JamesHarry(1916-1983)-dirijor,trompetistde jazz, a făcut parte din formația lui Benny.Goodman, autor de balade romantice, a apărut și în filme  

Joachim.Joseph.(1831-1907)-.violonist,compozitor.s-a remarcat de copil fiind, a studiat.la.Viena.,a.fost elogiat de.Felix Mendelssohn, a cântat la Weimar sub conducerea lui Liszt,care , nu se știe de ce nu-l agrea, a plecat la Hanovra, invitat de viitorul rege George V, s-a împrietenit cu familia compozitorului Robert Schumann, cu Brahms, a fost admirat de Schoenberg.

Jolson Al (1886-1950)-cântăreț, vedetăinternațională a scenei și ecranului, născut în Lituania, emigrat în SUA, juca și rolul cântărețului negru, comunica prin glume cu publicul, a fost vedetă pe Broadway, a avut succes la radio, a fost primit de președinți ai Americii, a jucat în filme,și- a lăsat prin testament averea unor organizații caritabile evreiești, catolice și protestante.            .

Nu pot dormi eu în locul dumitale,

Spuse doctorul și pe loc adormi buștean

Dus la vale de Styx cu y grec,

Ce perechi, priveam trotuarul

 Pe care alunecam din cauza mizeriei,

Era un Crăciun în care  se ucideau micii dictatori,

Aerul mort scotea mugete, ADICĂ NU ERA MORT,

Aveam un cap rotund, acum nu mai este,

Am ridicat pleoapele mai multor  cetățeni,

NU AVEAU OCHI,  păi de ce să aibă, oamenii trebuie să doarmă,

Călăul e galben,  stelele sunt galbene, nu se potrivește,

Doctorul se trezi, cum ai dormit? Cine pe cine întreabă?

Cert este că uneori se pot face cârnați și din oameni necunoscuți,

Totul este să nu-i iubești.

Fiecare sticluță avea o etichetă de altă culoare,

Prima era cu Arsenic,   a doua cânta singură,

A treia sticluță guița, unde ești hitlere,

Strigă soldatul sovietic,  primi pe loc o medalie,

Apoi au venit norii radioactivi,  ne-au făcut oameni,

Așa, oarecum, te rog baby, nu-mi face asta,

Oare părinții știu? Cruz și Fierro  au găsit o ceată,

Toți căuta uraniu,  ultimele așezări erau deja distruse.

I.

Ibn Ezra Abraham (1092-1167)- poet, talmudist, născut la Tudela,în Spania, a scris poeme din adolescență,  a călătorit în Orient, Egipt, Palestina, Mesopotamia, la Roma, Verona, în Franța, Anglia, a murit în Spania. A comentat Biblia, a fost filosof și filolog, astronom, astrolog, matematician.

Ibn Ezra  Moise (  ( 1055-1135)- poet din Granada, prieten cu Iehuda Halevi, s-a refugiat din fața cuceritorilor almoravizi, a avut o iubire nefericită cu o nepoată de frate, a scris poeme religioase și de dragoste.

Ibn  Gabirol Solomon (1020-1057)- important poet de limbă ebraică, născut la Malaga, cunoscut sub numele  european de Avicebron, a suferit de o boală malignă care i-a răpit viața de tânăr.  La Saragossa, un centru cultural vestit, și-a cârștigat recunoașterea și pe plan european. A excelat în poezie religioasă apreciată și azi.

Idelsohn Abraham Zvi ( 1882-1938) – muzicolog originar din Letonia, a studiat la Leipzig, Berlin, a plecat la Johannesburg, apoi la Ierusalim, a predat la Colegiul Ebraic din oraș, a compus muzicăîn 1909 a primit în dar de la comunitatea din Viena un fonograf, anul următor a înființat primul Institut de Muzică Ebraică, a publicat o lucrare masivă – Tezaur de muzică ebraică orientală, în timpul războiului.

 a fost dirijor  de fanfară în armata turcă. Este autorul cunoscutei melodii Hava Naghila.

Iose ben Iose (sec V) – poet liturgic din Ereț Israel, nu se cunoaște bine originea, viața sa fiind un subiect de legendă, dar poeziile au rămas. Era perioada piyut- câțntec religios.

Iuda Halevi ( 1075-1141)- poet și filosof religios dintre cei mai cunoscuți în tradiția iudaică, născut la Toledo, a fost și medic, iar la vârsta de 60 de ani a pornit spre Țra Sfântă, părăsindu-și familia. Nu a mai ajuns acolo, murind în Egipt.  Împreună cu Gabirol , cei doi sunt considerați cei mai de seamă poeți ebraici dinaintea timpurilor moderne. A rămas , printre alte creații, cunoscuta Carte a Hazarilor,Kuzari, un tratat-dialog despre iudaism, comparativ cu alte credințe.  Este considerat primul sionist din istorie, afirmând că locul evreilor este în Țara Sfântă. Legenda spune că ar fi murit la intrarea în Ierusalim, ucis de un localnic, dar nu s-a confirmat ipoteza.

E.

Elman Mischa (1891-1967)-violonist, originar din Ucraina, a fost remarcat de profesori de muzică din Odesa, a fost trimis la Sankt-Petersburg, la Conservator, iar în 1904 debutează la Berlin, este elogiat în presă, la fel în 1905 , în Anglia, în 1911 s-a stabilit la New York , fiind considerat un geniu, a cântat la Carnegie Hall cu un cvartet organizat e el, i s-au vândut peste două milioane de discuri, un record la acea vreme,

F.

Feuerman Emanuel (1902-1942)- violoncelist  născut în Galiția, a studiat la Viena, unde a debutat cu un concert, a cântat la Koln,Leipzig, Riga, Praga, Varșovia, a înregistrat 80 de discuri, a ajuns la Berlin, dar a preferat să plece în SUA, în fața pericolului nazist,, a cântat cu Arthur Rubinstein și Yascha Heifetz.

G.

Gershwin George (1898-1937)-celebru compozitor american, născut la New York, părinții veniți din Rusia, a fost remarcat de Irvind Berlin, a compus la început cântece devenite șlagăre, marchează o nouă etapă în muzica americană, în 1924 compune Rhapsody in Blue, colabora mereu cu fratele său, Ira, Fred Astaire a interpretat muzica sa, ca dansator, împreună cu soția Adele, apogeul carierei fiind opera Porgy and Bess, recunoscută cu întârziere. A murit prea repede de o boală necruțătoare.

Lea Goldberg (1911-1970)- poetă, critic literar, s-a născut în Germania, a trăit în Rusia și Lituania, a fost un copil precoce, a studiat la Berlin și Bonn, iar în 1935 a plecat în Palestina.. S-a alăturat grupului literar al lui Șlonski, cu care a fost prietenă mai mulși ani. A tradus în ivrit „Război și pace” de Tolstoi și din piesele lui Shakespeare. A fost și o autoare talentată de literatră pentru copii. Din 1952 a fost profesoară de literatură la Universitatea ebraică din Ierusalim.

Goldmark Karl (1830-1915)- compozitor, critic muzical originar din Ungaria, a studiat la Viena,  dar revoluția de la 1848, l-a obligat să întrerupă studiul, fiind implicat fără voie într-o confruntare cu trupe austriece . Este condamnat la moarte, însă executanții îl cunoșyeau și l-au salvat. Și-a continuat cariera la Viena a scris muzică inspirată de Shakespeare, Dickens, mitologia britanică, a compus opera „ Regina din Saba”, era prieten cu Brahms și cu Wagner, deși cei doi se dușmăneau între ei.

Goodman Benny( 1909-1986)- clarinetist celebru, a deschis o etapă nouă în evoluția muzicii ușoare, a condus o formație cu albi și negri, prima în istoria jazzului, a cântat la Carnegie Hall, în localuri de lux, în filme. A fost invitat și în URSS.

Gordon Judah Leib ( 1831-1892) – poet, prozator, critic de limbă ebraică unoscut în sec. XIX, a pledat pentru renașterea evreității, era originar din Vilna, a fost o peerioadă susținut de intelectualii evrei din Sankt Petersburg, apoi marginalizat, nu a îndemnat pe evrei să plece în Palestina, ci în SUA.

Mountolive, Mountolive, Ce distracție-n Olimp, Clea este azi Venera, La Justine se simte fierea, Balthazar joacă la zaruri Trei amante și un maur. Sufletul mafiei –șpaga, Asta nu-ntâlnești la Praga, teatrul vieții cu escrocii, ce mai spun vampirologii? Cine nu sfâșie nu are dinți, Dar la minciună are tre minți, Haitele au mereu mult curaj, Poți fi și rege, poși să fii paj, Șarpe de ești, poți iubi viața, Nu ți se vede coada, nici fața, Cine nu are parte, nici carte, Știe cum moartea în lume se-mparte. Iar eu îmi strâng hârtiile, Vechi cronici de război, Ajungă poeziile, Să ne gândim la noi. BMM

Mountolive, Mountolive,

Ce distracție-n Olimp,

Clea este azi Venera,

La Justine se simte fierea,

Balthazar joacă la zaruri

Trei amante și un maur.

Sufletul mafiei –șpaga,

Asta nu-ntâlnești la Praga,

teatrul  vieții cu escrocii,

ce mai spun vampirologii?

Cine nu sfâșie nu are dinți,

Dar la minciună are tre minți,

Haitele au mereu mult curaj,

Poți fi și rege, poși să fii paj,

Șarpe de ești, poți iubi viața,

Nu ți se vede coada, nici fața,

 Cine nu are parte, nici carte,

Știe cum moartea  în lume se-mparte.

Iar eu îmi strâng hârtiile,

Vechi cronici de război,

Ajungă poeziile,

Să ne gândim la noi.

BMM

De la ocultism la crimă

Citesc o carte  rarissimă, slab percepută la noi, „Ocultismul în politică” de Gerard&Sophie de Sede(Ed. Laffont –Paris,1994, Ed. Nemira 2006). Mă voi opri la ceea ce mi s-a părut mai important. Religia, raționalismul,mistica, ocultismul  au marcat istoria omenirii. Ele nu sunt complementare, ci adesea opuse. Ocultismul ca termen a fost introdus de Eliphas Levi (1816-1875) fost abate catolic, primit ăn Academia Franceză . Dar vechimea acestei practici  antiraționaliste  numără mii de ani. Ea a adus și aduce jertfe,  se opune progresului și se manifestă cu cele mai nocive  efecte în politică.  Tradiția evreiască și cea creștină au respins ocultismul, ca și magia. Divinația, clarviziunea, astrologia, spiritismul,ș.a. au primele unelte ale ocultismului. În societate el a fot cultivat de secte secrete cu obiective  mai puțin sofisticate -  politica, economia coruptă, etc. Dictaturile au recurs la ocultism, în secolul  XX  sistemele fasciste, naziste, comuniste nu s-au lipsit de această armă primejdioasă, cu  mare priză la oamenii cu un scăzut nivel cultural. În mai toate țările au apărut în timp, secte secrete, oculte. În Germania, încă din sec. XV s-a născut ideea predestinării unor „aleși”, care vor fi modelele liderilor naziști din sec XX. În Franța, Ioana D”Arc și Napoleon au beneficiat de o falsă predestinare. Masoneria a fost prudentă și s-a delimitat de ocultism. În antichitatea greacă, personalitatea lui Pitagora a dat naștere unei întregi mitologii, în mare parte falsă, jocul cifrelor fiind adesea străine de matematică. Matila Ghyca a numit  tendința de formare a sectelor oculte – „fascism ezoteric”. Pitagorismul l-a inspirat peste mult secole pe ocultistul polonez Wronski,  în sec. XIX, care încerca o refacere a Poloniei  divizate între Austria, Prusia și Rusia. Vom continua.

Cap.2.

În Orient au apărut de-a lungul istoriei numeroase secte oculte, cea mai puternică fiind   până în sec XI cea a ismaeliților, care mai există și azi. Apoi a apărut secta asasinilor ( consumatori  de hașiș, fără legătură cu asasinatul),fondatorul fiind Hasan ibn al Sabbah. Iranul a fost disputat de mai multe puteri,  aici au domnit un șir de dinastii. Se asasinau fără cruțare unii pe alții, motivațiile fiind cu totul neclare, dar în mod cert și economice.Unii lideri erau cunoscători în știință, artă, dar și perfizi politicieni. Uneori erau venerați  lideri pe care  îi vedeau la față doar câțiva aleși.  Bătrânul din Munte, care a murit în sec. XII s-a bucurat de un cult  rar întâlnit. Aventurierul de succes  Thomas Edward Lawrence a întâlnit în peregrinările sale, la începutul secolului XX urme ale cruciaților și ale Ordinului Templierilor, castele cu nume ciudate –Krak, Garda Albă, Catelul Oului, Bobului, etc.  Ordinul Templierilor, născut în anul 1119, avea printre obiectivele sale nimicirea Islamului și a evreilor, prin jaf și crimă. Au adunat averi imense, pe care le-au transferat ulterior în Europa. Templierii se declarau  săraci și miloși, dar fățărnicia lor  era comună cu a altor ordine. Izgoniți de Saladin în 1187, ei s-au răspândit în Spania, Țările de Jos, Franța. S-au amestecat în probleme de succesiuni  regale, în politica Vaticanului. Cu sprijinul Papei Clement al V-lea, regele Filip a zdrobit Ordinul Templier în Franța, asasinându-i public. Vezi și romanul „Regii blestemați”de Maurice Druon.  Deși  distruși în sec. XIV, Ordinul  a supraviețuit sub diverse denumiri, iar unii susțin că și masonii ar avea ca sursă istorică aceste evenimente. Evreii nu au avut nimic comun cu istoria Templierilor și apoi a masonilor, fiind adesea persecutați și de aceștia.  Secta nestorienilor  are o altă istorie bazată pe ocultism politic. Apariția lor avut loc în sec. V, dar a continuat până la   invazia mongolă din secolul XIII, de care s-au folosit . În circa opt secole Biserica nestoriană, antipapală și-a extins influența până în China. Adversarii lor erau franciscanii, dar și musulmanii, budiștii, evreii, în funcție de interese.În tipul invaziei mongole a apărut și un fals Preot Ioan, despre care nu se știu prea multe date, nici originea sa nu este clară. Se știe că Genghis Han și urmașii săi aveau un inel cu o gravură sub formă de svastică, simbol cunoscut cu milenii în urmă. Are o semnificație atât sexuală, cât și teologică,   ca semn al vieții perpetue. Departe de ceea ce  au înțeles naziștii. Chiar și nestorienii au preluat svastica drept simbol.

Cap.3

Un personaj cu totul controversat a fost Ioana D”Arc, care nu era, cum spun istoricii fiică de țărani săraci, se trăgea din familia regală, iar ascensiunea ei a fost regizată de Ordinul Franciscanilor, în sec. XV.În rest, faptele ei sunt cunoscute și nu mai revenim.Arderea ei pe rug a avut ca scop eliminarea unei concurențe la succesiunea regală. Un alt complot ocult l-a constitui  războiul țărănesc german din sec. XVI, iar Thomas Muenzer și Jean de Leyda au fost protagoniști manipulați. Martin Luther s-a delimitat de comunismul lui Muenzer, fiind preocupat de promovarea protestantismului. De ocultism s-a ocupat și Campanella, în secolul  XVII, care a rămas în istorie ca unul din comuniștii utopici. Secolul XVIII cunoaște alte două personaje, aventurieri de clasă, Saint-Germain și Cagliostro. Era în vremea regeluiLouis XV, creatorul primului serviciu secret organizat de către un monarh în scopul informării, dezinformrii și urmăririi  unor suspecți. Acest serviciu nu se putea lipsi de secte oculte și agenți infiltrați.  Unul dintre aceștia era și celebrul Casanova. În sec. XIX, Biserica Catolică a recurs la sprijinul unor grupări oculte pentru a-și asigura autoritatea  în diverse zone ale lumii. Unul dintre personajele vizibile a fost Garibaldi, care a cvondusmișcarea de unificare a Italiei. În SUA sosea, Helene Blavatsky,  „specialistă”  în ocultism.

Cap. 4

Secolul XX a cunoscut două momente nefaste cu urmări  mai sțngeroase ca niciodată. Revoluția bolșevică și accederea la putere în Germania a lui Hitler. Nu se știe în ce măsură Lenin, Trotzki, Stalin au fost inițiați în ocultism, dar Dzerjinski, fiu de nobili polonezi , ș.a. erau fanatici ocultiști, ccea ce le susținea cruzimea. Mesianismul bolșevic se pretează la ocultism. La fel și societățile oculte din Germania, începând  cu Ordinul Thule, din 1916, care avea drept obiective distrugerea monarhiei ,  cât și a mișcării socialiste. Rudolf Hess, devenit ulterior mâna dreaptă a lui Hitler  era pasionat de astrologie, de ocuktism în genere, iar fuga sa în Anglia, în 1940 rămâne o enigmă . Însuși Hitler  era dominat de mesianism , ocultism, se sfătuia cu diverși escroci „clarvăzători”, ceea ce i-a dus la disperare pe generalii săi, când lua  decizii absolut eronate.În Rusia țaristă , înainte de revoluție, Rasputin a fost un ocultist care juca rolul misionarului semianalfabet.  Adesea grupările oculte căutau țapi ispățitori  pentru   dezastrele provocate pe evrei. Unele pogromuri erau provocate de ei. Nazismul a  produs Holocaustul antievreiesc, bolșevismul a creat Gulagul.  Zeci de milioane de oameni au căzut victime celor două nenorociri care s-au abătut asupra lumii. Este timpul ca  practica ocultă să dispară cin istorie, dar , din păcate, după al doilea război mondial au apărut noi fenomene inexplicabile pentru oamenii  neinformați.  Masacre în Africa, Asia, crize economice periodice, alianțe noi, în Europa, escrocherii gigantice  în țări dezvoltate sau semidezvoltate nu se pot explica decțt prin mafiotism, care în fapt este o formă de ocultism modern. Soluțiile nu le vom găsi noi, poate generațiile viitoare.

BORIS MARIAN MEHR

NOV. 2017 

De la ocultism la crimă

Citesc o carte  rarissimă, slab percepută la noi, „Ocultismul în politică” de Gerard&Sophie de Sede(Ed. Laffont –Paris,1994, Ed. Nemira 2006). Mă voi opri la ceea ce mi s-a părut mai important. Religia, raționalismul,mistica, ocultismul  au marcat istoria omenirii. Ele nu sunt complementare, ci adesea opuse. Ocultismul ca termen a fost introdus de Eliphas Levi (1816-1875) fost abate catolic, primit ăn Academia Franceză . Dar vechimea acestei practici  antiraționaliste  numără mii de ani. Ea a adus și aduce jertfe,  se opune progresului și se manifestă cu cele mai nocive  efecte în politică.  Tradiția evreiască și cea creștină au respins ocultismul, ca și magia. Divinația, clarviziunea, astrologia, spiritismul,ș.a. au primele unelte ale ocultismului. În societate el a fot cultivat de secte secrete cu obiective  mai puțin sofisticate -  politica, economia coruptă, etc. Dictaturile au recurs la ocultism, în secolul  XX  sistemele fasciste, naziste, comuniste nu s-au lipsit de această armă primejdioasă, cu  mare priză la oamenii cu un scăzut nivel cultural. În mai toate țările au apărut în timp, secte secrete, oculte. În Germania, încă din sec. XV s-a născut ideea predestinării unor „aleși”, care vor fi modelele liderilor naziști din sec XX. În Franța, Ioana D”Arc și Napoleon au beneficiat de o falsă predestinare. Masoneria a fost prudentă și s-a delimitat de ocultism. În antichitatea greacă, personalitatea lui Pitagora a dat naștere unei întregi mitologii, în mare parte falsă, jocul cifrelor fiind adesea străine de matematică. Matila Ghyca a numit  tendința de formare a sectelor oculte – „fascism ezoteric”. Pitagorismul l-a inspirat peste mult secole pe ocultistul polonez Wronski,  în sec. XIX, care încerca o refacere a Poloniei  divizate între Austria, Prusia și Rusia. Vom continua.

Cap.2.

În Orient au apărut de-a lungul istoriei numeroase secte oculte, cea mai puternică fiind   până în sec XI cea a ismaeliților, care mai există și azi. Apoi a apărut secta asasinilor ( consumatori  de hașiș, fără legătură cu asasinatul),fondatorul fiind Hasan ibn al Sabbah. Iranul a fost disputat de mai multe puteri,  aici au domnit un șir de dinastii. Se asasinau fără cruțare unii pe alții, motivațiile fiind cu totul neclare, dar în mod cert și economice.Unii lideri erau cunoscători în știință, artă, dar și perfizi politicieni. Uneori erau venerați  lideri pe care  îi vedeau la față doar câțiva aleși.  Bătrânul din Munte, care a murit în sec. XII s-a bucurat de un cult  rar întâlnit. Aventurierul de succes  Thomas Edward Lawrence a întâlnit în peregrinările sale, la începutul secolului XX urme ale cruciaților și ale Ordinului Templierilor, castele cu nume ciudate –Krak, Garda Albă, Catelul Oului, Bobului, etc.  Ordinul Templierilor, născut în anul 1119, avea printre obiectivele sale nimicirea Islamului și a evreilor, prin jaf și crimă. Au adunat averi imense, pe care le-au transferat ulterior în Europa. Templierii se declarau  săraci și miloși, dar fățărnicia lor  era comună cu a altor ordine. Izgoniți de Saladin în 1187, ei s-au răspândit în Spania, Țările de Jos, Franța. S-au amestecat în probleme de succesiuni  regale, în politica Vaticanului. Cu sprijinul Papei Clement al V-lea, regele Filip a zdrobit Ordinul Templier în Franța, asasinându-i public. Vezi și romanul „Regii blestemați”de Maurice Druon.  Deși  distruși în sec. XIV, Ordinul  a supraviețuit sub diverse denumiri, iar unii susțin că și masonii ar avea ca sursă istorică aceste evenimente. Evreii nu au avut nimic comun cu istoria Templierilor și apoi a masonilor, fiind adesea persecutați și de aceștia.  Secta nestorienilor  are o altă istorie bazată pe ocultism politic. Apariția lor avut loc în sec. V, dar a continuat până la   invazia mongolă din secolul XIII, de care s-au folosit . În circa opt secole Biserica nestoriană, antipapală și-a extins influența până în China. Adversarii lor erau franciscanii, dar și musulmanii, budiștii, evreii, în funcție de interese.În tipul invaziei mongole a apărut și un fals Preot Ioan, despre care nu se știu prea multe date, nici originea sa nu este clară. Se știe că Genghis Han și urmașii săi aveau un inel cu o gravură sub formă de svastică, simbol cunoscut cu milenii în urmă. Are o semnificație atât sexuală, cât și teologică,   ca semn al vieții perpetue. Departe de ceea ce  au înțeles naziștii. Chiar și nestorienii au preluat svastica drept simbol.

Cap.3

Un personaj cu totul controversat a fost Ioana D”Arc, care nu era, cum spun istoricii fiică de țărani săraci, se trăgea din familia regală, iar ascensiunea ei a fost regizată de Ordinul Franciscanilor, în sec. XV.În rest, faptele ei sunt cunoscute și nu mai revenim.Arderea ei pe rug a avut ca scop eliminarea unei concurențe la succesiunea regală. Un alt complot ocult l-a constitui  războiul țărănesc german din sec. XVI, iar Thomas Muenzer și Jean de Leyda au fost protagoniști manipulați. Martin Luther s-a delimitat de comunismul lui Muenzer, fiind preocupat de promovarea protestantismului. De ocultism s-a ocupat și Campanella, în secolul  XVII, care a rămas în istorie ca unul din comuniștii utopici. Secolul XVIII cunoaște alte două personaje, aventurieri de clasă, Saint-Germain și Cagliostro. Era în vremea regeluiLouis XV, creatorul primului serviciu secret organizat de către un monarh în scopul informării, dezinformrii și urmăririi  unor suspecți. Acest serviciu nu se putea lipsi de secte oculte și agenți infiltrați.  Unul dintre aceștia era și celebrul Casanova. În sec. XIX, Biserica Catolică a recurs la sprijinul unor grupări oculte pentru a-și asigura autoritatea  în diverse zone ale lumii. Unul dintre personajele vizibile a fost Garibaldi, care a cvondusmișcarea de unificare a Italiei. În SUA sosea, Helene Blavatsky,  „specialistă”  în ocultism.

Cap. 4

Secolul XX a cunoscut două momente nefaste cu urmări  mai sțngeroase ca niciodată. Revoluția bolșevică și accederea la putere în Germania a lui Hitler. Nu se știe în ce măsură Lenin, Trotzki, Stalin au fost inițiați în ocultism, dar Dzerjinski, fiu de nobili polonezi , ș.a. erau fanatici ocultiști, ccea ce le susținea cruzimea. Mesianismul bolșevic se pretează la ocultism. La fel și societățile oculte din Germania, începând  cu Ordinul Thule, din 1916, care avea drept obiective distrugerea monarhiei ,  cât și a mișcării socialiste. Rudolf Hess, devenit ulterior mâna dreaptă a lui Hitler  era pasionat de astrologie, de ocuktism în genere, iar fuga sa în Anglia, în 1940 rămâne o enigmă . Însuși Hitler  era dominat de mesianism , ocultism, se sfătuia cu diverși escroci „clarvăzători”, ceea ce i-a dus la disperare pe generalii săi, când lua  decizii absolut eronate.În Rusia țaristă , înainte de revoluție, Rasputin a fost un ocultist care juca rolul misionarului semianalfabet.  Adesea grupările oculte căutau țapi ispățitori  pentru   dezastrele provocate pe evrei. Unele pogromuri erau provocate de ei. Nazismul a  produs Holocaustul antievreiesc, bolșevismul a creat Gulagul.  Zeci de milioane de oameni au căzut victime celor două nenorociri care s-au abătut asupra lumii. Este timpul ca  practica ocultă să dispară cin istorie, dar , din păcate, după al doilea război mondial au apărut noi fenomene inexplicabile pentru oamenii  neinformați.  Masacre în Africa, Asia, crize economice periodice, alianțe noi, în Europa, escrocherii gigantice  în țări dezvoltate sau semidezvoltate nu se pot explica decțt prin mafiotism, care în fapt este o formă de ocultism modern. Soluțiile nu le vom găsi noi, poate generațiile viitoare.

BORIS MARIAN MEHR

NOV. 2017 

B.

Ben-Haim Paul(1897-1984)- compozitor, inițial influențat de Ravel, Debussy, s-a stabilit  în Israel, fiind unul dintre pionierii muzicii moderne israeliene, a fost și un bun organizator

 Berlin Irving(1888-1989)-compozitor foarte apreciat în SUA și în lume, fiul unui cantor în Siberia, a creat stilul ragtime, a devenit celebru și prin filmele care au inclus muzica sa, Fred Astaire, Ginger Rogers, Bing Crosby fiind interpreți, autor de șlagăre, de cântece patriotice ăn timpul războiului, distins cu premii.

Bernstein Leonard (1918-1990)-compozitor și dirijor celebru, tatăl originar din Ucraina, a fost dirijor al Orchestrei din New York,  autor de muzică simfonică, de balet, a dirijat totodată cu har compoziții de Stravinski, Mahler, a fost atașat de Israel, a venit în zilele declarării Independenței  să dirijeze încinstea evenimentului, ca și după victoriile în războaiele de apărare , a fost prezent la Berlin, când a fost dărâmat Zidul, este celebru și prin muzica la „West Side Story”, alte compoziții. A susținut  un cunoscut șir de lecții de muzică la TV, vizionate și la noi.

Bialik Haim Nahman(1873-1934)-născut în Ucraina, este considerat părintele poeziei ebraice moderne, a fost influențat de inițiatorul sionismului cultural Ahad Haam, muncește în diverse locuri,  scrierile sale sunt tot mai cunoscute și iubite în lumea evreiască, pleacă la Berlin, iar în 1924 se stabilește în Palestina, participă la înființarea editurii Dvir și a Universității Ebraice din Ierusalim, După pogromul de la Chișinău din 1903, el a fost autorul unui cunoscut eseu – „Orașul măcelului”. Opera sa poetică devine un bun al culturii iudaice și al culturii universale prin expresivitate și spirit umanist, fiind tradusă în germană, engleză, rusă, română, etc. O anecdotă spune că fiind vîzut într-o frizerie cineva a spus – uite-l pe Bialik, la care altul a ripostat – Bialik e nume de stradă, nu de om.,

Blecher Max (1908-1938)- originar din România,  a fost post și prozator apropiat de suprarealiști, a fost influențat de Apollinaire, Kierkegaard, Heidegger, fiind unul din primii traducători din operele acestora,  a avut o bogată corespondență cu Gide, Breton, Voronca, fiind țintuit la pat din adolescență  de o tuberculoză osoasă.Opera sa a influențat și influențează scriitorii care i-au urmat.

Blitzstein Marc (1905-1964)-compozitor, pianist,  a studiat pianul, orga,  devenind solist la vârsta de 15 ani al orchestrei din Philadelphia., apoi a studiat la Paris cu Nadia Boulanger, cu Schoenberg  la Berlin,  a tradus și a pus în scenă„ Opera de trei parale” de Brecht, a compus muzică de balet, teatru, film, a susșinut conferințe, era un partizan al armoniei interrasiale, a fost ucis într-o altercație, în Martinica.

Bloch Ernest ( 1880-1959)- compozitor american, născut la Geneva, a studiat la Bruxelles, Frankfurt, a venit în repetate rânduri în SUA unde a obținut și cetățenia, un timp a condus Conservatorul din San Francisco,în compozițiile sale s-a apropiat de tradiția iudaică, inspirat de Cântarea Cțntărilor, a compus Simfonia Israel,, printre alte compoziții remracțndu-se Concerto Grosso.. Postum a fost înființată o societate care îi poartă numele și oferă burse.

Ben-Haim Paul(1897-1984)- compozitor, inițial influențat de Ravel, Debussy, s-a stabilit  în Israel, fiind unul dintre pionierii muzicii moderne israeliene, a fost și un bun organizator

 Berlin Irving(1888-1989)-compozitor foarte apreciat în SUA și în lume, fiul unui cantor în Siberia, a creat stilul ragtime, a devenit celebru și prin filmele care au inclus muzica sa, Fred Astaire, Ginger Rogers, Bing Crosby fiind interpreți, autor de șlagăre, de cântece patriotice ăn timpul războiului, distins cu premii.

Bernstein Leonard (1918-1990)-compozitor și dirijor celebru, tatăl originar din Ucraina, a fost dirijor al Orchestrei din New York,  autor de muzică simfonică, de balet, a dirijat totodată cu har compoziții de Stravinski, Mahler, a fost atașat de Israel, a venit în zilele declarării Independenței  să dirijeze încinstea evenimentului, ca și după victoriile în războaiele de apărare , a fost prezent la Berlin, când a fost dărâmat Zidul, este celebru și prin muzica la „West Side Story”, alte compoziții. A susținut  un cunoscut șir de lecții de muzică la TV, vizionate și la noi.

Cap.2. În Orient au apărut de-a lungul istoriei numeroase secte oculte, cea mai puternică fiind până în sec XI cea a ismaeliților, care mai există și azi. Apoi a apărut secta asasinilor ( consumatori de hașiș, fără legătură cu asasinatul),fondatorul fiind Hasan ibn al Sabbah. Iranul a fost disputat de mai multe puteri, aici au domnit un șir de dinastii. Se asasinau fără cruțare unii pe alții, motivațiile fiind cu totul neclare, dar în mod cert și economice.Unii lideri erau cunoscători în știință, artă, dar și perfizi politicieni. Uneori erau venerați lideri pe care îi vedeau la față doar câțiva aleși. Bătrânul din Munte, care a murit în sec. XII s-a bucurat de un cult rar întâlnit. Aventurierul de succes Thomas Edward Lawrence a întâlnit în peregrinările sale, la începutul secolului XX urme ale cruciaților și ale Ordinului Templierilor, castele cu nume ciudate –Krak, Garda Albă, Catelul Oului, Bobului, etc. Ordinul Templierilor, născut în anul 1119, avea printre obiectivele sale nimicirea Islamului și a evreilor, prin jaf și crimă. Au adunat averi imense, pe care le-au transferat ulterior în Europa. Templierii se declarau săraci și miloși, dar fățărnicia lor era comună cu a altor ordine. Izgoniți de Saladin în 1187, ei s-au răspândit în Spania, Țările de Jos, Franța. S-au amestecat în probleme de succesiuni regale, în politica Vaticanului. Cu sprijinul Papei Clement al V-lea, regele Filip a zdrobit Ordinul Templier în Franța, asasinându-i public. Vezi și romanul „Regii blestemați”de Maurice Druon. Deși distruși în sec. XIV, Ordinul a supraviețuit sub diverse denumiri, iar unii susțin că și masonii ar avea ca sursă istorică aceste evenimente. Evreii nu au avut nimic comun cu istoria Templierilor și apoi a masonilor, fiind adesea persecutați și de aceștia. Secta nestorienilor are o altă istorie bazată pe ocultism politic. Apariția lor avut loc în sec. V, dar a continuat până la invazia mongolă din secolul XIII, de care s-au folosit . În circa opt secole Biserica nestoriană, antipapală și-a extins influența până în China. Adversarii lor erau franciscanii, dar și musulmanii, budiștii, evreii, în funcție de interese.În tipul invaziei mongole a apărut și un fals Preot Ioan, despre care nu se știu prea multe date, nici originea sa nu este clară. Se știe că Genghis Han și urmașii săi aveau un inel cu o gravură sub formă de svastică, simbol cunoscut cu milenii în urmă. Are o semnificație atât sexuală, cât și teologică, ca semn al vieții perpetue. Departe de ceea ce au înțeles naziștii. Chiar și nestorienii au preluat svastica drept simbol.

Cap.2.

În Orient au apărut de-a lungul istoriei numeroase secte oculte, cea mai puternică fiind   până în sec XI cea a ismaeliților, care mai există și azi. Apoi a apărut secta asasinilor ( consumatori  de hașiș, fără legătură cu asasinatul),fondatorul fiind Hasan ibn al Sabbah. Iranul a fost disputat de mai multe puteri,  aici au domnit un șir de dinastii. Se asasinau fără cruțare unii pe alții, motivațiile fiind cu totul neclare, dar în mod cert și economice.Unii lideri erau cunoscători în știință, artă, dar și perfizi politicieni. Uneori erau venerați  lideri pe care  îi vedeau la față doar câțiva aleși.  Bătrânul din Munte, care a murit în sec. XII s-a bucurat de un cult  rar întâlnit. Aventurierul de succes  Thomas Edward Lawrence a întâlnit în peregrinările sale, la începutul secolului XX urme ale cruciaților și ale Ordinului Templierilor, castele cu nume ciudate –Krak, Garda Albă, Catelul Oului, Bobului, etc.  Ordinul Templierilor, născut în anul 1119, avea printre obiectivele sale nimicirea Islamului și a evreilor, prin jaf și crimă. Au adunat averi imense, pe care le-au transferat ulterior în Europa. Templierii se declarau  săraci și miloși, dar fățărnicia lor  era comună cu a altor ordine. Izgoniți de Saladin în 1187, ei s-au răspândit în Spania, Țările de Jos, Franța. S-au amestecat în probleme de succesiuni  regale, în politica Vaticanului. Cu sprijinul Papei Clement al V-lea, regele Filip a zdrobit Ordinul Templier în Franța, asasinându-i public. Vezi și romanul „Regii blestemați”de Maurice Druon.  Deși  distruși în sec. XIV, Ordinul  a supraviețuit sub diverse denumiri, iar unii susțin că și masonii ar avea ca sursă istorică aceste evenimente. Evreii nu au avut nimic comun cu istoria Templierilor și apoi a masonilor, fiind adesea persecutați și de aceștia.  Secta nestorienilor  are o altă istorie bazată pe ocultism politic. Apariția lor avut loc în sec. V, dar a continuat până la   invazia mongolă din secolul XIII, de care s-au folosit . În circa opt secole Biserica nestoriană, antipapală și-a extins influența până în China. Adversarii lor erau franciscanii, dar și musulmanii, budiștii, evreii, în funcție de interese.În tipul invaziei mongole a apărut și un fals Preot Ioan, despre care nu se știu prea multe date, nici originea sa nu este clară. Se știe că Genghis Han și urmașii săi aveau un inel cu o gravură sub formă de svastică, simbol cunoscut cu milenii în urmă. Are o semnificație atât sexuală, cât și teologică,   ca semn al vieții perpetue. Departe de ceea ce  au înțeles naziștii. Chiar și nestorienii au preluat svastica drept simbol.

S.

S. Sava Iosif (1933-1998)-muzicolog, instrumentist, autor de cărți din istoria muzicii, emisiuni strălucite cu invitați de prestigiu în cultură la Radio și la TV,Premiul Academiei, al Uniunii Compozitorilor,ș.a. O piațetă în București poartă numele lui. Săculeț Emil (1915- ?)- compozitor,folclorist, a făcut școala la Botoșani, din 1935 s-a stabilit la București, s-a preocupat de folclorul idiș, inclusiv de cântecele evreilor din Transnistria,în 1949 a fost primit în Uniunea Compozitorilor, a fost premiat pentru activitatea sa artistică. Schmidt Joseph(1904-1942)- tenor celebru născut în Bucovina, a fost cantor după război,la Rădăuți și Cernăuți, iar în 1924 a debutat în concert public cu arii din opere,lieduri,balade. A cântat la București,Berlin, a studiat la Conservator, a cântat la Radio, devenind celebru, a fost solictat în filme, a lansat șlagărul Un cântec străbate lumea, cu mesaj pacifist. A cântat la Paris și Monte Carlo, în Elveția, unde a fost samavolnic internat într-un lagăr, în 1940,la presiunea Germaniei, murind de pneumonie după doi ani. Avea doar 38 de ani,victimă a indiferenței criminale. Sesto Pals (1912-2002)- poet avangardist, a plecat în Israel, în 1998 i-a apărut singurul volum de versuri OMUL CIUDAT, antologie de autor,remarcabilă. Socor Matei(1908-1980)- compozitor,dirijor,folclorist, din 1944 a condus Orchestra Radio. Sperber -Margul Alfred(1898-1967)-poet de limba germană, a studiat la Paris și la New York, a tradus cu har din Eminescu,Arghezi.,ș.a. Steinbarg Eliezer(1880-1932)- fabulist de limba idiș, cel mai însemnat în sec.XX. Tradus în cini limbi, română, ebraică, engleză,ș.a. Sternberg Jacob(1890-1985)-poet, dramaturg, editor născut în Basarabia, a condus trupa de teatru VILNA din București, în 1935 a publicat voluumul de versuri ORAȘ ÎN PROFIL (editat la Kriterion, în română, în 1983). După război a fost arestat la Chișinău și trimis în GULAG. Ulterior a colaborat cu TES-București. Steuerman-Rodion Avram( 1872-1918)-poet, prozator, dramaturg, critic literar a trăit la Iași, a fost redactor la OPINIA din Iași. A scris și a tradus în diverse domenii. Mutilat grav în război, s-a sinucis. Sulițeanu Ghizela(1920-2006)- etnomuzicolog laureat cu Premiul Uniunii Compozitorilor în 1976, al Academiei în 1990, s- a ocupat cu folclorul românesc, evreiesc, unor etnii conlocuitoare.

S.

S. Sava Iosif (1933-1998)-muzicolog, instrumentist, autor de cărți din istoria muzicii, emisiuni strălucite cu invitați de prestigiu în cultură la Radio și la TV,Premiul Academiei, al Uniunii Compozitorilor,ș.a. O piațetă în București poartă numele lui. Săculeț Emil (1915- ?)- compozitor,folclorist, a făcut școala la Botoșani, din 1935 s-a stabilit la București, s-a preocupat de folclorul idiș, inclusiv de cântecele evreilor din Transnistria,în 1949 a fost primit în Uniunea Compozitorilor, a fost premiat pentru activitatea sa artistică. Schmidt Joseph(1904-1942)- tenor celebru născut în Bucovina, a fost cantor după război,la Rădăuți și Cernăuți, iar în 1924 a debutat în concert public cu arii din opere,lieduri,balade. A cântat la București,Berlin, a studiat la Conservator, a cântat la Radio, devenind celebru, a fost solictat în filme, a lansat șlagărul Un cântec străbate lumea, cu mesaj pacifist. A cântat la Paris și Monte Carlo, în Elveția, unde a fost samavolnic internat într-un lagăr, în 1940,la presiunea Germaniei, murind de pneumonie după doi ani. Avea doar 38 de ani,victimă a indiferenței criminale. Sesto Pals (1912-2002)- poet avangardist, a plecat în Israel, în 1998 i-a apărut singurul volum de versuri OMUL CIUDAT, antologie de autor,remarcabilă. Socor Matei(1908-1980)- compozitor,dirijor,folclorist, din 1944 a condus Orchestra Radio. Sperber -Margul Alfred(1898-1967)-poet de limba germană, a studiat la Paris și la New York, a tradus cu har din Eminescu,Arghezi.,ș.a. Steinbarg Eliezer(1880-1932)- fabulist de limba idiș, cel mai însemnat în sec.XX. Tradus în cini limbi, română, ebraică, engleză,ș.a. Sternberg Jacob(1890-1985)-poet, dramaturg, editor născut în Basarabia, a condus trupa de teatru VILNA din București, în 1935 a publicat voluumul de versuri ORAȘ ÎN PROFIL (editat la Kriterion, în română, în 1983). După război a fost arestat la Chișinău și trimis în GULAG. Ulterior a colaborat cu TES-București. Steuerman-Rodion Avram( 1872-1918)-poet, prozator, dramaturg, critic literar a trăit la Iași, a fost redactor la OPINIA din Iași. A scris și a tradus în diverse domenii. Mutilat grav în război, s-a sinucis. Sulițeanu Ghizela(1920-2006)- etnomuzicolog laureat cu Premiul Uniunii Compozitorilor în 1976, al Academiei în 1990, s- a ocupat cu folclorul românesc, evreiesc, unor etnii conlocuitoare.

N.

 

F.

F.

Faur Dan(1911-1961) -poet avangardist, a fost la Cenaclul Sburătorul,a publicat la Contemporanul, Punct,Unu,Alge, colaborări cu Sașa Pană, traduceri

Feldman Ludovic (1893-1987)- compozitor ,violonist, debut la vârsta de 11 ani, când a intrat la Conservator, a mers la Viena,,Zagreb ca prim violonist,,după război a fost remarcat de George Enescu, Yehudi Menuhin,ș.a. În ultimii s-a ocupat de muzica dodecafonică.

Feraru Leon (1887 -1961)-n.Brăila,poet, prieten cu Dimitrie Anghel, a studiat în Franța,la Montpellier, a colaborat cu numeroase reviste,cu presa evreiască.În 1913 s-a stabilit în SUA, a publicat în „The romanic review” (NY), a predat la Universitatea Columbia,apoi la Toronto, a editat publicația bilingvă „ Steaua română”, a fost membru cor. al Institului Coral din București. E.Lovinescu l-a inclus în Istoria sa.

Franchetti Benedetto (1824-1894)-muzician, profesor numit în baza decretului regal de împământenire în 1887, a fost distins cu Bene Merenti cl.II, Coroana României în grad de Cavaler.

Fuchs Theodor (1873-1953)- pianist,dirijor,compozitor, a trăit la București, Galați,în Austria, a fost și critic muzical,

Fundoianu B. (1898 -1944)-poet de limbă română și franceză,fiosof,eseit,născut la Iași,nepot al erudiților Elias și Moses Schwarzfeld , s-a preocupat deopotrivă de literatură, iudaism și filosofie (Leon Chestov, ș.a.) A fost apreciat de Groper, Galaction. Din 1922 ia contact cu cultura din Franța unde se stabilește în 1923. Se implică și în cinetatografie, ajunge în Argentina. În poezie a fost un maestru, a evocat Herța părinților săi, iar franceză a debutat în 1933 cu poemul „Ulysses”..În filosofie a fost remarcat de Croce, Chestov,ș.a. A fost combatant în armata franeză,iar după ocuparea Parisului a participat la Rezistență. Arestat în 1944,când încerca să-și salveze sora, a fost gazat la Auschwitz la 2 oct. 44.Există o Fundație internațională care îi poartă numele,

Furtună Enric (1881-1965)- poet,prozator, dramaturg, eseist, a studiat la Iași, Viena, Berlin. Mihail Sadoveanu i-a fost naș literar, a colaborat cu cele mai cunoscte reviste literare, cu presa evreiască, a tradus din mari poeți, inclusiv evrei. A donat manusrise de valoare comuității evreiești.A murit la Sao Paolo-Brazilia,unde se stabilise după război.

G.

Gane Horia (1936-2004)-poet, prozator, a fost depotat cu familia în anii războiului, colaborări cu numeroase publicații, literatură inspirată de iudaism,Holocaust,realitățile unei vieți de om sărac material, dar bogat în spirit.

Giordano -Goldner( 1861-1929)-poet,epigramist, editor al revistei „Bomba”,colaborator la „Contimporanul”, avangardist

Giroveanu Aurel (1916-2001) -compozitor,pianist , a compus muzică ușooară de succes,operetă

Giszkalay Ianos (1888-1951)-poet,prozator,jurnalist, s-a stabilit în 1941, în Israel, scrisul este de inspirație iudaică

Goldenberg Albert (1934-1990)-poet,jurnalist, deținut sub regimul comunist pentru sionism, a plecat în Israel în 1965, a colaborat la presa israeliană

Goldner Ernest (1904-1972)-compozitor de muzică ușoară

Golea Antoine (1906-1975)-critic muzical, a studiat la București și Paris (Sorbona), autor de studii remarcabile

Golestan Stan (1876-1956)-compozitor ,critic muzical, activ la București,Paris,în alte capitale,premiu de compoziție „George Enescu”

Golin Mitti(1895-1956)-tenor, impresar, a locuit la Paris, a lansat-o pe Edite Piaf.

Gorun-Bercovici Irina (1953-1985)-poetă, s-a stabilit în SUA, elogiată de Matei Călinescu,Nina Cassian,Doina Uricaru

Grindea Miron (1909-1995)- muzicolog,jurnalist la București, Paris, soțul unei cunoscute pianiste Carola Grindea

Groper Jacob (1890-1968)-poet idiș,română,germană, publicat la București, Londra,Lvov,Vilna, a murit în Israel

　

H.

Halmoș Gh.(1915-1985)-compozitor,a studiat la Budapesta,Viena, a debutat la București, membru în juriu la diverse concursuri

Haskil Clara (1895-1960)-pianistă,născută la București, studiază la Paris, cu Gabriel Faure, este apreciată la Curtea Regală română, contractează o boală gravă artritică, își revine, concertează în Franța, Belgia, Elveția, colaborează cu Enescu,Dinu Lipatti,Perlea. Charlie Chaplin o îndrăgea, a fost la înmormântarea ei, la Paris. A concertat cu cei mai cunoscuți dirijori, era maestră în muzica lui Mozart,ș.a

Herșcovici Filip( 1906-1989)-compozitor,pianist,adept al muzicii dodecafonice,,a studiat la Iași,apoi la Viena (cu Alban Berg), profesor după război la Moscova,Cernăuți, a promovat avangardismul, un timp a activat la Viena.

Hirschl Emeric (1914-1970)-compozitor, dirijor, a studiat la Timișoara, apoi la Viena, s-a ocupat cu muzica ușoară, în 1966 a plecat în Isael.

Hoffman Alfred(1929-1995)- muzicolog, a studiat la București, a călătorit în multe țări europene,în SUA, a lăsat moștenire studii de valoare.

I.

Iacobescu D.(1893-1913)-poet, postume publicate în volumul „ Quasi”, de Perpessicius,în 1930,la București, originale și traduceri în reviste

Iancu Mișu(1909-1991)- compozitor, București, Varșovia, muzică ușoară, numeroase discuri, spectacole

Isou Isidore (1925-2007)- poet,critc de film, n.Botoșani, după război stabilit la Paris, inițiator al lettrismului , preocupat de fizică,matematică, politică

Ivela Avram(1878-1927)- compozitor, activitate didactică în muzică și iudaism

J.

J.-K.

Jerea Hilda (1916-1980)-compozitoare,pianistă,Iași, București, Paris,Budapesta, eseuri, publicistă, numeroase turnee în Europa,America, bogată moștenire muzicală

Kahane Mariana (1922-2008)-etno-muzicolog, studii București, Los Angeles, ș.a. Numeroase studii publicate.

Kardo Ștefan(1908-1993)- compozitor, instrumentalist,studii la Cluj, a activat la București

Katz Mândru (1925-2003)-pianist virtuos, de copil remarcat de Enescu, studiază cu Florica Muzicescu, după război în numeroase turnee,în 1959 rămâne în Israel.

Klepper Leon (1900-1983)-compozitor, pianist, studii cu Caudella la Iași, apoi la Berlin, Viena,Paris ( cu Ducas),l-a acompaniat pe Enescu, la Iași, a fost profesor la Conservatoriile din București și Ierusalim. S-a stabilit la Freiburg, unde i-au fost ucenici Anatol Vieru,Edgar și Viorel Cosma. A fost distins cu numeroase premii, inclusiv „George Enescu” în 1930, Artist Emerit, a format muzicieni de valoare ca și congenerii săi Mihail Jora, Mihail Andricu,dar unii încearcă să-l uite.

Koffler Eugeniu (1908-1989)-compozitor, pianist, a studiat la Galați,Bcurești, Viena, a activat apoi la București (Radiodifuziune,Barașeum),a emigrat în Israel, în 1987.

L.

Lakatos Ștefan(1895-1989)-violonist, a interpretat muzica unor mari compozitori contemporani

Ligeti Sandor Gyorgy(1923-2006)- compozitor ,muzicolog, născut la Tânăveni, înmormântat la Viena, o bogată carieră orhestrală.

Luca B.(1873-1931)-poet născut la Râmnicul Sărat, autor de drame, memorii din război,junalist, un fondator al Sburătorului

Luca Gherasim (1913-1994)-poet și prozator, suprarealist,alături de Gellu Naum, Paul Păun,Trost. S-a sinucis ca și Celan,la Paris.

M.

　

Mandy Alexandru(1914-2005)-născut la Craiova, autor a numeroase șlagăre, ca și a unor cântece pentru sărbătorile evreiști, pentru Ierusalim.

Manger Ițic (1901-1969)-poet, fiu de croitor, însetat de cultură( română. idiș, germană), susținut de Barbu Lăzăreanu, Eliezer Steinberg, a publicat în România, Polonia, i s-a retras cetățenia română pe motive rasiale, se retrage la Paris,în1939,în 1942 publică la Londra, apoi se stabilește la New York. Versurile sale au inspirat multe muzicaluri. A trăit ultimii ani de viață în Israel.

Marbe Myriam(1931-1999)- compozitoare,profesoară, studii în București și în străinătate, a fost redactor, asistent, profesor, colaborator la radio și pubicații culturale, a compus muzică vocală, instrumentală, gen folcloric,lieduri, muzică sefardă, rituală,dodecafonică,serială,etc.

Mălineanu Henry(1920-2000)- compozitor,dirijor, cunoscut cu numeroase șlagăre, a condus diverse formații de muzică ușoară

Mărcuș Eddy (1910-1999)- compozitor, autor al melodiilor Zaraza,La căsuța albă, Firicel de bumbăcel,ș.a., emigrat în1955 în Israel.

Mendelsohn Alfred (1910-1966)- compozitor, dirijor,cercetător, a studiat la Viena, a revenit la Bucureti, a studiat cu Mihail Jora, a predat la Școala de Muzică a lui Egizio Massini, a condus o formație muzicală a armatei, în anii războiului s-a ocupat de formațiile evreiești. După război a fost onorat cu premii, distincții.

Leon Mendelsohn(1885-1942)- compozitor, instrumentist,dirijor,remarcat în tinerețe de Grigoraș Dinicu, a fost autorul ,printre alte compoziții , a uverturii „București”, o piesă emblematică. A murit la Paris,după o activitate prodigioasă,în special ca instrumetist prodigios. Era tatăl lui Alfred Mendelsohn.

Marcel Mihalovici (1898-1985)- compozitor, s-a născut într-un mediu artistic, a lăsat o moștenire muzicală bogată, în 1935 s-a stabilit la Paris, prieten cu George Enescu, cu numeroase personalități internaționale.

Moisescu Jacques(1880-1956)-compozitor, pianist, a studiat la Paris, a revenit în țară, autor prețuit de muzică ușoară

Mugur Florin (1934-1991) - poet ,prozator, redactor la Cartea Românească, poezia sa este remarcabilă prin originalitate, expresivitate, a publicat și un volum de convorbiri cu Marin Preda.

　

　

　

　

　

Viață unui poet -Leonid Dimov(1926-1987)

30 de ani de la despărțire

Născut la Ismail-Basarabia,a fost fiul Nadejdei Dimov, fiică de învățător și al lui Naum Mordcovici, fiul unui comerciant evreu. Corin Braga i-a dedicat o monografie- prefață la Leonid Dimov, Scrisori de dragoste, Polirom, 2003. Rădăcinile evreiești, odată conștientizate, i-au pricinuit lui Dimov grele complexe de inferioritate, încercând o apropiere de antisemitismul legionar.A absolvit Colegiul „Sfântul Sava” din București, 1944, continuând cu studii (trei ani) la Facultatea de Filologie din București, facultate pe care a abandonat-o, însă. La fel a studiat 3 ani de zile biologia, fără a-și lua licența. A mai studiat în paralel, câte un an sau doi, dreptul, teologia și matematica. A fost redactor la publicații literare controlate de PCR, fără a se implica în politică.În 1959 îl cunoaște pe Dumitru Țepeneag, alături de care va teoretiza onirismul estetic. Grupul oniric îi va include pe Emil Brumaru, Sorin Titel, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Iulian Neacșu, Florin Gabrea, Vintilă Ivănceanu,Valery Oișteanu.

În 1971, după Tezele din iulie, presiunea cenzurii se resimte acut și grupul se destramă, unii dintre membri plecând în exil (Țepeneag, Gabrea, Ivănceanu), alții retrăgându-se din zona vizibilă a lumii culturale (Dimov, Mazilescu, Turcea, Titel).

Relația apropiată a lui Dimov cu Țepeneag și apartenența la Grupul oniric l-a adus pe poet în atenția Securității, care l-a urmărit ani de-a rândul, după cum o dovedesc documentele din arhiva CNSAS.[Dimov a murit în urma unui stop cardiac.

Volume și antologii-Versuri, Editura pentru Literatură, București, 1966 (copertă de El. Mărgineanu)Pe malul Stixului, Editura Tineretului, București, 1968,7 poeme, Editura pentru Literatură, București, 1968,Carte de vise, Editura pentru Literatură, București, 1969 (conține ciclurile Hipnagogice, 7 proze, La capătul somnului și Poeme de veghe)Semne cerești. Rondeluri, Cartea Românească, București, 1970 Eleusis, Cartea Românească, București, 1970 (cu ilustrații de Florin Pucă)Deschideri, Cartea Românească, București, 1972 (copertă de Harry Guttman) A.B.C., Cartea Românească, București, 1973 Amintiri, Cartea Românească, București, 1973 (colaborare cu Mircea Ivănescu și Florin Pucă)La capăt, Editura Eminescu, București, 1974 Litanii pentru Horia, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975Dialectica vârstelor, Cartea Românească, București, 1977 Tinerețe fără bătrânețe. Basm (după Petre Ispirescu și nu prea), Editura Albatros, București, 1978 Spectacol, Cartea Românească, București, 1979 (cu ilustrații de Florin Pucă) Texte, Colecția "Cele mai frumoase poezii", Editura Albatros, București, 1980 (prefață de Mircea Iorgulescu)Veșnica reîntoarcere, Cartea Românească, București, 1982

Ediții postume-Carte de vise, Editura Eminescu, București, 1991 (selecție și îngrijirea textului de Marina Dimov) Baia, Colecția "Poeți români contemporani", Editura Eminescu, București, 1995 (selecție de Marina Dimo și copertă de Daniel Nicolescu)Carte de vise, Colecția "Biblioteca școlarului", Editura Litera, Chișinău, 1997 (copertă de Isai Cârmu)Momentul oniric, Cartea Românească, București]], 1997 (texte teoretice de Dimov și Dumitru Țepeneag strânse de Corin Braga; copertă de Tudor Jebeleanu) Versuri, Editura Gramar, București, 2000 (ediție îngrijită, postfață, tabel cronologic și referințe critice de Nicolae Bârna) Scrisori de dragoste (1943-1954), Colecția "Ego-grafii", Editura Polirom, București, 2003 (corespondență; ediție îngrijită, studiu introductiv, bibliografie, notă asupra ediției și note de Corin Braga) e malul Styxului, Colecția "Ediții definitive. Scriitori români. Patrimoniu", Editura Vinea, București, 2003 (ediție realizată de Nicolae Tzone și prefațată de Gheorghe Grigurcu) Poezii (carte la borcan), Editura Humanitas, București, 2003,Vol. 1, Colecția "Biblioteca românească. Poezie", Editura Paralela 45, Pitești, 2006 (prefață de Ion Bogdan Lefter)Onirismul estetic. Antologie de texte teoretice, Nedea Print, Curtea Veche, București, 2007 (interpretări critice și prefață de Marian Victor Buciu)

Traduceri-A tradus din Marcel Raymond, Pierre Daix, Hugo Friedrich, Curzio Malaparte, Giambattista Marino, Gerard de Nerval, Andrei Belîi, Mihail Lermontov etc.

Premii și distincții-Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducere (1979) Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru poezie (1968, 1977, 1982)

Opinii critice-„Un ermetic descins din Ion Barbu, balcanizant ca Gheorghe Magheru, dar la o treaptă a ființei mult superioară, arghezian și bacovian pe alocuri, „oniric” și acumulator de realități fascinante prin teribila lor concretețe, barochist, grav și burlesc deopotrivă, manierist prin gratuitatea invenției imagistice și virtuozitatea asamblării cuvintelor rare în versuri perfecte, toate acestea sunt, negreșit, adevărate. Dar, dincolo de ele, farmecul secret al artei lui Dimov scapă. Ca un silf, deși ni se înfățișează dimpotrivă în posturi mai curând grotești și neajutorate, Dimov lunecă printre definiții.” Ov. S Crohmălniceanu, Dialectica ideilor, Cronică la Dialectica vârstelor

„Ca și visele, basmele acestea lirice sunt numai aparent inocente, cu zmângălituri și culori copilărești. Sunt în fond crude și anxioase, chiar dacă îmblânzite de un estetism grațios, coregrafic, povești despre viață și moarte. Ludicul nu poate masca substratul existențial, întrebarea înspăimântată despre identitate. [...] Ușurința fanteziei lui Leonid Dimov induce adesea în eroare. Multe poezii par simple evocări sentimentale – impregnate de dulceața obiectelor cotidiene, de zgomotele străzii și ale casei, de un pitoresc vag balcanic – și sunt în definitiv niște parabole ingenioase ale morții, vieții, incertitudinii sau fricii.” Nicolae Manolescu, în România literară, nr. 21/ 1979, cronică la volumul „Spectacol”



p.conf. BMM
　

　

　

　

CARTE MPE

　

　

　

MUZICA ȘI POEZIA EVREILOR

Ep.1

　

　

　

Recentul Festival Internațional George Enescu la care participă ,ca de fiecare dată și muzicieni evrei din Israel și din multe alte țări mi-a sugerat sau retrezit dorința de a scrie un ciclu articole despre rolul și evoluția muzicii ,ca și a poeziei în istoria milenară a poporului lui Israel,fără o cronologie strictă și fără pretenția ridicolă de a epuiza un vast domeniu de cercetare specializată. Dacă muzica are o vechime de circa 40 de milenii, poezia populară, religioasă și cultă este mult mai tânără, iar poporul evreu este și mai tânăr, să ne ierte teologii. Desigur, dacă deschizi subiectul enunțat în titlu, aproape oricine va vorbi despre Psalmii lui David și Cântarea Cântărilor a lui Solomon.Dar evreii în drumul lor din cetatea Ur,prin Mesopotamia, au ajuns în Canaan, apoi în Egipt, au revenit în Canaan, au format regate,au dominat, au fost dominați, exilați　 de două ori, risipindu-se în întreaga lume civilizată.Nu se cunosc popoare care să fi avut atâtea contacte, să fi preluat atâtea influențe culturale fără a-și pierde　 esența religioasă și culturală, deși limbile vorbite s-au diferențiat pe zone - ebraica veche,aramaica (din antica Sirie), apoi idișul ( din dialect german,cu adausuri ebraice), ladino în Peninsula Iberică), limba actuală în Israel fiind ivrit (ebraica modernizată de Ben Iehuda). Muzica și poezia au suferit aceleași metamorfoze, fiecare în zona unde au evoluat. Puțini știu de ex. că „Sanie cu zurgălăi”, cântec popular românesc are la bază un vechi motiv evreiesc, iar imnul Statului Israel este scris pe un motiv românesc.Muzica și poezia sunt artele cele mai apropiate, dar poezia are avantajul perenității. Noi nu putem ști ce muzică se cânta în vechime, putem deduce după construcția instrumentelor, abia în ultimele patru secole notele muzicale au alcătuit „alfabetul” , așa cum noi putem citi poezia scrisă în ultimele patru milenii. Biblia este un tezaur de poezie și epos ,cu ea vom începe expunerea propusă. Utilizăm traducerea în română din ediția cea mai recentă. Începând cu primele rânduri, primele pagini simțim amploarea acestei minunate alcătuiri,fiorul liric. GENEZA –Pământul era pustiu și gol,peste fața adâncului de ape era întuneric…Urmează apariția lumii vii, alcătuirea lui Adam și a Evei, fratricidul fătuit de Cain asupra lui Abel. S-au scris nenumărate poeme culte pe această temă tragică, muzică de balet, operă și simfonică.

Vom reveni cu exemple. Ne vom opri la muzica sinagogală,la muzicieni evrei celbri,la instrumente muzicale vechi și noi, notații muzicale premoderne,etc. Aceasta este doar o introducere.

　

Ep.2 Muzica antică și sinagogală

În centrul Capitalei se află de peste 150 de ani, pe strada Sf.Vineri, Templul Coral, o frumoasă clădire în stil maur, cu un interior și mai frumos, pe care unii barbari în ianuarie 1941 nu au reșit să-l distrugă. Inițiativa a aparținut Obștei Evreilor Lehi (polonezi), iar atributul Coral este expresia dragostei pentru muzică. Dresda,Viena, Paris au și ele Temple Corale. La ridicarea edificiului a contribuit și Mihail Kogălniceanu cu 10.000 lei aur. A fost inaugurat de rabinul venit din Franța, Antoine Levy. În decursul anilor au susținut predici însoțite de muzică -M.Beck,dr.I.J.Niemirover,dr.Al.Șafran,dr.Moses Rosen,Menahem Hacohen, Raphael Shafer (actualul Prim Rabin). Templul are și o orgă de peste un secol la care a cântat și compozitorul Ivela. Muzica a fost mereu însoțită de psalmi, de versete biblice , poezie religioasă.

Este interesant că în mai toate religiile muzica a fost introdusă prin înfrângerea unei opoziții care susținea caracterul impur, chiar diavolesc al muzicii, o prejudecată respinsă de cei mai mulți credincioși. La fel a fost întâmpinat și vinul care a fost acceptat de majoritatea religiilor . Afro-americanii și africanii au introdus și dansurile lor ritmice care produc extaz, transă. Ne referim,desigur, și la mozaicii de culoare. Louis Armstrong, crescut într-o familie de evrei a preluat motive evreiești în repertoriul său.Leonard Cohen, celebru ca și Armstrong a scris poeme și partituri muzicale pe cele mai variate motive.

Pitagora considera că alcătuirea galaxiei noastre corespunde tonurilor și semitomurilor muzicale,adică unei armonii cerești, divine.În Evul Mediu învățatul Leon Ebraicul a preluat și dezvoltat această idee.

Conform Bibliei , Iubal este părintele muzicii, fiind inventatorul kinorului (lirei), ugavei, tofului (tamburinei), ultima fiind folosită și de Miriam, sora Profetului Moise. Cântecele erau înoțite de poezie și dans.În vremea regelui Solomon au mai fost aduse instrumente, motive muzicale din Egipt. Egiptenii aveau și transcripție a notelor. Înainte de a fi rege ,David îi cânta lui Saul din kinor, de unde și credința că el ar compus Psalmii, minunate poeme la care vom reveni. Pe lângă muzica sacră, ocazionată de sărbători,nunți,nașteri, înmormântări, muzica laică, adeseori veselă, satirică, etc. Profetul Isaia dezaprobă muzica și, desigur, desfrâul. Potrivit tradiției David a fost considerat creatorul muzicii liturgice și al orchestrei de instrumentiști.La instrumentele pomenite mai sus se adaugă nevel (chitară), mețiltaim(țimbalul),șofarul (cornul care anunță Anul Nou,marile sărbători),alte instrumente de suflat, trompete,oboi,flaut.De obicei leviții formau orchestrele. Sinagogile au apărut după distrugerea Primului Templu și apoi al Celui de al Doilea, dar tradiția nu s-a schimbat în Israel și în Diaspora până în zilele noastre. Aceasta este una din minunile lumii. Desigur între sefarzi ( vestul Europei) și așkenazi (est) există diferențe neesențiale, doar de limbă și unele obiceiuri. Sefarzii s-au răspândit din Spania/Portugalia în Imperiul Otoman preluând unele obiceiuri. Rolul muzicii în Diaspora a scăzut, numai vocea cantorului reprenta vechea tradiție muzicală. În schimb poezia religioasă devine prepoderentă, piyutim se numesc poemele dedicate cultului. În sec. XVI apar poeți precum Menahem din Lonsano, Israel Nahara, influențați de Cabala. Despre marele poet Iehuda Halevi, de la începutul mileniului al doilea vom vorbi mai târziu, poezia sa fiind cunoscută și azi. În comunitățile așkenazite din centrul și estul Europei se impun câtecele liturgice, iar cea mai răspândită este Kol-Nidre (toate jurămintele,în traducere, o preluare a tradiției evreilor sefarzi de a-și cere iertare pentru că și-au ascuns credința). Formațiile muzicale de klezmeri au apărut abia în sec.XIX,în Polonia,la nunți și alte sărbători. În sec. XVII-XIX, muzica slavă a avut o mare influență asupra muzicii laice evreiești, Odessa fiind un cenru important. În nordul Italiei apare muzica polifonică, care se răspândește în sinagogile din estul Europei. Sub influența hasidismului și Cabalei muzica este revigorată iar Șabatul se însoțește definitiv cu muzica vocală și instrumentală. Azi muzica evreilor s-a răspândit în mai toate zonele, împletindu-se cu muzica pop, inclusiv în mediile creștine ( ex. Hava Naghila,ș.a.)

Ep.3 Muzicieni evrei- sec.XVI-XX

În sec. XVI apar în Europa formații muzicale fără sedii stabile, oferind programe originale,laice la diverse ocazii. Adesea își găseau protectori/sponsori la curțile nobiliare, la primării. Astfel, la Mantua, familia Gonzaga a luat sub protecție o formație de cameră care a dăinuit aproape două secole. Multe comedii muzicale, madrigaluri erau susținute de artiști evrei. Un muzician cunoscut în Italia, compozitor,dirijor,interpret a fost Salamone Rossi (m.1628). La curtea împăratului habsburgic Ferdinand II era,în acea perioadă compozitorul mantovan Allegro Porto Ebreo. În Franța și Germania ,muzicienii evrei nu au fost încurajați. În schimb Praga i-a primit cu brațele deschise. În sec. XVIII, Anglia încurajează prezența muzicienilor evrei, îar în sec. XIX, majoritatea țărilor Europei cunosc prezența unor formații și personalități evrei. Mozart era în bune relații cu muzicieni și cu sponsori evrei. Devin cunoscuți Halevy, Mendelsohn- Bartholdy, Meyerbeer. Liszt era în relații excelente cu confrați evrei, spre deosebire de ginerele său,genialul Wagner. Opera din Paris datorează înființarea și renumele participării multor muzicieni și sponsori, multor evrei. Hiller, Moscheles,Thalberg,Herz, Rubinstein,Tausig,Goldmark,Bruell, strălucitul Jacques Offenbach, Zepler sunt doar câteva nume care au rămas în istoria muzicală a Parisului și a lumii.Gustav Mahler,la care vom reveni a dat un impuls memorabil muzicii moderne. Libretele, textele literare care au motivat multe creații muzicale aveau și autori evrei.Arnold Schoenberg a fost unul din inițiatorii muzicii moderne în secolul XX, urmat de Ernest Bloch, apoi de Darius Milhaud, în Franța ( Cântece populare ebraice, Poeme evreiești, sunt mostre de muzică cultă pe motive populare), la fel ca Mario Castelnuovo- Tedesco. O pleiadă de compozitori originali, Krein, Gnessin,ș.a. s-a format în Rusia, parte dintre ei emigrân în Palestina,înainte de reconstrucția Israelului. Vom reveni asupre biografiei unora dintre ei fără a uita celebra familie Strauss, antecesorul fiind evreu. De asemenea ne vom opri la pleiada compozitorilor și interpreților evrei din America.

Ep. 4 Psalmii și Cântarea Cântărilor

Biblia este o scriere cu caracter epic, mitologic și liric. În română ea a fost tradusă din mai multe limbi – ebraică, aramaică, greacă, dar mai există traduceri în latină,germană, engleză. rusă, franceză, alte zeci de limbi mai vechi și mai noi. Am folosit pentru română o variantă mai modernă a Pr. Dumitru Cornilescu în cazul Psalmilor și cea a talentatului poet erudit Radu Cârneci,în cazul Cântării Cântărilor. Recunoștința noastră.

Psalmii, 150 la număr nu au numai o funcție fundamental cultică, ei au un rol moral, sunt o neprețuită moștenire estetică și civilizatorie. Zeci, sute de poeți s-au format ca artiști în ecoul milenar al Psalmilor. „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi”…„Calea celor păcătoși duce la pieire”. Fiecare Psalm este un îndemn spre respect pentru cinste, dreptate. De multe ori Psalmistul se adresează marelui cântăreț, interpreților la coarde, poezia se integrează muzicii așa cum Oda Bucuriei a lui Schiller s-a integrat în ultima parte a Simfoniei IX a lui Beethoven.Uneori în subtitlu apare -O cântare a lui David. Îndemnuri precum-Îngrijește de cel sărac. Sunt mustrați cei răi și lacomi. Decalogul este reluat în diverse forme. Episoade istorice se regăsesc, precum Exilul babilonean mult mai târziu decât domnia lui.Remarcabili sunt Psalmii în ultima parte- 130-„Din adâncul adâncului Te chem,Doamne” și 137-„La apa Babilonului ședeam și plângeam”.

Cântarea Câtărilor(în ebraică Șir Șirim) este una dintre capodoperele liricii antice, face parte din Biblie (Vechiul Testament) și apărut în zeci de variante,în funcție de limba din care a fost tradusă- aramaică, ebraică, greacă, latină, franceză, germană, engleză, etc. Radu Cârneci, poet român de vastă experiență a împărțit poemul în șapte cânturi, el și-a finalizat lucrarea în 1972. Alți traducător au extins poemul la opt cânturi. Radu Cârneci pune accentul pe puritatea sentimentului de iubire, plăcerea carnală nefiind despărțită de comuniunea spirituală. Cadrul este rustic, metaforele de asemenea. Se pot face multe paralelisme cu creațiile altor popoare ,în special orientale. Femeia este iubită și proslăvită.

Ep.5 Muzicieni evrei

Mă voi opri la un ilustru exemplu -familia Strauss. Cel mai faimos a fost Johann Strauss II. Bunicul său era evreu. Tatăl său a fost supranumit regele valsului,titlu preluat și de fiu. S-a născut la 25 octombrie 1825,în apropierea Vienei. ceva mai în vârstă decât împăratul, dar a fost mai cunoscut. A compus circa 200 de valsuri, toate interpretate și apreciate. „Dunărea albastră”, „Sânge vienez”,„Povestiri din Pădurea vieneză”, „Vocile primăverii” sunt celebre în lume.„Marșul lui Radetzky”,la fel de cunoscut e compus de tatăl său, cu același nume. Dinastia Strauss s-a compus din Johann, care a impus valsul,la origine un dans rustic, Johann II, autor de valsuri și operete celebre, care l-au pus în umbră pe Offenbach, Josef și Eduard. Am început cu această familie, covetită la catolicism, care după legislația nazistă de la Nuremberg ar fi fost considerată iudee, deci condamnată la gazare în sec.XX. Dar ce ar fi fost Viena și civilizația europeană fără ei. I-a iubit și ultranaționalistul Wagner.Mahler,Ravel, Berg s-au înclinat în fața geniului straussian. La fel și Berlioz.

Puțini știu că Giuseppe Verdi era de origine evreiască,prin bunici, a compus și o operă de inspirație Biblică -„Nabucco„ -1842. În Germania Kurt Weil a compus „Opera de trei parale” după Bertolt Brecht. Alt autor eveu a fost Paul Hinemith.În Franța au fost Georges Bizet, cu opera „Carmen”, Giacomo Meyerbeer, Jacques Offenbach, Maurice Ravel, Camille Saint-Saens, în SUA George Gershwin. La aceștia se adaugă numeroși compozitori și iterpreți , (alfabetic)-Paul Abraham,Isaac Albenitz, Leopold Auer, Alban Berg, Leonard Bernstein, Matvei Blanter, Ernest Bloch, Max Bruch, Anton Bruckner, Eduard Caudella,Ferdinand David, Isac Dunaevski, Max Eisicovici, Hans Fischler,Mischa Elman, Ludovic Feldman, Eddy Nelson, Vaclav Dobias, Alfred Einsten., Edmund Eysler, Anni Fischer, Miguel Fleta, G. Gershwin, Emil Gilels, Stan Golestan,, Louis Freitas, R.Glier, E.Grieg, J.Halevy, Clara Haskil, Jascha Heifetz, V.Horovitz, D.Kabalevski,Leonid Kogan,O.Jeremias, M. Karlowicz, Leonid Kogan, E.Korngold, S. Lemeșev, H.Levi, Lazare Levy, Lorin Maazel, Igor Markevici, Joseph Marx, Alfred Mendelsohn,Mendelsohn-Bartholdy,Yehudi Menuhin, Darius Milhaud, Nathan Milstein, David Oistrah, Daniil Șafran, Isac Stern, Iakov Zak, mulți alți.
În continuare ne vom opri la muzicieni și poeți evrei de prestigiu internațional, parte din ei menționați și mai sus.

Ep. 6 Muzicieni și poeți evrei din Romania(alfabetic)-

A

Algazi Eliahim(1894-1939) -tenor la Opera Română, alte scene,invitat la Curtea Regală
Algazi Leon (1890-1971)- compozitor,critic,profesor,organist, Bucuresti,L Muzicieni eipzig,Paris (dirijor la Grande Synagogue), audiții radio, conferințe, articole,inițiatorul primului Congres Internațional de Muzicologie Ebraică -Paris 1957
Almosnino George(1936-1994)- poet modernist, tradus la Viena,Luxembourg, Basel, apreciat de critici prestigioși

Aramă Horia(1930-2007)- poet, eseist, prozator SF, traducător, redactor
Aramesco Leonardo (1898-?)- tenor cunoscut în România,Germania, Cehia, în 1933 s-a refugiat la Amsterdam, nu se cunosc condițiile morții

Aranovici Șico(1905-1969)- compozitor,dirijor la Chișinău
Auslaender Rose(1911-1978) -poetă de limbă germană, a trăit la Cernăuți, New York, a revenit,l-a cunoscut pe Paul Celan, după război pleacă în SUA, scrie în engleză, în 1964 vine la Viena, scrie în germană, moare la Duesseldorf, devine celebră postum, tradusă în engleză,franceză, ivrit,română

B.

Baltazar Camil(1902-1977)- Leopold Goldstein -poet modernist, numit de Camil Petrescu „poet al luminii”, apreciat ca simbolist de Lovinescu,Ion Barbu,Perpessicius, Crohmălniceanu, s-a inspirat și din Biblie, a scris despre alți scriitori,memorii, traduceri (Renan,Th.Mann,Rearque, etc.

Banuș Maria (1914-1999) -poetă prolifică și ca traducătoare, remacată de la debut de G.Călinescu, marginalizată depă 1989

Baranga Aurel (1913-1979)-poet avangardist, eseist, dramaturg proletcultist

Bard Oszkar (1893-1942)- poet și dramaturg, a avut piese jucate la Cluj, Berlin,Budapesta, a tradus din Blaga

Bercovici Gertruda(?-1943) - pianistă,solistă, născută la Viena, îndrumată de Franz Lehar, s-a stabilit la București

Bercovici Israil (1921-1988) - poet,dramaturg, traducător, idișist,junalist,memorialist, a fost secretar literar la TES, a conferențiat în mai multe capitale europene, a fost distins cu premii naționale și internaționale

Bonciu H.(1893-1950) -poet, prozator, s-a afirmat la cenaclul Sburătorul, apoi apreciat de Crohmălniceanu, numeroase traduceri,

Boz Lucian (1908-2003) -poet,critic,prozator,pleacă la Paris în 1937, internat la Drancy în 1940, revine în România în 1944,apoi la Paris și în 1951 în Australia. Monografii despre Eminescu,ș.a.

Brassai Viktor (1913-1944) - poet, traducător

Brauner Harry (1908-1988)- etnomuzicolog, deținut politic sub comuniști

Breslașu Marcel (1903-1966)-poet proletcultist, traducător,compozitor

Brumaru Ada(1930-2008)- critic muzical, activitate la radio și în presă

C.

Celan Paul (1920-1970) -poet de limbă germană, a început să publice în România ,apoi la Paris,în anii 1941 -44 a fost deportat, părinții au fost uciși în Transnisria, după război a trăit la București, Viena,Paris, s-a sinucis aruncându-se în Sena. Este considerat un maestru al poeziei germane.

Cohen- Bucureșteanu Abraham(1840-1877)- poet, om de teatru, primul literat evreu de limbă română

Comissiona Sergiu(1928-2005) -dirijor la București, Sibiu, Haifa, Goeteborg -Suedia, la Radio-Olanda, din 1946 a trăit în SUA, turnee în 25 de țări

Constantinescu Paul (1909-1963)- compozitor , studii și prelegeri la București,Viena,premii la București, Karlovy Vary, membru cor. al Academiei Române

Costin Sebastian( 1939-1997)-poet, critic, prozator, a emigrat în Israel în 1973

Cristian V.(1912 -?)- poet,jurnalist

D.

Deda Edmond(1920-2006)-compozitor ,a studiat la București, Londra, autor cunoscut de muzică ușoară

Demian Wilhelm(1910 -?)-compozitor,dirijor muzică simfonică, instrumentală

Dominic A.(1889-1942)- poet,dramaturg, a studiat la București,Paris,Bruxelles, apreciat de Lovinescu, Rebreanu,,psalmist,comparat cu V.Voiculescu, autor

al unui grandios poem „Israel”,apreciat de Iorga, Camil Baltazar,Crohmălniceanu, a tradus din Dostoievski, Strindberg,Ibsen. În 1920 a fost,se spune,propus  pentru Premiul Nobel, un talent prea puțin cunoscut

E

Ehrenkranz Benjamin (1819-1883)- poet popular de idiș și ebraică, cunoscut sub numele de Velvl Zbarjer, după locul nașterii din Galiția, a călătorit în multe țări, a fost la New York, a murit la Galata (Turcia)

Ehrlich Henri (1822-1899) -compozitor, pianist, folclorist, critic muzical, a studiat la Viena,a concertat în țară și în străinătate, a fost pianit la Curtea Regală.britanică, profesor la Conservatorul din Berlin.

Eisikovitz Max (1908-1983)- compozitor ,folclorist, diplomat în patru discipline, în anii războiului a fost la Timișoara ca profesor, a creat Școala Goldmark.pentru tinere talente, după război a predat la Conservatorul de la Cluj, a fost rector, a înființat Opera Maghiară din Cluj, a lăsat o moștenire remarcabilă și discipoli