Mi-ai spus să nu-ți scriu


Mi-ai spus să nu-ți scriu

__________________________

De ieri m-am sinucis, a apărut și-n ziare,

Azi m-am apucat iar de scris,  decizia ta zace

Într-un coș de gunoi,  frumos împodobit,

Se spune, când o femeie zice nu, să înțelegi da,

Este o minciună, o femeie este mai sinceră decât diavolul,

Tu nu ai timp de iubit, tu te agiți, memento mori, draga mea,

Să ne oprim la monumentul   poetului necunoscut,

Dintre ei, cel mai bun sunt eu, ah, coltura generala,

Generalul cult Kaphteala, orizont unde alergi?

La cabana  din Bucegi,  care este antică,

ne-am pupat în panică.

Mai qui est europeean? Vă spun eu, propriul alean.

Vitamina morții e  mortamina cu mult B.

Câte nu ne-am fi vorbit, dar în mine ai ochit,

mi-ai ucis inspirațiunea,  irunia mea lucinda.

BORIS MARIAN

Violon d”Ingres


Violon d”Ingres

 

Amatorismul are un susținător în artistul Ingres, care picta, cânta la vioară  și scria versuri cu egal sau neegal talent.  Nu a excelat în poezie, fiind mai cunoscut în istoria picturii.  Oricum , amatorismul merită respect, cât timp nu devine dominant și pretențios. Scriitorul este  mare/mic  - un profesionist. Cu excepția lui Urmuz, Mateiu Caragiale, Ion Barbu ( 64 de poezii), a unor poeți din sec. XIX, amatorii nu au lăsat capodopere, nici măcar opere. Iosif Brodsky, ulterior laureat al Nobelului, ca poet american, fost chemat în fața instanței din Leningrad, în 1969 să dea socoteală pentru parazitism social, iar la întrebarea –cu ce se ocupă, a răspuns – poet. A fost condamnat la exil în afara orașelor mari și la muncă  obligatorie. Poezia nu este o muncă. Poetul este un nimic. În România, nomenclatorul profesiilor prevedea – scriitor de vagoane, dar nu exista scriitor. Abia în 1990, profesia de scriitor a căpătat suport juridic. Între talent și profesie se interpune munca și dăruirea. Enescu s-a exprimat plastic referitor la necesitatea muncii. De fapt, scriitorul trăiește pentru scris, nu neapărat din scris, dar pentru scris. El este un grafoman de talent, spre deosebire de grafomanii fără chemare. El simte permanent nevoia să scrie, să comunice, să fabuleze, să imagineze. Este un mitoman de … geniu. Da, geniu pe înțelesul etimologic, de la a naște. Cine nu simte această chemare la șabatul vrăjitoarelor, al poeților, nu este decât un amator. Pare simplu să pui pe rime un gând. Dacă te exprimi alambicat devii și mai interesant. Dacă mai ai și cultură, cunoștințe în diverse domenii  poți atrage și admirația neprofesioniștilor. Un poet, ca și un îndrăgostit poate muri  pentru  ceea ce iubește. Să mori scriind – maxima fericire. Să trăiești scriind – la fel. Pe Internet s-au înmulțit site-urile literare. Dacă sunteți atenți, veți vedea  puțini scriitori, majoritatea sunt amatori. Unii amatori au talent, dar nu s-au format ca scriitori. Viața te obligă să  practici orice profesie.  Dar riști să te trezești ca Gregor Samsa. Dragi amatori, aveți alternativa – fie vă luați în serios, fie lăsați loc celui care trăiește, respiră poezie. Sună retoric. Dar câți s-au întrebat – bine, dar ce face autorul acestui microeseu? Am făcut inginerie   în anii  1965-1997. Mult, dar necesar. Am scris în paralel, noaptea. Din 1997 scriu  zilnic, bine/prost, dar  mă consider scriitor, nu sunt Ingres. O fac din nevoie, din absolută nevoie. Chiar de nu aș avea nici un cititor, tot aș scrie. Dacă cititorii ar fi hotărât soarta unor opere literare, nu ar fi existat capodopere, nici Dante, nici , poate Shakespeare, nici Rimbaud, Verlaine, nici Ion Barbu, Magda Isanos, poate Nichita Stănescu, care avea darul prieteniei, adică puțini.  Să nu ne îmbătăm nici cu postumitatea. Este un joc al norocului. Dacă Max Brod ar fi ars opera lui Kafka, el nu ar fi existat. Unii scriitori nu își cunosc propria valoare din cauza indiferenței celor din jur. Sunt fericit să scriu, nu mă interesează  evidențierile, la școală eram evidențiat până în clasa a șasea, apoi am început să scriu altceva decât ne obliga programa de învățământ. Scriitorul este și trebuie să fie absolut independent de orice , în afara legilor propriei dăruiri, care este divină. Mulțumesc.

BORIS MARIAN

Poporul ales?


  •  
    Poporul ales?

     

    În Biblia ebraică, Dumnezeu numește pe evrei popor ales, ceea ce este logic, din moment ce evreii au îmbrățișat în masă credința monoteistă, după ce ea fusese refuzată de egipteni, cu un secol mai devreme. Creștinii, ai căror Apostoli erau evrei, au  preluat mozaismul, l-au universalizat , adresându-se tuturor popoarelor din Orient, iar Dumnezeu a fost recunoscut sub trei ipostaze, după aprige dispute – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Mahomedanii au negat credința creștină și pe cea mozaică, considerând că numai Mohamed, Profetul lui Alah( Elohim, în ebraică) grăiește adevărul, iar Coranul ar fi unic. În realitate islamismul , care este a treia religie monoteistă, conține multe prevederi din tradiția iudeo-creștină. Spre deosebire de  ortodocșii creștini, de catolici, de protestanți, mahomedanii din Imperiul Otoman s-au dovedit mult mai toleranți, nu au existat Inchiziție, auto-da-fe, arderi pe rug, biciuri, pogromuri ( v. Hmielnițki, etc.). Dar catolicos înseamnă universal, deci catolicii se credeau și se cred unici, aleși. În lume, creștinii nu depășesc 2 miliarde, circa 25%  din omenire, din care o parte ortodocși. Budhismul, hinduismul, daoismul, shintoismul, multitudinea de credințe locale în Asia, Africa reprezintă 75% din populația globului. Nazismul a adus  extremismul rasist, declarând că arienii sunt aleșii, dar finalul războiului mondial, în 1945 a spulberat un mit care a produs aproape 100 de milioane de jertfe. Comuniștii- staliniști au adus și ei un soi de religie a proletariatului, cu tot atâtea victime. Evreii nu au impus nimănui  ideea că ar fi popor ales,ci doar popor al Cărții, prin cultura și civilizația la care au contribuit. Este adevărat  că antievreismul- antisemitismul  este o constantă a istoriei Diasporei evreiești de 2000 de ani, astăzi anti-israelismul fiind forma concretă și cea mai activă a acestui fenomen. Pentru 150 de milioane de arabi musulmani , plus musulmanii din Pakistan, Filipine, Malaezia, Indonezia, Africa,  cei șapte milioane de israelieni constituie însuși Diavolul. La ei se adaugă evreii din SUA, Europa, fostaURSS, America de Sud, Africa de sud , care totalizează circa opt milioane, deci 15 milioane de evrei, din care unii religioși, ultrareligioși, reformați, atei sunt „aleșii”  pentru un Holocaust? Aceasta este esența extremismului islamic de astăzi. Nu este în joc numai soarta Israelului, în locul nazismului s-a născut un nou fanatism, antievreiesc în esență, fățarnic pentru că  pe față se vorbește numai de teritorii ocupate, de Ierusalimul de Vest, dar ținta este nimicirea evreilor, cu cartea lui Hitler,„Mein Kampf” în mână. Evreii au o singură armă de apărare – inteligența, căutarea celor mai bune temeiuri de autoapărare. Sintagma „popor ales” este păgubitoare, aici nu este vorba numai de apărarea demnității, ci de respingerea unei discriminări , fie ea pozitivă. Personal îmi repugnă noțiunea de „ neevrei”. Noi nu împărțim oamenii, Cilibi Moise spunea că acela care deosebește pe om de om nu este om. Putem spu ne prieteni ai evreilor, neprieteni, dar nu „neevrei”. Ați auzit de negermani, neruși, neromâni? Poate, dar la cei bolnavi de șovinism. Pare o formulă nevinovată, dar nu este. Fără să vrem devenim iar „aleși”. Nu suntem îngeri, avem și genii și infractori, oameni obișnuiți  și  vicioși, etc. Suntem oameni, iar religioșii spun, copii ai Domnului. Asta suntem. Nu uităm să  ne iubim aproapele. Să nu uităm . Altfel, aproapele se îndepărtează. Prea mult timp am fost paria. Să fim demni.

    BORIS MARIAN