Marc Chagall (7 iulie 1887 – 28 martie 1985), a fost
un celebru pictor, născut în apropiere de Vitebsk ( Belarus), devenit la Paris unul dintre cei mai importanți
pictori ai secolului XX. Este considerat ultimul mare pictor modernist din
perioada actuală. Este autorul unor vitralii de mare valoare, executate la Spitalul Hadassa din Ierusalim,
la catedralele din Reims și Metz, ca și
pictura de pe plafonul Operei din Paris.
Înainte de Primul Război a locuit la St. Petersburg, a fost comisar cu artele
în Vitebsk, apoi s-a refugiat în
Occident. În 1922 s-a stabilit la Paris. A
practicat modernismul, la început cubismul, post-simbolismul, fauvismul,
surrealismul . A fost apreciat deopotrivă de Matisse și Picasso pentru expresivitatea
culorilor pe care le experimenta. Nostalgia târgului evreiesc Vitebsk l-a
urmărit toată viața, aflându-se și sub influența lecturilor timpurii din Shalom
Alehem. După al Doilea Război Mondial nu a rămas nimic din vechiul Vitebsk,
astfel că picturile lui Chagall pot fi utile și ca
document istoric. Copilăria sa a
fost marcată de sărăcie, într-o familie de nouă frați, tatăl era vânzător de
pește, mama-casnică și mai ajuta la băcănie.Religios și foarte harnic, tatăl
avea grijă ca hrana copiilor să fie asigurată. Biografia scrisă de Chagall la o
vârstă înaintată este interesantă, atât sub aspect documentar, dar și artistic.
În mediul ghetoizat al Vitebskului se păstra tradiția hasidică, se studia
Cabala. La vârsta de 13 ani, mama sa îl dă la o școală rusă, mituind
învățătorul, care avea dispoziția să nu
primească evrei. Chagall cunoștea deja
ebraica și citea Biblia. La îndemnul u nor prieteni începe să copieze
ilustrații de cărți, ceea ce îi produce o mare satisfacție.În 1906 participa la
lecții din studioul pictorului Iuri Pen, apoi a lucrat cu Lisitzki, Zadkin,
profesioniști în pictura realistă. Chagall a ales ficțiunea, realismul,
academismul nu l-au atras. Era și influența legendelor hasidice.
Unul dintre primii profesori ai lui Chagall, la Petersburg a fost
maestrul în domeniul teatrului, Leon Bakst, dar , în curând va fi atras de
creațiile pictorilor francezi, în
special de Paul Gauguin.În 1910 se află la Paris, îi cunoaște pe Apollinaire, Cendrars, poezia modernă
fiindu-i sursă de inspirație.În 1912
pictează celebrul tablou „ Violonistul”, care va deveni un simbol,
redenumit „Scripcarul pe acoperiș”, motiv reluat în teatru, în viitoare filme.
Delaunay și Leger sunt admirați de Chagall, dar el își păstrează
personalitatea. Un rol important în viața sa îl va avea Bella, soția sa pe care
a venerat-o . Vizitează des Louvre, îi studiază pe Rembrandt, Chardin, Van Gogh, Renoir, Pissarro, Matisse, Gauguin, Courbet, Millet, Manet, Monet, Delacroix, ș.a. Suprarealismul nu-l ocolește, însă esența
picturii sale se află în amintirea Vitebskului natal. Este mult apreciat de
Andre Breton.Are o expoziție la Berlin. În 1915, revine în Rusia,iar după 1917,
este numit comisar pentru arte la Vitebsk, unde înființează o școală de arte și
un muzeu.Este prieten cu Malevici, ujn alt pictor important, care va emigra ca
și Chagall din cauza dogmatismului care
începe să se impună sub noul regim,
bolșevic.Înainte de a părăsi Rusia sovietică a fost activ ca scenograf la
Teatrul Evreiesc, nou înființat la Moscova. În 1923 revine la Paris, definitiv.
Este deja un pictor recunoscut, Ambroise Vollard devine principalul său achiziționer. Se inspiră din
Biblie, din creația lui Gogol, LaFontaine, ș.a. Devine cunoscut și în SUA. Este
îndrăgostit de sudul Franței, de Italia, vizitează Olanda, apoi Palestina, Țara
Sfântă a Bibliei.
Instaurarea regimului nazist în
Germania duce la eliminarea artei și artiștilor dedicați suprarealismului.
Franța se oferă pentru mulți, ca o nouă patrie. După ocuparea Franței, viața
oricărui evreu este în pericol, astfel că în vara lui 1941, după un refugiu în
teritoriul neocupat, Chagall pleacă în SUA , în cadrul acțiunilor intreprinse
de consulul Varian Fry.Se întâlnește cu Mondrian, Breton. Pierre Matisse, fiul marelui pictor
Henri Matisse este cel care îl va ajuta să-și facă publice lucrările.Participă
ca scenograf la montări ale trupelor de balet din SUA, din repertoriul rusesc (
Ceaikovski, pe librete de Pușkin).Aertiștii mexicani, Diego Rivera, Orozco
salută apariția lui Chagall. Tematica lucrărilor lui Chagall cuprinde atât
motive iudaice, dar și cristice.La 2 septembrie 1944 moare soția sa , Bella,
Chagall întrerupe orice activitate, este disperat. El asociază această pierdere
cu moartea milioanelor de evrei în lagărele naziste, de care doar auzise.Se
căsătorește cu Virginia Haggard cu care va avea un fiu, David Mc Neil, unul
dintre marii săi admiratori și biografi. Chagall duce dorul Parisului. În 1946
i se organizează o mare expoziție la New York, iar în 1947, la Paris. În
perioada 1948-1985 trăiește la Paris.În 1952, noua sa companioană de viață este
Vava Brodsky, care îl ajută în ultimii săi ani de viață.Muncește enorm,
pictează, face mozaicuri, vitralii, tapiserie, artă murală, decorează vase de
ceramică. O mare popularitatea îi aduce realizarea plafonului ilustrat al
Operei din Paris. Andre Malraux este cel care îl susține, în calitate de
ministru al Culturii. Inaugurarea se face în sunetele Simfoniei Jupiter de
Mozart. Chagall devine unul dintre cei mai elogiați pictori din lume, criticii consideră că el a știut să îmbine arta muzicii
cu fantezia creatorului de mister și personaje mistice ( „Bestiarul și
muzica”). Nici arta circului nu-l lasă indiferent. Statul Israel îi este
recunoscător pentru vitraliile de la Sinagoga Noului Spital Hadassa din
Ierusalim, unde a reprezentat cele 12 triburi pe cele 12 vitralii. Ceremonia
inaugurării a avut loc în 1962.În 1964 realizează o lucrare pe sticlă ( vitraliu) la
sediul ONU, în memoria fostului secretar general Dag Hammarskjold, decedat
într-un accident de elicopter în Africa, în 1961.În 1967, Rockefeller îi
comandă o lucrare similară la New York, la sediul Unuion Church of Pocantico. A mai realizat vitralii la
catedrale din Mainz (Germania),din Zurich(Elveția), Tudely ( Anglia), Reims (
Franța). Knessetul ( parlamentul israelian) a primit trei tapițerii concepute
de Chagall. Ultima sa lucrare a fost o tapițerie intitulată ” Iov” pentru un
Isntitut din Chicago. Poate că este un fapt semnbificativ, Chagal a fost un Iov
fericit, a suferitr și a dăruit, a fost un artist și un om genial, cu valențe
umane incredibile. În mormțântat în Franța, are un bust în Polonia, la Kielce,
un muzeu la Vitebsk , în Belarus, a lăsat mii de lucrări în toate genurile
artelor plastice, a îmbogățit muzee și a adus lumii bucuria creației sale.
Albume cu ilustrații din lucrările sale
se află în întreaga lume.
BORIS
MARIAN
