Rachel Hausfater- o scriitoare franceză cu origini românești

RRachel Hausfater- o scriitoare franceză cu origini românești
	Rachel Hausfater s-a născut în 1955 la Paris , este o celebritate în lumea literară, deținătoare a două premii  internaționale ( Enfantaise-2000 și Goya – 2003) . Familia ei a avut de suferit  în timpul Holocaustului, ceea ce i-a influențat și concepția de scriitoare. A călătorit în SUA, Anglia( a studiat limba și literatura engleză), Israel ( unde are rude). Are la activ 11 volume publicate. Temele abordate sunt de interes atât pentru, pentru adolescenți, adulți,, cât și pentru  cititorii care au cunoscut ororile războiului.

 

·    Le chemin de fumée, Seuil Jeunesse (collection Fictions) - 1998

·    Viola Violon, Père Castor Flammarion, Castor poche - 2000

·    La danse interdite, Thierry Magnier - 2000

·    Fugue en mineure, Thierry Magnier - 2001

·    L'école des gâteaux, Casterman - 2001

·       Yaël Hassan et Rachel Hausfater, De S@cha à M@cha, Flammarion, coll. « Père Castor » (n^o 4815), mars 2001, 192 p. (ISBN 978-2-0812-4200-5) .

·    Un Jour, un jules m'aimera

·    Le petit garçon étoile, Casterman, Albums Duculot - Novembre 2001

·    Je ne joue plus !, Casterman - 2002

·    Petit roman portable, Hachette Jeunesse, Livre de poche jeunesse - 2002

·    Gigi en Égypte, Casterman, Romans Casterman - Janvier 2003

·    Le garçon qui aimait les bébés, Thierry Magnier - Mars 2003

·    Moche, Père Castor Flammarion, Tribal - Octobre 2004

·    Dans la rue du bonheur, perdue, La Martinière jeunesse, Confessions - Mars 2005

·    Pourquoi ça fait mal ?, Thierry Magnier - Mars 2005

·    La lumière de Bouchka, Sarbacane - Septembre 2006

·    Quand elle sera reine, Thierry Magnier - Février 2008

·    En vrai, Thierry Magnier, Petite poche - Avril 2008

·    Miralaide, Mirabelle, Père Castor Flammarion, Castor poche - Février 2009 (note : c'est une réédition de Moche, le titre ayant changé)

·    Un soir, j'ai divorcé de mes parents, Thierry Magnier, Roman - Mars 2009

·    Despre ea însăși scrie – „ Mă simt déjà bătrână ( puțin), frumoasă ( puțin),nebună( puțin)… Sun veselă, tristă, fericită…Am avut și eu o copilărie, am copii la rândul meu, soț,cărți…Am ce să iubesc și să urăsc, iubesc adevărul…Cred că și cărțile mele mă iubesc. ..Viața este une ri o nebunie, uneo ri te simți un idiot, aud sunete, simt o furie…  --

e

 

·    i

Bunicii autoarei sunt originari din Iaşi şi din Bacău

Rachel Hausfater: Scriitoarea-vedetă cu origini româneşti

4 Martie 2011

Rachel Hausfater: Scriitoarea-vedetă cu origini româneşti

 

RomaniaLibera.ro foloseste cookies. Afla mai multe despre cookies aici.

Home | Newsletter | Mobil | RSS | Abonamente | Publicitate | Contact | Syndication | News Alert

AGORA: CORUPŢIA VĂ POATE PUNE ÎN PERICOL SĂNĂTATEA. CE PĂRERE AVEŢI?

Inregistrare gratuita

Utilizator inregistrat

 

Partea superioară a machetei

 

Partea inferioară a machetei

Cultura

   ACTUALITATE  

|OPINII  

|EXCLUSIV RL  

|BANI & AFACERI  

|TIMPUL LIBER  

|CULTURA  

|STIL DE VIATA  

|TEHNOLOGIE  

|MULTIMEDIA  

|FORUM  

OAMENI  

|VEDETE  

|FILM  

|MUZICA  

|TEATRU  

|CARTE  

|ALDINE  

|MEDIA  

|ARTE VIZUALE  

Home » Cultura » Aldine

\

 

Bunicii autoarei sunt originari din Iaşi şi din Bacău

Rachel Hausfater: Scriitoarea-vedetă cu origini româneşti

4 Martie 2011

Rachel Hausfater: Scriitoarea-vedetă cu origini româneşti

Rachel Hausfater, considerată de critici un Bellini al literelor. FOTO AGERPRES

Rachel Hausfater, considerată de critici un Bellini al literelor. FOTO AGERPRES

vezi articol

 E-MAIL      PRINT      RSS       SHARE[ x ] Inchide

Linkedin

Digg

Facebook

Mixx

MySpace

Yahoo! Buzz

       MĂRIME TEXT

de CLAUDIU PADUREAN

3259 VIZUALIZARI | COMENTARII   15

"În octombrie am fost invitată de Centrul Cultural Francez și, în mod normal, voi veni, la Iași și în Bacău. Practic, din Iași și din Bacău vine familia mea. Va fi o călătorie care este foarte importantă pentru mine personal. În general, după astfel de călătorii vine și câte o carte. Și așa ar putea apărea o carte despre România."

RACHEL HAUSFATER

Scriitoare

Familia celei mai cunoscute scriitoare pentru copii din Franţa, Rachel Hausfater, a trecut prin calvarul Holocaustului.

Cea mai cunoscută scriitoare pentru copii din Franţa, Rachel Hausfater, provine dintr-o familie de evrei români. Bunicii scriitoarei s-au născut în Bacău şi în Iaşi. Rachel Hausfater s-a născut în anul 1955, în regiunea pariziană. Deşi adoră să râdă, ea scrie cărţi triste, în care teme precum Holocaustul ori suferinţa copiilor în timpul celui de-al doilea război mondial se regăsesc foarte des. Până acum, Rachel Hausfater a scris 21 de cărţi, toate pentru copii. Criticii literari spun că maniera în care scrie Rachel Hausfater seamănă cu cea în care Bellini a realizat pelicula „La vita e bella", în care ororile lagărelor de concentrare sunt ascunse sub jocurile copilăriei.

Cărţile scriitoarei cu origini româneşti au fost publicate, până acum, în limbile română, spaniolă, catalană, olandeză, engleză, chineză şi coreeană. Rachel Hausfater şi-a lansat la Cluj o carte tradusă în limba română, în cadrul unui parteneriat cu Centrul Cultural Francez din Cluj, iar în toamna acestui an va vizita Bacăul şi Iaşiul, locurile de unde provine familia sa. Practic, bunicii scriitoarei de limba franceză au emigrat din România înainte de începerea celui de-al doilea război mondial. Deşi s-au stabilit în Franţa, ei au rămas evrei români, spune Rachel Hausfater. Ei au fost deportaţi şi au cunoscut ororile Holocaustului, după ce Germania nazistă a învins Franţa.

România, un cuvânt magic

Familia de evrei stabiliţi în Fran-ţa a păstrat tot timpul nostalgia după România interbelică, un loc în care, vorba lui Marin Preda, timpul avea răbdare cu oamenii. „Ascendenţii mei sunt născuţi în România, dar în fine, unii au emigrat, iar o parte a familiei a rămas în România Aceştia au murit în timpul războiului, de aceea, nu i-am cunoscut. O altă parte a familiei, aşa cum v-am spus, a emigrat în Franţa, deci, în final, eu am fost născută în Franţa. O mare parte a familiei tatălui meu a fost deportată din Franţa, dar,ei erau evrei români. Aşadar, pentru mine cuvântul, expresia «evrei români» este o expresie aproape sacră", spune Rachel Hausfater. Ea mai povesteşte că, în copilăria sa, cuvântul România avea o rezonanţă aparte.

„Când eram copil, cuvântul «România» era un cuvânt aproape magic. Nu prea ştiam ce vrea să zică acest cuvânt, dar ştiam că tata, familia tatălui meu era de acolo, din România, iar România era un tărâm de poveste. Iar când am ajuns în România cu adevărat pentru prima oară, nu era deloc precum în visele mele, dar, iată, este o ţară care mi-a rămas în suflet, care este importantă pentru mine", spune Rachel Hausfater. Tot ea spune că România pe care a descoperit-o în prezent nu seamănă deloc cu tărâmul fabulos din copilăria sa. „Nu este magică deloc. Este adevărat. Însă acum încerc să descopăr România adevărată. O iau cu binişorul. Însă cuvântul «magic» este în permanenţă ascuns undeva în mintea mea. Deci, dacă voi scrie o carte despre România, ea va fi, deopotrivă, o carte despre România adevărată şi despre România magică, despre ambele. Ar fi păcat să pierd frumoasa Românie din copilăria mea, care nu există în realitate, dar care există undeva, în mintea mea".

Cărţi tot mai cumpărate

Rachel Hausfater spune că „în Franţa este o situaţie specială. De ceva vreme, lumea a început să se intereseze din ce în ce mai mult despre ceea ce s-a întâmplat atunci, în timpul războiului. Oamenii au început să vorbească tot mai mult, să înţeleagă lucrurile pe care francezii înşişi le-au făcut. Dar oamenii sunt, în acest context, pasionaţi de temă, dar şi puţin speriaţi. Este foarte, foarte bizar. Ei bine, dar în orice caz, nu pot spune eu, ca scriitor, că aceste cărţi ale mele ar fi fost refuzat pentru că vorbesc despre asta sau despre alte teme. Editorii acceptă să publice cărţile pe acest subiect".

Cum a reușit Marissa Mayer să crească productivitatea...

În luna februarie, CEO-ul Yahoo, Marissa Mayer le-a interzis celor 12.000 de angajați să lucreze de...

Ashton Kutcher, noul inginer de produse al Lenovo

Compania producătoare de calculatoare Lenovo a anunțat în această săptămână că a încheiat un acord...

Apartament de 40 mp – amenajare moderna, solutii...

In primul rand, designerii au decis sa renunte la hol si au optat pentru un open-space care...

6 proiecte de renovare a livingului, eficiente,...

Dupa cum puteti observa in imaginile prezentate de diynetwork.com, proprietarii acestor case se...

Ce poti invata de la copilul tau?

Copilul poate fi una dintre cele mai corecte surse de informare, dar si o modalitate prin care poti...

Corint Educational la Scoala Regele Mihai I

Pentru ca suntem in plina desfasurare a procesului de invatamant, iar scoala isi urmeaza cursul ei...

VOTEAZA ARTICOLUL

2/5

123 voturi

TAGS:

rachel hausfater, holocaust, scriitoare

Grecia. Hă, hă, hă…!

De când am aflat cu cine am picat la baraj, am făcut febră la burtă de atâta râs, iar inima abia...

N-am făcut nici o glumă cu Oana Roman

Spre finalul excursiei în America, am în sfârșit curaj să scriu despre mâncarea de aici. Încă de...

Lovitură grea pentru Irinel Columbeanu! Uite ce i s-a...

Irinel Columbeanu nu mai ştie pe unde să mai scoată cămaşa, căci este dator vândut. Ca să mai...

În juriul “X Factor” au rămas doar doi membri

În audiţiile “X Factor” de duminică, ce vor putea fi urmărite începând cu ora 20:30, la Antena 1,...

toate comentariile    15

PRIMELE      |   CELE MAI RECENTE   

1 2 3

PAGINA URMATOARE

15. rugaminte 07:37 | 29 Aprilie

Iolanda Miculescu

As dori, daca se poate, adresa de E-Mail a scriiroarei Rachel Hausfater. Sunt si eu scriitoare, si as avea mai multe sa ne spunem, avand in vedere preocuparile noastre comune. Va multumesc.

Răspunde

14. scriitoarea vedeta 23:22 | 6 Martie

solomon felix

cine suntetzi voi'comentatorilor" antisemiti sa decidetzi cine e roman si cine nu?nu va bagatzi copitele unde nu intelegetzi nimic. ramaneti in cotetzul vostru, la coada vacii si la cocina de porci, acolo va este locul,si nu cetatzeni ai europei civilizate al secolului 21.

Răspunde

13. intoleranta? 07:57 | 5 Martie

adam

 

Scris de Ted

....indiferent daca esti român sau nu daca te-ai nascut si ai trait in România e normal sa consideri locul nasterii acasa....multe etape ale vietzii tale sunt legate de acele locuri....ca sa intzelegi trebuie sa traiesti asta....Nu e un repros...si alte popoare fac la fel...dar poate românii exceleaza....In România e multa intolerantza...

 

sovinism si idei preconcepute,ura fata de evrei si si alte nationalitati.prin asta inteleg unii democratia.

Răspunde

12. adevaruri 07:52 | 5 Martie

eu

 

Scris de ardeleanu'

"...Rachel Hausfater, provine dintr-o familie de evrei români..."
Evreii nu pot fi români, şi nici nu sunt. Şi nici românii nu pot fi evrei.
Evreii sunt evrei, iar românii sunt români !
. .
"Cărţile scriitoarei cu origini româneşti au fost publicate..."
Raşela asta nu are origini româneşti, ci ascendenţii ei au locuit pe teritoriul Rromînikăi, ceea ce este cu totul ...

 

esti un sovinist,cu inclinatii naziste.in toate tarile o sumedenie de evrei au contribuit la cultura si stiinta tarilor respective din plin.daca tu nu vrei ,ca si cei de seama ta ,nu ai dece a te enerva.intre 22milioane decetateni traiesc si grupuri de popoare conlocuitoare .in romania nu mai sunt decat cateva mii de evrei,in cea mai mare parte batrani.

Răspunde

11. groaznic 07:45 | 5 Martie

eu

 

Scris de Rosu

Pentru a nu stiu cata oara Romanii nu sunt evrei.

 

mai bine turci.arabi adica musulmani ,nu-i asa? nici o teama in romania nu mai exista evrei.dar sunt unguri,sarbi,lipoveni,****,bulgari,samd !!!!!!!!!! asa ca poti dormi linistit.ei contribuie cu adevarat la renumele romaniei.

Răspunde

PRIMELE      |   CELE MAI RECENTE   

1 2 3

PAGINA URMATOARE

Partea superioară a machetei

 

Omul care râde

Omul care râde

 

Îl iubesc pe Victor Hugo. Mulți îl iubesc. Cândva  i-am citit poemele cu dicționarul.„Mizerabilii” a fost romanul  primelor lecturi mai serioase. Dar nu voi uita povestirea „Omul care râde”, un personaj care s-a născut cu un defect facial, a fost folosit  drept clovn. În             „Notre Dame” personajul Quasimodo este rudă cu acest tragic erou din povestirea amintită. Hugo pune pe tapet o întreagă istorie a stigmatului. Cowboy-i își însemnau animalele cu fierul roșu. În Evul Mediu, infractorii erau și ei stigmatizați. Nu-mi plac nici tatuajele, un semn al prostului gust. Dar noi, oamenii, am avut din vechime  răul obicei de a stigmatiza pe cineva. Îmi amintesc de o anecdotă despre un clovn care plângea pe marginea unui trotuar. Ce faci? L-au întrebat. Mă odihnesc, a răspuns înțeleptul clovn. Din nefericire, în istorie au fost stigmatizate popoare, rase. La Moscova am avut un amic, congolez, care avea o aversiune pentru albi. Mi-a explicat și de ce.  Eram la Gara Kievskaia, mare, plină de provinciali. Majoritatea se uitau la congolez și el fierbea de mânie. Uite cum mă privesc, ca pe o maimuță. Niciodată nu voi lua o nevastă albă. Unii afirmă că oamenii de culoare au un miros specific. Eu nu cred, congolezul meu era elegant și deștept, vorbea trei limbi străine, era creștin, studiase la un colegiu franțuzesc. Stigmatizați sunt și handicapații, bolnavii de SIDA, homosexualii, etc. Nu fac aici propagandă pentru gay. Dar evit să-i disprețuiesc. Se sare în altă extremă, unii vor să devină travesti, alții fac tărăboi, demonstrații, este o formă opusă a discriminării negative. Nu știm să apreciem  rasa umană – există o singură rasă –umană. Este adevărat că ura față de animale este la fel de condamnabilă. Dar regnul animal  este diferit de rasa umană. Nu putem să râdem de bâlbâiți,  surzi, orbi, bătrâni, cocoșați, pitici, etc. Sunt frații noștri. Nu te obligă nimeni să-i iubești, să-i iei în casă, dar fii omenos. Sărăcia poate deveni un stigmat. Nu putem urî sărăcia, deși unii sărăcesc din cauza viciilor, lenei, unii din cauza unor boli, ș.a. Mă înclin în fața celor care își păstrează demnitatea. Lumea e plinp de prejudecăți – rasiale, sociale. O femeie care nu a avut norocul să aibă o viață de familie devine obiectul bârfelor. Cine știe ce este în sufletul ei?  Deși nu sunt practicant religios, admir îndemnul care se regăsește în mai toate religiile moderne ( nu cele primitive) – toți suntem egali în fața lui Dumnezeu. Negrii îl văd pe Iisus negru. Foarte bine. Chinezii  cred în divinități cu trăsături mongole. La fel eschimoșii. Ei și?  Nu spun nimic nou, îmi exprim durerea pentru că rasismul de orice fel, extremismul de orice fel, religios,naționalist îmi sunt străine, le combat cum pot. Repet – a fi om înseamnă a iubi orice ființă umană,  oricine poate ajunge în situația unui „stigmatizat”. Sunt convins că Hugo la asta s-a gândit. Hohotul de durere se confundă uneori cu râsul, batjocura cu umorul. Numai cultura poate salva omenirea de stigmate.

BORIS MARIAN

Între secole

Între secole

 

O ascultam într-o seară pe Ana Blandiana și am reținut , cred, una dintre  îndemnurile esențiale formulate de poetă- generațiile viitoare să nu uite  ce a fost. Am privit în urmă, ca un om născut  înainte de jumătatea secolului XX și m-am îngrozit. Cred că acel secol se poate asemăna numai cu epoca ciumelor din Evul Mediu european. Dar ciuma nu este decât o lucrare a microorganismelor. Nefiind în relație directă cu Dumnezeu, nu pot să fac previziuni. Nu știu cum va fi secolul XXI sau următoarele. Dar cred că Dumnezeu ne-a trimis în secolul trecut două calamități făptuite de oameni – ciuma roșie și ciuma brună, nu există o deosebire esențială între ele.  Adolf Hitler și Iosif Stalin vor rămâne , probabil, cele mai odioase personaje  istorice, față de care  Nero, Atila sau Cenghiz Han par niște copii. Poate că El a vrut să ne arate cât de jos poate fi coborâtă demnitatea umană, în ciuda culturii, religiilor, tradițiilor acumulate în cinci mii de ani de civilizație. Disprețul pentru viața a milioane de oameni a atins cele mai „înalte ”cote. Inconștiența și ura față de semeni au devenit legi de stat. Aici nu se pune problema care popoare s-au dovedit mai implicate. Masacrele din Indochina, din Africa dovedesc că niciun popor , nicio rasă nu se deosebesc în neputința lor de a preveni asemenea crime monstruoase. Acum se ridică un alt balaur – islamismul extremist. Dar nu religia, nici popoarele dominate de islamism sunt de vină. Există un rău social, o ură care nu poate fi încă stăpânită.  Se vorbește de dominația economică, financiară, dar  nimic nu se compară cu genocidul. Ciuma roșie a început cu ura față de bogați, cu invidia justificată a sărăcimii față de bogăția unei pături. Bolșevicii au înlocuit un sistem nedrept cu sistemul genocidar, sub masca egalitarismului utopic. Nazismul a pornit tot de la nemulțumirea unei mase nemulțumite, sărăcite și au îndreptat această ură împotriva concetățenilor evrei, apoi împotriva Europei, împotriva lumii.  Niciun sistem, nicio ideologie nu oferă soluții pentru egalitarism. Egalitarismul este contrar firii omenești. Dar noi, oamenii secolului XXI nu înțelegem nici acum că A  NU UCIDE  este cel mai sfânt  comandament din Decalog. Nu numai a nu ucide, a nu împila, a nu înjosi  Omul. Simfonia a IX-a a lui Beethoven, Oda bucuriei a lui Schiller ar trebui să fie imnul unei Noi Lumi. Fără Internaționala, care conține îndemnul la crimă, fără Sieg Heil , ne trebuie o religie unică. Vom ajunge oare la acest stadiu sau ne așteaptă o dispariție  totală, un război total,  o catastrofă cosmică, ce o vrea destinul sau Dumnezeu, cum vreți să-i spuneți?

BORIS MARIAN

 

Mai bine în fruntea cozii?

·       Postat de BORIS MARIAN MEHR în Septembrie 28, 2013 la 6:00pm

·       Vezi blog

Mai bine în fruntea cozii?

 

Am impresia că proverbul sună invers. Voi vorbi în numele meu, cine vrea înțelege, cine nu, iartă-l Cel de Sus. Socializare? Hm!  Ce-i aia? Socialismul ne-a învățat că toți suntem egali de la naștere până ce murim. Asta în teorie, pentru homo politicus este hulpav și lupul din unii oameni știe ce face. Nu ne naștem egali în capacități, deși murim cam la fel, adică prin stop cardiac. Nu sunt pentru batjocorirea omului slab, nici pentru acordarea unor avantaje nemeritate. Arta este un domeniu aparent gingaș, dar totodată minat. Unii au talent mult, alții mai puțin , alții deloc. Nu intru în socoteală, să mă judece alții. Dar, după circa 50 de ani de când practic scrisul, poate literar, știu să recunosc un text valoros, mai puțin valoros sau neliterar.  Lipsa concurenței, aplauzele acordate gratuit aduc multe rele – pervertesc gusturile, creează faime false, descurajează pe cei buni, dar nesiguri pe ei. Asta doresc să evit prin intervențiile mele pe Blog, prin selecția pentru revistă. Desigur eu și colegii mei de redacție putem greși, dar nu mereu, o valoare nu poate fi neluată în seamă, mai trebuie și răbdare. Au fost mari critici care au greșit. Din păcate nu sunt lăsat  să-mi fac datoria în primul rând față de Dvs. Nu doresc să-mi creez un piedestal, nici să sperii pe cineva, nici să jignesc pe cineva, dar simt o presiune din partea celor care preferă să fim în fruntea cozii.Eu vreau să fim fruntea, chiar DACĂ UNII  SE AFLĂ O PERIOADĂ ÎN COADA FRUNȚII, SUNT ÎN FRUNTE.  Aurea mediocritas este echivalentă  cu moartea în artă. Munca în „echipă”, în „colectiv”, intrigile subterane, aranjamentele îmi trezesc silă. Cine are personalitate se manifestă INDIVIDUAL.  Da, stimați neprieteni, repet, INDIVIDUAL.   Nu sunt un om rău, credeți-mă pe cuvânt, dar când simt că am dreptate nu dau înapoi, prefer să dispar. Cu asta am spus totul. Vă mulțumesc, BMM

București  28 sept. 2013

Vizualizări: 3

 

Maidanezii  în viața politică

 

Prea mulți maidanezi în  România. Toți iubim câinii sau aproape toți. Toți iubim copiii sau aproape toți. Toți vrem aur dar nu vrem cianură. Toți suntem deștepți, dar nu vrem să învățăm. Toți vrem să fim sănătoși, dar nu mai avem medici, medicamente, aparatură medicală. Avem cea mai frumoasă țară din Europa, dar nu avem turism. Desigur, exagerez. Singura cauză a tuturor neajunsurilor este pătrunderea maidanezilor în viața politică. Unii latră, alții mușcă, alții fură un os, două, un miliard de euro. Propun să facem adăposturi pentru politicieni. Cine vrea, să-i adopte sau să-i castreze. Maidanezul-politician vrea să fie deputat, ministru, ba chiar mai sus, premier, președinte. Noi îi alegem. A fi politican înseamnă a fura , zic unii. Și invers. Personal nu înțeleg mai nimic. Am aflat că unii au trecut deja la lichidarea pe orice cale a maidanezilor. Dar de politicieni cine se ocupă? DNA  nu face față.  Dimpotrivă.  Adevărații maidanezi nu merg la vot că nu au dreptul, ar trebui incluși pe listele de alegători. Maidanezii au pătruns și în presa scrisă, audio-vizuală. Secolul XXI va fi al maidanezilor sau nu va fi deloc. Ce-i de făcut? Toată lumea știe ce-i de făcut, dar  nimeni nu face nimic. De când trăiesc în București, din 1945, am văzut mulți maidanezi. Dar nu erau politicieni. Ce se întâmplă? Se pare – o mutație genetică.  Ce propun? Să vedem cine este maidanez, de ce și ce caută în politică. Orice politician s-ar supăra pe mine, să se supere. Nu cred în profesia de politican. Încă nu s-a înființat o universitate  pentru politicianul-maidanez, el este un autodidact.  Deci prima măsură ar fi înființarea învățământului pentru maidanezul –politician.  Cred că asta va rezolva totul.

BORIS MARIAN

Remember

 

Idei geniale, cuvinte fără idei. Mă apuc de scris. Ca în fiecare zi a vieții mele trecătoare. Ca și cum m-aș sinucide zilnic. E un paradox. Ce ai făcut cu viața ta? Mă întreabă tata. Nu l-am mai văzut din 1960, când s-a înălțat pe coșul Crematoriului Cenușa. L-am păstrat  în amintire, merită. Când  aveam 19 ani și-l ridicam de la pământ, ca să-mi încerc puterile, mă ruga să-l las jos, dar era mândru că are un fecior voinic. Când am fost internat la Spitalul Studențesc cu o pneumonie, venea dis de dimineață, pe întuneric și îmi punea pe noptieră termosul cu cacao, știa că-mi place. Mă prefăceam că dorm. Trebuia să-l sărut, în acel an s-a prăpădit. Nu am vărsat o lacrimă la incinerarea lui, eram supărat că „tovarășii” așa au hotărât. Apoi, eram deja bărbat. Lângă mine, prietena N. plângea. Nu știu de ce. Totul părea ireal și Balada lui Ciprian Porumbescu și marșul „Porniți înainte, tovarăși”, o idioțenie „normală” pentru acele timpuri. Nu am coborât să văd procesul combustiei. Ireală mi s-a părut absența sa de atunci până astăzi. Dar el a trăit și trăiește în mine, știu sigur. Hainele mele parcă ar fi ale lui. Mai folosesc și acum port-țigaretul său, cu imaginea Castelului Peleș, încrustată. Mi-a ținut loc de frate și prieten. Deși semănăm prea puțin la chip, el mai purta și ochelari, eu  folosesc ochelari doar la citit. Noi gândim identic, așa cred. Este dublul meu. Parcă tot ce știu de la el am aflat, deși am citit o sumedenie de cărți, el ara ateu, dar citise Biblia complet. O știa. De câteva ori era să mor, mă gândeam la el și speram ca el să nu dispară cu mine. Asta , cred, că m-a și salvat până acum. Credea neclintit în dreptate, o prevedea în viitor, că prezentul îi adusese multe nedreptăți și dezamăgiri care i-au grăbit și moartea la vârsta de 50 de ani. Sunt cu peste două decenii mai în vârstă ca el, dar el a îmbătrânit cu mine. Pasionat de politică, nu a numit-o niciodată curvă, nu folosea asemenea cuvinte. Știa că noi, oamenii am obligat politica să se prostitueze, că am subordonat intereselor noastre meschine cele mai frumoase idealuri. Cine râde de idealuri nu mai are nimic de pierdut. În momentul în care , în comuna primitivă deja, șeful îi zdrobea țeasta celui mai slab, a început nefericirea acestei lumi. Cain și Abel există și azi. Eu mă consider urmașul lui Abel. Iar Biblia ar trebui rescrisă.

BORIS MARIAN