|
Lion Feuchtwanger – un titan din secolul
XX
|
|
Lion
Feuchtwanger (7 iulie
1884 – 21 December 1958) a fost un prozator prolific și totodată extrem de popular,
atât în țara de origine – Germania, în Europa, cât și în SUA, unde s-a stabilit
ca urmare a politice rasiste inițiate de naziști, în Germania. A scris și piese
de teatru., influențându-l pe Bertolt Brecht.O perioadă a trăit în Franța. .Feuchtwanger
s-a distanțat și de politica stalinistă, în ciuda eforturilor regimului și
propagandei sovietice care a încercat intens să-l atragă. O parte din familia
sa, ca și din familiei soției au murit în lagărele germane, alte rude au plecat
în Palestina, apoi Israel. Și-a făcut studiile la Muenchen, unde s-a născut și
la Berlin. Și-a luat doctoratul cu o teză despre Heine. A început să colaboreze
la presa culturală germană, a fost o perioadă recrutat în timpul Primului
Război Mondial. Experiența de viață și cultura scriitorului s-au îmbogățit an
de an. În 1916 a publica o povestire ( debut) despre Joseph
Süß Oppenheimer , premiată
în 1917. Împreună cu Brecht a scris piese de teatru, printre care și „Viața lui
Eduard al II al Angliei”, deschizând drumul teatrului parabolic modern. În 1925
publică romanul „Evreul Suss”, devenit celebru foarte curând, apoi romanul
„Ducesa cea urâtă”, iar în 1932, trilogia după Josephus Flavius – „ Războiul
iudeilor”. A combătut nazismul cu mult înainte de instalarea acestui regim în
Germania, dar semnalele de alarmă al unei părți din intelectualitatea germană
au fost zadarnice. „Conversație cu Evreul rătăcitor”, scrisă încă în 1920 nu a
avut ecou. Nici proza „Succesul” pe aceeași temă nu a avut răsunet. În 1933,
aflat într-un turneu în SUA, i se comunică faptul că huliganbi naziști i-au
distrus casa și biblioteca, inclusiv manuscrise de valoare. Prietenii l-au
sfătuit să nu revină în Germania.
Feuchtwanger a finalizat și a publicat
unul dintre romanele sale de referință „ Frații Oppermann”.Se afla cu
soția în Franța., timp în care regimul nazist îl declara Inamicul public nr. 1.
Cărțile sale erau traduse în majoritatea
limbilor europene, ca și în ebraică. .În 1936 apare romanul „Falsul Nero”, după
care s-a realizat și un film. Era o
parabolă la adresa lui Hitler. A vizitat URS, scriind texte apologetice despre
procesele staliniste din 1937, ceea ce i-a atras critici severe din partea
intelectualilor democrați, critici cu totul justificate. Ulterior Feuchtwanger
și-a exprimat regretul și compasiunea pentru victimele stalinismului. Au fost
destui scriitori care s-a lăsat influențați de propaganda sovietică. Laudele pe care Stalin, personal, i le-a
adresat i-au adus multe neplăceri la stabilirea
în SUA. Aceasta s-a petrecut în 1940, când scriitorul a reușit să fugă din
Franța ocupată, în Spania, Portugalia, apoi SUA, cu ajutorul celebrului
jurnalist Varian Fry, erou al unui film realizat în anii postbelici. În final
s-a stabilit în California, departe de
marea tragedie a războiului, Holocaustului. În perioada mccarthy-istă,
când senatorul care a inițiat o campanie de urmărire a intelectualilor,
acuzându-i de atitidini pro-comuniste, scriitorul, persecutat și el, a scris piesa „ Vrăjitoarele din Salem” , după care
s-a turnat și un film de succes , cu Yves Montand și Simon Signoret. În 1953 el
a primit Premiul Național al RDG, ceea ce nu i-a adus simpatia multor cititori
de Occident. Dar talentul său i-a permis să treacă peste oscilațiile politice, a scris romane de mare succes,
precum „Goya”, „ Frumoasa din Toledo” ( Balada spaniolă), ș.a. După moartea sa,
în 1958, văduva sa, Martha a organizat o casă memorială și o bibliotecă, în California,
acolo unde a trăit ultimii ani.Alături de Thomas Mann, Stefan Zweig, ș.a., Lion Feuchtwanger a
strălucit în .literatura secoluluoi XX, a lăsat o frumoasă moștenire culturală,
a știu să îmbine iubirea pentru dreptate, idealuri umaniste pentru poporul
evreu, din care făcea parte, ca și față de cultura germană, în care s-a format.
BORIS MARIAN.
.
