Ziua Marii Uniri- 1 decembrie 1918 La 14 august 1916, România intra în război, alături de Antanta, ceea ce a avut ca pricipal rezultat formarea României Mari, un deziderat secular, marcat de Adunarea de la Alba Iulia din ziua de 1 decembrie 1918. Regele Ferdinand devenea primul monarh al acestui stat. Transilvania era declarată parte constitutivă alături de Moldova, Muntenia, Basarabia, Bucovina, Dobrogea. Răsboiul cel mare, în care au murit milioane de oameni din toate > continentele pământului, a produs o schimbare enormă și în viața poporului român.Evreii au participat în mare număr la Războiul de Întregire a României, direct, ca militari de la soldați la ofițeri superiori, dar și cu suport material, activitate dfiplomatică pe plan european. Una dintre urmările > acestui război a fost căpătarea de drept a cetățeniei române pe care pașoptiștii au promis-o, domnitorul Cuza și el, dar numai la presiunea Occidentului, Constituția regală din 1923 a inclus un articol privind la acest drept. România a fost una dintre ultimele țări , din păcate, din cauza tergivertsării liberalilor, care s-au opus o jumătate de secol și mai bine după acordarea acetui drept în majoritatea țărilor europene. Maghiarizarea forțată a românilor ardeleni, persecuțiile suferite de românii din Bucovina au luat sfârșit. Sfatul Țării din Basarabia hotărî la 9 aprilie 1918 ( textual), „că Basarabia ruptă de Rusia acum 106 ani (la 1812) din trupul vechei Moldove... De azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa, Ro¬mânia”. . Jertfele armatei române au fost uriașe,în lupte și în spitale au murit în anii 1916–1919, circa 300 mii de oameni. Printre ei, mii de evrei care nu avea încă nicio cetățenie.Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. . Ziua Marii Uniri- 1 decembrie 1918 La 14 august 1916, România intra în război, alături de Antanta, ceea ce a avut ca pricipal rezultat formarea României Mari, un deziderat secular, marcat de Adunarea de la Alba Iulia din ziua de 1 decembrie 1918. Regele Ferdinand devenea primul monarh al acestui stat. Transilvania era declarată parte constitutivă alături de Moldova, Muntenia, Basarabia, Bucovina, Dobrogea. Războiul cel mare, în care au murit milioane de oameni din toate continentele, a produs o schimbare majoră și în viața poporului român.Evreii au participat în număr de 23.000 la Războiul de Întregire a României, direct, ca militari de la soldați la ofițeri superiori, dar și cu suport material, activitate diplomatică pe plan european. Una dintre urmările acestui război a fost căpătarea de drept a cetățeniei române pe care pașoptiștii au promis-o, domnitorul Cuza și el, dar numai la presiunea Occidentului, Constituția regală din 1923 a inclus un articol privind acest drept. România a fost una dintre ultimele țări , din păcate, din cauza tergiversării liberalilor, care s-au opus o jumătate de secol și mai bine după acordarea acestui drept în majoritatea țărilor europene. Maghiarizarea forțată a românilor ardeleni, persecuțiile suferite de românii din Bucovina au luat de asemenea sfârșit ( la acea dată). Sfatul Țării din Basarabia a hotărît la 9 aprilie 1918 ( textual), „ Basarabia ruptă de Rusia acum 106 ani (la 1812) din trupul vechei Moldove... de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa, România”. . Jertfele armatei române au fost uriașe,în lupte și în spitale au murit în anii 1916–1919, circa 300 mii de oameni. Printre ei, mii de evrei care nu avea încă nicio cetățenie.Abia prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Stabilitrea datei acestei sărbători a născut diverse controverse pe care nu le discutăm aici. Participarea evreilor la Războiul de Întregire se explică nu numai prin dorința de încetățenire, dar și prin atitudinea Casei Regale, începând cu Carol I, care nu a decis să declare războiul, dar a fost adesea favorarabil doleanțelor etnicilor evrei din Principate, la fel și Ferdinand I. Apoi , numeroase acorduri și relații comerciale dintre România și firme evreiești din Occident. Amintim că la Cernăuți, în 1924, a fost sponsorizat un monument dedicat Unirii, cu contribuția evreilor. Dinainte de MARELE RĂZBOI, evreii s-au organizat formând în 1909, la 27 decembrie, Uniunea Evreilor Pământeni, prezidată de dr. Adolphe Stern. În perioada ianuarie-septembrie 1919, la Conferința de la Saint Germain-Paris, prin care s-au stabilit noile granițe ale țărilor participante la război, dar și statutul minorităților din aceste țări, au fost prezenți evrei din mai multe state, printre care și din România. Un rol de seamă l-a avut evreul liberal W. Filderman. Anul 1918 a fost pentru evreii din România extrem de important, prin numeroase inițiative privind emanciparea, memorii semnate de Saniel Labin, din partea UER, intervenții la premierul - interimar Marghiloman, se inițiază o lege de înpământenire, care este parțial sabotată, intervenții la premierul francez Clemenceau. Federația Națională a Evreilor din Ardeal, constituită în decembrie 1918, se va afilia în 1920 la Organizația Mondială Sionistă. În toate provinciile din Vechiul Regat și din zonele alipite se formează organizații care vor avea încă multe piedici de întâmpinat pe ntru dobândirea reală a cetățeniei române. Constituția din 28 martie 1923, promulgată prin decret de Regele Ferdinand, reia textele din Decretul –lege din decembrie 1918 și Decretul-lege din mai 1919, cu privire la „încetățenirea evreilor”. S-a născut greu acest drept natural și nu au trecut 15 ani , ca el să fie călcat în picioare de guvernul Goga-Cuza , sub domnia lui Carol II. BORIS MARIAN MEHR