A avut dreptate Einstein?
Nu am de gând să supun analizei teoria relativităţii, restrânsă şi generalizată a fizicianului Albert Einstein. Mulţi ştiu, probabil, că Premiul Nobel nici nu i-a fost acordat pentru aceste teorii, considerate „elucubraţii” la începutul veacului XX, ci pentru descoperirea fenomenului foto-electric, care a permis dezvoltarea unei importante ramuri a automaticii industriale, casnice, etc. Dar Einstein nu a fost numai un fizician de geniu, el a avut o minte strălucită care i-a permis să înţeleagă lumea în care trăia mai profund decât mulţi dintre contemporanii săi. O întreagă anecdotică, în bună parte falsificată, este pusă pe seama răspunsurilor lui Einstein. Dar el era un om, în fond, foarte serios, adică profund. „Un om deştept rezolvă problema, un om şi mai deştept o evită”... „Este mai uşor de sfărâmat un atom, decât o prejudecată”... ”Singurii oameni de ştiinţă serioşi sunt cei profund religioşi” (Einstein a declarat că el crede în Dumnezeul lui Spinoza, adică era panteist)... ”Dumnezeu este subtil, dar nu rău intenţionat”... „Imaginaţia este mai importantă decât erudiţia” (extraordinară declaraţie a unui om de ştiinţă)... „Valoarea unui om rezidă din ceea ce el dă şi nu din ceea ce primeşte”... ”Realitatea este o iluzie” (aici îl auzim şi pe Eminescu)...” „Două lucruri sunt infinite–universul şi prostia omenească, dar eu mă mai îndoiesc de primul”... „teoria descrie ceea ce noi putem observa”...” Singura modalitate de a nu greşi niciodată este de a nu avea idei noi”... „Orice prost poate şti. Scopul este să înţelegi”... ”Mă interesează ce gândeşte Dumnezeu, restul sunt detalii”. Născut la 14 martie 1879, la Ulm, în Germania, Einstein a murit în SUA, la Princeton, la 18 aprilie 1955, în plină glorie, singurii săi duşmani, paradoxal, fiind dogmaticii religioşi, conaţionali cu el. În 1933, când a părăsit ţara natală, sovieticii au încercat să-l atragă, ba, se spune că a existat şi un plan de răpire a savantului, dar el a preferat ţara cea mai democrată, la acel moment, stabilindu-se în America. A fost unul dintre partizanii fabricării armei atomice, pentru a distruge regimul nazist, dar a regretat mai târziu, fiind conştient că a fost deschisă o cutie a Pandorei. Einstein nu a participat la realizarea acestei arme, nici nu avea pregătirea tehnică necesară, dar prestigiul său de savant şi studiile sale au slujit proiectului. Germania nazistă se pregătea să obţină şi ea această armă, îi mai trebuiau un an-doi, se spune, cum se afirmă şi că savanţii germani ar fi sabotat propriul proiect, fiind oponenţi ai nazismului, dar ipoteza nu este verificabilă. Einstein s-a dovedit un elev indisciplinat, nici ca student nu a arătat o mare iubire pentru cursurile unor profesori, de altfel, eminenţi. Dar geniul are căile sale proprii de a se afirma. Matematica o avea, cum s-ar spune în sânge, încă din copilărie, dovedea o mare putere de concentrare, de sinteză, fizica nu a avut secrete pentru el. Autocaracterizându-se, a spus că pentru el important este ceea ce gândeşte şi cum gândeşte, nu ceea ce face sau simte. O viaţă închinată „bucuriei de a gândi”. Dispreţuia confortul, solemnităţile, fericirea lumească, averea, succesul de faţadă. A fost nedrept cu prima soţie, părăsind-o, apoi şi-a găsit o parteneră, poate mai potrivită, îi plăcea să cânte la vioară, să corespondeze, să discute cu oameni de nivel apropiat cu al său. Profesorii nu l-au iubit nici când le-a fost elev, nici când au văzut că faima sa trece graniţele Germaniei, Elveţiei, unde a locuit un timp, dar au fost şi personalităţi care i-au înţeles imensul rol în revoluţionarea ştiinţelor, chiar a filosofiei. Einstein a fost pasionat de poezie clasică, muzică simfonică (Beethoven, în special), dispreţuia orice interpretare din afara fizicii. Tatăl său era om de afaceri, dar avea un unchi inventator, de la care , probabil a preluat talentul şi imaginaţia. Şi-a făcut stagiatura într-un birou de invenţii, la Berna. Era o perioadă în care fizica şi tehnica se dezvoltau vertiginos. De la Galilei şi Newton, bazele fizicii erau neatinse, criza unei stagnări în concept era în plină desfăşurare. Maxwell a început să „sape” fundamentele, iar Einstein a preluat şi desăvârşit lucrarea. Aşa cum Lobacevski şi Bolyai au dovedit că liniile paralele se pot întâlni, că suma ungiurilor într-un triunghi nu trebuie să fie obligatoriu 180 de grade, la fel şi Einstein a afirmat că nici un fenomen nu este sesizat identic de doi observatori. Importantă este poziţia şi viteza de deplasare a obiectului în raport cu viteza de deplasare a observatorului, pentru că nu există observator care să aibă viteza zero. Poate Dumnezeu. Asta spunem noi. Această revoluţie nu a avut echivalent în istoria fizicii, poate că o asemenea revoluţia a avut loc în astronomie, când teoria geocentrismului a lui Ptolemeu a fost respinsă de Giordano Bruno şi de Galileo Galilei. Astăzi, oricine poate înţelege că una este să priveşti un peisaj stând pe o bancă şi alta să fii în avion şi să priveşti în jur. Avionul pare nemişcat, iar peisajul „se mişcă” cu o anumită viteză. Aceasta este teoria relativităţii ,restrânsă, exprimată în termeni elementari. Expresia matematică a formulat-o acelaşi Einstein. El a introdus ca factor de referinţă viteza luminii. Astăzi nici această referinţă nu mai este sigură. Einstein a încercat să dezvolte şi o teorie generalizată a relativităţii, dar a dat peste dificultăţi insurmontabile, din lipsa unor date experimentale. Expansiunea Universului, curbarea razelor de lumină au fost descoperite târziu. Originea gravitaţiei nu este nici astăzi lămurită. Un susţinător al teoriilor lui Einstein, din anul 1909 a fost Max Planck, cel care a impus teoria cuantelor în fizică, dar drumurile celor doi savanţi s-au despărţit, sub aspect ştiinţific, teoria relativităţii generalizate nu accepta existenţa energie sub formă de cuante, iar sub aspect politic, Planck a fost un fanatic naţionalist, astfel că nici executarea fiului său, ca participant la un complot împotriva lui Hitler nu l-a determinat să renunţe la susţinerea regimului. Formula lui Einstein de punere în ecuaţiei a energie şi materiei E = m.c la pătrat, în care c este viteza luminii, explică matematic posibilitatea transformării materiei în energie. Unii cred că aceasta este teoria relativității. Este cu totul altceva, aplicațiile practice fiind bomba atomică și centralele nucleare. Einstein a fost, probabil, cel mai cunoscut fizician al secolului XX , ca şi unul dintre cei mai importanţi din istoria ştiinţei, deşi tot ceea ce a lăsat moştenire a fost permanent completat, dicutat, combătut şi reluat în alţi termeni. Statul Israel şi l-a dorit ca prim preşedinte, dar el a refuzat categoric, deşi era în cele mai bune relaţii cu liderii sionişti, Weizmann şi Ben Gurion. Chimistul Chaim Weizmann, savant la rândul său, a acceptat funcţia onorifică din noul stat evreiesc. Din lumea artistică, Einstein s-a bucurat de admiraţia şi dragostea lui Charlie Chaplin şi Marilyn Monroe. În lumea ştiinţifică, aproape că nu există laureat cu Nobel, în fizică, să nu amintească de Einstein în discursul de recepţie, o expresie sinceră a admiraţiei acestora. El a inspirat literatura SF, umoristică, artele plastice moderne, ş.a. Spaţiul quadridimensional, în care timpul este a patra dimensiune a devenit o noţiune obişnuită, la fel cu înţelegerea relativităţii noţiunilor de timp şi spaţiu. Astfel ajungem la acea noţiune respinsă timp de secole de ştiinţă, anume de Creator Absolut, de Dumnezeu, chiar dacă Einstein nu s-a preocupat de teologie şi nu credea în ea. În caz contrar am cădea în eroare că „din nimic se naşte ceva”, ceea ce este imposibil. Latinii aveau dreptate, ex nihilo nihil . Atomiştii, în frunte cu Niels Bohr, Oppenheimer i-au fost recunoscători, ca şi preşedinţii Americii, Truman, Eisenhower, deşi nu acceptau pacifismul declarat al lui Einstein, adversitatea sa faţă de războiul rece. Stephen Hawking, marele savant englez, încearcă să găsească punţi între teoriile lui Einstein şi mecanica cuantică, dar, se pare, fizica nu poate evolua fără crize, astfel că ne găsim într-o nouă criză a acestei minunate ştiinţe. Chiar dacă nu eşti mereu de acord cu el, frazele sale sunt mereu surprinzătoare. Întrebarea – dacă a avut sau n-a avut dreptate Einstein, este acum superfluă - era prea critic faţă de sine însuşi, prea lucid şi modest, ca să nu aibă dreptate. Boris Marian  | index
| ||||||
 | | | | | | |
| ||||||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | | ||||
| ||||||
poezii CăUtare Agonia - Ateliere Artistice Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate
