Lasă ceasul să meargă

 

Lasă ceasul să meargă, zice Richard,

Urechile îi ard, dar lasă ceasul să meargă,

Poeții scriu de zor poeme,

Niciun ceas nu se oprește la vreme,

Toate ceasurile merg, chiar și pentru morți,

Că moartea-i numai umbra unei porți.

Dacă iubești,  iubește mai departe,

Dacă exiști,  încrede-te în soartă,

Totul e scris și socotit  și  judecat,

Întru sfințenie sau  chiar în plin păcat,

Eu  cred în avataruri, cred c-am fost

Un fulg căzut din ceruri, fără rost,

Acum mă nalț  precum un prunc  umblând prin timp,  

Iubito, scrie-mi, până nu mă schimb.

BORIS  MARIAN

Omnia fluunt

                                    Pentru Tania Saiciuc( decembrie 2012)

 

O poetă a murit singură într-o casă goală

Ca o coajă de nucă,

Avea o voce șoptită, de izvor,

Vorbea numai despre iubire ,

Despre iubirea pe care nu o avea,

Pe care o pierduse  în codrii  noștri cei  adânci,

toate trec,  Paul Celan trece nepăsător printre valuri,

fluviile sunt nămoloase precum indiferența noastră,

toate trec, nimic nu se schimbă,

poți muri de o mie de ori,

nu te aude nici pasărea,

totul este scris în procese verbale de constatare,

un elev deschide carte, se freacă la ochi,

 se întreabă, cine-i acesta?

A fost un om, zicea Fundoianu,

Se poate gaza un om și prin indiferență,

Prin uitare, că doar omenească este uitarea,

Doar moarta își face cu mult respect datoria.

BORIS MARIAN

Virusemie

 

Iei un virus , îl pui în apă,

Se mișcă la fel ca un spermatozoid,

Unul vine din Adriatica, precum împăratul lui Yourcenar,

Iau virusul, îl izolez, ies doi, trei, așa s-a născut omul.

Șapte ani am fost suspendat de un fir de păianjen,

Deasupra mării, vine  un delfin păros , spune,

Băi, bacterie sau virus, ce ești, că nu știe diferența,

Marea muge ca vaca, dar eu iubesc mările,

Din fluvii s-a format marea, pornesc înot ca o amoebă,

Artista Nin încearcă un incest, o casă ezoterică în Vest,

 Cochilia artistului, înconștiență bătută de rumoare și cadență,

Înlătura artistul, îngrijise grădina albă de narcise,  atașament,

 Dar ce contează-n timp?  Ananis Nin pe tine nu te schimb.

La Londra erai una, la New York te preschimbai în virtualul rock,

Durere din cuptorul de dorinți, Anais Nin ești nudă și colinzi

Prin sufletul bărbaților-femei, ai fost mereu în patru sau în trei,

Sau un a singură, Ofelia lângă tine este un rai perfect pentru jivine.

BORIS MARIAN