Noile afurime
Oamenii nu se schimbă, se prefac că se schimbă. Omul nu a evoluat, sub aspect moral de la comuna primitivă, până azi. Ideea de „Om nou” este una dintre cele mai pernicioase aberații, as dus la vărsare de sânge.
Cunosc autori, unii cu oarecare talent, care, din motive greu de descifrat, devin dușmănoși din cale afară. Scriu pamflete, satire, îl atrag și pe Dumnezeu în joc, se consideră scriitori, deși întreaga lor operă se află pe Internet. Le întinzi o mână, ei ți-o pupă , apoi scuipă. Nu-i judec, îmi este milă. Rău este că nu conștientizează inutilitatea demersurilor „satirice”, în afara unor iritări trecătoare.
Internaționala mediocrilor este ultima formă de unire a „robului cu rob”. Robi ai lipsei de discernământ.
Suntem noi generația potopului? Cred că da, prea s-a adunat răul în noi.
Am învățat noi ceva din Potopul lui Noe? Nu cred.
Dar curcubeul ne arată o nouă cale.
Dumnezeu ne-a scos din robia inconștienței, Poezia ne-a spus – să nu ai alt Dumnezeu, Dumnezeu ne-a spus – să nu iei Numele meu în deșert, Poezia ne-a spus – să nu ucizi nici o pasăre cântătoare, Dumnezeu a spus – să nu depui mărturie mincinoasă, ș.a.m.d.
Eu cred nu pentru că este absurd, ci dimpotrivă.
Lumina este pentru toți, unii nu o doresc, alții nu o văd.
Sfințenia Cuvântului, cred că un scriitor simte de două ori această sfințenie.
Dreptatea nu se află în ceruri, nici pe pământ, ci numai în sufletul nostru.
Binele nu se vede, se simte.
Răsplata și pedeapsa sunt numai în noi.
BORIS MARIAN