Înțeleptul Toma George Maiorescu

 

În  zilele noastre puțini sunt înțelepți. Scriitorul, filosoful Toma George ;Maiorescu ( am să recurg la inițiale, TGM, așa cum îi spun prietenii) este unul dintre acești purtători de speranță și  putere de analiză. Noua sa carte, „Pământul minat al speranței” ( Ed. Palimpsest-2012)  are asupra cititorului un impact benefic. Lectura ei cere un anumit efort de gândire și autoscopie. Deși cunoscută, biografia sa merită o scurtă prezentare. Născut la Reșița  la 1 decembrie 1928, absolvent al studiilor universitare de Litere și Filozofie, ca și al Institutului de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova ( a fost coleg cu mari poeți ai prezentului, Evgheni Evtușenko, Bella Ahmadulina, ș.a.), cu o specializare la Universitatea din Cleveland( SUA), mare globe-trotter pe mări și oceane, fost deputat și șef de partid (MER) el are în urmă o carieră prodigioasă de scriitor și publicist, la revista CONTEMPORANUL ( 1954-1971), condusă de George |Ivașcu, la ROMÂNIA PITOREASCĂ, creator al unei noi ramuri, Ecosofia, membru al  unor înalte foruri științifice, TGM este autor a peste 40 de volume de versuri, proză, publicistică, filozofie. A avut ca traducători nume celebre – Pablo Neruda, Evtușenko, ș.a.

Autorul prezentei cărți este un optimist, în ciuda  atâtor evenimente și evoluții pe plan mondial și național, care mai mult ar trebui să ne mâhnească. „Putem fi mândri de performanțele creierului uman”.Pericolele poluării radioactive, evoluția în domeniul bioenergetic, descoperirea celulelor stem, nanotehnica, clonarea, descifrarea treptată a fenomenului Big Bang, sunt daruri  cu factor de risc pe care ni le-a adus finalul mileniului II și începutul mileniului III. Nu mai vorbim de efectele crizei economice în diverse zone ale lumii, de creșterea demografică care duce la dublarea populației globului la fiecare 35 de ani.  Din nou s-a deschis cutia Pandorei, TGM ne propune să facem un pas înapoi pentru  regândirea unor strategii de supraviețuire.”Sensul vieții este însăși viața”.Primul capitol este un interesant auto-interviu din care  reținem reperele unei vieți de om permanent activ, conectat la cele mai acute probleme ale societății românești. Locurile natale, Banatul care se spune că e „fruncea!”, începuturile presei postbelice, admirația pentru două personalități total opuse ca mentalitate, Blaga și Maiakovski, despărțirea de „idealurile comuniste”, fără a ignora rolul istoric al ideilor comuniste, destinul poetului într-o vreme de restriște,preocuparea pentru expresia literară, pentru esențe, relația dintre poezie-filozofie și politică, revenirea la Natura –mamă, pasiunea pentru ecologie și descoperirea Ecosofiei,  adică filosofia existenței omului ca parte a Naturii, formularea noțiunii de OM TRIDIMENSIONAL, dilema Platon- Heidegger, multe alte dileme și contradicții,  avem în față o panoramă a gândirii unui om complet absorbit de destinul lumii. Este și urmarea contactului din tinerețe, după război cu marele Lucian Blaga, profesorul care l-a remarcat pe studentul său, TGM. Următorul capitol se referă la  eterna căutare a lui Dumnezeu, „Dumnezeu, eu și ceilalți”, descifrarea tetragramei, regăsirea izvoarelor monoteismului iudaic, a apariției creștinismului din magma iudaică, paralelismul cu alte credințe, brahmanismul, taoismul, importanța eticii iudeo-creștine,semnificația exemplului cristic în istorie, problema identității, a antisemitismului/ iudeofobiei, îndumnezeirea omului, ș.a.

Noua soluție a salvării umanismului este văzută de TGM în ECOSOFIE,  iubirea pentru mediul care ne-a născut și ne … tolerează. Cu toate actele noastre nebunești,  evitarea răului pe care noi îl făptuim prin ignoranță și neiubire. Un loc important în  carte îl are Blaga, influența covârșitoare a acestui mare poet și filosof asupra concepțiilor autorului.Aflăm  amănunte din viața lui Blaga cel năpăstuit și marginalizat de un regim obtuz, exclusivist, antiintelectual. Cartea se încheie cu un poem în stil TGM, care sintetizează  artistic, ceea ce se scrie în cele 240 de pagini. Grafica  este semnată de fiica scriitorului, Daniela Wanda, trăitoare la Los Angeles, artistă de succes, directoare a unei publicații de profil artistic.

Cititorul are numai de câștigat din lecturarea și relecturarea acestui volum, dăruit de TGM la o vârstă venerabilă. Și totuși, când discuți direct cu el, ai impresia că este mai tânăr decât tine,spiritul său  lucid și ludic te cucerește. Vom mai reveni asupra cărții, acesta fiind  doar un semnal.

BORIS MARIAN

MASADA- O PAGINĂ EROICĂ

 

După distrugerea Celui de Al Doilea Templu, 970 de zeloți ( evrei luptători) s-au  adăpostit în cetatea Masada, fiind înconjurați de o armată  formată din 5000 de militari. romani.Asediul a durat trei ani ( 70-73 e.n.). A fost o rezistență nemaiîntâlnită în istoria antică, finalul fiind tragic – refuzând ultimatumul, luptătorii au preferat să moară decât să se predea. Masada este  și astăzi un simbol al eroismului  evreilor, un exemplu   pentru orice luptător care apără Independența Statului Israel. Desigur, capacitatea de apărarea a actualului Stat este incomparabil mai mare decât în trecut.

Aflată pe malul vestic al Mării Moarte, înregistrată de UNESCO drept reper istoric, cetatea este vizitată în fiecare zi de sute și mii de turiști din întreaga lume. În iunie 2012 a avut loc în interiorul ruinelor cetății o manifestare artistică-muzicală- Carmen Opera Festival, cu o participare impresionantă. În 1981 a fost realizat un film serial cu actori renumiți.în.rolurile.principale..fiind.Peter.O”Toole.și.Peter..Strauss.

În.cetate.se.aflau.pe.lângă.bărbații – luptători , familiile acestora femei,copii. Bărbații.și-au.ucis.familiile.și.apoi.s-au.sinucis.Au rămas în viață doar.câțiva.martori ( două femei și cinci copii),care au povestit cele întâmplate.

Istoricul.Josephus.Flavius.a.relatat.în.amănunțime.acest.episod..Există,de.asemenea.o.întreagă.lliteratură.pe tema Masadei,literatură scrisă atât de autori evrei, cât și creștini.Între ruinele cetății aflate într-o zonă extrem de caldă, dar pitorescă, se află vestigii de valoare , demne de interesul arheologilor și iubitorilor de frumos și cultură.Timp de secole ea a fost uitată, fiind redescoperită în anul 1838.În 1973 au avut loc filmări pentru pelicula celebră „       Jesus Christ – superstar”, criticată de Biserica Catolică. Numele este ebraic, de la METADA, care înseamnăCETATE. A fost construită cu mult înainte de epoca noastră, fiind fortificată de regele idumeu Irod I, în anul 74 î.e.n.

Desigur, actul sinuciderii în masă a fost discutat și pus chiar sub semnul îndoielii. De reținut este, totuși, dorința unui popor, exprimată în acest caz de o mână de oameni, de a-și apăra demnitatea de oameni liberi.

BORIS  MARIAN MEHR