contribuția ignoranților, numele său acestui „ewige Jude”( veșnic evreu).

Citesc cu mare nedumerire pe site AGONIA.RO, care are circa 50.000 de aderenți, articole semnate de un vechi prieten și colaborator al altui site, RLIV/ACUM. Ce face acest amic? Translează toate, dar toate articolele de pe ACUM la AGONIA, să știe tot omul opiniunile sale prețioase. Eu știam că era poet. Nu mai este sau s-a lăsat de o vreme. Păcat. Acum este specialist în previziuni și evaluări politice.

Un articol al domniei sale se numește - „De ce nu mă simt acasă în România”. Eu cred că este normal. Născut în 1951, face Alia cu familia în 1970, la vârsta de 19 ani, eu îl invidiez, nu toți evreii fac Alia, apoi ce casă ar mai avea el în România? Poate una moștenită. Dar el nu se simte, așa înțeleg, prea bine nici în Israel, din moment ce ne anunță în trei articole publicate în AGONIA.RO că Statul Israel ar putea să dispară. Eu aș spune că peste nu știu câți ani și Pământul o să dispară, dar nu aș vrea să apuc așteptata catastrofă.

Autorul nu locuiește în Mea Shearim, nu este un habotnic, nu a fost încă la Ahmadinedjad, are multă minte, multe diplome, îi lipsește, cred eu, idișe neșume, adică suflet evreiesc. Eu nu fac paradă de sufletul evreiesc din mine. Dar când citesc asemenea bazaconii scrise de un om cu doar zece ani mai tânăr decât mine, care nu știu ce vrea, care nu știe ce vrea, nu pot înțelege de ce nu pleacă undeva unde evreul este în deplină siguranță - Antarctida, Noua Zeelandă (mai știi?) , Cuba, Coreea de Nord, China, Oceania, deși nicăieri nu am văzut să fie pace totală? Ce bucurie pe capul boșilor de la ACUM și de la AGONIA?. Cineva pe care îl mai stimez, de la ACUM, mi-a declarat că scopul lor este unul educativ. Oh, mein Gott! Un boss de la AGNIA mi-a spus mai în scârbă, mai în dispreț că a întâlnit și evrei deștepți. Eu nu cred, eu știam că noi, evreii suntem niște proști. Singurul deștept este autorul de care scriu eu aici. Să-l aibă Alah în paza lui.

BORIS MARIAN

Anticomunismul

2010-10-12T20:40:00.001-07:00

Anticomunismul de tip ”bolșevic”

A fi anticomunist fanatic azi, mi se pare la fel de reprobabil cu a fi fost comunist fanatic în anii 50-80, de pildă, în România. Unii, de la noi și de peste mări și oceane mă vor condamna, o să-mi strige în ureche ori pe Internet, comunistule, dacă nu chiar, idiotule! În accepția lui Dostoievski, da, mă simt onorat de asemenea țipete. Bolșevicii spuneau, cine nu este cu noi, este împotriva noastră. Naziștii erau mai drastici, alături de noi (la putere) nu are loc nimeni.

Ei , bine. Cine sunt acești anticomuniști fanatici și de ce trebuie să fie fanatici? Am să o iau mai de departe, din China. O conducere mult mai inteligentă, a unui partid mai comunist decât multe altele, în trecut, a reușit discret și fără debandadă ( desigur nu se pot trece cu vederea represaliile din centrul Beijingului, din provincii, din Tibet) să aducă pe porțiuni un capitalism autentic. Adică o economie liberă, de piață, fără o politizare demagogică, așa cum se practică la noi și în alte părți.

Trecerea de la un sistem represiv, stalinist, național-comunist la un liberalism fără legi, strategii, controlat de grupuri formate ad-hoc din foști profitori ai regimului răsturnat în 1989 sau din norocoși veniți cu mâinile goale, dar cu o poftă de furat ce depășește închipuirea noastră naivă nu trebuie privită și nu poate fi privită cu mare simpatie, iar pentru cei care au sărăcit întretimp sau nu au câștigat nimic pare chiar o calamitate. Rezultatele se văd. Apar personaje dubioase, cefe îngroșate de multe bunătățuri aduse cu facturi false în sânul familiei, se plimbă acești răsfățați ai soartei pe la DNA, apoi la TV, amenință, râd, plâng, se înmulțesc, aud că s-au făcut 500, eu cred că sunt peste 10.000, un circ în regulă. Înainte de 89 știam că erau cam 70.000 de activiști civili și încadrați la Secu, poate mai mulți, poate 700.000 care o duceau bine, adică aveau casă, mâncare, haine și mai mergeau printr-o țară, acolo, în Europa. Dar acești 10.000 nu numai că s-au umflat de o mie de ori mai mult, dar au adus și țara la sapă de lemn, au nimicit agricultura, turismul ( era el tare bolnav și înainte), industria de toate tipurile, grea, mijlocie, ușoară, au adus produse din import de toate soiurile, comerțul, bugetul fiind în mâna unor gestionari pe care nu îi cunoaștem. Atunci, cum vii tu, mare teoretician și lauzi un liberalism care nu satisface decât o oligarhie?

Nu ajung noțiunile de democrație și liberalism ( de la libertate), niște baloane umplute cu aer curat? Vedeam mai deunăzi, pe un post TV, un personaj care se lăuda ce bine a condus el propriile afaceri și dorește să ajute țara să iasă ... din noroi. Păi el cum a adunat propria avere, că nu avea nimic în 1989 sau avea la fel ca restul populației? .

Mi se va spune că nu poți avea o categorie de biznesmeni fără a-i ajuta să se îmbogățească. Este adevărat că egalitarismul ne-a cam costat, am ajuns săraci cu toții (aproape toți) înainte de 89. Dacă este bine acum, atunci ar trebui să tăcem din gură. Dar nu se tace. Sindicatele, mult timp ținute în hamuri, au pornit în stradă. Extremismul de dreapta, așa, discret, se mișcă, un CUVÂNT LEGIONAR pe ici, pe colo, un îndemn la dictatură, pe undeva, iar așa numita stângă comunistă nu există, nici cea social-democrată, cu tradiții europene nu se vede, că PSD are viraje și este plin de viermișori, vorba cronicarului, pe dinafară măr înflorit, pe dinăuntru lac împuțit. Sunt absolut de acord cu ceea ce mi-a spus deunăzi cineva- vechiul sistem a desființat elitele, a desființat libertatea de expresie, de comunicare. Dar în istorie economicul primează, oricare sistem care nu poate asigura un trai decent unei întregi populații nu are cum să reziste mult timp. De fapt are - faraonii și alți monarhi în antichitate au dăinuit mult timp, dar imperiile lor s-au prăbușit la un moment dat, tot din motive economice și sociale. La fel și URSS, statele cu regim totalitar de tip sovietic au căzut. Personal nu am soluții, dar nici fanatismul nu este o soluție, bolșevismul este o boală , de fapt intoleranța la dialog politic, social sunt boli grele, cine crede că poți ideologiza la nesfârșit ceva ce nu funcționează, se înșeală.

Acolo unde începe lupta pentru idei, cad oameni, scria Kafka, iar Canetti i-a reluat ideea, scriind ”Masele și puterea”. Nu ne place cuvântul ”mase”, dar nici nu dorim funeralii cu Missa solemnis după bătălii sângeroase.

Boris Marian

Confraţii noştri

2010-10-09T02:19:00.000-07:00

Confraţii noştri, poeţi israelieni de limbă română

Poeţii israelieni de limbă română au, evident, mai mulţi cititori în ţara unde s-au născut, pentru că în Israel numărul cititorilor în această limbă scade în mod natural. Mesajul pe care ni-l transmit, talentul, accesibilitatea, toate diferă, dar ceea ce au comun aceşti creatori este dragostea de limba în care s-au exprimat şi se exprimă pe undele poeziei.

Despre Shaul Carmel şi Bianca Marcovici, vocile mai audibile în momentul actual, am mai scris şi vom mai scrie. Ne vom opri la cei despre care , cu tot regretul nu am scris deloc sua prea puţin.

Andrei Fischof ( n. 1940, Turda) este unul dintre poeţii productivi, expresia artistică este rafinată, poate fi pus alături de cei mai buni poeţi din peisajul literar românesc, a fost dinstins ci premii, colaborează la numeroase publicaţii din diverse ţări. La Ed. Hasefer i-a apărut în anul 2003 volumul ” Prefăcuta linişte” ( redactor Ştefan Iureş). „Scriind, trăiesc încă o viaţă” este crezul său, este şi autor de literatură în limba ebraică. „Din războiul acela, bătrâne domn, mi-aduc aminte doar trenul culegând oamenii precum panglica lipicioasă muştele vara” . Al. Cistelecan îl consideră din aceeaşi generaţie cu Ioan Alexandru şi Ana Blandiana.”Durerea de a scrie, diabolică, surdă, ca dorul după cineva care încă este cu tine”. Andrei Fischof este din spiţa nobilă a poeţilor care se iau în serios şi îşi respectă cititorul, ceea ce devine o atitudine tot mai puţin luată în seamă acum.

Sandu David ( n.1923, Târgovişte) scrie mai mult în ebraică, dar are şi o operă scrisă în limba română. La Ed. Cartea Românească a apărut în 1996, volumul „Dacă poezia mea”, întâmpinată cu elogii de Dan Laurenţiu, ş.a., iar la Ed. Hasefer a fost publicat volumul „Timp fără trup”, cu versueri traduse din ebraică de Elena Tacciu. Un poet de o mare sensibilitate, un vers ales, ne referim la cele în limba română, nu la traduceri – „ „Te-am găsit în fiece frunză vibrând, în fiece grăuntede lumină umflându-se, ca mireasma arăturii din câmp, privirile tale dau foc nopţii”. Poemele sale au darul de a ne duce pe plaiuri româneşti, dar ne aduc aminte şi de marea nenorocire a secolului, Holocaustul. „Amintirile sunt istoria noastră, sunt lumina şi întunericul greşelilor noastre, tu şi trupuş tău care nu mai este”. Greşeli? Cine ştie cu ce au greşit victimele? Poate din prea mare încredere în umanitate.

Tot la Ed. Hasefer a apărut şi volumul poetului Eran Sela ( n. 1940, Bârlad), „Cruzimea detaliilor”, un autor modern, subtil, deşi îşi deplânge vârsta, trecerea anilor. Nu are de ce, versul său este proaspăt şi în aceste auto-jeluiri. „Somnul cade peste mine ca un clopot de zăpadă, noaptea întinzându-şi umbra îi pătează castitatea şi zăcând în nemişcare, fără scop sau trebuinţă, ponegreşte amintirea viselor neslobozite”.... „Gheţari de lână plâng în noapte minciuni melancolice la lumina lunii şi din lacrimile lor se nasc câmpuri magnetice cu graniţe labile”.

La îndemâna cititorului român se mai află antologia „ În noi e un cer mai adevărat” ( Ed. Fundaţiei Culturale Române – 1991, antologator Carmen Firan, prefaţa de Sergiu Levin) şi „Arborele memoriei”( Ed. Orion- 1997, antologie bilingvă, engleză-română, editor –poetul Radu Cârneci). Luiza Carol (n.1847), Sebastian Costin ( 1939-1997), unul dintre cei mai importanţi poeţi, un Radu Stanca al generaţiei sale, Solo Har-Herescu (n.1928), Tania Lovinescu ( n.1924, revenită în România), Noemi Pavel ( n. 1972), o surpriză la vremea debutului, regretaţii M. Rudich, I. Schechter, Benedict Solomon, apoi Felix Caroly( n. 1933), actor şi poet, Solo Juster (n. 1922), Radu Klapper ( n.1937), Maria Găitan –Mozes ( n.1928), Vlad Solomon ( n.1951), medic, jurnalist, poet, Elena Esther Tacciu ( n.1933), critic literar, poet, Ion Atlas ( n.1927), ş.a. se regăsesc în aceste antologii.

Ignoraţi, din păcate, de Istoriile literare elaborate în ultimii ani de Nicolae Manolescu, Alex. Ştefănescu, Marian Popa, confraţii noştri din Israel poartă lumina şi căldura căminului unde şi-au ivit sufletele, limba română.

Boris Marian

Rădăcinile extremismului de dreapta

2010-10-08T22:06:00.000-07:00

Rădăcini ale extremismului în România

Cartea lui Z. Ornea, „ Anii treizeci. Extrema dreaptă românească” rămâne, în ciuda timpului care ne-a adus multe alte contribuţii şi ... dezinformări, deformări ale adevărului istoric, o carte de referinţă.

O analiză care începe cu anul revoluţionar 1848 ( paşoptismul a fost respins de extremişti), refuzul occidentalismului în favoarea unei exaltări a ortodoxismului oriental, a autohtonismului, apoi combaterea democraţiei pluripartite, a parlamentarismului, rolul lui Nichifor Crainic, admirator al fascismului italian, al lui Nae Ionescu în dicreditarea partidelor politice, al lui Mihail Manoilescu, partizan al corporatismului, elogiile aduse dictaturii din partea tinerilor intelectuali de vârf, Cioran, Mircea Eliade, Noica, Polihroniade,Nicolae Roşu ( obscur ca talent, dar foarte vehement)ş.a.

Reacţiile lui MihaiRalea, Ion Vinea, Şerban Voinea, Sandu Tudor, Tudor Vianu, apărători ai democraţiei, apoi disputa filosofie naţională – filosofie universală, antieuropenismul, etnicismul şi rasismul în plină desfăşurare, opoziţia unor Ibrăileanu, PP Negulescu, opiniile lui Sedxstil Puşcariu, D. Stăniloaie, latinitate şi ortodoxie, poziţia echilibrată a lui Blaga, Mircea Florian, C. Rădulescu-Motru ( cu oscilări), Şerban Cioculescu,. Rolul publicaţiilor „Vremea”, „Criterion”, „Gândirea”, „Buna Vestire”, „Cuvântul”, „Calendarul”, „Sfarmă-Piatră”, „Adevărul”, „Dimineaţa, publicaţii de orientări diverse, unele total opuse. Un capitolspecial şi extins se ocupă de fenomenul legionar. Menţionăm că lucrarea lui Ornea nu a fost aprobată de cenzur comunistă, PCR a ocultat cu bună ştiinţpă multe aspecte ale extremismului politic. Regretabilă este cosmetizarea care se practică tot mai larg de tineri şi relativ-tineri intectuali, în prezent.

Interbelicul a fost dominat la început de Brătieni, apoi au fost la putere

Ţărănişti, apoi liberalul Guţă Tătătrăscu, un servil politician carlist, Carol II, un spirit autoritar şi iresponsabil, industriaşii joacă un rol în politică, iar pe fundal se desfăşoară cuzismul susţinut de ardeleanul Goga, legionarismul. În 1930, Lgiunea număra 6000 de membri, în 1937 ea avea 272.000 de membri, iar la alegeri obţine peste 15% din voturi.

Care erau ideologii extremismului interbelic? Ne rfererim la cel de dreapta, pentru că stânga, în România, nu a fost niciodată puternică, social-democraţii au jucat un rol minor,iar comuniştii erau subordonaţi Internaţionalei cu centrul la Moscova. Nichifor Crainic scria în „Gândirea” despre şansele ortoxismului, eliminând orice deschidere spre Europa, Nae Ionescu, În „Roza vânturilor” propaga ideea „lichidării romantismului paşoptist”, Nicolae Roşu se aventura în a-l numi pe Kant şi urmaşii săi „ revoluţionari ficţionişti”, Vasile Marin care a plecat apoi în Spania să apere franchismul scria despre „Stat şi cultură”, adică o politică pe care comuniştii o vor aplica ei înşişi, după 1947, etc. Un moment de cumpănă a fost dizidenţa lui M. Stelescu în cadrul MişcăriiLegionare, acesta fiind un critic al „cruciadei românismului”. Stelescu a fost ucis în patul său de spital de camarazii care erau trimişi de Zelea Codreanu. Ca şi în PCR, în cadrul legiunii critica nu avea nici un drept. Românismul s-a manifestat nu numai ca ideologie, dar şi ca mijloc de jefuire a populaţiei evreieşti în 1940, idee preluată şi de generalul Antonescu. Termenul de „jidan” a devenit peiorativ în special datorită propagandei asurzitoare xenofobe şi antisemite a legionaruilor. Dacă li se poate imputa ceva şi multe li se pot imputa, apoi ura faţpă concetăţenii şi ne-concetăţenii evrei a fost dusă la paroxism. Chiar dacă Holocaustul din România nu poartă marca Legiunii, pentru că în ianuarie 1941 ea a pierdu lupta pentru putere, pregătirea masacrelor din Moldova, Basarabia, Transnistria se datorază în mare parte ACTIVITĂŢII tranşant antievreieşti a Legiunii.

Ce vedem astăzi? Pe fondul unei crize agravate de factori externi şi de incompetenţe interne, nostalgia procomunistă, prolegionară, pro-antonesciană devin fenomene de masă. Mai lipseşte fitilul – cine sunt de vină? Evident „străinii”. Niciodată omul de pe stradă nu a ştiu să vadă că oricare curăţenie începe din ograda proprie.

BORIS MARIAN

Ah, masele

2010-09-24T22:17:00.001-07:00

Ah, masele

Am urmărit multe mişcări de mase în viaţa mea, de la mitingurile organizate de UTM-UTC, PMR-PCR, apoi cele de după 1989, unele violente. Din lecturi cunosc un singur caz, în China, în secolul XX, în care un demnitar, cred ministru a fost sfâşiat ca o cârpă de către mulţime. Fiecare şi-a luat o bucăţică. La noi, toate schimbările majore s-au petrecut cu aranjamente, de aceea moartea a sute, mii de oameni de după 22 decembrie 1989 a fost provocată, nu era necesară. Cinste celor care au crezut. Ceauşescu a căzut în plasa propriei megalomanii şi a unui aranjament exterior. Masele sunt, prin definiţie, manevrabile, psihoza colectivă este un fenomen bine cunoscut de specialişti.

Revoluţia este un vis spulberat încă de la Căderea Bastiliei. Se ştie cine era acolo şi ce s-a întâmplat. Tineri şi neliniştiţi se găsesc întotdeauna. Unul dintre ei l-a ucis pe kronprinţul Franz Ferdinand la Sarajevo, provocând primul război mondial. Păcatele trecutului nasc noi masacre. Executanţii sunt urmaşii unor călăi mai vechi. Misiunea de pace este o misiune imposibilă. Se spune că salvarea vine din adânc. Eu cred că este invers. Salvarea vine de la elite. Când oamenii nu mai cred nici în Paradis, revoluţia este coaptă. Iar revoluţia nu te învaţă să iubeşti, ci să urăşti cu ură de moarte. Nimeni nu este perfect, dar mai teribil şi mai nedrept poate fi colosul numit MASE. Hitler şi Stalin nu ar fi fost nimic fără mase. Să ne rugăm să avem cât mai multe dimineţi liniştite.

Canetti spunea că teama de necunoscut este fermentul maselor. Descărcarea şi patima distrugerii de aici pornesc. Apoi- sentimentul persecuţiei, panica, uneori solidaritatea religioasă. Masele au nevoie de densitate, de lozinci şi de o direcţie. De asemenea ritmul evoluţiei poate stimula sau poate destrăma o acţiune de mase. Lentoarea, ţelul îndepărtat le anihilează. Mişcarea devine latentă, aşa numitele mase invizibile. .Cultul morţilor, martirilor întreţine acest foc latent. Masele pot fi fugare sau agresive, dar se pot comporta în ambele feluri.

Războiul era. o confruntare a maselor, el devine astăzi, tot mai mult, un exerciţiu al elitelor militare şi politice.

La originea maselor sunt haitele – de vânători, de nomazi, deci din străvechime. Egalitatea dintre membri şi supunerea absolută în faţa unui lider este condiţia existenţei unei haite, iar masele copiază modelul.

Când a scris despre dictatura proletariatlui, Marx se gândea, cred , la aces mod de organizare. Manifestul Partidului Comunist pregătea acest mod de a acţiona, detaşamentul cel mai „înaintat” era gruparea închisă, cu un lider principal. Dar el nu a vorbit până la capăt, ştiind că dictatura personală nu este compatibilă cu idealul comunist promis. De aici ipocrizia marxistă, apoi lipsa de scrupule a lui Lenin, Stalin. Masacrele care s-au produs după al doilea război mondial, în Africa, Asia au fost rodul nenorocit al unor descărcări violente de energie a maselor. În timp ce Holocaustul, Gulagul erau dirijate, oarecum controlate, cu numeroşi executanţi pe numeroase trepte ierarhice, masacrele din Africa au fost şi mai sunt spontane, desigur ca reacţie la provocări. Ele se aseamănă cu pogromurile lui Hmielniţki, cu năvălirea barbarilor în trecut, a tătarilor din secolul XIII. Canetti afirma, încă din anii 30 că Islamul este o religie războinică. Desigur, numeroşi lideri religioşi, musulmani neagă această caracterizare, dar să nu uităm că Mahomed a ridicat lumea islamică la rang de putetre mondială, într-un timp extraordinar de scurt. După primul război mondial rolul maselor a început să scadă , diverse forme de organizare, intensa propagandă pro-pace, etc. au avut un timp efecte beneficie, dar nazismul a răsturnat situaţia. Şi-a găsit aliat în URSS, o structură bazată pe teoria luptei de clasă, adică a răzbunării sociale.

Cum este cu masele astăzi? Nici o societate care nu prosperă, nu este preocupată de educaţie, asistenţă socială, medicală, indiferent de ideologie, de felul proprietăţii se degradează şi masele revin ca un dinozaur gigantic, cum îl vedeam eu pe Godzilla, pe ecrane, în copilărie.

Boris Marian

Tracomania

2010-09-23T02:06:00.001-07:00

Tracomanie vs. balcanism vs. criză

Trăiesc în România din 1945, nu am strămoşi traci, dar nu sufăr din această cauză. Personal, tracomania mi se pare o deviaţie psiho-intelectuală. Nici un popor nu are o origine esenţială, toate popoarele s-au mixtat. Ceea ce nu înseamnă că specific naţional nu există. Blaga a încercat să demonstreze existenţa unui spaţiu mioritic, unei unduiri ale reliefului, reflectate în conştiinţa naţională. Am un mare respect pentru Blaga, poezia sa este o minune, dar în domeniul filosofiei culturii a avut şi unele abordării pe care nu le-am apreciat. Desigur, pare o obrăznicie, poate chiar faptul că eu, un ne-trac discut specificul naţional. Caragiale nu i-a desfiinţat pe rromânii verzi, i-a ironizat, dar nu i-a desfiinţat. Ca să nu mai vorbim de excesele din secolul XX. Fiecare popor ştie să spună ceva rău şi ceva bun despre alte popoare cu care este în contact. Mă refer la mentalităţi populare, pentru că intelectualii au o viziune, sper, mai deschisă, să-i spunem în limba de lemn, „internaţionalistă”. Europenismul care a devenit o realitate în ultimele decenii este un câştig în evoluţia gândirii multora dintre noi. Extremismul naţionalist este şi va fi o manifestare a unor categorii nedreptăţite, lovite de accidente sau nefericiri ale istorie. Nu cred în conspiraţii mondiale, deşi grupuri de influenţă există, Dar istoria este mult mai complexă şi mai imprevizibilă decât ne închipuim.

Despre nemţi, se spune că sunt ordonaţi, muncitori, ceea este perfect adevărat, dar se poate adăuga şi spiritul teuton, care este o moştenire, ca şi vehemenţa lutherană, cu care reformiştii din Germania au combătut unele valori europene. Astfel, se explică parţial şi dominaţia nazistă din anii 1933-1945. Despre francezi se spune că iubesc vinul, femeile, că sunt veseli şi neseriosşi, nu sunt buni luptători, dar putem generaliza? Să nu uităm de cultura franceză, cum şi la nemţi am trecut, din neatenţie, peste geniile pe care le-au dat culturii universale. Spaniolii sunt un rezultat al mixtării civilizaţiilor antice, celtice, latine, apoi, peste secole, germane, arabe, evreieşti. Ne oprim şi revenim la moştenirea daco-tracă. Sunt uluit de afirmaţiile unor presupuşi savanţi care încearcă să demonstreze că întreaga Asie vorbea limba tracă, deşi noi nu ştim bine cine au fost tracii. Nu ştim cine au fost sciţii. Nu ştim bine cine au fost carpii, care au dat numele munţilor. Nu ştim rolul slavilor, Despre latini se vorbeşte cu precădere, pentru că limba română este o limbă din grupa latină, dar numărul romanilor veniţi în Dacia a fost mult mai mic decât se crede. Român curat etnic sună a rasism. La fel ca şi arian curat. În „Mein Kampf”, Hitler îşi exprimă dispreţul faţă de popoarele de origine latină, inclusiv faţă de români. Unii nu ştiu, unele pasaje au fost trunchiate.

Acum despre balcanism . Este vorba, de fapt de influenţa otomană., care a dăinuit timp de circa cinci secole. Pe lângă prădăciunile produse, otomanii au avut o calitate – toleranţa, ei nu au desfiinţat culte şi culturi. Este adevărat că o parte dintre slavii de sud şi albanezi au trecut la islamism, dar nu se ştie bine cum şi de ce. Românii nu au fost obligaţi să renunţe la creştinism. Nici evreii nu au fost persecutaţi în imperiul otoman. Ce este spiritul balcanic? O fi vorba de lenea orientală, de miturile orientale, de dansuri, de proverbe, balade, muzică, multe. Să mai adăugăm obiceiurile cu ciubucul, care nu era numai instrument pentru fumători, dar şi de corupţie, peşcheşul, darurile care ţin şi ele de corupţie.

În încheire vorbim despre criză. Mircea Dinescu a spus o frază memorabilă, eu nu fac aici aprecieri asupra omului, dar reproduc ce a spus în 1990 – „Ne-am bătut joc socialism, o să ne batem joc şi de capitalism”. Poate că a dat şi Dinescu un exemplu. Corupţia nu este o invenţie nici balcanică, nici românească. Criza din România se datorează în primul rând corupţiei, este clar pentru toată lumea. Nici Ţepeş cu tatăl său, Vlad Dracul nu s-ar mai descurca în situaţia actuală. A doua cauză este incompetenţa care a dus la distrugerea urgentă a cooperaţiei, care nu este o formă socialistă, cum a fost prosteşte caracterizată, ci o formă necesară pentru o agricultură modernă şi eficientă. De asemenea, sub pretextul retehnologizării a fost distrusă industria, în special în ramurile care puteau face concurenţă produselor europene. Jaful s-a produs din afară şi din interior. Că banul nu are miros este clar, dar că omul poate fi atât de lacom încât să uite şi de tracii lui din vechime, de vitejii din Evul Mediu, de patriotismul celor care au făurit România Mare ( nu ne referim la demagogii de la revista cu acest nume) , puţini ar fi crezut. Astăzi Ceauşescu, din omul detestat de majoritatea populaţiei devine un sfânt. O fi ceva balcanic şi în schimbarea aceasta de mentalitate. De curând un înalt personaj politic a afirmat că românilor nu le place munca. Este o mare minciună, pentru că în străinătate, muncitorii,eu nu mă refer la cerşetori, vagabonzi, indiferent de etnie, eu nu pot fi rasist, fiind şi eu un semit, acolo, sunt apreciaţi şi plătiţi mai bine decât în propria ţară. Lipseşte spiritul german de ordine, organizare, lipseşte inventivitatea latină, în schimb xenofobia, cea mai proastă marfă cu care poate ieşi un incult pe post, pe Intertnet se lăţeşte. Vinovaţi sunt străinii, toţi complotează împotriva românilor. Din păcate , Eminescu, cel mai mare geniu al culturii române, a dat un semnal negativ cu privire la străini, la alogeni. El a uitat că imperiul habsburgic pe care îl cunoştea oarecum s-a dezvoltat şi datorită multietnicităţii, multiculturalismului.

Boris Marian.

Postavangardismul

2010-09-17T22:27:00.001-07:00

Post-avangardismul ca post-poezie SAU la început a fost scandalul

Câtâ revoltă poate să încapă într-un trup? Multă. Zadarnică. Câtă poezie încape într-un text avangardo-postavangardist? Multă sau deloc. Uneori nici autorii nu ştiu. La început a fost scandalul, este titlul unei cărţi despre arta modernă. Aşa este. Şi Facerea Lumii a fost un scandal. Adam cu Eva au făcut şi ei scandal.

La început a fost arta antică, inclusiv poezia. Apoi, după multe secole, Renaşterea, perioadă neîntrecută nici azi de nici o producţie artistică. Este o părere persoanală. Romantismul a fost un semn de decădere în abisul eului, dar geniile nu s-au sfiit să dea ce au putut. Apoi, triumfător a apărut modernismul cu piscul său înnegurat – avangardismul. Ce este el, nimeni nu ştie. Curios este că teoreticienii Breton, Tzara, Voronca, Pană, care au fost şi poeţi , nu erau de primă mână în arta lor. Fundoianu, care nu era numai pro-avangardist, i-a întrecut cu mult. Gellu Naum, un mare creator de farse avangardiste, are poeme aproape ininteligibile şi nesugestive. Ba, unele au fost dedicate marii construcţii a socialismului. Ok, nu este vina lui. Avangardiştii erau de stânga, că nu degeaba la Cabaretul Voltaire se duceau şi Lenin şi Tzara. Fiecare cu drumul său. Lenin a făcut mai mult rău, nu se compară. Eu mă consider de stânga, adică nu suport sărăcia şi inegalitatea în şanse. Se spune că democraţia acordă şanse egale. Teoretic, da. Dar nimic de mâna omului nu este făcut cu dreptate. Revin la avangarda care are milioane de aderenţi şi astăzi. Noroc că nu sunt şi extremişti sau, poate, sunt. Unii sunt simpatici, alţii deloc. Am încercat să fac experienţe avangardiste, am simţit că nu sunt eu, a scrie despre ficaţi, rinichi, falusuri, organe femeieşti, viori cu fibre de om, etc. nu mi se pare a face artă. Cred că unii creatori de aşa zisă artă se droghează. Treaba lor, dar să-şi ţină producţiile unde vor, să nu facă scandal. Un scandal ieftin. Dacă nu recunoşti genialitatea unui postavangardist cu mustaţa pusă sub braţ şi organul lipit pe fund se supără. Ştiu că în această clipă vor fi unii să mă compare cu Sorin Toma care a scris un mizerabil atac împotriva lui Arghezi. Dragi poatavangardişti – Arghezi era şi este unul din marii poeţi, avangarda nu are nimic de a face cu Arghezi.

Ce părere aveţi de organul masculin care a dat titlul unei publicaţii din interbelic? Bogza, devenit apoi un scriitor normal, Paul Păun, care avea un nume predestinat pentru numele organului masculin, Paul, prin anagramare, nu mai sunt. Dar iubitorii de postavangardism se agită în continuare. Nu le pot nega dreptul de existenţă şi de manifestare. Recunosc că de multe ori producţiile avangardiste mă amuză, coloritul unor tablouri este excepţional, ideile lui Dali, Victor Brauner, ale altora sunt extraordinare, dar avangarda are un mare dezavantaj – personalitatea artistului care crede că îşi exhibă toate dorinţele, în fapt se atrofiază. După ce priveşti o sută de producţii avangardiste, după ce citeşti o sută de poeme de tip postavangardist ( mă joc cu „post”, pentru că avangarda a murit de mult, de fapt ea a împlinit aproape un secol) nu mai ştii ce ai simţit, nu mai ştii cine sunt autorii. Vrem să mergem spre arta anonimă, spre folclor? Folclorul nu este avangardă, dimpotrivă, e tradiţie. Dar nu apăr tradiţia cu orice preţ. Îmi place autorul neînregimentat, exact ce voiau avangardiştii la început. Dar la fel ca protestanţii lui Luther şi Calvin, ca bolşevicii lui Lenin, au devenit ei înşişi autorităţi de care nu te mai poţi atinge. Tot ce am scris aici pare exagerat, dar conţine un crez – îndemnul ca fiecare să scrie, să creeze cum simte, nu cum crede că place sau nu place cuiva care se crede un geniu. Geniile nu sunt ca ţigările. Ard şi se duc. Geniul este în fiecare, la unii el doarme, la alţii se mai trezeşte uneori. Punct.

BORIS MARIAN

Poruncile

2010-09-03T22:14:00.001-07:00

Poruncile sau scrisoare unui tânăr

Am ajuns la vârsta patriarhilor, dacă am considera că vârsta acestora, în Biblie, ar trebui împărţită la patru, după fazele lunii. Mă întorc la Decalog, care prin porunca a patra ne îndeamnă să ne iubim sau cel puţin să ne respectăm părinţii. Ştiind că însuşi Dumnezeu este Părintele nostru, ar trebuie să ne avem ca fraţii. Adrian Păunescu, căruia nu i-am negat, nici nu aş fi avut cum, talentul, dar am pus în discuţie versatilitatea sa, ca politician, excesele şi superproducţia de versuri, a lăsat în nemurire două poeme dedicate bătrânilor, una devenind şlagăr. Jos pălăria. Mi-au venit şi mie lacrimile. La fel cum, ascultând un concert la ruşi ( am antenă specială), am ascultat un cântec, „ Dragii mei bătrâni, astăzi aş vrea să vă sărut pe toţi” , la fel de emoţionant. Sunt născut la 19 noiembrie 1941 ( nu vă grăbiţi să mă felicitaţi), în Caucazul de nord, cum apare şi în borismarian.blogspot.com/.Am vorbit limba rusă până la vârsta de cinci ani. Un amănunt, nu ne oprim aici.

De când există acest Decalog, cam de trei-patru mii de ani, care, se pare, nici nu a aparţinut la început nomazilor hebrei, hibru, cum se numeu cei veniţi de dincolo de Eufrat, acesta nu a fost respectat, deci ce spun eu aici este doar o floare cu care nu facem primăvară. Prietene mai tânăr, mă adresez eu, indiferent de studiile pe care le ai, le urmezi, mai mult, dacă nu ai studii, nu contează aici, respectă vârsta, este un îndemn milenar, pentru cel religios, este de la Dumnezeu. Noi nu putem fi judecătorii altora, înainte de a ne judeca pe noi. Una dintre marile păcate este să arunci cu piatra, iar într-un bătrân este şi mai mare păcatul. De când începe bătrâneţea? De la naştere. Dar, pe la patruzeci apar fire albe, pe la cincizeci, apar unele boli, pe la şaizeci apar ticurile, pe la şaptezeci slăbeşte memoria, pe la optzeci încep să dispară speranţele, pe la nouăzeci nu mai apare nimic, dacă moartea nu a trecut deja cu coasa ei ascuţită. Trăim puţin. Clipele sunt multe, anii sunt puţini. Ticăloşi există şi tineri şi bătrâni, departe de mine ideea de a face o discriminare pe vârste, nici inteligenţa nu este în procente diferite. Dar, de când postez pe Internet, de prin 2008, am dat peste unii tineri „furioşi”, nu că mi-ar fi ruşine că i-am întâlnit, dar sunt uluit. Se uită faptul că anticii nu erau mai proşti decât noi. Gradul de inteligenţă umană nu a crescut în ultimii cinci mii de ani, sunt convins de acest lucru. A crescut cantitatea de informaţii, unele inutile , altele , desigur necesare. Nici un filosof de azi, nici un poet de azi nu este mai talentat decât cel din antichitate. Atunci, cum poate să creadă un om cu zece, douăzeci , treizeci, patruzeci de ani mai tânăr decât mine că este automat mai inteligent? Nu neg faptul că am judecat şi eu greşit pe mulţi oameni mai în vârstă, când aveam 20-30 de ani. Nu este o justificare vârsta. Mi se dau lecţii de educaţie, de politică ( chestia cu comuniştii, securiştii a devenit un laitmotiv la fel de urât ca şi a fi mic burghez în anii 50). Nu apăr aici fosta Securitate, fostul PCR, am avut contacte, am fost şi membru, nu mă consider o fosilă „comunistă”, am avut mereu o părere proprie, dar am ţinut-o în buzunar, că nu-mi plac bătaia şi închisorile.

Încă o chestiune. Tinerii şi mai puţin tinerii care au trecut prin învăţământul liceal în anii 1980-2010 au, în mare parte, lacune imense în cultura generală, în istorie în special, ca să nu mai vorbesc de gramatica limbii române. Unii cunosc mai bine engleza, foarte frumos.

Am constatat că prin căderea unui regim total compromis, nu a venit nimic să înlocuiască propaganda idioată „comunistă”, nici religia nu are un rol atât de mare, cum s-ar crede. În numele credinţei în Dumnezeu se fac multe rele. Oamenii nu se purifică doar spunând o rugăciune. Cultul unor falşi eroi se lăţeşte. În schimb marii oameni de cultură, români sunt uitaţi cu totul. Oricare tânăr ştie de Legiune, de Antonescu, dar de Eminescu, Sadoveanu, Rebreanu, de „Mioriţa”, ehei, mai lasă-ne moşule, cu prostiile astea. Nu sunt moş, dar destui tineri aşa mă văd. Le urez să fie nişte moşi mai respectaţi. Nu vorbesc de cultura universală, de arte, muzică. Incultura devine o regulă de viaţă. Înţeleg că puterea şi nevoia banului este presantă. Ar fi o justificare, dar tot la îngustimea judecăţii duce. Întotdeauna un prost are o părere mult diferită despre el, decât ce este el în realitate. Un om deştept are îndieli, oare nu am spus o prostie? Nu, omul îngust la minte este foarte sigur pe el. Acesta este simptomul, la care se adaugă paranoia omului cu bani, cu putere.

„Ce este lumea? Un poem în veci de unde străluceşti, Divinitate, vinul înţelepciunii îl petreci spre noi prin glasul dragostei chemate” ( Hugo von Hofmannsthal, în traducerea frumoasă a lui Miron Kiropol). „Fiinţa ta nevârstnică, în mine aş fi sorbit-o” ( acelaşi autor, tradus de N. Argintescu –Amza).”Sufletu-i dor izgonit din grădină” ( Else Lasker – Schueler), „Păzeşte-te de cinisme, în special de al tău” ( Danilo Kish).

BORIS MARIAN