Mai bine în fruntea cozii?

·       Postat de BORIS MARIAN MEHR în Septembrie 28, 2013 la 6:00pm

·       Vezi blog

Mai bine în fruntea cozii?

 

Am impresia că proverbul sună invers. Voi vorbi în numele meu, cine vrea înțelege, cine nu, iartă-l Cel de Sus. Socializare? Hm!  Ce-i aia? Socialismul ne-a învățat că toți suntem egali de la naștere până ce murim. Asta în teorie, pentru homo politicus este hulpav și lupul din unii oameni știe ce face. Nu ne naștem egali în capacități, deși murim cam la fel, adică prin stop cardiac. Nu sunt pentru batjocorirea omului slab, nici pentru acordarea unor avantaje nemeritate. Arta este un domeniu aparent gingaș, dar totodată minat. Unii au talent mult, alții mai puțin , alții deloc. Nu intru în socoteală, să mă judece alții. Dar, după circa 50 de ani de când practic scrisul, poate literar, știu să recunosc un text valoros, mai puțin valoros sau neliterar.  Lipsa concurenței, aplauzele acordate gratuit aduc multe rele – pervertesc gusturile, creează faime false, descurajează pe cei buni, dar nesiguri pe ei. Asta doresc să evit prin intervențiile mele pe Blog, prin selecția pentru revistă. Desigur eu și colegii mei de redacție putem greși, dar nu mereu, o valoare nu poate fi neluată în seamă, mai trebuie și răbdare. Au fost mari critici care au greșit. Din păcate nu sunt lăsat  să-mi fac datoria în primul rând față de Dvs. Nu doresc să-mi creez un piedestal, nici să sperii pe cineva, nici să jignesc pe cineva, dar simt o presiune din partea celor care preferă să fim în fruntea cozii.Eu vreau să fim fruntea, chiar DACĂ UNII  SE AFLĂ O PERIOADĂ ÎN COADA FRUNȚII, SUNT ÎN FRUNTE.  Aurea mediocritas este echivalentă  cu moartea în artă. Munca în „echipă”, în „colectiv”, intrigile subterane, aranjamentele îmi trezesc silă. Cine are personalitate se manifestă INDIVIDUAL.  Da, stimați neprieteni, repet, INDIVIDUAL.   Nu sunt un om rău, credeți-mă pe cuvânt, dar când simt că am dreptate nu dau înapoi, prefer să dispar. Cu asta am spus totul. Vă mulțumesc, BMM

București  28 sept. 2013

Vizualizări: 3

 

Maidanezii  în viața politică

 

Prea mulți maidanezi în  România. Toți iubim câinii sau aproape toți. Toți iubim copiii sau aproape toți. Toți vrem aur dar nu vrem cianură. Toți suntem deștepți, dar nu vrem să învățăm. Toți vrem să fim sănătoși, dar nu mai avem medici, medicamente, aparatură medicală. Avem cea mai frumoasă țară din Europa, dar nu avem turism. Desigur, exagerez. Singura cauză a tuturor neajunsurilor este pătrunderea maidanezilor în viața politică. Unii latră, alții mușcă, alții fură un os, două, un miliard de euro. Propun să facem adăposturi pentru politicieni. Cine vrea, să-i adopte sau să-i castreze. Maidanezul-politician vrea să fie deputat, ministru, ba chiar mai sus, premier, președinte. Noi îi alegem. A fi politican înseamnă a fura , zic unii. Și invers. Personal nu înțeleg mai nimic. Am aflat că unii au trecut deja la lichidarea pe orice cale a maidanezilor. Dar de politicieni cine se ocupă? DNA  nu face față.  Dimpotrivă.  Adevărații maidanezi nu merg la vot că nu au dreptul, ar trebui incluși pe listele de alegători. Maidanezii au pătruns și în presa scrisă, audio-vizuală. Secolul XXI va fi al maidanezilor sau nu va fi deloc. Ce-i de făcut? Toată lumea știe ce-i de făcut, dar  nimeni nu face nimic. De când trăiesc în București, din 1945, am văzut mulți maidanezi. Dar nu erau politicieni. Ce se întâmplă? Se pare – o mutație genetică.  Ce propun? Să vedem cine este maidanez, de ce și ce caută în politică. Orice politician s-ar supăra pe mine, să se supere. Nu cred în profesia de politican. Încă nu s-a înființat o universitate  pentru politicianul-maidanez, el este un autodidact.  Deci prima măsură ar fi înființarea învățământului pentru maidanezul –politician.  Cred că asta va rezolva totul.

BORIS MARIAN

Remember

 

Idei geniale, cuvinte fără idei. Mă apuc de scris. Ca în fiecare zi a vieții mele trecătoare. Ca și cum m-aș sinucide zilnic. E un paradox. Ce ai făcut cu viața ta? Mă întreabă tata. Nu l-am mai văzut din 1960, când s-a înălțat pe coșul Crematoriului Cenușa. L-am păstrat  în amintire, merită. Când  aveam 19 ani și-l ridicam de la pământ, ca să-mi încerc puterile, mă ruga să-l las jos, dar era mândru că are un fecior voinic. Când am fost internat la Spitalul Studențesc cu o pneumonie, venea dis de dimineață, pe întuneric și îmi punea pe noptieră termosul cu cacao, știa că-mi place. Mă prefăceam că dorm. Trebuia să-l sărut, în acel an s-a prăpădit. Nu am vărsat o lacrimă la incinerarea lui, eram supărat că „tovarășii” așa au hotărât. Apoi, eram deja bărbat. Lângă mine, prietena N. plângea. Nu știu de ce. Totul părea ireal și Balada lui Ciprian Porumbescu și marșul „Porniți înainte, tovarăși”, o idioțenie „normală” pentru acele timpuri. Nu am coborât să văd procesul combustiei. Ireală mi s-a părut absența sa de atunci până astăzi. Dar el a trăit și trăiește în mine, știu sigur. Hainele mele parcă ar fi ale lui. Mai folosesc și acum port-țigaretul său, cu imaginea Castelului Peleș, încrustată. Mi-a ținut loc de frate și prieten. Deși semănăm prea puțin la chip, el mai purta și ochelari, eu  folosesc ochelari doar la citit. Noi gândim identic, așa cred. Este dublul meu. Parcă tot ce știu de la el am aflat, deși am citit o sumedenie de cărți, el ara ateu, dar citise Biblia complet. O știa. De câteva ori era să mor, mă gândeam la el și speram ca el să nu dispară cu mine. Asta , cred, că m-a și salvat până acum. Credea neclintit în dreptate, o prevedea în viitor, că prezentul îi adusese multe nedreptăți și dezamăgiri care i-au grăbit și moartea la vârsta de 50 de ani. Sunt cu peste două decenii mai în vârstă ca el, dar el a îmbătrânit cu mine. Pasionat de politică, nu a numit-o niciodată curvă, nu folosea asemenea cuvinte. Știa că noi, oamenii am obligat politica să se prostitueze, că am subordonat intereselor noastre meschine cele mai frumoase idealuri. Cine râde de idealuri nu mai are nimic de pierdut. În momentul în care , în comuna primitivă deja, șeful îi zdrobea țeasta celui mai slab, a început nefericirea acestei lumi. Cain și Abel există și azi. Eu mă consider urmașul lui Abel. Iar Biblia ar trebui rescrisă.

BORIS MARIAN