Somnul rațiunii  naște monștri

 

Mulți cunosc gravura lui Goya cu acest titlu. Mă voi referi doar la doi monștri. Nu înainte de a cita din Cilibi Moise, un trubadur din secolul XIX – CINE DEOSEBEȘTE PE OM DE OM NU ESTE OM.

GERONTOFOBIA -  este un viciu de care suferă unii tineri și mai puțin tineri. Recunosc că și eu am suferit de această boală până pe la 30 de ani. Nici nu  credeam că voi trăi mai mult, viața mi se părea scurtă și trebuia să mă grăbesc. Tatăl meu s-a prăpădit la vârsta de 50 de ani și eu îl consideram bătrân. Dacă tinerii vor să fie iubiți, ar trebui să învețe de la cei mai în vârstă. Cine nu are un bătrân să-l cumpere. Nici oamenii în vârstă nu ar trebui să privească de sus pe tineri. Există și iuventofobia, dar este mai rară, eu îmi iubesc nepoții, îmi plac tinerii talentați, nu-mi plac  obrăzniciile unor tineri. Nu-mi place lipsa de educație și de cultură, care poate să fie apanajul unora de orice vârstă. Priviți la Neagu Djuvara, ce tânăr este, amintiți-vă de Alexandru Paleologu. Sub socialism exista și criteriul absurd – să te ții de scaun cât mai mult, indiferent de vârstă. Ceaușescu este exemplul tipic. Dar tirani și dictatori au fost și tineri – vezi pe Moamar Gadhafi, ajuns la 29 de ani dictator și care a terminat prost ca și Ceașcă al nostru. Cu asta , cred că am spus destul.

XENOFOBIA –  alt viciu, mult mai grav, răspândit în toată lumea.  Este cauza nenorocirilor din secolul XX , din secolele anterioare, din acest secol. Dar tot mai mult  oamenii înțeleg că valoarea individuală este cea mai importantă. Nu există etnii rele și etnii bune. Dictatorul Hitler a început cu handicapații, apoi cu homosexualii ( deși în partidul nazist erau destui homo), apoi cu evreii, cu țiganii, cu slavii ( polonezi, ruși) , urma să „rezolve ” și cu latinii ( românii, italienii, spaniolii, francezii) , așa cum scria în cartea pe care mulți nu au citit-o și nici nu ar avea ce citi, MEIN KAMPF ( Lupta mea). La noi s-au manifestat gălăgios și violent, profesorul A.C.Cuza, apoi legionarii ( pe care unii îi admiră, azi, de parcă erau mai buni decât torționarii comuniști), apoi Mareșalul Antonescu ( personaj controversat, admirat fără a se cunoaște bine politica sa de distrugere a unui stat, în final, ceea ce a dus la ocupația sovietică, drept rezultat) , ca și „bunii”  șefi ai PCR-PMR, Dej și Ceaușescu. S-a dovedit că sloganurile comuniste erau false, una se spunea, alta se făcea. Sașii, evreii  au fost vânduți ca niște animale, deși erau cetățeni ai României. Comunismul a fost adus de comuniști,  care erau de toate etniile. La început au fost mulți evrei în conducere, dar acești mulți erau max. 2000, față de 800.000 de evrei în 1938 și 400.000 după război. Stalin nu a fost evreu,  Hitler nu a fost evreu, nici Lenin, care avea un bunic evreu, Ceaușescu a scos aproape pe toți evreii din funcții, el a introdus  un concept avortat – național-comunismul, care se autoanulează, comunismul fiind,în teorie, o ideologie internaționalistă. Eminescu a fost acaparat atât de xenofobi, cât și de comuniști, desigur postum. Ca jurnalist el a exprimat opinii politice  în concordanță cu gândirea unor conservatori. Dar câți știu că Eminescu a colaborat și a fost prieten cu marele folclorist, rabinul Moses Gaster și cu filologul H. Tiktin? Am scris despre filosoful H. Wald și despre istoricul literar Z.Ornea. Au fost valori ale culturii române, iubiți de intelectuali români. Unii s-a supărat că „bag pe gât evrei”. Wrong, nu bag pe nimeni pe gât, nici pe mine însumi. Limba română este criteriul românității, contribuția la cultura română, nu țipetele unor patrioți de piață. Nu mă refer la persoane cunoscute, nu are rost. Cât privește creștinismul, papa Benedict al XVI-lea, deși în trecut a fost înrolat în trupele germane, a spus – UN CREȘTIN ADEVĂRAT NU POATE FI ANTISEMIT.  Cred că și Iisus Christos îl aprobă. Cu asta închei.

BORIS MARIAN MEHR

Prietenie, sex și căsnicie

 

Am să încep cu căsnicia. Sunt un familist convins,  de la 18 ani voiam să mă însor, să nu fiu singur. Nu eram orfan, dar nu aveam prieteni buni, nici printre colegi, nici în afara mediului  școlar, universitar. Evident, m-am căsătorit iubind. Evident, iubesc și acum jumătatea vieții mele. Nu i-am dedicat niciodată un poem, pentru că  sentimentul este prea profund ca să-l joc la loteria cuvintelor. Dar nu exclud abaterile. Nu suntem pe vremea Inchiziției și nici a anticilor, când adulterul, în special  în cazul femeilor se pedepsea cu lapidarea. Sexul este o urmare a  originii animale a omului. Nu sunt anti-sexist, nici acum la vârsta „înțelepciunii”. Nu putem să refuzăm una din marile plăceri  - sexul. Fie el animalic. Nu cred însă că nu poate exista iubire și fără sex. Sex fără iubire – da.  Poate că la bărbați este mai simplu, nu degeaba spune Talmudul că femeia este superioară bărbatului pentru că a fost făcută din os și nu din humă. Cred în inteligența femeilor, desigur nu generalizez. Prietenia? Am citit  texte frumoase despre prietenie, inclusiv unul mai recent al Ioanei Pârvulescu, foarte convingător. Ea afirmă că prietenia este superioară iubirii. Wrong! Nu cred. Să tratăm  chestiunea  sistematic – între bărbat și femeie nu poate exista o prietenie adevărată, în inconștient există o atracție sexuală. Între doi bărbați sau între două femei există prietenii, dar adeseori sunt trecătoare. Homosexualitatea, pe care nici nu o detest, nici nu o condamn, dar nu aș practica-o din motive estetice, dovedește că și prietenia dintre parteneri de același sex  poate fi minată tot de atracție sexuală. De ce nu se prea sărută bărbații  heterosexuali? Pentru că au o anumită aversiune față de practica homo. Personal, am o oarecare milă pentru gay, ca și pentru lesbiene, deși  pe femei la înțeleg mai ușor. Femeile pot fi tandre, mai tandre decât bărbații. Acum am să declar ceva  oarecum scandalos -  femeia sau bărbatul, căsătoriții fiind , care nu și-a înșelat niciodată partenerul/partenera au ceva sub normal. O inhibiție psihică. Nu judec de ce și cum. A înșela cu gândul, știe orice creștin , este aproape la fel cu a înșela cu fapta. Nu te lasă condițiile, vârsta, etc. dar tendința există. Nu suntem prizonierii unei singure iubiri. Asta seamănă cu călugăria. Aici revin la căsnicie – uneori ea pare un rău necesar, comuniștii utopici credeau că instituția căsătoriei o să dispară. Nu, societatea se bazează pe cupluri legale, are nevoie de copii  recunoscuți, nu poate crește numai orfani și copii abandonați. Rostul căsniciei este procrearea și bucuria adusă de copii. Căsniciile fără copii  pot fi la fel de fericite, dar dorința  de a avea urmași este omenească. Tot din regnul animal vine. În încheiere aș vrea să spun că atracția sexuală nu dispare cu vârsta, se atenuează, apare teama de impotență, de frigiditate,  dar în realitate atracția rămâne. Numai frigizii nativi nu au nevoie de sex.  Frigiditatea este atât fizică, dar și morală. Sunt oameni care nu pot iubi. Este un mare handicap. Unii se și căsătoresc, fac copii, sunt buni familiști. Aparent. Există frigiditate morală, acest fenomen este cel mai tragic. Este o moarte înaintea morții. Vă mulțumesc, am încheiat conferința.

BORIS MARIAN