Radu Lupu – o stea a muzicii de pian L-am cunoscut în 1961, era un adolescent timid, obișnuit cu protecția familiei și dascălilor care îl remarcaseră. Venise la Conservatorul din Moscova să-și desăvârșească pregătirea. Astăzi este o celebritate, a călătorit mult, a încântat publicul din zeci de țări. Pianist, compozitor, are un stil personal, este pasional, este bolnav de muzică, de la Enescu la Beethoven, Brahms, Ceaikovski, Rahmaninov, etc.S-a născut la 30 noiembrie 1945, la Galați, a studia la Brașov, cu Florica Muzicescu, azi este Comandor al Ordinului Imperiului Britanic, poartă Ordinl Steaua României, ș.a.dar nu-l preocupă onorurile, merge unde dorește, cântă ceea ce dorește. Trăiește pentru muzică și pentru bucuria celor care îl ascultă. Trăiește în Anglia și , uneori, în Elveția, dar este o fire neliniștită, nu știi unde va merge mâine. S-a născut la Galați, în familia avocatului evreu Meyer Lupu și a profesoarei Ana Gabor.La vârsta de 6 ani începe să studieze pianul cu Lia Busuioceanu și la vârsta de 12 ani debutează cu un program complet de muzică compusă de el însuși. Urmează liceul la Galați. După absolvirea Școlii Populare de Artă din Brașov, își continuă studiile la București, cu Florica Musicescu și Cella Delavrancea. La șaisprezece ani, în 1961, primește o bursă de studiu la Conservatorul din Moscova, unde va studia 2 ani cu Galina Eghiazarova, apoi cu Heinrich Neuhaus și, mai târziu, cu Stanislav Neuhaus.În 1966, în perioada studiilor din Rusia, concertează la Moscova și Leningrad, și participă la Concursul de pian "Van Cliburn" de la Fort Worth, Texas, unde câștigă premiul I. Își reia studiile la Moscova și, înainte de finalizarea acestora, va câștiga încă două prestigioase premii I: la Festivalul Internațional „George Enescu”, în 1967, și la Concursul internațional de pian de la Leeds, în Marea Britanie, în 1969. În noiembrie 1969 debutează pe scena londoneză, înregistrând un mare succes. Despre interpretarea sa a Sonatei pentru pian Op.10 No.3 de Beethoven, Joan Chissell de la ziarul The Times scrie: El a adus pe scenă ceea ce părea o întreagă experiență de viață, cu alternanțele sale de dezolare și mândrie. Cariera lui Radu Lupu continuă alături de cele mai prestigioase orchestre și cei mai mari dirijori ai lumii: în 1972 el cântă în SUA, la New York, cu Orchestra din Cleveland, dirijată de Daniel Barenboim, și cu Orchestra Simfonică din Chicago, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini. Apoi face un turneu de doi ani prin America, cu Orchestra Filarmonică din New York. Ulterior întreprinde cu regularitate turnee în Europa și Statele Unite, dar și în Asia (în Israel și în China). A fost onorat cu Premiul I la Concursul internațional de pian Van Cliburn, ediția 1966,Premiul I la Festivalul Internațional „George Enescu”, ediția 1967 (împreună cu Dan Grigore),Premiul I la Concursul Internațional de pian de la Leeds, ediția 1969,Premiul Abbiati, acordat de Asociația Criticilor Italieni, în 1989, Premiul Grammy, ediția 1995, pentru Cea mai bună înregistrare instrumentală a anului, cu Sonata în Si bemol major și Sonata în La major de Franz Schubert (la patru mâini, cu Daniel Barenboim),Premiul Edison, ediția 1995, pentru Cea mai bună înregistrare instrumentală a anului, cu sonate de Robert Schumann(Kinderszenen, Kreisleriana și Humoresque),Premiul Arturo Benedetti Michelangeli, ediția 2006, are o discografie bogată, au scris depre el Ion Andreiță( Scrisori pariziene, Editura Silviu Popescu, Râmnicu Vâlcea, 2000, pag. 273-277), Claudia Daboveanu: Artiștii noștri la superlativ, Jurnalul Național, ediție de colecție din 22 mai 2005, Radu Lupu – o audiție privilegiată, în deschidere la Festivalul Enescu, 18 aprilie 2013, Adina Scorțescu, Ziarul Metropolis, ne referim doar la presa română, dar este prezent și în presa străină( SUA, Germania, Israel,Italia etc). Un nume de neșters în patrimoniul universal al muzicii. BMM

Radu Lupu – o stea a muzicii  de pian





L-am cunoscut în 1961, era un adolescent timid, obișnuit cu protecția familiei și dascălilor care îl remarcaseră. Venise la Conservatorul din Moscova să-și desăvârșească pregătirea. Astăzi este o celebritate, a călătorit mult, a încântat publicul  din zeci de țări. Pianist, compozitor, are un stil personal, este pasional, este bolnav de muzică, de la Enescu la Beethoven, Brahms, Ceaikovski, Rahmaninov, etc.S-a născut la 30 noiembrie  1945, la Galați, a studia la Brașov, cu Florica Muzicescu, azi este Comandor al Ordinului Imperiului Britanic,  poartă Ordinl Steaua României, ș.a.dar nu-l preocupă onorurile, merge unde dorește, cântă ceea ce dorește. Trăiește pentru muzică și pentru bucuria celor care îl ascultă. Trăiește în Anglia și , uneori, în Elveția, dar  este o fire neliniștită, nu știi unde va merge mâine.  S-a născut la Galați, în familia avocatului evreu Meyer Lupu și a profesoarei Ana Gabor.La vârsta de 6 ani începe să studieze pianul cu Lia Busuioceanu și la vârsta de 12 ani debutează cu un program complet de muzică compusă de el însuși. Urmează liceul la Galați. După absolvirea Școlii Populare de Artă din Brașov, își continuă studiile la București, cu Florica Musicescu și Cella Delavrancea. La șaisprezece ani, în 1961, primește o bursă de studiu la Conservatorul din Moscova, unde va studia 2 ani cu Galina Eghiazarova, apoi cu Heinrich Neuhaus și, mai târziu, cu Stanislav Neuhaus.În 1966, în perioada studiilor din Rusia, concertează la Moscova și Leningrad, și participă la Concursul de pian "Van Cliburn" de la Fort Worth, Texas, unde câștigă premiul I. Își reia studiile la Moscova și, înainte de finalizarea acestora, va câștiga încă două prestigioase premii I: la Festivalul Internațional „George Enescu”, în 1967, și la Concursul internațional de pian de la Leeds, în Marea Britanie, în 1969. În noiembrie 1969 debutează pe scena londoneză, înregistrând un mare succes. Despre interpretarea sa a Sonatei pentru pian Op.10 No.3 de Beethoven, Joan Chissell de la ziarul The Times scrie: El a adus pe scenă ceea ce părea o întreagă experiență de viață, cu alternanțele sale de dezolare și mândrie. Cariera lui Radu Lupu continuă alături de cele mai prestigioase orchestre și cei mai mari dirijori ai lumii: în 1972 el cântă în SUA, la New York, cu Orchestra din Cleveland, dirijată de Daniel Barenboim, și cu Orchestra Simfonică din Chicago, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini. Apoi face un turneu de doi ani prin America, cu Orchestra Filarmonică din New York. Ulterior întreprinde cu regularitate turnee în Europa și Statele Unite, dar și în Asia (în Israel și în China). A fost onorat cu Premiul I la Concursul internațional de pian Van Cliburn, ediția 1966,Premiul I la Festivalul Internațional „George Enescu”, ediția 1967 (împreună cu Dan Grigore),Premiul I la Concursul Internațional de pian de la Leeds, ediția 1969,Premiul Abbiati, acordat de Asociația Criticilor Italieni, în 1989,    Premiul Grammy, ediția 1995, pentru Cea mai bună înregistrare instrumentală a anului, cu Sonata în Si bemol major și Sonata în La major de Franz Schubert (la patru mâini, cu Daniel Barenboim),Premiul Edison, ediția 1995, pentru Cea mai bună înregistrare instrumentală a anului, cu sonate de Robert Schumann(Kinderszenen, Kreisleriana și Humoresque),Premiul Arturo Benedetti Michelangeli, ediția 2006, are o discografie bogată,  au scris depre el Ion Andreiță( Scrisori pariziene, Editura Silviu Popescu, Râmnicu Vâlcea, 2000, pag. 273-277),            Claudia Daboveanu: Artiștii noștri la superlativ, Jurnalul Național, ediție de colecție din 22 mai 2005,        Radu Lupu – o audiție privilegiată, în deschidere la Festivalul Enescu, 18 aprilie 2013, Adina Scorțescu, Ziarul Metropolis, ne referim doar la presa română, dar este prezent și în presa străină( SUA, Germania, Israel,Italia etc).  Un nume de neșters în patrimoniul universal al muzicii.

BMM 

Ion Barbu- întâlnirea cu un Mare poet Pe Ion Barbu nu l-am cunoscut direct, am citit cu enormă admirație moștenirea poetică, biografia cu pete, care nu m-au făcut să uit că este un Mare Poet. Am fost coleg cu un presupus nepot al său, care graseia, o fi graseind și Barbu, așa, aristocratic? Știu că a adus-o pe Nina Cassian în așternutul său , ceea ce nu era greu, dar a scris – „nespus de alba Nină”, adică era un om de „noblesse”. Tudor Vianu i-a fost bun amic. Nimic din ce s-a scris despre el nu întrece farmecul poeziei barbiene, poate cea mai europeană poezie românească. Acum citez pe nerăsuflate – sunt numai o verigă din marea îndoire/fragilă, unitatea mi-e pieritoare….Aduc Înaltei Cumpeni povara mea bogată….Tentacule lichide îți adâncești în spațiu….Așteaptă infinită și limpede ca marea/ să te cununi cu somnul și-n unde să te pierzi…”/ I-a admirat pe cei care îi erau aproape spiritual – Nietzsche, Pitagora ( îmi dezvelește-n Număr vertebra ei de fier”. Barbu nu era nici mistic, nici șovin, era genial. Din sufletul său cad fulgi, el este sus, în cer. Îmi amintește uneori de Bach și de Beethoven. „ Prin marea de funingini, năvodul plin cu aur…Castelul tău de ghiață l-am cunoscut, Gândire Mitologiile greacă, latină, ebraică, germanică se regăsesc în aluzii frumos îmbinate. Îl readuce pe Anton Pann cu balcanismele sale, ex. Cântec de rușine, Răsturnica, apoi ecouri din Poe, cu Maelstromul său, apropierea simpatetică de Mateiu Caragiale, „arta marelui Mateiu”, vrea să încropească un club cu numele rebelului fiu al lui Ion Luca, îl plânge pe Bălcescu, pe care noi îl trecem în uitare, preia ceva din „aridul Arghezi”, din lirica evreului Baltazar, inventează Jocul secund, care devină o mascotă, amintește pe severul Șerban Cioculescu ( un ciclu este schema opritelor elanuri), se adresează lui Marcel Iancu, sincer admirat de Barbu, E. Lovinescu devine „scepticul mântuit”, nu-l uită pe generosul Al. Rosetti, pe Vladimir Streinu, prin Germania trece inventând rime bizare și încântătoare, Tudor Vianu este servit cu glume spumoase, etc. „ După melci” este un poem -ciclu strălucit care nu este defel schema opritelor elanuri, cum scria mai înainte, apoi , apogeul , Joc secund – sub influența vagă a lui Mallarme, „Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste…răsare din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum”. Citind pe Barbu trebuie să fii foarte atent la punctuație, altfel unele expersii ți se par negramaticale, când Barbu era un maestru al prozodiei și gramaticii. Urmează „Uvedenrode”, la același nivel cu Jocul secund, ex. – Păunul – se ploconea răsăritean și moale, „cripto”-balada- Riga Crypto și lapona Enigel, unicat în literatura română, Oul dogmatic ce amintește de Brâncuși, Ritmuri pentru nunțile necesare, un fel de Cântare a Cântărilor de un erotism exploziv și drapat artistic, ș.a. Nu puteau lipsi Nastratin Hogea, mai degrabă român decât ismaelit, Domnișoara Hus cea venită din mistica evomediană, Isarlîkul otoman, etc. Barbu a tradus puțin , dar pe alese, Rilke, Buadelaire, Shakespeare ( extraordinară incursiune în drama Richard III). "Hipnotizat de - adânca și limpedea lumină/A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/Să sfărâme zenitul și - ncremenit să bea/Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină"…"Din aspra contopire a gerului polar/Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide,/Sinteze transparente , de străluciri avide,Zbucnesc din somnorosul noian originar.", iată două citate care împiedică orice înregimentare a poeziei barbiliene strict într-un curent literar determinat. Poezia Umanizare scoate în evidență un conflict dramatic al ființei umane, care, în aspirația ei spre absolut, trebuie să opteze între două principii: intelectual și senzual, între contemplația " apolinică" și trăirea "dionisiacă". Poezia, declara Ion Barbu, le împacă pe amândouă într-un proces unic, într-o sinteză în care Gândirea se transfigurează luând forme concrete de " sunet, linie, culoare ".Ideea devine "muzică a formei în zbor, Euritmie", deci intuiție a esenței lumii. Aspirația spre cunoaștere are, în prima perioadă, un caracter cam abstract, de unde și, frecvent, răceala versurilor. Încercarea de concretizare se sprijină pe împrumuturi din mitologie, care lasă de obicei o impresie puternică de livresc. Recurgerea la elemente mitologice grecești și preocuparea deosebită pentru expresie i-au făcut pe unii cercetători (E. Lovinescu) să vorbească de un parnasianism al începuturilor literare ale lui Ion Barbu.Dacă poezia parnasiană franceză, reprezentată prin Leconte de Lisle sau José Maria de Hérédia, era fundamental decorativă și antiromantică în conținut neîngăduind elanuri sufletești, pe când la Ion Barbu, sub împietrita și recea marmură a versului, se răsucesc pasiuni violente, neliniști și aspirații tulburi, ceea ce denotă o structură romantică . Probabil că aceasta este și cauza pentru care și le-a refuzat mai târziu, socotindu-le că " decurg printr-un principiu poetic elementar ". El tinde spre o altă formulă poetică, depărtată de romantism, spre "un lirism omogen, instruind de lucrurile esențiale, delectând cu viziuni paradisiace ", pe care a realizat-o în următoarele etape ale creației sale. Îi sunt datori prin creație, Augustin Doinaș, Radu Stanca, ș.a. Călinescu și Cioculescu, admiratori ai poeziei barbiene nu au înțeles unele etape ale creației sale, socotind că el ar fi devenit artificial. Este o curioasă nereceptare a ceea ce înseamnă modernitatea în artă, în special în cazul lui Șerban Cioculescu.În Ritmuri pentru nunțile necesare sunt evocate trei căi de cunoaștere: prin eros ( sau senzuală), reprezentată astral prin Venus, prin rațiune, având simbol pe Mercur, și prin contemplație poetică, care e tutelată de Soare. Fiecare experiență este o "nuntă", adică o comuniune cu esența lumii, dar prin primele două contopirea nu este perfectă. Senzațiile permit numai un contact fulgerant , iar intelectul ignoră, pentru a face operațiile proprii cunoașterii logice, condiția fundamentală a universului, care este devenire continuă.Aspirația spre absolut se împlinește doar prin atingerea contemplației poetice, prin viziunea directă a principiului universal când: "intrăm Să ospătăm În cămara Soarelui Marelui Nun și stea, Aburi verde să ne dea, Din căldări de mări lactee, La surpări de curcubee, În Firida ce scântee / Etern" În termeni mai simpli poezia pune problema raportului dintre cunoașterea logică și cea metaforică așa cum o pusese și Blaga în Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.În Uvedenrode pe aceeași temă a nunții e reluată într-un material poetic, ideea erosului ca încercare eșuată de cunoaștere. Titlul, inventat de poet, definește un spațiu de coșmar, "o râpă a gasteropodelor ", reprezentare a purei vieți vegetative. Faza de tranziție este de o puternică originalitate, derutantă pentru cititor, căruia i se solicită un efort mult mai mare decât de obicei pentru sesizarea semnificațiilor, a viziunii ample închise în imaginile concrete ale poemului. Limbajul este dens, termenii neobișnuiți, mulți neologistici sau rari. Este un ultim pas până la concentrarea extremă a expresiei din ciclul Joc secund.Ciclul Joc secund a fost tradus în franceză și în maghiară. Există și traduceri ale unor poezii în limba germană. În volumul apărut în 1970, la Ed. Albatros, au fost incluse și memorii, ecouri de mare folosință și interes. Între 1921-1964 i-au apărut numai trei volume, dar numărul emulilor barbilieni este mare, nedeterminat. Boris Mehr _____________________________________________________ps._____. Pentru cei care nu cunosc personalitatea lui Ion Barbu ( Dan Barbilian) dăm câteva repere – poet, matematician, născut 18 martie 1895,Câmpulung-Muscel, decedat 11 august 1961,înmormântat la Cimitirul Bellu , căsătorit cu Gerda Barbu, studii Facultatea de Științe din București, la Göttingen, Tübingen și Berlin. Activitatea literară-1919 – 1961,curente literare parnasianism, ermetism, expresionism, ș.a..În matematică i-a avut dascăli pe Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, David Emmanuel, Traian Lalescu și Anton Davidoglu.A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 20 decembrie 1936. Originalitatea ideii matematice a lui Barbilian constă în reexaminarea modelului Poincaré al geometriei neeuclidiene a lui Lobacevski. Acest model generează în mod natural o distanță care poate fi reprezentată ca oscilație logaritmică. " " Îmi place Vezi mai multe reacţii Comentează Distribuie 5 Tu, Carti Faine, Al Amin şi alţi 2 Comentarii Boris Mehr Scrie un comentariu... Choose File

Ion Barbu- întâlnirea cu un Mare poet
Pe Ion Barbu nu l-am cunoscut direct, am citit cu enormă admirație moștenirea poetică, biografia cu pete, care nu m-au făcut să uit că este un Mare Poet. Am fost coleg cu un presupus nepot al său, care graseia, o fi graseind și Barbu, așa, aristocratic? Știu că a adus-o pe Nina Cassian în așternutul său , ceea ce nu era greu, dar a scris – „nespus de alba Nină”, adică era un om de „noblesse”. Tudor Vianu i-a fost bun amic. Nimic din ce s-a scris despre el nu întrece farmecul poeziei barbiene, poate cea mai europeană poezie românească. Acum citez pe nerăsuflate – sunt numai o verigă din marea îndoire/fragilă, unitatea mi-e pieritoare….Aduc Înaltei Cumpeni povara mea bogată….Tentacule lichide îți adâncești în spațiu….Așteaptă infinită și limpede ca marea/ să te cununi cu somnul și-n unde să te pierzi…”/ I-a admirat pe cei care îi erau aproape spiritual – Nietzsche, Pitagora ( îmi dezvelește-n Număr vertebra ei de fier”.
Barbu nu era nici mistic, nici șovin, era genial. Din sufletul său cad fulgi, el este sus, în cer. Îmi amintește uneori de Bach și de Beethoven. „ Prin marea de funingini, năvodul plin cu aur…Castelul tău de ghiață l-am cunoscut, Gândire Mitologiile greacă, latină, ebraică, germanică se regăsesc în aluzii frumos îmbinate. Îl readuce pe Anton Pann cu balcanismele sale, ex. Cântec de rușine, Răsturnica, apoi ecouri din Poe, cu Maelstromul său, apropierea simpatetică de Mateiu Caragiale, „arta marelui Mateiu”, vrea să încropească un club cu numele rebelului fiu al lui Ion Luca, îl plânge pe Bălcescu, pe care noi îl trecem în uitare, preia ceva din „aridul Arghezi”, din lirica evreului Baltazar, inventează Jocul secund, care devină o mascotă, amintește pe severul Șerban Cioculescu ( un ciclu este schema opritelor elanuri), se adresează lui Marcel Iancu, sincer admirat de Barbu, E. Lovinescu devine „scepticul mântuit”, nu-l uită pe generosul Al. Rosetti, pe Vladimir Streinu, prin Germania trece inventând rime bizare și încântătoare, Tudor Vianu este servit cu glume spumoase, etc. „ După melci” este un poem -ciclu strălucit care nu este defel schema opritelor elanuri, cum scria mai înainte, apoi , apogeul , Joc secund – sub influența vagă a lui Mallarme, „Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste…răsare din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum”. Citind pe Barbu trebuie să fii foarte atent la punctuație, altfel unele expersii ți se par negramaticale, când Barbu era un maestru al prozodiei și gramaticii. Urmează „Uvedenrode”, la același nivel cu Jocul secund, ex. – Păunul – se ploconea răsăritean și moale, „cripto”-balada- Riga Crypto și lapona Enigel, unicat în literatura română, Oul dogmatic ce amintește de Brâncuși, Ritmuri pentru nunțile necesare, un fel de Cântare a Cântărilor de un erotism exploziv și drapat artistic, ș.a. Nu puteau lipsi Nastratin Hogea, mai degrabă român decât ismaelit, Domnișoara Hus cea venită din mistica evomediană, Isarlîkul otoman, etc. Barbu a tradus puțin , dar pe alese, Rilke, Buadelaire, Shakespeare ( extraordinară incursiune în drama Richard III).
"Hipnotizat de - adânca și limpedea lumină/A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/Să sfărâme zenitul și - ncremenit să bea/Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină"…"Din aspra contopire a gerului polar/Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide,/Sinteze transparente , de străluciri avide,Zbucnesc din somnorosul noian originar.", iată două citate care împiedică orice înregimentare a poeziei barbiliene strict într-un curent literar determinat. Poezia Umanizare scoate în evidență un conflict dramatic al ființei umane, care, în aspirația ei spre absolut, trebuie să opteze între două principii: intelectual și senzual, între contemplația " apolinică" și trăirea "dionisiacă". Poezia, declara Ion Barbu, le împacă pe amândouă într-un proces unic, într-o sinteză în care Gândirea se transfigurează luând forme concrete de " sunet, linie, culoare ".Ideea devine "muzică a formei în zbor, Euritmie", deci intuiție a esenței lumii. Aspirația spre cunoaștere are, în prima perioadă, un caracter cam abstract, de unde și, frecvent, răceala versurilor. Încercarea de concretizare se sprijină pe împrumuturi din mitologie, care lasă de obicei o impresie puternică de livresc. Recurgerea la elemente mitologice grecești și preocuparea deosebită pentru expresie i-au făcut pe unii cercetători (E. Lovinescu) să vorbească de un parnasianism al începuturilor literare ale lui Ion Barbu.Dacă poezia parnasiană franceză, reprezentată prin Leconte de Lisle sau José Maria de Hérédia, era fundamental decorativă și antiromantică în conținut neîngăduind elanuri sufletești, pe când la Ion Barbu, sub împietrita și recea marmură a versului, se răsucesc pasiuni violente, neliniști și aspirații tulburi, ceea ce denotă o structură romantică . Probabil că aceasta este și cauza pentru care și le-a refuzat mai târziu, socotindu-le că " decurg printr-un principiu poetic elementar ". El tinde spre o altă formulă poetică, depărtată de romantism, spre "un lirism omogen, instruind de lucrurile esențiale, delectând cu viziuni paradisiace ", pe care a realizat-o în următoarele etape ale creației sale. Îi sunt datori prin creație, Augustin Doinaș, Radu Stanca, ș.a. Călinescu și Cioculescu, admiratori ai poeziei barbiene nu au înțeles unele etape ale creației sale, socotind că el ar fi devenit artificial. Este o curioasă nereceptare a ceea ce înseamnă modernitatea în artă, în special în cazul lui Șerban Cioculescu.În Ritmuri pentru nunțile necesare sunt evocate trei căi de cunoaștere: prin eros ( sau senzuală), reprezentată astral prin Venus, prin rațiune, având simbol pe Mercur, și prin contemplație poetică, care e tutelată de Soare. Fiecare experiență este o "nuntă", adică o comuniune cu esența lumii, dar prin primele două contopirea nu este perfectă. Senzațiile permit numai un contact fulgerant , iar intelectul ignoră, pentru a face operațiile proprii cunoașterii logice, condiția fundamentală a universului, care este devenire continuă.Aspirația spre absolut se împlinește doar prin atingerea contemplației poetice, prin viziunea directă a principiului universal când: "intrăm Să ospătăm În cămara Soarelui Marelui Nun și stea, Aburi verde să ne dea, Din căldări de mări lactee, La surpări de curcubee, În Firida ce scântee / Etern" În termeni mai simpli poezia pune problema raportului dintre cunoașterea logică și cea metaforică așa cum o pusese și Blaga în Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.În Uvedenrode pe aceeași temă a nunții e reluată într-un material poetic, ideea erosului ca încercare eșuată de cunoaștere. Titlul, inventat de poet, definește un spațiu de coșmar, "o râpă a gasteropodelor ", reprezentare a purei vieți vegetative. Faza de tranziție este de o puternică originalitate, derutantă pentru cititor, căruia i se solicită un efort mult mai mare decât de obicei pentru sesizarea semnificațiilor, a viziunii ample închise în imaginile concrete ale poemului. Limbajul este dens, termenii neobișnuiți, mulți neologistici sau rari. Este un ultim pas până la concentrarea extremă a expresiei din ciclul Joc secund.Ciclul Joc secund a fost tradus în franceză și în maghiară. Există și traduceri ale unor poezii în limba germană.
În volumul apărut în 1970, la Ed. Albatros, au fost incluse și memorii, ecouri de mare folosință și interes. Între 1921-1964 i-au apărut numai trei volume, dar numărul emulilor barbilieni este mare, nedeterminat.
Boris Mehr
_____________________________________________________ps._____. Pentru cei care nu cunosc personalitatea lui Ion Barbu ( Dan Barbilian) dăm câteva repere – poet, matematician, născut 18 martie 1895,Câmpulung-Muscel, decedat 11 august 1961,înmormântat la Cimitirul Bellu , căsătorit cu Gerda Barbu, studii Facultatea de Științe din București, la Göttingen, Tübingen și Berlin. Activitatea literară-1919 – 1961,curente literare parnasianism, ermetism, expresionism, ș.a..În matematică i-a avut dascăli pe Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, David Emmanuel, Traian Lalescu și Anton Davidoglu.A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 20 decembrie 1936. Originalitatea ideii matematice a lui Barbilian constă în reexaminarea modelului Poincaré al geometriei neeuclidiene a lui Lobacevski. Acest model generează în mod natural o distanță care poate fi reprezentată ca oscilație logaritmică.
"
"
Îmi placeVezi mai multe reacţii
Comentează
Comentarii

Ion Barbu- întâlnirea cu un Mare poet Pe Ion Barbu nu l-am cunoscut direct, am citit cu enormă admirație moștenirea poetică, biografia cu pete, care nu m-au făcut să uit că este un Mare Poet. Am fost coleg cu un presupus nepot al său, care graseia, o fi graseind și Barbu, așa, aristocratic? Știu că a adus-o pe Nina Cassian în așternutul său , ceea ce nu era greu, dar a scris – „nespus de alba Nină”, adică era un om de „noblesse”. Tudor Vianu i-a fost bun amic. Nimic din ce s-a scris despre el nu întrece farmecul poeziei barbiene, poate cea mai europeană poezie românească. Acum citez pe nerăsuflate – sunt numai o verigă din marea îndoire/fragilă, unitatea mi-e pieritoare….Aduc Înaltei Cumpeni povara mea bogată….Tentacule lichide îți adâncești în spațiu….Așteaptă infinită și limpede ca marea/ să te cununi cu somnul și-n unde să te pierzi…”/ I-a admirat pe cei care îi erau aproape spiritual – Nietzsche, Pitagora ( îmi dezvelește-n Număr vertebra ei de fier”. Barbu nu era nici mistic, nici șovin, era genial. Din sufletul său cad fulgi, el este sus, în cer. Îmi amintește uneori de Bach și de Beethoven. „ Prin marea de funingini, năvodul plin cu aur…Castelul tău de ghiață l-am cunoscut, Gândire Mitologiile greacă, latină, ebraică, germanică se regăsesc în aluzii frumos îmbinate. Îl readuce pe Anton Pann cu balcanismele sale, ex. Cântec de rușine, Răsturnica, apoi ecouri din Poe, cu Maelstromul său, apropierea simpatetică de Mateiu Caragiale, „arta marelui Mateiu”, vrea să încropească un club cu numele rebelului fiu al lui Ion Luca, îl plânge pe Bălcescu, pe care noi îl trecem în uitare, preia ceva din „aridul Arghezi”, din lirica evreului Baltazar, inventează Jocul secund, care devină o mascotă, amintește pe severul Șerban Cioculescu ( un ciclu este schema opritelor elanuri), se adresează lui Marcel Iancu, sincer admirat de Barbu, E. Lovinescu devine „scepticul mântuit”, nu-l uită pe generosul Al. Rosetti, pe Vladimir Streinu, prin Germania trece inventând rime bizare și încântătoare, Tudor Vianu este servit cu glume spumoase, etc. „ După melci” este un poem -ciclu strălucit care nu este defel schema opritelor elanuri, cum scria mai înainte, apoi , apogeul , Joc secund – sub influența vagă a lui Mallarme, „Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste…răsare din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum”. Citind pe Barbu trebuie să fii foarte atent la punctuație, altfel unele expersii ți se par negramaticale, când Barbu era un maestru al prozodiei și gramaticii. Urmează „Uvedenrode”, la același nivel cu Jocul secund, ex. – Păunul – se ploconea răsăritean și moale, „cripto”-balada- Riga Crypto și lapona Enigel, unicat în literatura română, Oul dogmatic ce amintește de Brâncuși, Ritmuri pentru nunțile necesare, un fel de Cântare a Cântărilor de un erotism exploziv și drapat artistic, ș.a. Nu puteau lipsi Nastratin Hogea, mai degrabă român decât ismaelit, Domnișoara Hus cea venită din mistica evomediană, Isarlîkul otoman, etc. Barbu a tradus puțin , dar pe alese, Rilke, Buadelaire, Shakespeare ( extraordinară incursiune în drama Richard III). "Hipnotizat de - adânca și limpedea lumină/A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/Să sfărâme zenitul și - ncremenit să bea/Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină"…"Din aspra contopire a gerului polar/Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide,/Sinteze transparente , de străluciri avide,Zbucnesc din somnorosul noian originar.", iată două citate care împiedică orice înregimentare a poeziei barbiliene strict într-un curent literar determinat. Poezia Umanizare scoate în evidență un conflict dramatic al ființei umane, care, în aspirația ei spre absolut, trebuie să opteze între două principii: intelectual și senzual, între contemplația " apolinică" și trăirea "dionisiacă". Poezia, declara Ion Barbu, le împacă pe amândouă într-un proces unic, într-o sinteză în care Gândirea se transfigurează luând forme concrete de " sunet, linie, culoare ".Ideea devine "muzică a formei în zbor, Euritmie", deci intuiție a esenței lumii. Aspirația spre cunoaștere are, în prima perioadă, un caracter cam abstract, de unde și, frecvent, răceala versurilor. Încercarea de concretizare se sprijină pe împrumuturi din mitologie, care lasă de obicei o impresie puternică de livresc. Recurgerea la elemente mitologice grecești și preocuparea deosebită pentru expresie i-au făcut pe unii cercetători (E. Lovinescu) să vorbească de un parnasianism al începuturilor literare ale lui Ion Barbu.Dacă poezia parnasiană franceză, reprezentată prin Leconte de Lisle sau José Maria de Hérédia, era fundamental decorativă și antiromantică în conținut neîngăduind elanuri sufletești, pe când la Ion Barbu, sub împietrita și recea marmură a versului, se răsucesc pasiuni violente, neliniști și aspirații tulburi, ceea ce denotă o structură romantică . Probabil că aceasta este și cauza pentru care și le-a refuzat mai târziu, socotindu-le că " decurg printr-un principiu poetic elementar ". El tinde spre o altă formulă poetică, depărtată de romantism, spre "un lirism omogen, instruind de lucrurile esențiale, delectând cu viziuni paradisiace ", pe care a realizat-o în următoarele etape ale creației sale. Îi sunt datori prin creație, Augustin Doinaș, Radu Stanca, ș.a. Călinescu și Cioculescu, admiratori ai poeziei barbiene nu au înțeles unele etape ale creației sale, socotind că el ar fi devenit artificial. Este o curioasă nereceptare a ceea ce înseamnă modernitatea în artă, în special în cazul lui Șerban Cioculescu.În Ritmuri pentru nunțile necesare sunt evocate trei căi de cunoaștere: prin eros ( sau senzuală), reprezentată astral prin Venus, prin rațiune, având simbol pe Mercur, și prin contemplație poetică, care e tutelată de Soare. Fiecare experiență este o "nuntă", adică o comuniune cu esența lumii, dar prin primele două contopirea nu este perfectă. Senzațiile permit numai un contact fulgerant , iar intelectul ignoră, pentru a face operațiile proprii cunoașterii logice, condiția fundamentală a universului, care este devenire continuă.Aspirația spre absolut se împlinește doar prin atingerea contemplației poetice, prin viziunea directă a principiului universal când: "intrăm Să ospătăm În cămara Soarelui Marelui Nun și stea, Aburi verde să ne dea, Din căldări de mări lactee, La surpări de curcubee, În Firida ce scântee / Etern" În termeni mai simpli poezia pune problema raportului dintre cunoașterea logică și cea metaforică așa cum o pusese și Blaga în Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.În Uvedenrode pe aceeași temă a nunții e reluată într-un material poetic, ideea erosului ca încercare eșuată de cunoaștere. Titlul, inventat de poet, definește un spațiu de coșmar, "o râpă a gasteropodelor ", reprezentare a purei vieți vegetative. Faza de tranziție este de o puternică originalitate, derutantă pentru cititor, căruia i se solicită un efort mult mai mare decât de obicei pentru sesizarea semnificațiilor, a viziunii ample închise în imaginile concrete ale poemului. Limbajul este dens, termenii neobișnuiți, mulți neologistici sau rari. Este un ultim pas până la concentrarea extremă a expresiei din ciclul Joc secund.Ciclul Joc secund a fost tradus în franceză și în maghiară. Există și traduceri ale unor poezii în limba germană. În volumul apărut în 1970, la Ed. Albatros, au fost incluse și memorii, ecouri de mare folosință și interes. Între 1921-1964 i-au apărut numai trei volume, dar numărul emulilor barbilieni este mare, nedeterminat. Boris Mehr _____________________________________________________ps._____. Pentru cei care nu cunosc personalitatea lui Ion Barbu ( Dan Barbilian) dăm câteva repere – poet, matematician, născut 18 martie 1895,Câmpulung-Muscel, decedat 11 august 1961,înmormântat la Cimitirul Bellu , căsătorit cu Gerda Barbu, studii Facultatea de Științe din București, la Göttingen, Tübingen și Berlin. Activitatea literară-1919 – 1961,curente literare parnasianism, ermetism, expresionism, ș.a..În matematică i-a avut dascăli pe Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, David Emmanuel, Traian Lalescu și Anton Davidoglu.A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 20 decembrie 1936. Originalitatea ideii matematice a lui Barbilian constă în reexaminarea modelului Poincaré al geometriei neeuclidiene a lui Lobacevski. Acest model generează în mod natural o distanță care poate fi reprezentată ca oscilație logaritmică. " " Îmi place Vezi mai multe reacţii Comentează Distribuie 5 Tu, Carti Faine, Al Amin şi alţi 2 Comentarii Boris Mehr Scrie un comentariu... Choose File

Ion Barbu- întâlnirea cu un Mare poet
Pe Ion Barbu nu l-am cunoscut direct, am citit cu enormă admirație moștenirea poetică, biografia cu pete, care nu m-au făcut să uit că este un Mare Poet. Am fost coleg cu un presupus nepot al său, care graseia, o fi graseind și Barbu, așa, aristocratic? Știu că a adus-o pe Nina Cassian în așternutul său , ceea ce nu era greu, dar a scris – „nespus de alba Nină”, adică era un om de „noblesse”. Tudor Vianu i-a fost bun amic. Nimic din ce s-a scris despre el nu întrece farmecul poeziei barbiene, poate cea mai europeană poezie românească. Acum citez pe nerăsuflate – sunt numai o verigă din marea îndoire/fragilă, unitatea mi-e pieritoare….Aduc Înaltei Cumpeni povara mea bogată….Tentacule lichide îți adâncești în spațiu….Așteaptă infinită și limpede ca marea/ să te cununi cu somnul și-n unde să te pierzi…”/ I-a admirat pe cei care îi erau aproape spiritual – Nietzsche, Pitagora ( îmi dezvelește-n Număr vertebra ei de fier”.
Barbu nu era nici mistic, nici șovin, era genial. Din sufletul său cad fulgi, el este sus, în cer. Îmi amintește uneori de Bach și de Beethoven. „ Prin marea de funingini, năvodul plin cu aur…Castelul tău de ghiață l-am cunoscut, Gândire Mitologiile greacă, latină, ebraică, germanică se regăsesc în aluzii frumos îmbinate. Îl readuce pe Anton Pann cu balcanismele sale, ex. Cântec de rușine, Răsturnica, apoi ecouri din Poe, cu Maelstromul său, apropierea simpatetică de Mateiu Caragiale, „arta marelui Mateiu”, vrea să încropească un club cu numele rebelului fiu al lui Ion Luca, îl plânge pe Bălcescu, pe care noi îl trecem în uitare, preia ceva din „aridul Arghezi”, din lirica evreului Baltazar, inventează Jocul secund, care devină o mascotă, amintește pe severul Șerban Cioculescu ( un ciclu este schema opritelor elanuri), se adresează lui Marcel Iancu, sincer admirat de Barbu, E. Lovinescu devine „scepticul mântuit”, nu-l uită pe generosul Al. Rosetti, pe Vladimir Streinu, prin Germania trece inventând rime bizare și încântătoare, Tudor Vianu este servit cu glume spumoase, etc. „ După melci” este un poem -ciclu strălucit care nu este defel schema opritelor elanuri, cum scria mai înainte, apoi , apogeul , Joc secund – sub influența vagă a lui Mallarme, „Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste…răsare din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum”. Citind pe Barbu trebuie să fii foarte atent la punctuație, altfel unele expersii ți se par negramaticale, când Barbu era un maestru al prozodiei și gramaticii. Urmează „Uvedenrode”, la același nivel cu Jocul secund, ex. – Păunul – se ploconea răsăritean și moale, „cripto”-balada- Riga Crypto și lapona Enigel, unicat în literatura română, Oul dogmatic ce amintește de Brâncuși, Ritmuri pentru nunțile necesare, un fel de Cântare a Cântărilor de un erotism exploziv și drapat artistic, ș.a. Nu puteau lipsi Nastratin Hogea, mai degrabă român decât ismaelit, Domnișoara Hus cea venită din mistica evomediană, Isarlîkul otoman, etc. Barbu a tradus puțin , dar pe alese, Rilke, Buadelaire, Shakespeare ( extraordinară incursiune în drama Richard III).
"Hipnotizat de - adânca și limpedea lumină/A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/Să sfărâme zenitul și - ncremenit să bea/Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină"…"Din aspra contopire a gerului polar/Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide,/Sinteze transparente , de străluciri avide,Zbucnesc din somnorosul noian originar.", iată două citate care împiedică orice înregimentare a poeziei barbiliene strict într-un curent literar determinat. Poezia Umanizare scoate în evidență un conflict dramatic al ființei umane, care, în aspirația ei spre absolut, trebuie să opteze între două principii: intelectual și senzual, între contemplația " apolinică" și trăirea "dionisiacă". Poezia, declara Ion Barbu, le împacă pe amândouă într-un proces unic, într-o sinteză în care Gândirea se transfigurează luând forme concrete de " sunet, linie, culoare ".Ideea devine "muzică a formei în zbor, Euritmie", deci intuiție a esenței lumii. Aspirația spre cunoaștere are, în prima perioadă, un caracter cam abstract, de unde și, frecvent, răceala versurilor. Încercarea de concretizare se sprijină pe împrumuturi din mitologie, care lasă de obicei o impresie puternică de livresc. Recurgerea la elemente mitologice grecești și preocuparea deosebită pentru expresie i-au făcut pe unii cercetători (E. Lovinescu) să vorbească de un parnasianism al începuturilor literare ale lui Ion Barbu.Dacă poezia parnasiană franceză, reprezentată prin Leconte de Lisle sau José Maria de Hérédia, era fundamental decorativă și antiromantică în conținut neîngăduind elanuri sufletești, pe când la Ion Barbu, sub împietrita și recea marmură a versului, se răsucesc pasiuni violente, neliniști și aspirații tulburi, ceea ce denotă o structură romantică . Probabil că aceasta este și cauza pentru care și le-a refuzat mai târziu, socotindu-le că " decurg printr-un principiu poetic elementar ". El tinde spre o altă formulă poetică, depărtată de romantism, spre "un lirism omogen, instruind de lucrurile esențiale, delectând cu viziuni paradisiace ", pe care a realizat-o în următoarele etape ale creației sale. Îi sunt datori prin creație, Augustin Doinaș, Radu Stanca, ș.a. Călinescu și Cioculescu, admiratori ai poeziei barbiene nu au înțeles unele etape ale creației sale, socotind că el ar fi devenit artificial. Este o curioasă nereceptare a ceea ce înseamnă modernitatea în artă, în special în cazul lui Șerban Cioculescu.În Ritmuri pentru nunțile necesare sunt evocate trei căi de cunoaștere: prin eros ( sau senzuală), reprezentată astral prin Venus, prin rațiune, având simbol pe Mercur, și prin contemplație poetică, care e tutelată de Soare. Fiecare experiență este o "nuntă", adică o comuniune cu esența lumii, dar prin primele două contopirea nu este perfectă. Senzațiile permit numai un contact fulgerant , iar intelectul ignoră, pentru a face operațiile proprii cunoașterii logice, condiția fundamentală a universului, care este devenire continuă.Aspirația spre absolut se împlinește doar prin atingerea contemplației poetice, prin viziunea directă a principiului universal când: "intrăm Să ospătăm În cămara Soarelui Marelui Nun și stea, Aburi verde să ne dea, Din căldări de mări lactee, La surpări de curcubee, În Firida ce scântee / Etern" În termeni mai simpli poezia pune problema raportului dintre cunoașterea logică și cea metaforică așa cum o pusese și Blaga în Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.În Uvedenrode pe aceeași temă a nunții e reluată într-un material poetic, ideea erosului ca încercare eșuată de cunoaștere. Titlul, inventat de poet, definește un spațiu de coșmar, "o râpă a gasteropodelor ", reprezentare a purei vieți vegetative. Faza de tranziție este de o puternică originalitate, derutantă pentru cititor, căruia i se solicită un efort mult mai mare decât de obicei pentru sesizarea semnificațiilor, a viziunii ample închise în imaginile concrete ale poemului. Limbajul este dens, termenii neobișnuiți, mulți neologistici sau rari. Este un ultim pas până la concentrarea extremă a expresiei din ciclul Joc secund.Ciclul Joc secund a fost tradus în franceză și în maghiară. Există și traduceri ale unor poezii în limba germană.
În volumul apărut în 1970, la Ed. Albatros, au fost incluse și memorii, ecouri de mare folosință și interes. Între 1921-1964 i-au apărut numai trei volume, dar numărul emulilor barbilieni este mare, nedeterminat.
Boris Mehr
_____________________________________________________ps._____. Pentru cei care nu cunosc personalitatea lui Ion Barbu ( Dan Barbilian) dăm câteva repere – poet, matematician, născut 18 martie 1895,Câmpulung-Muscel, decedat 11 august 1961,înmormântat la Cimitirul Bellu , căsătorit cu Gerda Barbu, studii Facultatea de Științe din București, la Göttingen, Tübingen și Berlin. Activitatea literară-1919 – 1961,curente literare parnasianism, ermetism, expresionism, ș.a..În matematică i-a avut dascăli pe Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, David Emmanuel, Traian Lalescu și Anton Davidoglu.A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 20 decembrie 1936. Originalitatea ideii matematice a lui Barbilian constă în reexaminarea modelului Poincaré al geometriei neeuclidiene a lui Lobacevski. Acest model generează în mod natural o distanță care poate fi reprezentată ca oscilație logaritmică.
"
"

Îmi placeVezi mai multe reacţii
Comentează
Comentarii

Noi aspecte ale tradiției antisemite

În aproape oricare țară  așa zis civilizată există , printre alte boli transmisibile,  tradiția antisemită. Impropriu termen, corect ar fi antievreismul, dar  un neamț din sec. XIX  așa a botezat una dintre cele mai detestabile forme  de ură interetnică. Nu sunt dintre aceia care caută cu lumânarea orice aluzie, orice respingere. Nici nu voi afirma că toți evreii sunt sfinți sau  deștepți. Un exemlu negatic este  producătorul de film Weinstein din SUA. Îmi este rușine pentru că îi sunt conațional. Dar fiecare răspunde pentru sine.
. Nu se poate nega rolul Bibliei ebraice  în evoluția spirituală a lumii, iar  Noul Testament nu ar fi de conceput fără cel Vechi. Într-o ediție germană a traducerii lui Martin Luther, Vechiul Testament cuprinde 800 de pg. , iar Noul Testament puțin peste 200, desigur cu trimiteri nenumărate la Vechiul Testament.  Decalogul este „prima Constituție” , fiind parte a Bibliei ebraice, oprirea jertfei umane, prin salvarea lui Itzhak este primul salt spre civilizația noastră, umană. Așa numita trădare a Mântuitorului de către Iuda, dar nu numai de Iuda, ci și de Petru  au condus la crucificarea Acestuia, deci la apariția creștinismului. Istoric, esenienii sunt precursorii învățăturii Apostolului Pavel. Nu fac teologie aici. Deicidul a fost prima acuzație gravă adusă evreilor ca etnie, subliniez, ca etnie și nu ca adepți ai altei religii. Înaintea Holocaustului din sec. XX  câți evrei nu au murit din cauza acestei absurde acuzații.?  Am întâlnit și azi intelectuali, mai exact, pseudointelectuali care mai păstrează această prejudecată.  Ciudat , evreilor nu li se neagă competența sau inteligența, deși multe legi rasiale au blocat drumul  spre afirmare a unor oameni capabili. Einstein a plecat din Germania, în 1933 știind mai bine ca alți conaționali, ce vrea Hitler și ciracii săi. Unii au inenventat și   originea iudaică a lui Hitler, ba chiar și a lui Stalin ( adică , în gruzină,Djugașvili,  ar însemna, fiul evreului, dar eu nu cunosc gruzina, iar Stalin era osetin). Să presupunem că  marii călăi ar fi fost evrei, fie fasciști, fie comuniști. Antisemitul  bine dresat, autodotat cu ură rasială strigă - ați văzut? De fapt, astăzi conceptul de vină colectivă, în oricare situație este considerat de lumea civilizată o aberație periculoasă. În Africa au avut loc și mai au loc  inimaginabile conflicte sângeroase numai din cauza conceptului de vină colectivă. La fel s-a întâmplat cu cei peste un milion de armeni  uciși în 1915 și mai târziu. De curând, la Librăria Humanitas am zărit o carte despre Corneliu Zelea Codreanu, nu am avut timp să o răsfoiesc, nu știu autorul , dar am zis - cred că nu este laudativă, la care o cumpărătoare  de cărți,, cu figură de profesoară pensionară ripostează - de ce nu? Da, dragi cititori români, istoria nu este nici bine cunoscută, nici recunoscută. Degeaba amintești de esența antisemită a ideologiei legionare, despre asasinarea prefectului de Iași , în 1923 , despre mișcările violente din Cluj la cîțiva ani după, la asasinarea premierului Duca în 1934, ,, apoi a lui Armand Călinescu,  Iorga, Madgearu,  ș.a. Crima politică devenea  ... legală. Pogromul din 21-23 ianuarie 1941  a fost făcut de legionarii conduși de urmașul Căpitanului Zelea, universitarul Horia Sima. Se pare că acest criminal a vizitat țara după 1989 de două ori, cine l-a ferit  de judecată? Regimul comunist a ascuns multe crime nu numai ale sale , dar și ale extremiștilor din interbelic și din timpul celui de al doilea război mondial. Elie Wiesel a devenit „un dușman”  cînd a afirmat , desigur nu foarte corect lingvistic - România a ucis”. Cred că a vrut să spună că în România - s-a ucis, era mai exact. Dar Wiesel era un om traumatizat de piederea întregii familii la Auschwitz, poate fi înțeles și el cumva? El nu a acuzat niciodată popoare, nici german, nici româm, dintr-o eroare de exprimare, Wiesel a devenit un dușmn al poporului român, este drept?  Acum sunt revalorificate moștenirile unor intelectuali de valoare care în tinerețe  au îmbrăcat , unii da, alții nu, cămașa verde legionară. Dar Eugen Ionescu, evreu după mamă era prieten,la Paris cu Eliade. Normal, Eliade nu a agățat evrei la abator , pe cârlige pentru vite. Este derutantă dragostea sa pentru idealul ortodox-legionar, la fel ca și prietenia dintre Sebastian și Nae Ionescu. Torționarul comunist Vișinescu a fost pedepsit abia de curând. Poți rezolva chestiuni istoricce doar prin acuze și contraacuze  ilogice? I-am spus cuiva că bunicii mei au murit în Transnistria, iar respectivul a spus- nemții au fost de vină. Ce se înțelege? Că  o parte din populație nu cunoaște mai nimic din istoria anilor 1941-1944, poate nici mai recentă. Inerția și ignoranța  sunt dușmanii creierului și sufletului. În Cișmigiu, o doamnă, tot poensionară, profesoară, este indignată de decizia lui Trump de a recunoaște Ierusalimul drept capitală a Israelului, când, de fapt, guvernul Statului Israel, stat suveran și cu drepturi egale la existență cu ale oricărui stat de drept consideră  încă din 1948 și mai mult după 1967, Ierusalimul drept capitală. Nu, vai, bieții palestinieni, ce ne facem cu ei să-i salvăm?  Cine pe cine omoară?.  Cuvântul palestinian provine din filistinean, popor al mării,în antichitate, rudă cu grecii , se pare. Palestinienii de azi sunt arabi ce au trăit și trăiesc în Orient, au drept limbă araba, nu au avut niciodată un stat, cum nici kurzii, care ar avea , poate mai multe pretenții la a avea un stat, nu primesc nicio încurajare. Palestinienii, în ciuda a zeci de mii de oameni ucișți de extremiști de diverse dogme,  au primit miliarde de dolari , doar să-și încropească o economie pe teritoriile primite  la inițiativa SUA și a Occidentului. De ce ar fi  un creștin, fie el român sau altă nație atât de milos față de extremiști, când țările române, de pildă au stat sub apăsarea otomană, deci islamică timp de secole?  De fapt nu este un interes pentru frații palestinieni, cum îi numeau sovieticii și, azi, rușii, ci vechiul antisemitism, de care eu nu pot acuza acum nominal pe cineva anume. Să se gândească fiecare cu mintea lui. Eu sunt trist că  răzbunarea cu glonțul,  bomba, vorba mincinoasă  au încă  un loc de cinste. Minciuna stă cu regele la masă, spunea poetul, dar nu este vorba de un rege  anumit, ci  de un neom care nu recunoaște   civilizația. Nu mai vorbesc despre altă gogoriță - Guvernul Mondial condus de evrei. Dar povestea este veche, de la bietul Dolfi Hitler. Repetiția este mama proștilor. Punct.
B. Marian
6. ianuarie  2018.
Pirul- poem în proză pe o roză
Înșelată de soțul ei, Bob, cu medicinista-batista Gaby-Baby, Lola-Corola caută o compensație- rație în brațele- rațele vărului Titu- Pilitu, care însă și el, mișel, captat –ratat de aceeași prietenă a casei din Scropoasei nu admite mite, nici ca soția să-l trădeze cu coafeze, acest drept- inept avându-l numai el- voinicel. Lola- Corola se sinucide cu un caporal pe post de pumnal. În acest timp, Ana- Borcana, iubita lui Mircea-Elicea și mai târziu fratele soției acestuia, care acestuia, întreabă un drumeț. Ei bine, se sinucide și el, la fine, spre confirmarea blestemului bunicei din Ohio, mama fiind întoarsă acasă după o lungă absență de la subiectul-esență, logodnicul nu spune nimic atunci când este răpit cu aprobarea sa la vila Luminița. Se reține din text faptul că gura cuiva burează dor, deși râsul altuia pe suflet îi șivoaie, trupul șopotă plâns, carnea se bătătorește țol, o zăpădire nemaivăzută se lasă din cer, undoiarea nu are suflare, meu, seu , greu , Mardoheu, sfârcuri doldorate zboară prin aer, pleoapele mâinilor nu se mai văd, zăbrelele degetelor opresc năvala, mâini înghiocate înalță rugi și fugi, casa chihlimbară începe a vorbi pe limba castravetelui, aur obrintit nu se mai caută, amploarea de rai terestru nu se mai poate, cetluirea cu aromă specifică, naivă îngerire, etc. No more, spuse yankeul din liceul Sf. Sava. Brava.
BMM
Această postare nu va apărea în secţiunea Noutăţi a altor persoane decât dacă o distribui

Woody Allen- UN FENOMEN Allen Stewart Königsberg, cunoscut sub numele de Woody Allen s-a născut la 1 decembrie 1935, la New York, a fost regizor, scenarist,producător de filme, actor, scriitor de mare succes în toate aceste domenii,scenarist, era și clarinetist, dramaturg, autor de jazz, jurnalist. Mic de statură(1,65 m), mimica, talentul și expresivitatea sa au cucerit lumea( Alvy Singer în Annie Hall 1977, Isaac Davis în Manhattan -1979, ș.a a fost distins cu Premii Oscar,Cel mai bun regizor (1978),Cel mai bun scenariu original (1978),Cel mai bun scenariu original (1987),Cel mai bun scenariu original (2012) pentru Midnight in Paris,Premii Globul de Aur,a realizat pelicule precum Trandafirul roșu din Cairo,premiat în 1985, a fost onorat cu Premii BAFTA,Premii César,Writers Guild of America Award,Donostia Award -2004, Premiul Sindicatului American al Regizorilor,Premiul pentru Arte al Prințesei Asturiilor,British Academy of Film and Television Arts ,ș.a. Filmul său preferat din copilărie este Double Indemnity, în regia lui Billy Wilder. NU a iubit de copil școala, devenind un rebel,nu-și făcea temele pentru acasă, fiind nepoliticos cu profesorii și indisciplinat. Era foarte bun în sport ,baschet, fotbal,box.. Îi plăcea boxul și se antrena serios timp de mai multe luni, până când părinții i-au cerut să abandoneze. În orice caz, sportul și filmul nu au fost singurele sale interese. A devenit obsedat de muzică și de magie (mai târziu acestea vor deveni elemente caracteristice filmelor sale). În jurul vârstei de 15 ani a dat o audiție pentru un program de televiziune The Magic Clown: a făcut un truc Passe-passe bottles, dar fiindcă făcuse să apară o sticlă de lichior, i s-a interzis difuzarea în emisiunea pentru copii. Va începe să cânte la clarinet și o va face de atunci în fiecare zi. La 16 ani, semnând Woody Allen a început să scrie glume pe care le-a trimis principalelor ziare newyorkeze, apărând nesemnate sub rubrica Earls Pearls.În 1953, Woody s-a înscris la facultatea de artă cinematografică la Universitatea New York. Nefiind interesat să asiste la o mare parte din cursuri , și având note insuficiente la sfârșitul semestrului, va fi în cele din urmă exmatriculat. În 1959, simțindu-se melancolic, Woody Allen a început o terapie psihanalitică, va vizita un psihanalist săptămânal, pentru a vorbi cu o persoană obiectivă. Datorită acestei lungi experiențe, psihanaliștii și glumele despre ei vor fi o temă constantă în creațiile sale. Psihanaliza devine soclul pe care își configurează întrebările despre lumea înconjurătoare, dezvoltând o serie de pelicule, care aduc în fața publicului o împletire de elemente comice cu cele tragice, ironie dar și meditație. Woody va compune monologuri și glume pentru actori comici, la prețul de 100$ de fiecare minut "recitat" de aceștia. A început colaborarea cu NVC. Spectacolul, cu faimosul Sid Caesar, a rulat la televiziune vreme de 10 ani. Noii săi impresari au negociat pentru Woody Allen contracte în valoare de milioane de dolari. A scos tei albume cu numele său, devenind celebru. S-a lansat în cinema ca scenarist pentru What´s New Pussycat. Ca autor și ca personaj de interviuri, biografii au apărut zeci de cărți, din 1967 și până azi. Agreat și atacat , el este o glorie a vieții culturale. BMM

Woody Allen-  UN FENOMEN
Allen Stewart Königsberg, cunoscut sub numele de Woody Allen s-a născut la 1 decembrie 1935, la New York, a fost regizor, scenarist,producător de filme, actor, scriitor de mare succes în toate aceste domenii,scenarist, era și clarinetist, dramaturg, autor de jazz, jurnalist. Mic de statură(1,65 m), mimica, talentul și expresivitatea sa au cucerit lumea(                 Alvy Singer în Annie Hall 1977, Isaac Davis în Manhattan -1979, ș.a  a fost distins cu Premii Oscar,Cel mai bun regizor (1978),Cel mai bun scenariu original (1978),Cel mai bun scenariu original (1987),Cel mai bun scenariu original (2012) pentru Midnight in Paris,Premii Globul de Aur,a realizat pelicule precum Trandafirul roșu din Cairo,premiat în 1985, a fost onorat cu Premii BAFTA,Premii César,Writers Guild of America Award,Donostia Award -2004, Premiul Sindicatului American al Regizorilor,Premiul pentru Arte al Prințesei Asturiilor,British Academy of Film and Television Arts ,ș.a. Filmul său preferat din copilărie este Double Indemnity, în regia lui Billy Wilder. NU a iubit de copil școala, devenind un rebel,nu-și făcea  temele pentru acasă, fiind nepoliticos cu profesorii și indisciplinat. Era foarte bun în sport ,baschet, fotbal,box.. Îi plăcea boxul și se antrena serios timp de mai multe luni, până când părinții i-au cerut să abandoneze. În orice caz, sportul și filmul nu au fost singurele sale interese. A devenit obsedat de muzică și de magie (mai târziu acestea vor deveni elemente caracteristice filmelor sale). În jurul vârstei de 15 ani a dat o audiție pentru un program de televiziune The Magic Clown: a făcut un truc Passe-passe bottles, dar fiindcă făcuse să apară o sticlă de lichior, i s-a interzis difuzarea în emisiunea pentru copii. Va începe să cânte la clarinet și o va face de atunci în fiecare zi. La 16 ani, semnând Woody Allen a început să scrie glume pe care le-a trimis principalelor ziare newyorkeze, apărând nesemnate sub rubrica Earls Pearls.În 1953, Woody s-a înscris la facultatea de artă cinematografică la Universitatea New York. Nefiind interesat să asiste la o mare parte din cursuri , și având note insuficiente la sfârșitul semestrului, va fi în cele din urmă exmatriculat. În 1959, simțindu-se melancolic, Woody Allen a început o terapie psihanalitică, va vizita un psihanalist săptămânal,  pentru a vorbi cu o persoană obiectivă. Datorită acestei lungi experiențe, psihanaliștii și glumele despre ei vor fi o temă constantă în creațiile sale. Psihanaliza devine soclul pe care își configurează întrebările despre lumea înconjurătoare, dezvoltând o serie de pelicule, care aduc în fața publicului o împletire de elemente comice cu cele tragice, ironie dar și meditație. Woody va compune monologuri și glume pentru actori comici, la prețul de 100$ de fiecare minut "recitat" de aceștia. A început colaborarea cu NVC. Spectacolul, cu faimosul Sid Caesar, a rulat la televiziune vreme de 10 ani.  Noii săi impresari au negociat pentru Woody Allen contracte în valoare de milioane de dolari. A scos tei albume  cu numele său, devenind celebru. S-a lansat în cinema ca scenarist pentru What´s New Pussycat.  Ca autor și ca personaj  de interviuri, biografii au apărut zeci de cărți, din 1967  și până azi. Agreat și atacat , el este o glorie a vieții culturale.

BMM

David se îmbolnăvi brusc, fără febră, Tuse, zmeură, terebentină,nimic, A doua zi la fel, a treia zi i-au pus oglinda, Pisicile fugiseră, a venit un vraci de la Paris, Nimic. Ruleta se învârtea în gol. INtrfăm la murat, Spuse David.Veni și țarul, îi puse brațul pe umăr. David muri. Fanbfara l-a însoțit la groapă. Țarul a plătit totul. Urmașii au devenit revoluționari. Wallenberg nu era mulțumit. în grădina saxonă a înflorit liliacul. Bunicul meu a scris o nouă Biblie. Numai eu am citit-o. Am primit un avertisment. După răscoală, mulți nobili au fost spânzurați. Eu am scăpat. Premiul Nobel a fost adus în curte cu mare alai. A venit și iubita mea Șoșa. Era frumoasă ca în tinerețe. Mulți au trecut pe la judecătorul din Krochmalna din cauza ei. Numai lui Ghimpel nu-i păsa. O jertfă. Gâștele strigau isterizate. Scamatorul din Lublin a dezlegat misterul. Fiecare gâscă avea un briliant în gușă. La închisoarea din Jonew zăcea de ani mulți un scamator. NImeni nu știa ce făsuse.Nici el nu-și mai amintea. Papagalul a dezlegat misterul. Groparul a lăsat un mormânt gol. Acolo era un simplu ac. Un ac împărătesc. Trupul fusese de mult furat. Defuncta trăia în America , necunoscută, era prințesa de Wischkover. Cine ar fi acceptat-o să revină? Un logodnic năuc repeta povestea, Dar nimeni nu-l asculta. Acu, capra Zlate tăcu definitiv.

David  se îmbolnăvi brusc, fără febră,
Tuse, zmeură, terebentină,nimic,
A doua zi la fel, a treia zi i-au pus oglinda,
Pisicile fugiseră, a venit un vraci de la Paris,
Nimic. Ruleta se învârtea în gol. INtrfăm la murat,
Spuse David.Veni și țarul,  îi puse  brațul pe umăr.
David muri. Fanbfara l-a însoțit la groapă. Țarul a plătit totul.
Urmașii au devenit revoluționari. Wallenberg nu era mulțumit.
în grădina saxonă a înflorit liliacul.


Bunicul meu a scris o nouă Biblie.
Numai eu am citit-o.
Am primit un avertisment.
După răscoală, mulți nobili au fost spânzurați.
Eu am scăpat. Premiul Nobel a fost adus în curte cu mare alai.
A venit și iubita mea Șoșa. Era frumoasă ca în tinerețe.
Mulți au trecut pe la  judecătorul  din Krochmalna din cauza ei.
Numai lui Ghimpel nu-i păsa. O jertfă. Gâștele strigau  isterizate.
Scamatorul din Lublin a dezlegat misterul.
 Fiecare gâscă avea un briliant în gușă.
La închisoarea din Jonew   zăcea de ani mulți un scamator.
NImeni nu știa ce făsuse.Nici el nu-și mai amintea.
Papagalul a dezlegat misterul. Groparul  a lăsat un mormânt gol.
Acolo era un simplu ac. Un ac împărătesc. Trupul fusese de mult furat.
Defuncta trăia în America , necunoscută, era prințesa  de Wischkover.
Cine ar fi acceptat-o   să revină? Un logodnic năuc  repeta povestea,

Dar nimeni nu-l asculta. Acu, capra Zlate tăcu definitiv. 
Nina Cassian-  o poetă   plurivalentă


Din păcate nici azi, Nina Cassian nu este  scutită de reproșuri postume, proletcultismul  care i-a cuprins pe mulți congeneri ai ei, nu i se trece pe plan secund.  Se uită faptul că într-o viață îndelungată(  1924-2014) a traversat   perioade  tulburi, dar efervescente. Originară din Galați, fiică a unui traducător  cu har, Iosif Cassian-Mătăsaru, , a murit la New York, unde s-a stabilit după  arestarea și uciderea  unui bun prieten, jertfă a teroarei comuniste, Gh. Ursu.  A fost căsătorită în tinerețe cu scriitorul Vladimir Colin, autor apreciat de SF, apoi cu criticul Al. I. Ștefănescu. La rândul ei era o bună traducătoare din mai multe limbi, era o muziciană  de talent. Mentorii ei au fost George Lövendal, M. H. Maxy, Beate Fredanov, Alexandru Finți, Theodor Fuchs, Paul Jelescu, Mihail Jora, Constantin Silvestri, Alfred Mendelsohn, Leon Klepper, ș.a. A debutat cu poezie,- „La scara 1/1”, a fost în relații apropiate de poetul Ion Barbu. Tudor Arghezi s-a exprimat elogios despre talentul ei.  I-a admirat pe  Apollinaire, Max Jacob. În   1969.  i s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor.  A tradus din Rodenbach și Morgenstern, dar și din Shakespeare, Brecht, Paul Celan. A publicat peste 50 de cărți. A creat                 „limba spargă” , o încercare de literatură absurdă. S-a bucurat de succes și în literatura pentru copii. I s-au publicat Memoriile, parțial după moarte. A acordat atenție și literaturii idiș ( Ițic Manger, .ș.a.). Vocea Ninei Cassian este de la începuturi memorabilă - „ N-avem timp să umblăm pe la toate curțile cu câini și cu voi....Îmbrățișați-ne repede, mâine poate murim”....Nu-i ceasul încă pentru o patetică demență...Apoi alte poeme cu totul originale - Lăcuste pietrificate, Funicular ( după Chagall)....Parafă ( lui Ion Barbu)...„Cum a ars vetitul poem Nevermore””....„Muntele cu dragoste”...„Iubitul cel prost”. Poezia Ninei Cassian este la începuturi scrisă sub influenșa freudismului. „ De la far până la Capul Mort”. Rimele sunt de asemenea inedite. „Vorba a pornit, sîi rupe gâtul/era bine când tăceam ca masa și podeaua/ musca ne cosea cu biz urâtul și s-a lăfăit pe mână, și-a pătat podeaua” .Lectura unui volum antologic al Ninei Cassian aduce multe satisfacții -Îndrăgostiții cei lași....Cei ce devoră...Dialogul vântului cu marea...Hipocampul...Grâu de ianuarie...Pasărea Kivi...Elefantul verde...Ceremonii pe ger...Adolescentul masacrelor... Loto-poeme...Trivialele sunete ale cvelor mărunți...Basnibal Bura...etc. Numai cine nu vrea să  renunțe la aruncatul pietrei  în cel ce păcătuiește nu va înțelege mesajele fermecătoare ale poetei Nina  Cassian. 
BMM 




Solemn un sol zeiesc pe scări, Venea mai mult , deh, rostogol, îl așteptau un brici, jumări, era miop și foarte gol, din gâtul său ieșeau doi pui de vârcolaci fără de dinți, o, Chrisotomos, suie, sui la Raiul nostru cu părinți. Thalassa , Assa îngâna Mulțimea cenușie, trist, Heine balade rescria, Noi ne vorbeam, Shalom, my Christ. Că nici un munte nu e drept, Copacii cad la vremea lor, Port semnul misterios pe piept, Nestinsul foc, dar apelor. Să nu ne lepădăm de noi, Pe lespezi cad în picuri grei Sânge și lacrimi, why my boy? De ești artist, poți fi ca ei, Poți fi profet și să redai Speranța revenirii-n Rai. BMM

Solemn un sol zeiesc  pe scări,
 Venea mai mult , deh,  rostogol,
îl așteptau  un brici, jumări,
era miop și foarte gol,
din gâtul său ieșeau  doi  pui
de vârcolaci  fără de dinți,
o, Chrisotomos, suie, sui
la Raiul nostru cu părinți.
Thalassa , Assa îngâna
 Mulțimea  cenușie,  trist,
Heine   balade  rescria,
Noi ne vorbeam, Shalom, my Christ.
Că nici un munte nu e drept,
Copacii cad la vremea lor,
Port semnul   misterios pe piept,
Nestinsul foc,   dar apelor.
Să nu ne lepădăm de noi,
Pe lespezi   cad  în picuri  grei
Sânge și lacrimi, why  my boy?
De ești artist, poți fi   ca ei,
Poți fi profet și să redai
Speranța   revenirii-n Rai.

BMM    
Cer violet și alb și gri,
Orizonturi alburii,
Ca tăcerile adânci,
Când disperi și când te plângi,
O șaretă cu trei cai, patru regi și sfinți din rai
Vin la poarta dragei mele   să mi-o cheme, să n-o-nșele,
Nici un țipăt, nici un zbor,
În peisaj ucigător,
Căn se moare uneori,
Chiar atunci când te însori,
O crăiasă mândră  vrea
 Să te ia pe dumneata,
Ea te fură, tu dispari,
Dincolo de mări, ghețari,
Dincolo de amăgiri
În cerescul cimitir.


Tudor Vianu – un luminos exemplu de cărturar 120 de la naștere Tudor Vianu s-a născut la 27 decembrie 1897/8 ianuarie 1898, la Giurgiu, pe atunci Județul Vlașca, a murit la 21 mai 1964. Fiind convertit a fost înmormântat la Cinitirul Bellu. Părinții -dr. Alexandru Vianu, născut Weinberg, mama - Florica Vianu. Fiul lui Tudor Vianu – Ion Vianu , cunoscut scriitor și medic, a părăsit un timp România din cauza regimului comunist. A fost un remarcabil estetician,critic și istoric literar, poet, eseist, filosof, traducător și diplomat român. A obținut titlul de doctor în filosofie al Universității din Tübingen. În perioada de doctorat a purtat o corespondență susținută, punctată de întâlniri amicale, cu prietenul său din liceu, poetul Ion Barbu, care studia matematica la Göttingen. Creația lui a acoperit patru decenii: de la apariția în 1928, în germană, a volumului de debut, totodată și primul său studiu de estetică, valorificare a tezei sale de doctorat. în noiembrie 1923., despre creația lui Schiller.Volumul apărut postum- Arghezi, poet al omului, purtând subtitlul „Cântare Omului” , ultimul său studiu, intrat la tipar chiar în ziua dispariției autorului și apărut după puțin timp, la începutul verii anului 1964. Teza de doctorat a fost lăudată de Lucian Blaga, cu care Vianu era coleg în paginile revistei Gândirea, mai ales pentru trimiterile permanente le Expresionismul german, de care Blaga însuși era puternic influențat în epocă.Revine în țară în anul 1924 și devine suplinitor la Universitate. . Tot în acest an publică studiul Poezia lui Eminescu. Sunt evidențiate în special izvoarele antice și cele germane, cu accent special pe influența filosofiei lui Arthur Schopenhauer.Ajunge în final profesor universitar, dar titlul de academician i-a fost refuzat. În anul 1931 apare volumul Arta și frumosul. Din problemele constituției și relației lor. În anul 1932 publică volumul Arta actorului în Editura revistei Vremea. În 1933 publică în volum un mic studiu care va deveni unul de referință în bibliografia studiilor despre Hegel, intitulat Influența lui Hegel în cultura română. Anul 1934 este deosebit de fast pentru cariera sa academică, îi apar două volume, primul volum din Estetica sa, în care sunt incluse capitolele Problemele preliminare ale esteticii, Valoarea estetică și atitudinea estetică și Opera de artă, iar în 1936 va apărea volumul al doilea, care includea alte două părți, Structura și creația artistică și Receptarea operei de artă. În 1934 publică și Istoria esteticii de la Kant până astăzi la Institutul de arte grafice Bucovina. În 1937 își adună articolele de estetică publicate până atunci în antologia Filosofie și poezie, cu precizarea că, în ediția a doua din 1943, studiile vor fi complet diferite deși titlul se păstrează același. În 1941 tipărește Arta prozatorilor români, poate cea mai cunoscută și mai comentată dintre cărțile sale, un exemplu de analiză stilistică în care este anticipată acribia formalismului sau a structuralismului. În 1942 publică la Editura Cugetarea volumul Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe observația conștiinței.După reforma învățământului din 1947 este scos de la catedra sa de Estetică și preia cursul de istorie a literaturii universale, devenind un precursor al comparatismului literar de la Facultatea de Litere a Universității din București. Între 1946 și 1947 a fost ambasador al României la Belgrad și a fost criticat pentru unele concesii pe care le-ar fi făcut noului regim. Anul 1952 îl surprinde în afara Facultății, devine simplu cercetător la Institutul de Lingvistică, lucrând la Dicționarul limbii române moderne și la Dicționarul limbii poetice a lui Mihai Eminescu.După 1955 este reintegrat în mediul academic universitar și se dedică redactării unor studii, micro-monografii despre Cervantes, Shakespeare, Camoens, Voltaire, Goethe, F.M. Dostoievski, Stendhal, Odobescu. Toate aceste studii vor fi ulterior în volumul Studii de literatură universală și comparată. Studiile de stilistică sunt reunite în alte două antologii Probleme de stil și artă literară și Problemele metaforei și alte studii de stilistică. În anii 1961 și respectiv 1963 apar Jurnalul, un pseudo jurnal de fapt conținând texte cu caracter publicistic, și Idei trăite, volume în care Tudor Vianu își creionează personalitatea de umanist și filolog complet, de om al Renașterii. BMM

Tudor Vianu – un luminos exemplu de cărturar
120 de la naștere

Tudor Vianu s-a născut la 27 decembrie 1897/8 ianuarie 1898, la Giurgiu, pe atunci Județul Vlașca, a murit la 21 mai 1964.  Fiind convertit a fost înmormântat la Cinitirul Bellu. Părinții -dr. Alexandru Vianu, născut Weinberg, mama - Florica Vianu. Fiul lui Tudor Vianu – Ion Vianu , cunoscut scriitor și medic, a părăsit un timp România din cauza regimului comunist.  A fost un remarcabil    estetician,critic și istoric literar, poet, eseist, filosof, traducător și diplomat român. A obținut  titlul de doctor în filosofie al Universității din Tübingen. În perioada de doctorat a purtat o corespondență susținută, punctată de întâlniri amicale, cu prietenul său din liceu, poetul Ion Barbu, care studia matematica la Göttingen. Creația lui a acoperit patru decenii: de la apariția în 1928, în germană, a volumului de debut, totodată și primul său studiu de estetică, valorificare a tezei sale de doctorat. în noiembrie 1923., despre creația lui Schiller.Volumul apărut postum- Arghezi, poet al omului, purtând subtitlul „Cântare Omului” , ultimul său studiu, intrat la tipar chiar în ziua dispariției autorului și apărut după puțin timp, la începutul verii anului 1964. Teza de doctorat a fost lăudată de Lucian Blaga, cu care Vianu era coleg în paginile revistei Gândirea, mai ales pentru trimiterile permanente le Expresionismul german, de care Blaga însuși era puternic influențat în epocă.Revine în țară în anul 1924 și devine suplinitor la Universitate. . Tot în acest an publică studiul Poezia lui Eminescu. Sunt evidențiate în special izvoarele antice și cele germane, cu accent special pe influența filosofiei lui Arthur Schopenhauer.Ajunge în final profesor universitar, dar titlul de academician i-a fost refuzat. În anul 1931 apare volumul Arta și frumosul. Din problemele constituției și relației lor. În anul 1932 publică volumul Arta actorului în Editura revistei Vremea. În 1933 publică în volum un mic studiu care va deveni unul de referință în bibliografia studiilor despre Hegel, intitulat Influența lui Hegel în cultura română. Anul 1934 este deosebit de fast pentru cariera sa academică, îi apar două volume, primul volum din Estetica sa, în care sunt incluse capitolele Problemele preliminare ale esteticii, Valoarea estetică și atitudinea estetică și Opera de artă, iar în 1936 va apărea volumul al doilea, care includea alte două părți, Structura și creația artistică și Receptarea operei de artă. În 1934 publică și Istoria esteticii de la Kant până astăzi la Institutul de arte grafice Bucovina. În 1937 își adună articolele de estetică publicate până atunci în antologia Filosofie și poezie, cu precizarea că, în ediția a doua din 1943, studiile vor fi complet diferite deși titlul se păstrează același. În 1941 tipărește Arta prozatorilor români, poate cea mai cunoscută și mai comentată dintre cărțile sale, un exemplu de analiză stilistică în care este anticipată acribia formalismului sau a structuralismului. În 1942 publică la Editura Cugetarea volumul Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe observația conștiinței.După reforma învățământului din 1947 este scos de la catedra sa de Estetică și preia cursul de istorie a literaturii universale, devenind un precursor al comparatismului literar de la Facultatea de Litere a Universității din București. Între 1946 și 1947 a fost ambasador al României la Belgrad și a fost criticat pentru unele concesii pe care le-ar fi făcut noului regim. Anul 1952 îl surprinde în afara Facultății, devine simplu cercetător la Institutul de Lingvistică, lucrând la Dicționarul limbii române moderne și la Dicționarul limbii poetice a lui Mihai Eminescu.După 1955 este reintegrat în mediul academic universitar și se dedică redactării unor studii, micro-monografii despre Cervantes, Shakespeare, Camoens, Voltaire, Goethe, F.M. Dostoievski, Stendhal, Odobescu. Toate aceste studii vor fi ulterior în volumul Studii de literatură universală și comparată. Studiile de stilistică sunt reunite în alte două antologii Probleme de stil și artă literară și Problemele metaforei și alte studii de stilistică. În anii 1961 și respectiv 1963 apar Jurnalul, un pseudo jurnal de fapt conținând texte cu caracter publicistic, și Idei trăite, volume în care Tudor Vianu își creionează personalitatea de umanist și filolog complet, de om al Renașterii.
BMM


Rose Auslaender – visul cu ochii deschiși „ Der Traum hat offene Augen”, un vers emblematic din opera Rosei Auslaender, conține speranța celui care se iluzionează, ca și disperarea celui conștient că visează. Marcată ca și Nelly Sachs de ororile Holocaustului, poeta cernăuțeană a dispus de un diapazon mai larg, forța de expresie nefiind cu nimic mai prejos, de a celei care a beneficiat de Premiul Nobel pe 1966. Pe piatra tombală din granit negru ( așa cum a cerut poeta) din cimitirul evreiesc din Duesseldorf scrie doar numele și intervlul trecerii ei pe pământ – 11 mai 1901-3 ianuarie 1988. A trăit într-un secol în care au murit zeci de milioane de oameni, au murit și rudele și prietenii ei, iar a murit și a înviat scriind. „ Pentru ca lumina să nu ne mângâie”, ne spune ea într-un poem rememorțnd – „ Ei au venit cu stindarde și pistoale/ au împușcat stelele și luna/pentru ca nicio lumină să nu ne mângâie”..Stelele sunt aici un simbol al evreilor, un stigmat impus, dar și o emblemă luminoasă. La un secol de la nașterea poetei, în 2001, în multe țări ( Germania, Israel, România, SUA, ș.a.) au fost organizate manifestări, iar Institutul Goethe din București a inițiat un simpozion cu largă participare. În presă au fost publicate articole, a fost editat un volum cu titlul menționat, „ Visul are ochii deschiși” traducerea. Semnată de George Guțu. Germanistul Andrei Corbea, din Iași a scris un extins articol în „Observator cultural”. Trîind într-un mediu multietnic, Rose Auslaender a cunoscut mai multe limbi, a făcut cunoștință cu personalități, precum Paul Celan, Alfred Kittner, A. M. Sperber, A emigrat temporar în SUA, după Primul Război Mondial, dar chemarea locurilor natale a determinat-o să revină, ceea ce a costat-o o detenție, sub acuzarea de a fi „spioană americană”, în 1940, sub ocupație sovietică. A trăit apoi în Cernăuți., o perioadă în ghetou,după război vine în București, pleacă din nou în SUA, în 1946, începe să scrie în engleză, dintr-un reflex de respingere a tot ce este german, - „ Patria mea ( n. n. limba germană) a murit/ mi-au îngropat-o în foc”. Ultimii zece ani de viață și i-a trăit într-un cămin de bătrâni din Duesseldorf, refuzând să mai iasă din cameră. Autoare a peste 20 de volume de versuri, distinsă cu premii germane, ș.a., poeta nu s-a bucurat de recunoașterea internațională pe care o merita. În anul 2000, revista CONTRAPUNCT din R. Moldova a publicat un grupaj de versuri în traducerea lui Dumitru Marian. Poeta evocă peisajul bucovinean – „ Molizi acolo unde ziua/ a pășit în vale/ cu respirația unui ecou” ( Iacobeni),„ Cuib de rțndunici/ sub acoperișul de șindrilă/zboruri albastre în august” Ea îl amintește pe Chagall, fiind o admiratoare a pictorului născut în Belarus.- „ În satul lui Chagall/ vaca păștea/ pe islazul lunii/lupi de aur păzesc mieii”. Se considera o tânără de 5000 de ani, „eu caut stelele din versurile mele” Editura Fischer din Frankfurt i-a editat două volume elegante din moștenirea poetică. Prin Cernăuți au trecut mulți creatori de frumos, unii geniali începând cu Eminescu și până la Paul Celan. Se pot vedea și urmele pașilor Rosei Auslaender. BMM

Rose Auslaender – visul  cu ochii deschiși

„ Der Traum hat offene  Augen”, un vers emblematic din opera Rosei Auslaender, conține speranța celui care se iluzionează, ca și disperarea celui conștient că visează.  Marcată ca și Nelly Sachs  de ororile Holocaustului, poeta cernăuțeană a dispus de un diapazon mai larg, forța de expresie nefiind cu nimic mai prejos,  de a celei care a beneficiat de Premiul Nobel pe 1966. Pe piatra tombală din granit negru ( așa cum a cerut poeta) din cimitirul evreiesc din Duesseldorf scrie doar numele și intervlul trecerii ei pe pământ – 11 mai 1901-3 ianuarie 1988.  A trăit într-un secol în care  au murit zeci de milioane de oameni, au murit și rudele și prietenii ei, iar a murit și a înviat scriind. „ Pentru ca lumina să nu ne mângâie”, ne spune ea într-un poem rememorțnd – „ Ei au venit cu stindarde și pistoale/ au împușcat stelele și luna/pentru ca nicio lumină să nu ne mângâie”..Stelele sunt aici un simbol al evreilor, un stigmat impus, dar și o emblemă luminoasă. La un secol de la nașterea poetei, în 2001, în multe țări ( Germania, Israel, România, SUA, ș.a.) au fost organizate manifestări, iar Institutul Goethe din București a inițiat un simpozion cu largă participare. În presă au fost publicate articole, a fost editat un volum cu titlul menționat, „ Visul are ochii deschiși” traducerea. Semnată de George Guțu. Germanistul Andrei Corbea, din Iași a scris un extins articol în „Observator cultural”. Trîind într-un mediu multietnic, Rose Auslaender a cunoscut mai multe limbi, a făcut cunoștință cu personalități, precum Paul Celan, Alfred Kittner, A. M. Sperber, A emigrat temporar în SUA, după Primul Război Mondial, dar chemarea locurilor natale a determinat-o să revină, ceea ce a costat-o o detenție, sub acuzarea de a fi „spioană americană”, în 1940, sub ocupație sovietică. A trăit apoi în Cernăuți., o perioadă în ghetou,după război vine în București, pleacă din nou în SUA, în 1946, începe să scrie în engleză, dintr-un reflex de respingere a tot ce este german, - „ Patria mea ( n. n. limba germană) a murit/ mi-au îngropat-o în foc”. Ultimii zece ani de viață și i-a trăit într-un cămin de bătrâni din Duesseldorf, refuzând să mai iasă din cameră. Autoare a peste 20 de volume de versuri, distinsă cu premii germane, ș.a., poeta nu s-a bucurat de recunoașterea internațională pe care o merita. În anul 2000, revista CONTRAPUNCT din R. Moldova a publicat un grupaj de versuri în traducerea lui Dumitru Marian. Poeta evocă  peisajul bucovinean – „ Molizi acolo unde ziua/ a pășit în vale/ cu respirația unui ecou” ( Iacobeni),„ Cuib de rțndunici/ sub acoperișul de șindrilă/zboruri albastre în august” Ea îl amintește pe Chagall, fiind o admiratoare  a pictorului născut în Belarus.- „ În satul lui Chagall/ vaca păștea/ pe islazul lunii/lupi de aur păzesc mieii”. Se considera o tânără  de 5000 de ani, „eu caut  stelele din versurile mele” Editura Fischer din Frankfurt i-a editat două volume elegante din moștenirea poetică.  Prin Cernăuți au trecut mulți creatori de frumos, unii geniali începând cu Eminescu și până la Paul Celan. Se pot vedea și urmele pașilor Rosei Auslaender.
BMM   






Iosif Brodski- un ultim mare disident ”Un evreu, poet rus si cetatean american” - asa se autodefinea, cu ironie caracteristica, Iosif Aleksandrovici Brodski (1940-1996), scriitor care, dupa 1972, semna Joseph Brodsky, intr-unul din numeroasele interviuri ce i-au fost solicitate in decursul vietii. Rezolvând dificultatea întâmpinată in uzul englezei, limba din tara exilului, SUA, poetul găsea o formula sub care se putea deopotrivă ascunde si revela. Cum doreste sa fie receptat cel care a vorbit despre sine in mod repetat, inclusiv de la înălțimea tribunei premiului Nobel sau din funcția de bibliotecar al CongresuluiSUA, oferind lumii o biografie «oficiala», cu eroii si miturile ei, si aducându-și «omagiul» mai multor umbre? De la condamnarea pentru parazitism social căpătată la un tribunal din Leningrad ( Sankt-Petersburg) la o faimă internațională Brodski a trecut prin multe. ” Conflictul meu cu Puterea sovietică nu era de natură politică, ci estetică …O societate nu poate fi salvată, dar un om se poate…El trebuie să trăiască cum îi dictează conștiința, nu cum îi dictează alții…Este o chestiune de instinct sau de caracter, nu de rațiune….Cei din Rusia ar trebui să meargă direct în Rai, ei au plătit deja drumul…. ” . Sunt fragmente din cele afirmate de Brodski după stabilirea în SUA, la diferite conferințe și lecții. A fost invitat și în Europa , la Sorbona, la Berlin, era cunoscut în multe țări. Cea care l-a îndrăgit mult la începuturi a fost neobosita Anna Ahmatova. Îi amintea de Mandelștam, rebelul neliniștit. Dar Brodski a adus un suflu nou în literatură, atțt în rusă, cât și în engleză, după plecarea din Ruia. De fapt el a fost izgonit de regimul sovietic, care l-a trimis pentru un timp în Nordul polar. Ce deranja și pe cine poetul? Era un iubitor de libertate individuală, iar în URSS așa ceva nu era admisibil. Nu se încadra nicăieri. Judecătoarea care l-a condamnat l-a întrfebat cu ce se ocupă. A răspuns – sunt poet și traducător. Cine v-a atestat? Dumnezeu, a răspuns rebelul Brodski. I-a scris lui Brejnev – „ slujesc limba rusă, care este mai veche decât statul sovietic” . Ce să-i răspundă dogmaticul semidoct? A publicat doar în exil, regimul îl pusese la index. Dar poemele sunt datate pe ani , 1965, „ Poeme”, Stație în pustiu”, 1970, „Sfârșitul epocii fericite”, 1977, „ Parte de vorbire”, 1977, „ Noi stanțe de august”, 1983, „Urania” , 1987, ș.a. A murit de inimă, viața l-a obosit, prigoana, efortul de a recupera timpul irosit în lupta cu un sistem. „ Eu am mțncat pâinea exilului/fără să las firimituri/le-am permis fibrelor mele, oricare sunet/în afară de urlet/apoi am șoptit/cu durerea mă simt solidar/până când nu-mi va fi astupată gura cu glină/ voi rosti doar cuvinte de recunoștință”. A fost premiat cu Nobel, a iubit toate religiile, nu era mistic, dar nimic uman nu-i era străin. BMM

Iosif  Brodski- un ultim mare disident

”Un evreu, poet rus si cetatean american” - asa se autodefinea, cu ironie caracteristica, Iosif Aleksandrovici Brodski (1940-1996), scriitor care, dupa 1972, semna Joseph Brodsky, intr-unul din numeroasele interviuri ce i-au fost solicitate in decursul vietii. Rezolvând dificultatea întâmpinată in uzul englezei, limba din tara exilului, SUA, poetul găsea o formula sub care se putea deopotrivă ascunde si revela.  Cum doreste sa fie receptat cel care a vorbit despre sine in mod repetat, inclusiv de la înălțimea tribunei premiului Nobel sau din funcția de bibliotecar al  CongresuluiSUA, oferind lumii o biografie «oficiala», cu eroii si miturile ei, si aducându-și «omagiul» mai multor umbre?  De la condamnarea pentru parazitism social  căpătată la un tribunal din Leningrad ( Sankt-Petersburg) la o faimă internațională Brodski a trecut prin multe. ” Conflictul meu cu Puterea sovietică nu era de natură politică, ci estetică …O societate nu poate fi salvată, dar un om se poate…El trebuie să trăiască cum îi dictează conștiința, nu cum îi dictează alții…Este o chestiune de instinct sau de caracter, nu de rațiune….Cei din Rusia ar trebui să meargă direct în Rai, ei au plătit deja drumul…. ”  . Sunt fragmente din cele afirmate de Brodski după stabilirea în SUA, la diferite conferințe și lecții. A fost invitat și în Europa , la Sorbona, la Berlin, era cunoscut în multe țări. Cea care l-a îndrăgit mult la începuturi a fost neobosita Anna Ahmatova. Îi amintea de Mandelștam, rebelul neliniștit. Dar Brodski  a adus un suflu nou în literatură, atțt în rusă, cât și în engleză, după plecarea din Ruia. De fapt el a fost izgonit de regimul sovietic, care l-a trimis pentru un timp în Nordul polar. Ce deranja și pe cine poetul? Era un iubitor de libertate individuală, iar în URSS așa ceva nu era admisibil. Nu se încadra nicăieri. Judecătoarea care l-a condamnat l-a întrfebat cu ce se ocupă. A răspuns – sunt poet și traducător. Cine v-a atestat? Dumnezeu, a răspuns  rebelul Brodski.  I-a scris lui Brejnev – „ slujesc limba rusă, care este mai veche decât statul sovietic” . Ce să-i răspundă dogmaticul  semidoct?  A publicat doar în exil,  regimul îl pusese la index.  Dar poemele sunt datate pe ani , 1965, „ Poeme”,  Stație în pustiu”, 1970, „Sfârșitul epocii  fericite”, 1977, „ Parte de vorbire”, 1977, „ Noi stanțe de august”, 1983, „Urania” , 1987, ș.a. A murit de inimă, viața l-a obosit, prigoana, efortul de a recupera timpul irosit în lupta cu un sistem. „ Eu am mțncat pâinea exilului/fără să las firimituri/le-am permis fibrelor mele, oricare sunet/în afară de urlet/apoi am șoptit/cu durerea mă simt solidar/până când nu-mi va fi astupată gura cu glină/ voi rosti doar cuvinte de recunoștință”. A fost premiat cu Nobel, a  iubit toate religiile, nu era mistic, dar nimic uman nu-i era străin.

BMM

Bob Dylan un fenomen și nu numai Robert Allen Zimmerman devenit Bob Dylan ( pseudonim preluat de la poetul Thomas Dylan) s-a născut la 24 mai 1941 , Duluth,Minnesota, SUA, este cel mai cunoscut cantautor, producător, artist vizual, poet, scriitor, scenarist, regizor premiat cu Nobel în 2016. Cântă la.chitară, pian, muzicuță, clape, etc. Colaborează cu Joan Baez, The Byrds, Johnny Cash, Mark Knopfler, Grateful Dead, Tom Petty and the Heartbreakers. Premii=Medalia Prezidențială pentru Libertate,Premiul Grammy pentru întreaga carieră, Premiul pentru Arte al Prințesei Asturiilor ( ca și Leonard Cohen), Legiunea de . Onoare în grad de cavaler, Premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală,ș.a. O parte din cele mai apreciate cântece ale lui Dylan sunt din anii 1960, iar cântece precum "Blowin' in the Wind" și "The Times They Are a-Changin'" au devenit embleme ale mișcărilor anti-război și pentru drepturile civile la scară mondială. Albumul Together Through Life a intrat în topul vânzărilor de albume din Marea Britanie și din SUA în 2009, Bob Dylan fiind astfel cel mai în vârstă artist care reușește acest salt.Din ianuarie 2011 creația sa este obiect de studiu la Catedra de Istorie a Ideilor din cadrul Facultății de Filosofie, Istorie a Ideilor și a Artelor și Limbi Clasice, Universitatea Oslo, Norvegia. La editura Humanitas a apărut în 2012 volumul „ Suflare de vânt”, în traducerea lui Mircea Cărtărescu, iar în 2014, volumul de prozopoeme „ Tarantula” cu o prefață tot de Cărtărescu. Acesta este aproape hipnotizat de arta lui Bob Dylan, iar despre ultimul volum în romțnă scrie – „ Tarantula este un exponat prototip într-un posibil cabinet de curiozități…singura operă de gen( dar ce gen? ) a unuinpoet muzician epocal”. Are dreptate. BMM

 Bob Dylan un fenomen și nu numai

Robert Allen Zimmerman devenit  Bob Dylan (  pseudonim preluat de la poetul Thomas Dylan) s-a născut la 24 mai 1941 , Duluth,Minnesota,  SUA, este cel mai cunoscut cantautor, producător, artist vizual, poet, scriitor, scenarist, regizor premiat cu Nobel în 2016. Cântă la.chitară, pian, muzicuță, clape, etc. Colaborează cu Joan Baez, The Byrds, Johnny Cash, Mark Knopfler, Grateful Dead, Tom Petty and the Heartbreakers.  Premii=Medalia Prezidențială pentru Libertate,Premiul Grammy pentru întreaga carieră, Premiul pentru Arte al Prințesei Asturiilor ( ca și Leonard Cohen), Legiunea de . Onoare în grad de cavaler, Premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală,ș.a. O parte  din cele mai apreciate cântece ale lui Dylan sunt din anii 1960, iar cântece precum "Blowin' in the Wind" și "The Times They Are a-Changin'" au devenit embleme ale mișcărilor anti-război și pentru drepturile civile la scară mondială. Albumul Together Through Life a intrat în topul vânzărilor de albume din Marea Britanie și din SUA în 2009, Bob Dylan fiind astfel cel mai în vârstă artist care reușește acest salt.Din ianuarie 2011 creația sa este obiect de studiu la Catedra de Istorie a Ideilor din cadrul Facultății de Filosofie, Istorie a Ideilor și a Artelor și Limbi Clasice, Universitatea Oslo, Norvegia.
La editura Humanitas a apărut în 2012 volumul „ Suflare de vânt”, în traducerea lui Mircea Cărtărescu, iar în   2014, volumul de prozopoeme „ Tarantula” cu o prefață tot de Cărtărescu.  Acesta este aproape hipnotizat de arta lui Bob Dylan, iar despre ultimul volum în romțnă scrie – „ Tarantula este un exponat prototip într-un posibil cabinet de curiozități…singura operă de gen( dar ce gen? ) a unuinpoet muzician epocal”. Are dreptate.

 BMM 

Bob Dylan un fenomen și nu numai Robert Allen Zimmerman devenit Bob Dylan ( pseudonim preluat de la poetul Thomas Dylan) s-a născut la 24 mai 1941 , Duluth,Minnesota, SUA, este cel mai cunoscut cantautor, producător, artist vizual, poet, scriitor, scenarist, regizor premiat cu Nobel în 2016. Cântă la.chitară, pian, muzicuță, clape, etc. Colaborează cu Joan Baez, The Byrds, Johnny Cash, Mark Knopfler, Grateful Dead, Tom Petty and the Heartbreakers. Premii=Medalia Prezidențială pentru Libertate,Premiul Grammy pentru întreaga carieră, Premiul pentru Arte al Prințesei Asturiilor ( ca și Leonard Cohen), Legiunea de . Onoare în grad de cavaler, Premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală,ș.a. O parte din cele mai apreciate cântece ale lui Dylan sunt din anii 1960, iar cântece precum "Blowin' in the Wind" și "The Times They Are a-Changin'" au devenit embleme ale mișcărilor anti-război și pentru drepturile civile la scară mondială. Albumul Together Through Life a intrat în topul vânzărilor de albume din Marea Britanie și din SUA în 2009, Bob Dylan fiind astfel cel mai în vârstă artist care reușește acest salt.Din ianuarie 2011 creația sa este obiect de studiu la Catedra de Istorie a Ideilor din cadrul Facultății de Filosofie, Istorie a Ideilor și a Artelor și Limbi Clasice, Universitatea Oslo, Norvegia. La editura Humanitas a apărut în 2012 volumul „ Suflare de vânt”, în traducerea lui Mircea Cărtărescu, iar în 2014, volumul de prozopoeme „ Tarantula” cu o prefață tot de Cărtărescu. Acesta este aproape hipnotizat de arta lui Bob Dylan, iar despre ultimul volum în romțnă scrie – „ Tarantula este un exponat prototip într-un posibil cabinet de curiozități…singura operă de gen( dar ce gen? ) a unuinpoet muzician epocal”. Are dreptate. BMM Îmi place Comentează Distribuie 22 Comunitatea Evreilor Fălticeni, Cristina Toma şi alţi 20 Comentarii Vezi încă un comentariu Victor Serban Victor Serban Totusi pana si Dylan a fost surprins de acordarea premiului Nobel..pt literatura.atit de surprins..incat nici n a venit personal sa l ia.a trimis doar o..hartiuta,citita de cineva.sa i fi fost putin jena lui Bob..Zimmerman ? Posibil.. Îmi place · Răspunde · 1 · 20 ore Şterge Boris Mehr a răspuns · 1 răspuns Boris Mehr Boris Mehr nu s-a jenat, este conștient de valoarea lui Îmi place · Răspunde · 1 · 19 ore Administrează Boris Mehr a răspuns · 2 răspunsuri Rafi Manory Rafi Manory In așa o opera vastă se găsesc multe capodopere, dar e de menționat Neighborhood Bully, o satiră la adresa celor care critica Israelul. Scris in 1981, îl găsiți la adresa https://bobdylan.com/songs/neighborhood-bully/ Neighborhood Bully | The Official Bob Dylan Site BOBDYLAN.COM Îmi place · Răspunde · Şterge previzualizarea · 4 ore · Editat Şterge Boris Mehr Boris Mehr mersi, prietene Îmi place · Răspunde · 31 minute Administrează Boris Mehr Scrie un comentariu... Choose File Boris Mehr Ieri la 11:14 · Cercul avea margini moi, naumice, Călăreții fără cap treceau cu zgomot, Ferigi caustice, un copil gotic distrugea orașul, Zâmbea, arăta două degete, cașul, părinții s-au înecat în Pacific, ... Vezi mai mult Îmi place Comentează Distribuie 12 Tu, Mihai Paulescu, Hortenzia-mihaela Rad şi alţi 9 Comentarii Vezi încă 2 comentarii Boris Mehr Boris Mehr kASSAI, ZONĂ DE LUPTE ÎN cONGO Îmi place · Răspunde · 1 · 22 ore Administrează Hortenzia-mihaela Rad Hortenzia-mihaela Rad Aaaa... Îmi place · Răspunde · 22 ore Şterge Dutu Valentina Dutu Valentina Zair...Congo...Brazaville Breaza,Calafat... Unii au...of tat, ...Vezi mai mult Îmi place · Răspunde · 17 ore Şterge Gabriela Zăvălaș Gabriela Zăvălaș Pasesc si dincolo de limite ,retractil Îmi place · Răspunde · 16 ore Şterge Boris Mehr Scrie un comentariu... Choose File Boris Mehr Ieri la 07:51 · Zeev Jabotinski – poet și militant sionist Militar iscusit, orator, poet, Vladimir ( Zeev ) Jabotinski a rămas o legendă. Originar din Odessa – mama ( cum era numit orașul multietnic) , în 1880, perioadă de pogromuri și persecuții continue contra evreilor, Jabotinski a înțeles că singura cale spre libertate este lupta armată. El a organizat în anii Primului Război Mondial prima Legiune evreiască, a condus organizația Betar, a scris articole și poezii înflăcărate, traduse î... Vezi mai mult Îmi place Comentează Distribuie 5 Samuel Con Jacob, Aron Gantz şi alţi 3 Comentarii Gabriela Zăvălaș Gabriela Zăvălaș zavalas g Îmi place · Răspunde · 16 ore Şterge Boris Mehr Scrie un comentariu... Choose File Boris Mehr Ieri la 07:13 · La un semn închisă-i calea, Se-mbulzesc cu toți la porți, Unii cântă oala, valea, Oameni, păsări și coyoți, Cum se scutură cetatea, ... Vezi mai mult Îmi place Comentează Distribuie 14 Tu, Petru Roman, Dank Emil şi alţi 11 1 distribuire Comentarii Gabriela Zăvălaș Gabriela Zăvălaș suras cu inspiratia agreabila a distinsului Mehr .B.,UN PLEZIR ABSOLUT. Îmi place · Răspunde · 21 ore Şterge Boris Mehr Scrie un comentariu... Choose File Vezi mai multe întâmplări recente 9 articole de revizuit Introducere Poetryland scriitor la Uniunea Scriitorilor Din Romania A studiat la Universitatea Politehnica Bucuresti A învăţat la Sf Sava Bucuresti Căsătorit Urmărit de 284 de persoane Administrează Boris Marian Mehr şi Boris M. Marian Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, text Este posibil ca imaginea să conţină: 3 persoane, persoane zâmbind, interior Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, text Este posibil ca imaginea să conţină: în aer liber şi text Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, text borismarian.blogspot.com Fotografii Fotografia postată de Anastacia Nicolle Yourkosovosckiy. Fotografia postată de Camelia Pantazi Tudor. Fotografia postată de Camelia Pantazi Tudor. Fotografia postată de Camelia Pantazi Tudor. Fotografia postată de Camelia Pantazi Tudor. Fotografia postată de Camelia Pantazi Tudor. Fotografia postată de Ion Calotă. Fotografia postată de Nancy Vajaianu. Fotografia postată de Nancy Vajaianu. Prieteni · 4.996 Diana Ivona Pîțîliga 9 postări noi Veronica Andai Rosia Jilek Женя Григорчук Firita Carp 4 postări noi Sanda Selaru 10 postări noi Mircea Pora 3 postări noi Delusor Salev 2 postări noi Dorian Rusu 4 postări noi icon of profile-discovery Vezi ce ai în comun cu prietenii tăi. Vezi Albume evidenţiate Română · English (US) · Magyar · Español · Português (Brasil) Confidenţialitate · Condiţii de utilizare · Publicitate · Opţiuni · Module cookie · Mai mult Facebook © 2017 Chat


    Bob Dylan un fenomen și nu numai
    Robert Allen Zimmerman devenit Bob Dylan ( pseudonim preluat de la poetul Thomas Dylan) s-a născut la 24 mai 1941 , Duluth,Minnesota, SUA, este cel mai cunoscut cantautor, producător, artist vizual, poet, scriitor, scenarist, regizor premiat cu Nobel în 2016. Cântă la.chitară, pian, muzicuță, clape, etc. Colaborează cu Joan Baez, The Byrds, Johnny Cash, Mark Knopfler, Grateful Dead, Tom Petty and the Heartbreakers. Premii=Medalia Prezidențială pentru Libertate,Premiul Grammy pentru întreaga carieră, Premiul pentru Arte al Prințesei Asturiilor ( ca și Leonard Cohen), Legiunea de . Onoare în grad de cavaler, Premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală,ș.a. O parte din cele mai apreciate cântece ale lui Dylan sunt din anii 1960, iar cântece precum "Blowin' in the Wind" și "The Times They Are a-Changin'" au devenit embleme ale mișcărilor anti-război și pentru drepturile civile la scară mondială. Albumul Together Through Life a intrat în topul vânzărilor de albume din Marea Britanie și din SUA în 2009, Bob Dylan fiind astfel cel mai în vârstă artist care reușește acest salt.Din ianuarie 2011 creația sa este obiect de studiu la Catedra de Istorie a Ideilor din cadrul Facultății de Filosofie, Istorie a Ideilor și a Artelor și Limbi Clasice, Universitatea Oslo, Norvegia.
    La editura Humanitas a apărut în 2012 volumul „ Suflare de vânt”, în traducerea lui Mircea Cărtărescu, iar în 2014, volumul de prozopoeme „ Tarantula” cu o prefață tot de Cărtărescu. Acesta este aproape hipnotizat de arta lui Bob Dylan, iar despre ultimul volum în romțnă scrie – „ Tarantula este un exponat prototip într-un posibil cabinet de curiozități…singura operă de gen( dar ce gen? ) a unuinpoet muzician epocal”. Are dreptate.
    BMM
    Comentarii
    Victor Serban Totusi pana si Dylan a fost surprins de acordarea premiului Nobel..pt literatura.atit de surprins..incat nici n a venit personal sa l ia.a trimis doar o..hartiuta,citita de cineva.sa i fi fost putin jena lui Bob..Zimmerman ? Posibil..

    Răspunde
    1
    20 ore
    Şterge
    Boris Mehr nu s-a jenat, este conștient de valoarea lui

    Răspunde
    1
    19 ore
    Administrează
    Rafi Manory In așa o opera vastă se găsesc multe capodopere, dar e de menționat Neighborhood Bully, o satiră la adresa celor care critica Israelul. Scris in 1981, îl găsiți la adresa https://bobdylan.com/songs/neighborhood-bully/
    Şterge
    Cercul avea margini moi, naumice,
    Călăreții fără cap treceau cu zgomot,
    Ferigi caustice, un copil gotic distrugea orașul,
    Zâmbea, arăta două degete, cașul,
    părinții s-au înecat în Pacific, ...
    Vezi mai mult
    Comentarii
    Boris Mehr kASSAI, ZONĂ DE LUPTE ÎN cONGO

    Răspunde
    1
    22 ore
    Administrează
    Dutu Valentina Zair...Congo...Brazaville
    Breaza,Calafat...
    Unii au...of tat, 
    ...Vezi mai mult

    Şterge
    Gabriela Zăvălaș Pasesc si dincolo de limite ,retractil
    Şterge
    Zeev Jabotinski – poet și militant sionist
    Militar iscusit, orator, poet, Vladimir ( Zeev ) Jabotinski a rămas o legendă. Originar din Odessa – mama ( cum era numit orașul multietnic) , în 1880, perioadă de pogromuri și persecuții continue contra evreilor, Jabotinski a înțeles că singura cale spre libertate este lupta armată. El a organizat în anii Primului Război Mondial prima Legiune evreiască, a condus organizația Betar, a scris articole și poezii înflăcărate, traduse î...
    Vezi mai mult
    La un semn închisă-i calea,
    Se-mbulzesc cu toți la porți,
    Unii cântă oala, valea,
    Oameni, păsări și coyoți,
    Cum se scutură cetatea, ...
    Vezi mai mult
    Comentarii
    Gabriela Zăvălaș suras cu inspiratia agreabila a distinsului Mehr .B.,UN PLEZIR ABSOLUT.
    Şterge

Chat