Boris Marian Mehr - articole: decembrie 2017

David se îmbolnăvi brusc, fără febră, Tuse, zmeură, terebentină,nimic, A doua zi la fel, a treia zi i-au pus oglinda, Pisicile fugiseră, a venit un vraci de la Paris, Nimic. Ruleta se învârtea în gol. INtrfăm la murat, Spuse David.Veni și țarul, îi puse brațul pe umăr. David muri. Fanbfara l-a însoțit la groapă. Țarul a plătit totul. Urmașii au devenit revoluționari. Wallenberg nu era mulțumit. în grădina saxonă a înflorit liliacul. Bunicul meu a scris o nouă Biblie. Numai eu am citit-o. Am primit un avertisment. După răscoală, mulți nobili au fost spânzurați. Eu am scăpat. Premiul Nobel a fost adus în curte cu mare alai. A venit și iubita mea Șoșa. Era frumoasă ca în tinerețe. Mulți au trecut pe la judecătorul din Krochmalna din cauza ei. Numai lui Ghimpel nu-i păsa. O jertfă. Gâștele strigau isterizate. Scamatorul din Lublin a dezlegat misterul. Fiecare gâscă avea un briliant în gușă. La închisoarea din Jonew zăcea de ani mulți un scamator. NImeni nu știa ce făsuse.Nici el nu-și mai amintea. Papagalul a dezlegat misterul. Groparul a lăsat un mormânt gol. Acolo era un simplu ac. Un ac împărătesc. Trupul fusese de mult furat. Defuncta trăia în America , necunoscută, era prințesa de Wischkover. Cine ar fi acceptat-o să revină? Un logodnic năuc repeta povestea, Dar nimeni nu-l asculta. Acu, capra Zlate tăcu definitiv.

David se îmbolnăvi brusc, fără febră,

Tuse, zmeură, terebentină,nimic,

A doua zi la fel, a treia zi i-au pus oglinda,

Pisicile fugiseră, a venit un vraci de la Paris,

Nimic. Ruleta se învârtea în gol. INtrfăm la murat,

Spuse David.Veni și țarul, îi puse brațul pe umăr.

David muri. Fanbfara l-a însoțit la groapă. Țarul a plătit totul.

Urmașii au devenit revoluționari. Wallenberg nu era mulțumit.

în grădina saxonă a înflorit liliacul.

Bunicul meu a scris o nouă Biblie.

Numai eu am citit-o.

Am primit un avertisment.

După răscoală, mulți nobili au fost spânzurați.

Eu am scăpat. Premiul Nobel a fost adus în curte cu mare alai.

A venit și iubita mea Șoșa. Era frumoasă ca în tinerețe.

Mulți au trecut pe la judecătorul din Krochmalna din cauza ei.

Numai lui Ghimpel nu-i păsa. O jertfă. Gâștele strigau isterizate.

Scamatorul din Lublin a dezlegat misterul.

Fiecare gâscă avea un briliant în gușă.

La închisoarea din Jonew zăcea de ani mulți un scamator.

NImeni nu știa ce făsuse.Nici el nu-și mai amintea.

Papagalul a dezlegat misterul. Groparul a lăsat un mormânt gol.

Acolo era un simplu ac. Un ac împărătesc. Trupul fusese de mult furat.

Defuncta trăia în America , necunoscută, era prințesa de Wischkover.

Cine ar fi acceptat-o să revină? Un logodnic năuc repeta povestea,

Dar nimeni nu-l asculta. Acu, capra Zlate tăcu definitiv.

Nina Cassian- o poetă plurivalentă

Din păcate nici azi, Nina Cassian nu este scutită de reproșuri postume, proletcultismul care i-a cuprins pe mulți congeneri ai ei, nu i se trece pe plan secund. Se uită faptul că într-o viață îndelungată( 1924-2014) a traversat perioade tulburi, dar efervescente. Originară din Galați, fiică a unui traducător cu har, Iosif Cassian-Mătăsaru, , a murit la New York, unde s-a stabilit după arestarea și uciderea unui bun prieten, jertfă a teroarei comuniste, Gh. Ursu. A fost căsătorită în tinerețe cu scriitorul Vladimir Colin, autor apreciat de SF, apoi cu criticul Al. I. Ștefănescu. La rândul ei era o bună traducătoare din mai multe limbi, era o muziciană de talent. Mentorii ei au fost George Lövendal, M. H. Maxy, Beate Fredanov, Alexandru Finți, Theodor Fuchs, Paul Jelescu, Mihail Jora, Constantin Silvestri, Alfred Mendelsohn, Leon Klepper, ș.a. A debutat cu poezie,- „La scara 1/1”, a fost în relații apropiate de poetul Ion Barbu. Tudor Arghezi s-a exprimat elogios despre talentul ei. I-a admirat pe Apollinaire, Max Jacob. În 1969. i s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor. A tradus din Rodenbach și Morgenstern, dar și din Shakespeare, Brecht, Paul Celan. A publicat peste 50 de cărți. A creat „limba spargă” , o încercare de literatură absurdă. S-a bucurat de succes și în literatura pentru copii. I s-au publicat Memoriile, parțial după moarte. A acordat atenție și literaturii idiș ( Ițic Manger, .ș.a.). Vocea Ninei Cassian este de la începuturi memorabilă - „ N-avem timp să umblăm pe la toate curțile cu câini și cu voi....Îmbrățișați-ne repede, mâine poate murim”....Nu-i ceasul încă pentru o patetică demență...Apoi alte poeme cu totul originale - Lăcuste pietrificate, Funicular ( după Chagall)....Parafă ( lui Ion Barbu)...„Cum a ars vetitul poem Nevermore””....„Muntele cu dragoste”...„Iubitul cel prost”. Poezia Ninei Cassian este la începuturi scrisă sub influenșa freudismului. „ De la far până la Capul Mort”. Rimele sunt de asemenea inedite. „Vorba a pornit, sîi rupe gâtul/era bine când tăceam ca masa și podeaua/ musca ne cosea cu biz urâtul și s-a lăfăit pe mână, și-a pătat podeaua” .Lectura unui volum antologic al Ninei Cassian aduce multe satisfacții -Îndrăgostiții cei lași....Cei ce devoră...Dialogul vântului cu marea...Hipocampul...Grâu de ianuarie...Pasărea Kivi...Elefantul verde...Ceremonii pe ger...Adolescentul masacrelor... Loto-poeme...Trivialele sunete ale cvelor mărunți...Basnibal Bura...etc. Numai cine nu vrea să renunțe la aruncatul pietrei în cel ce păcătuiește nu va înțelege mesajele fermecătoare ale poetei Nina Cassian.

BMM

Solemn un sol zeiesc pe scări, Venea mai mult , deh, rostogol, îl așteptau un brici, jumări, era miop și foarte gol, din gâtul său ieșeau doi pui de vârcolaci fără de dinți, o, Chrisotomos, suie, sui la Raiul nostru cu părinți. Thalassa , Assa îngâna Mulțimea cenușie, trist, Heine balade rescria, Noi ne vorbeam, Shalom, my Christ. Că nici un munte nu e drept, Copacii cad la vremea lor, Port semnul misterios pe piept, Nestinsul foc, dar apelor. Să nu ne lepădăm de noi, Pe lespezi cad în picuri grei Sânge și lacrimi, why my boy? De ești artist, poți fi ca ei, Poți fi profet și să redai Speranța revenirii-n Rai. BMM

Solemn un sol zeiesc pe scări,

Venea mai mult , deh, rostogol,

îl așteptau un brici, jumări,

era miop și foarte gol,

din gâtul său ieșeau doi pui

de vârcolaci fără de dinți,

o, Chrisotomos, suie, sui

la Raiul nostru cu părinți.

Thalassa , Assa îngâna

Mulțimea cenușie, trist,

Heine balade rescria,

Noi ne vorbeam, Shalom, my Christ.

Că nici un munte nu e drept,

Copacii cad la vremea lor,

Port semnul misterios pe piept,

Nestinsul foc, dar apelor.

Să nu ne lepădăm de noi,

Pe lespezi cad în picuri grei

Sânge și lacrimi, why my boy?

De ești artist, poți fi ca ei,

Poți fi profet și să redai

Speranța revenirii-n Rai.

BMM

Cer violet și alb și gri,

Orizonturi alburii,

Ca tăcerile adânci,

Când disperi și când te plângi,

O șaretă cu trei cai, patru regi și sfinți din rai

Vin la poarta dragei mele să mi-o cheme, să n-o-nșele,

Nici un țipăt, nici un zbor,

În peisaj ucigător,

Căn se moare uneori,

Chiar atunci când te însori,

O crăiasă mândră vrea

Să te ia pe dumneata,

Ea te fură, tu dispari,

Dincolo de mări, ghețari,

Dincolo de amăgiri

În cerescul cimitir.

Tudor Vianu – un luminos exemplu de cărturar 120 de la naștere Tudor Vianu s-a născut la 27 decembrie 1897/8 ianuarie 1898, la Giurgiu, pe atunci Județul Vlașca, a murit la 21 mai 1964. Fiind convertit a fost înmormântat la Cinitirul Bellu. Părinții -dr. Alexandru Vianu, născut Weinberg, mama - Florica Vianu. Fiul lui Tudor Vianu – Ion Vianu , cunoscut scriitor și medic, a părăsit un timp România din cauza regimului comunist. A fost un remarcabil estetician,critic și istoric literar, poet, eseist, filosof, traducător și diplomat român. A obținut titlul de doctor în filosofie al Universității din Tübingen. În perioada de doctorat a purtat o corespondență susținută, punctată de întâlniri amicale, cu prietenul său din liceu, poetul Ion Barbu, care studia matematica la Göttingen. Creația lui a acoperit patru decenii: de la apariția în 1928, în germană, a volumului de debut, totodată și primul său studiu de estetică, valorificare a tezei sale de doctorat. în noiembrie 1923., despre creația lui Schiller.Volumul apărut postum- Arghezi, poet al omului, purtând subtitlul „Cântare Omului” , ultimul său studiu, intrat la tipar chiar în ziua dispariției autorului și apărut după puțin timp, la începutul verii anului 1964. Teza de doctorat a fost lăudată de Lucian Blaga, cu care Vianu era coleg în paginile revistei Gândirea, mai ales pentru trimiterile permanente le Expresionismul german, de care Blaga însuși era puternic influențat în epocă.Revine în țară în anul 1924 și devine suplinitor la Universitate. . Tot în acest an publică studiul Poezia lui Eminescu. Sunt evidențiate în special izvoarele antice și cele germane, cu accent special pe influența filosofiei lui Arthur Schopenhauer.Ajunge în final profesor universitar, dar titlul de academician i-a fost refuzat. În anul 1931 apare volumul Arta și frumosul. Din problemele constituției și relației lor. În anul 1932 publică volumul Arta actorului în Editura revistei Vremea. În 1933 publică în volum un mic studiu care va deveni unul de referință în bibliografia studiilor despre Hegel, intitulat Influența lui Hegel în cultura română. Anul 1934 este deosebit de fast pentru cariera sa academică, îi apar două volume, primul volum din Estetica sa, în care sunt incluse capitolele Problemele preliminare ale esteticii, Valoarea estetică și atitudinea estetică și Opera de artă, iar în 1936 va apărea volumul al doilea, care includea alte două părți, Structura și creația artistică și Receptarea operei de artă. În 1934 publică și Istoria esteticii de la Kant până astăzi la Institutul de arte grafice Bucovina. În 1937 își adună articolele de estetică publicate până atunci în antologia Filosofie și poezie, cu precizarea că, în ediția a doua din 1943, studiile vor fi complet diferite deși titlul se păstrează același. În 1941 tipărește Arta prozatorilor români, poate cea mai cunoscută și mai comentată dintre cărțile sale, un exemplu de analiză stilistică în care este anticipată acribia formalismului sau a structuralismului. În 1942 publică la Editura Cugetarea volumul Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe observația conștiinței.După reforma învățământului din 1947 este scos de la catedra sa de Estetică și preia cursul de istorie a literaturii universale, devenind un precursor al comparatismului literar de la Facultatea de Litere a Universității din București. Între 1946 și 1947 a fost ambasador al României la Belgrad și a fost criticat pentru unele concesii pe care le-ar fi făcut noului regim. Anul 1952 îl surprinde în afara Facultății, devine simplu cercetător la Institutul de Lingvistică, lucrând la Dicționarul limbii române moderne și la Dicționarul limbii poetice a lui Mihai Eminescu.După 1955 este reintegrat în mediul academic universitar și se dedică redactării unor studii, micro-monografii despre Cervantes, Shakespeare, Camoens, Voltaire, Goethe, F.M. Dostoievski, Stendhal, Odobescu. Toate aceste studii vor fi ulterior în volumul Studii de literatură universală și comparată. Studiile de stilistică sunt reunite în alte două antologii Probleme de stil și artă literară și Problemele metaforei și alte studii de stilistică. În anii 1961 și respectiv 1963 apar Jurnalul, un pseudo jurnal de fapt conținând texte cu caracter publicistic, și Idei trăite, volume în care Tudor Vianu își creionează personalitatea de umanist și filolog complet, de om al Renașterii. BMM

Tudor Vianu – un luminos exemplu de cărturar

120 de la naștere

Tudor Vianu s-a născut la 27 decembrie 1897/8 ianuarie 1898, la Giurgiu, pe atunci Județul Vlașca, a murit la 21 mai 1964. Fiind convertit a fost înmormântat la Cinitirul Bellu. Părinții -dr. Alexandru Vianu, născut Weinberg, mama - Florica Vianu. Fiul lui Tudor Vianu – Ion Vianu , cunoscut scriitor și medic, a părăsit un timp România din cauza regimului comunist. A fost un remarcabil estetician,critic și istoric literar, poet, eseist, filosof, traducător și diplomat român. A obținut titlul de doctor în filosofie al Universității din Tübingen. În perioada de doctorat a purtat o corespondență susținută, punctată de întâlniri amicale, cu prietenul său din liceu, poetul Ion Barbu, care studia matematica la Göttingen. Creația lui a acoperit patru decenii: de la apariția în 1928, în germană, a volumului de debut, totodată și primul său studiu de estetică, valorificare a tezei sale de doctorat. în noiembrie 1923., despre creația lui Schiller.Volumul apărut postum- Arghezi, poet al omului, purtând subtitlul „Cântare Omului” , ultimul său studiu, intrat la tipar chiar în ziua dispariției autorului și apărut după puțin timp, la începutul verii anului 1964. Teza de doctorat a fost lăudată de Lucian Blaga, cu care Vianu era coleg în paginile revistei Gândirea, mai ales pentru trimiterile permanente le Expresionismul german, de care Blaga însuși era puternic influențat în epocă.Revine în țară în anul 1924 și devine suplinitor la Universitate. . Tot în acest an publică studiul Poezia lui Eminescu. Sunt evidențiate în special izvoarele antice și cele germane, cu accent special pe influența filosofiei lui Arthur Schopenhauer.Ajunge în final profesor universitar, dar titlul de academician i-a fost refuzat. În anul 1931 apare volumul Arta și frumosul. Din problemele constituției și relației lor. În anul 1932 publică volumul Arta actorului în Editura revistei Vremea. În 1933 publică în volum un mic studiu care va deveni unul de referință în bibliografia studiilor despre Hegel, intitulat Influența lui Hegel în cultura română. Anul 1934 este deosebit de fast pentru cariera sa academică, îi apar două volume, primul volum din Estetica sa, în care sunt incluse capitolele Problemele preliminare ale esteticii, Valoarea estetică și atitudinea estetică și Opera de artă, iar în 1936 va apărea volumul al doilea, care includea alte două părți, Structura și creația artistică și Receptarea operei de artă. În 1934 publică și Istoria esteticii de la Kant până astăzi la Institutul de arte grafice Bucovina. În 1937 își adună articolele de estetică publicate până atunci în antologia Filosofie și poezie, cu precizarea că, în ediția a doua din 1943, studiile vor fi complet diferite deși titlul se păstrează același. În 1941 tipărește Arta prozatorilor români, poate cea mai cunoscută și mai comentată dintre cărțile sale, un exemplu de analiză stilistică în care este anticipată acribia formalismului sau a structuralismului. În 1942 publică la Editura Cugetarea volumul Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe observația conștiinței.După reforma învățământului din 1947 este scos de la catedra sa de Estetică și preia cursul de istorie a literaturii universale, devenind un precursor al comparatismului literar de la Facultatea de Litere a Universității din București. Între 1946 și 1947 a fost ambasador al României la Belgrad și a fost criticat pentru unele concesii pe care le-ar fi făcut noului regim. Anul 1952 îl surprinde în afara Facultății, devine simplu cercetător la Institutul de Lingvistică, lucrând la Dicționarul limbii române moderne și la Dicționarul limbii poetice a lui Mihai Eminescu.După 1955 este reintegrat în mediul academic universitar și se dedică redactării unor studii, micro-monografii despre Cervantes, Shakespeare, Camoens, Voltaire, Goethe, F.M. Dostoievski, Stendhal, Odobescu. Toate aceste studii vor fi ulterior în volumul Studii de literatură universală și comparată. Studiile de stilistică sunt reunite în alte două antologii Probleme de stil și artă literară și Problemele metaforei și alte studii de stilistică. În anii 1961 și respectiv 1963 apar Jurnalul, un pseudo jurnal de fapt conținând texte cu caracter publicistic, și Idei trăite, volume în care Tudor Vianu își creionează personalitatea de umanist și filolog complet, de om al Renașterii.

BMM

Rose Auslaender – visul cu ochii deschiși „ Der Traum hat offene Augen”, un vers emblematic din opera Rosei Auslaender, conține speranța celui care se iluzionează, ca și disperarea celui conștient că visează. Marcată ca și Nelly Sachs de ororile Holocaustului, poeta cernăuțeană a dispus de un diapazon mai larg, forța de expresie nefiind cu nimic mai prejos, de a celei care a beneficiat de Premiul Nobel pe 1966. Pe piatra tombală din granit negru ( așa cum a cerut poeta) din cimitirul evreiesc din Duesseldorf scrie doar numele și intervlul trecerii ei pe pământ – 11 mai 1901-3 ianuarie 1988. A trăit într-un secol în care au murit zeci de milioane de oameni, au murit și rudele și prietenii ei, iar a murit și a înviat scriind. „ Pentru ca lumina să nu ne mângâie”, ne spune ea într-un poem rememorțnd – „ Ei au venit cu stindarde și pistoale/ au împușcat stelele și luna/pentru ca nicio lumină să nu ne mângâie”..Stelele sunt aici un simbol al evreilor, un stigmat impus, dar și o emblemă luminoasă. La un secol de la nașterea poetei, în 2001, în multe țări ( Germania, Israel, România, SUA, ș.a.) au fost organizate manifestări, iar Institutul Goethe din București a inițiat un simpozion cu largă participare. În presă au fost publicate articole, a fost editat un volum cu titlul menționat, „ Visul are ochii deschiși” traducerea. Semnată de George Guțu. Germanistul Andrei Corbea, din Iași a scris un extins articol în „Observator cultural”. Trîind într-un mediu multietnic, Rose Auslaender a cunoscut mai multe limbi, a făcut cunoștință cu personalități, precum Paul Celan, Alfred Kittner, A. M. Sperber, A emigrat temporar în SUA, după Primul Război Mondial, dar chemarea locurilor natale a determinat-o să revină, ceea ce a costat-o o detenție, sub acuzarea de a fi „spioană americană”, în 1940, sub ocupație sovietică. A trăit apoi în Cernăuți., o perioadă în ghetou,după război vine în București, pleacă din nou în SUA, în 1946, începe să scrie în engleză, dintr-un reflex de respingere a tot ce este german, - „ Patria mea ( n. n. limba germană) a murit/ mi-au îngropat-o în foc”. Ultimii zece ani de viață și i-a trăit într-un cămin de bătrâni din Duesseldorf, refuzând să mai iasă din cameră. Autoare a peste 20 de volume de versuri, distinsă cu premii germane, ș.a., poeta nu s-a bucurat de recunoașterea internațională pe care o merita. În anul 2000, revista CONTRAPUNCT din R. Moldova a publicat un grupaj de versuri în traducerea lui Dumitru Marian. Poeta evocă peisajul bucovinean – „ Molizi acolo unde ziua/ a pășit în vale/ cu respirația unui ecou” ( Iacobeni),„ Cuib de rțndunici/ sub acoperișul de șindrilă/zboruri albastre în august” Ea îl amintește pe Chagall, fiind o admiratoare a pictorului născut în Belarus.- „ În satul lui Chagall/ vaca păștea/ pe islazul lunii/lupi de aur păzesc mieii”. Se considera o tânără de 5000 de ani, „eu caut stelele din versurile mele” Editura Fischer din Frankfurt i-a editat două volume elegante din moștenirea poetică. Prin Cernăuți au trecut mulți creatori de frumos, unii geniali începând cu Eminescu și până la Paul Celan. Se pot vedea și urmele pașilor Rosei Auslaender. BMM

Rose Auslaender – visul cu ochii deschiși

„ Der Traum hat offene Augen”, un vers emblematic din opera Rosei Auslaender, conține speranța celui care se iluzionează, ca și disperarea celui conștient că visează. Marcată ca și Nelly Sachs de ororile Holocaustului, poeta cernăuțeană a dispus de un diapazon mai larg, forța de expresie nefiind cu nimic mai prejos, de a celei care a beneficiat de Premiul Nobel pe 1966. Pe piatra tombală din granit negru ( așa cum a cerut poeta) din cimitirul evreiesc din Duesseldorf scrie doar numele și intervlul trecerii ei pe pământ – 11 mai 1901-3 ianuarie 1988. A trăit într-un secol în care au murit zeci de milioane de oameni, au murit și rudele și prietenii ei, iar a murit și a înviat scriind. „ Pentru ca lumina să nu ne mângâie”, ne spune ea într-un poem rememorțnd – „ Ei au venit cu stindarde și pistoale/ au împușcat stelele și luna/pentru ca nicio lumină să nu ne mângâie”..Stelele sunt aici un simbol al evreilor, un stigmat impus, dar și o emblemă luminoasă. La un secol de la nașterea poetei, în 2001, în multe țări ( Germania, Israel, România, SUA, ș.a.) au fost organizate manifestări, iar Institutul Goethe din București a inițiat un simpozion cu largă participare. În presă au fost publicate articole, a fost editat un volum cu titlul menționat, „ Visul are ochii deschiși” traducerea. Semnată de George Guțu. Germanistul Andrei Corbea, din Iași a scris un extins articol în „Observator cultural”. Trîind într-un mediu multietnic, Rose Auslaender a cunoscut mai multe limbi, a făcut cunoștință cu personalități, precum Paul Celan, Alfred Kittner, A. M. Sperber, A emigrat temporar în SUA, după Primul Război Mondial, dar chemarea locurilor natale a determinat-o să revină, ceea ce a costat-o o detenție, sub acuzarea de a fi „spioană americană”, în 1940, sub ocupație sovietică. A trăit apoi în Cernăuți., o perioadă în ghetou,după război vine în București, pleacă din nou în SUA, în 1946, începe să scrie în engleză, dintr-un reflex de respingere a tot ce este german, - „ Patria mea ( n. n. limba germană) a murit/ mi-au îngropat-o în foc”. Ultimii zece ani de viață și i-a trăit într-un cămin de bătrâni din Duesseldorf, refuzând să mai iasă din cameră. Autoare a peste 20 de volume de versuri, distinsă cu premii germane, ș.a., poeta nu s-a bucurat de recunoașterea internațională pe care o merita. În anul 2000, revista CONTRAPUNCT din R. Moldova a publicat un grupaj de versuri în traducerea lui Dumitru Marian. Poeta evocă peisajul bucovinean – „ Molizi acolo unde ziua/ a pășit în vale/ cu respirația unui ecou” ( Iacobeni),„ Cuib de rțndunici/ sub acoperișul de șindrilă/zboruri albastre în august” Ea îl amintește pe Chagall, fiind o admiratoare a pictorului născut în Belarus.- „ În satul lui Chagall/ vaca păștea/ pe islazul lunii/lupi de aur păzesc mieii”. Se considera o tânără de 5000 de ani, „eu caut stelele din versurile mele” Editura Fischer din Frankfurt i-a editat două volume elegante din moștenirea poetică. Prin Cernăuți au trecut mulți creatori de frumos, unii geniali începând cu Eminescu și până la Paul Celan. Se pot vedea și urmele pașilor Rosei Auslaender.

BMM

Iosif Brodski- un ultim mare disident ”Un evreu, poet rus si cetatean american” - asa se autodefinea, cu ironie caracteristica, Iosif Aleksandrovici Brodski (1940-1996), scriitor care, dupa 1972, semna Joseph Brodsky, intr-unul din numeroasele interviuri ce i-au fost solicitate in decursul vietii. Rezolvând dificultatea întâmpinată in uzul englezei, limba din tara exilului, SUA, poetul găsea o formula sub care se putea deopotrivă ascunde si revela. Cum doreste sa fie receptat cel care a vorbit despre sine in mod repetat, inclusiv de la înălțimea tribunei premiului Nobel sau din funcția de bibliotecar al CongresuluiSUA, oferind lumii o biografie «oficiala», cu eroii si miturile ei, si aducându-și «omagiul» mai multor umbre? De la condamnarea pentru parazitism social căpătată la un tribunal din Leningrad ( Sankt-Petersburg) la o faimă internațională Brodski a trecut prin multe. ” Conflictul meu cu Puterea sovietică nu era de natură politică, ci estetică …O societate nu poate fi salvată, dar un om se poate…El trebuie să trăiască cum îi dictează conștiința, nu cum îi dictează alții…Este o chestiune de instinct sau de caracter, nu de rațiune….Cei din Rusia ar trebui să meargă direct în Rai, ei au plătit deja drumul…. ” . Sunt fragmente din cele afirmate de Brodski după stabilirea în SUA, la diferite conferințe și lecții. A fost invitat și în Europa , la Sorbona, la Berlin, era cunoscut în multe țări. Cea care l-a îndrăgit mult la începuturi a fost neobosita Anna Ahmatova. Îi amintea de Mandelștam, rebelul neliniștit. Dar Brodski a adus un suflu nou în literatură, atțt în rusă, cât și în engleză, după plecarea din Ruia. De fapt el a fost izgonit de regimul sovietic, care l-a trimis pentru un timp în Nordul polar. Ce deranja și pe cine poetul? Era un iubitor de libertate individuală, iar în URSS așa ceva nu era admisibil. Nu se încadra nicăieri. Judecătoarea care l-a condamnat l-a întrfebat cu ce se ocupă. A răspuns – sunt poet și traducător. Cine v-a atestat? Dumnezeu, a răspuns rebelul Brodski. I-a scris lui Brejnev – „ slujesc limba rusă, care este mai veche decât statul sovietic” . Ce să-i răspundă dogmaticul semidoct? A publicat doar în exil, regimul îl pusese la index. Dar poemele sunt datate pe ani , 1965, „ Poeme”, Stație în pustiu”, 1970, „Sfârșitul epocii fericite”, 1977, „ Parte de vorbire”, 1977, „ Noi stanțe de august”, 1983, „Urania” , 1987, ș.a. A murit de inimă, viața l-a obosit, prigoana, efortul de a recupera timpul irosit în lupta cu un sistem. „ Eu am mțncat pâinea exilului/fără să las firimituri/le-am permis fibrelor mele, oricare sunet/în afară de urlet/apoi am șoptit/cu durerea mă simt solidar/până când nu-mi va fi astupată gura cu glină/ voi rosti doar cuvinte de recunoștință”. A fost premiat cu Nobel, a iubit toate religiile, nu era mistic, dar nimic uman nu-i era străin. BMM

Iosif Brodski- un ultim mare disident

”Un evreu, poet rus si cetatean american” - asa se autodefinea, cu ironie caracteristica, Iosif Aleksandrovici Brodski (1940-1996), scriitor care, dupa 1972, semna Joseph Brodsky, intr-unul din numeroasele interviuri ce i-au fost solicitate in decursul vietii. Rezolvând dificultatea întâmpinată in uzul englezei, limba din tara exilului, SUA, poetul găsea o formula sub care se putea deopotrivă ascunde si revela. Cum doreste sa fie receptat cel care a vorbit despre sine in mod repetat, inclusiv de la înălțimea tribunei premiului Nobel sau din funcția de bibliotecar al CongresuluiSUA, oferind lumii o biografie «oficiala», cu eroii si miturile ei, si aducându-și «omagiul» mai multor umbre? De la condamnarea pentru parazitism social căpătată la un tribunal din Leningrad ( Sankt-Petersburg) la o faimă internațională Brodski a trecut prin multe. ” Conflictul meu cu Puterea sovietică nu era de natură politică, ci estetică …O societate nu poate fi salvată, dar un om se poate…El trebuie să trăiască cum îi dictează conștiința, nu cum îi dictează alții…Este o chestiune de instinct sau de caracter, nu de rațiune….Cei din Rusia ar trebui să meargă direct în Rai, ei au plătit deja drumul…. ” . Sunt fragmente din cele afirmate de Brodski după stabilirea în SUA, la diferite conferințe și lecții. A fost invitat și în Europa , la Sorbona, la Berlin, era cunoscut în multe țări. Cea care l-a îndrăgit mult la începuturi a fost neobosita Anna Ahmatova. Îi amintea de Mandelștam, rebelul neliniștit. Dar Brodski a adus un suflu nou în literatură, atțt în rusă, cât și în engleză, după plecarea din Ruia. De fapt el a fost izgonit de regimul sovietic, care l-a trimis pentru un timp în Nordul polar. Ce deranja și pe cine poetul? Era un iubitor de libertate individuală, iar în URSS așa ceva nu era admisibil. Nu se încadra nicăieri. Judecătoarea care l-a condamnat l-a întrfebat cu ce se ocupă. A răspuns – sunt poet și traducător. Cine v-a atestat? Dumnezeu, a răspuns rebelul Brodski. I-a scris lui Brejnev – „ slujesc limba rusă, care este mai veche decât statul sovietic” . Ce să-i răspundă dogmaticul semidoct? A publicat doar în exil, regimul îl pusese la index. Dar poemele sunt datate pe ani , 1965, „ Poeme”, Stație în pustiu”, 1970, „Sfârșitul epocii fericite”, 1977, „ Parte de vorbire”, 1977, „ Noi stanțe de august”, 1983, „Urania” , 1987, ș.a. A murit de inimă, viața l-a obosit, prigoana, efortul de a recupera timpul irosit în lupta cu un sistem. „ Eu am mțncat pâinea exilului/fără să las firimituri/le-am permis fibrelor mele, oricare sunet/în afară de urlet/apoi am șoptit/cu durerea mă simt solidar/până când nu-mi va fi astupată gura cu glină/ voi rosti doar cuvinte de recunoștință”. A fost premiat cu Nobel, a iubit toate religiile, nu era mistic, dar nimic uman nu-i era străin.

BMM

Bob Dylan un fenomen și nu numai Robert Allen Zimmerman devenit Bob Dylan ( pseudonim preluat de la poetul Thomas Dylan) s-a născut la 24 mai 1941 , Duluth,Minnesota, SUA, este cel mai cunoscut cantautor, producător, artist vizual, poet, scriitor, scenarist, regizor premiat cu Nobel în 2016. Cântă la.chitară, pian, muzicuță, clape, etc. Colaborează cu Joan Baez, The Byrds, Johnny Cash, Mark Knopfler, Grateful Dead, Tom Petty and the Heartbreakers. Premii=Medalia Prezidențială pentru Libertate,Premiul Grammy pentru întreaga carieră, Premiul pentru Arte al Prințesei Asturiilor ( ca și Leonard Cohen), Legiunea de . Onoare în grad de cavaler, Premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală,ș.a. O parte din cele mai apreciate cântece ale lui Dylan sunt din anii 1960, iar cântece precum "Blowin' in the Wind" și "The Times They Are a-Changin'" au devenit embleme ale mișcărilor anti-război și pentru drepturile civile la scară mondială. Albumul Together Through Life a intrat în topul vânzărilor de albume din Marea Britanie și din SUA în 2009, Bob Dylan fiind astfel cel mai în vârstă artist care reușește acest salt.Din ianuarie 2011 creația sa este obiect de studiu la Catedra de Istorie a Ideilor din cadrul Facultății de Filosofie, Istorie a Ideilor și a Artelor și Limbi Clasice, Universitatea Oslo, Norvegia. La editura Humanitas a apărut în 2012 volumul „ Suflare de vânt”, în traducerea lui Mircea Cărtărescu, iar în 2014, volumul de prozopoeme „ Tarantula” cu o prefață tot de Cărtărescu. Acesta este aproape hipnotizat de arta lui Bob Dylan, iar despre ultimul volum în romțnă scrie – „ Tarantula este un exponat prototip într-un posibil cabinet de curiozități…singura operă de gen( dar ce gen? ) a unuinpoet muzician epocal”. Are dreptate. BMM

Bob Dylan un fenomen și nu numai

Robert Allen Zimmerman devenit Bob Dylan ( pseudonim preluat de la poetul Thomas Dylan) s-a născut la 24 mai 1941 , Duluth,Minnesota, SUA, este cel mai cunoscut cantautor, producător, artist vizual, poet, scriitor, scenarist, regizor premiat cu Nobel în 2016. Cântă la.chitară, pian, muzicuță, clape, etc. Colaborează cu Joan Baez, The Byrds, Johnny Cash, Mark Knopfler, Grateful Dead, Tom Petty and the Heartbreakers. Premii=Medalia Prezidențială pentru Libertate,Premiul Grammy pentru întreaga carieră, Premiul pentru Arte al Prințesei Asturiilor ( ca și Leonard Cohen), Legiunea de . Onoare în grad de cavaler, Premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală,ș.a. O parte din cele mai apreciate cântece ale lui Dylan sunt din anii 1960, iar cântece precum "Blowin' in the Wind" și "The Times They Are a-Changin'" au devenit embleme ale mișcărilor anti-război și pentru drepturile civile la scară mondială. Albumul Together Through Life a intrat în topul vânzărilor de albume din Marea Britanie și din SUA în 2009, Bob Dylan fiind astfel cel mai în vârstă artist care reușește acest salt.Din ianuarie 2011 creația sa este obiect de studiu la Catedra de Istorie a Ideilor din cadrul Facultății de Filosofie, Istorie a Ideilor și a Artelor și Limbi Clasice, Universitatea Oslo, Norvegia.

La editura Humanitas a apărut în 2012 volumul „ Suflare de vânt”, în traducerea lui Mircea Cărtărescu, iar în 2014, volumul de prozopoeme „ Tarantula” cu o prefață tot de Cărtărescu. Acesta este aproape hipnotizat de arta lui Bob Dylan, iar despre ultimul volum în romțnă scrie – „ Tarantula este un exponat prototip într-un posibil cabinet de curiozități…singura operă de gen( dar ce gen? ) a unuinpoet muzician epocal”. Are dreptate.

BMM

Bob Dylan un fenomen și nu numai Robert Allen Zimmerman devenit Bob Dylan ( pseudonim preluat de la poetul Thomas Dylan) s-a născut la 24 mai 1941 , Duluth,Minnesota, SUA, este cel mai cunoscut cantautor, producător, artist vizual, poet, scriitor, scenarist, regizor premiat cu Nobel în 2016. Cântă la.chitară, pian, muzicuță, clape, etc. Colaborează cu Joan Baez, The Byrds, Johnny Cash, Mark Knopfler, Grateful Dead, Tom Petty and the Heartbreakers. Premii=Medalia Prezidențială pentru Libertate,Premiul Grammy pentru întreaga carieră, Premiul pentru Arte al Prințesei Asturiilor ( ca și Leonard Cohen), Legiunea de . Onoare în grad de cavaler, Premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală,ș.a. O parte din cele mai apreciate cântece ale lui Dylan sunt din anii 1960, iar cântece precum "Blowin' in the Wind" și "The Times They Are a-Changin'" au devenit embleme ale mișcărilor anti-război și pentru drepturile civile la scară mondială. Albumul Together Through Life a intrat în topul vânzărilor de albume din Marea Britanie și din SUA în 2009, Bob Dylan fiind astfel cel mai în vârstă artist care reușește acest salt.Din ianuarie 2011 creația sa este obiect de studiu la Catedra de Istorie a Ideilor din cadrul Facultății de Filosofie, Istorie a Ideilor și a Artelor și Limbi Clasice, Universitatea Oslo, Norvegia. La editura Humanitas a apărut în 2012 volumul „ Suflare de vânt”, în traducerea lui Mircea Cărtărescu, iar în 2014, volumul de prozopoeme „ Tarantula” cu o prefață tot de Cărtărescu. Acesta este aproape hipnotizat de arta lui Bob Dylan, iar despre ultimul volum în romțnă scrie – „ Tarantula este un exponat prototip într-un posibil cabinet de curiozități…singura operă de gen( dar ce gen? ) a unuinpoet muzician epocal”. Are dreptate. BMM Îmi place Comentează Distribuie 22 Comunitatea Evreilor Fălticeni, Cristina Toma şi alţi 20 Comentarii Vezi încă un comentariu Victor Serban Victor Serban Totusi pana si Dylan a fost surprins de acordarea premiului Nobel..pt literatura.atit de surprins..incat nici n a venit personal sa l ia.a trimis doar o..hartiuta,citita de cineva.sa i fi fost putin jena lui Bob..Zimmerman ? Posibil.. Îmi place · Răspunde · 1 · 20 ore Şterge Boris Mehr a răspuns · 1 răspuns Boris Mehr Boris Mehr nu s-a jenat, este conștient de valoarea lui Îmi place · Răspunde · 1 · 19 ore Administrează Boris Mehr a răspuns · 2 răspunsuri Rafi Manory Rafi Manory In așa o opera vastă se găsesc multe capodopere, dar e de menționat Neighborhood Bully, o satiră la adresa celor care critica Israelul. Scris in 1981, îl găsiți la adresa https://bobdylan.com/songs/neighborhood-bully/ Neighborhood Bully | The Official Bob Dylan Site BOBDYLAN.COM Îmi place · Răspunde · Şterge previzualizarea · 4 ore · Editat Şterge Boris Mehr Boris Mehr mersi, prietene Îmi place · Răspunde · 31 minute Administrează Boris Mehr Scrie un comentariu... Choose File Boris Mehr Ieri la 11:14 · Cercul avea margini moi, naumice, Călăreții fără cap treceau cu zgomot, Ferigi caustice, un copil gotic distrugea orașul, Zâmbea, arăta două degete, cașul, părinții s-au înecat în Pacific, ... Vezi mai mult Îmi place Comentează Distribuie 12 Tu, Mihai Paulescu, Hortenzia-mihaela Rad şi alţi 9 Comentarii Vezi încă 2 comentarii Boris Mehr Boris Mehr kASSAI, ZONĂ DE LUPTE ÎN cONGO Îmi place · Răspunde · 1 · 22 ore Administrează Hortenzia-mihaela Rad Hortenzia-mihaela Rad Aaaa... Îmi place · Răspunde · 22 ore Şterge Dutu Valentina Dutu Valentina Zair...Congo...Brazaville Breaza,Calafat... Unii au...of tat, ...Vezi mai mult Îmi place · Răspunde · 17 ore Şterge Gabriela Zăvălaș Gabriela Zăvălaș Pasesc si dincolo de limite ,retractil Îmi place · Răspunde · 16 ore Şterge Boris Mehr Scrie un comentariu... Choose File Boris Mehr Ieri la 07:51 · Zeev Jabotinski – poet și militant sionist Militar iscusit, orator, poet, Vladimir ( Zeev ) Jabotinski a rămas o legendă. Originar din Odessa – mama ( cum era numit orașul multietnic) , în 1880, perioadă de pogromuri și persecuții continue contra evreilor, Jabotinski a înțeles că singura cale spre libertate este lupta armată. El a organizat în anii Primului Război Mondial prima Legiune evreiască, a condus organizația Betar, a scris articole și poezii înflăcărate, traduse î... Vezi mai mult Îmi place Comentează Distribuie 5 Samuel Con Jacob, Aron Gantz şi alţi 3 Comentarii Gabriela Zăvălaș Gabriela Zăvălaș zavalas g Îmi place · Răspunde · 16 ore Şterge Boris Mehr Scrie un comentariu... Choose File Boris Mehr Ieri la 07:13 · La un semn închisă-i calea, Se-mbulzesc cu toți la porți, Unii cântă oala, valea, Oameni, păsări și coyoți, Cum se scutură cetatea, ... Vezi mai mult Îmi place Comentează Distribuie 14 Tu, Petru Roman, Dank Emil şi alţi 11 1 distribuire Comentarii Gabriela Zăvălaș Gabriela Zăvălaș suras cu inspiratia agreabila a distinsului Mehr .B.,UN PLEZIR ABSOLUT. Îmi place · Răspunde · 21 ore Şterge Boris Mehr Scrie un comentariu... Choose File Vezi mai multe întâmplări recente 9 articole de revizuit Introducere Poetryland scriitor la Uniunea Scriitorilor Din Romania A studiat la Universitatea Politehnica Bucuresti A învăţat la Sf Sava Bucuresti Căsătorit Urmărit de 284 de persoane Administrează Boris Marian Mehr şi Boris M. Marian Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, text Este posibil ca imaginea să conţină: 3 persoane, persoane zâmbind, interior Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, text Este posibil ca imaginea să conţină: în aer liber şi text Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, text borismarian.blogspot.com Fotografii Fotografia postată de Anastacia Nicolle Yourkosovosckiy. Fotografia postată de Camelia Pantazi Tudor. Fotografia postată de Camelia Pantazi Tudor. Fotografia postată de Camelia Pantazi Tudor. Fotografia postată de Camelia Pantazi Tudor. Fotografia postată de Camelia Pantazi Tudor. Fotografia postată de Ion Calotă. Fotografia postată de Nancy Vajaianu. Fotografia postată de Nancy Vajaianu. Prieteni · 4.996 Diana Ivona Pîțîliga 9 postări noi Veronica Andai Rosia Jilek Женя Григорчук Firita Carp 4 postări noi Sanda Selaru 10 postări noi Mircea Pora 3 postări noi Delusor Salev 2 postări noi Dorian Rusu 4 postări noi icon of profile-discovery Vezi ce ai în comun cu prietenii tăi. Vezi Albume evidenţiate Română · English (US) · Magyar · Español · Português (Brasil) Confidenţialitate · Condiţii de utilizare · Publicitate · Opţiuni · Module cookie · Mai mult Facebook © 2017 Chat

Bob Dylan un fenomen și nu numai

Îmi place

ComenteazăDistribuie

omunitatea Evreilor Fălticeni, Cristina Toma şi alţi 20

Comentarii

Vezi încă un comentariu

Victor Serban Totusi pana si Dylan a fost surprins de acordarea premiului Nobel..pt literatura.atit de surprins..incat nici n a venit personal sa l ia.a trimis doar o..hartiuta,citita de cineva.sa i fi fost putin jena lui Bob..Zimmerman ? Posibil..

Boris Mehr a răspuns1 răspuns

Boris Mehr nu s-a jenat, este conștient de valoarea lui

Boris Mehr a răspuns2 răspunsuri

Rafi Manory In așa o opera vastă se găsesc multe capodopere, dar e de menționat Neighborhood Bully, o satiră la adresa celor care critica Israelul. Scris in 1981, îl găsiți la adresa https://bobdylan.com/songs/neighborhood-bully/

Neighborhood Bully | The Official Bob Dylan Site

BOBDYLAN.COM

Îmi place

RăspundeŞterge previzualizarea4 oreEditat

Şterge

Boris Mehr mersi, prietene

Îmi place

Răspunde31 minute

Administrează

Scrie un comentariu...

Boris Mehr

Ieri la 11:14

Cercul avea margini moi, naumice,
Călăreții fără cap treceau cu zgomot,
Ferigi caustice, un copil gotic distrugea orașul,
Zâmbea, arăta două degete, cașul,
părinții s-au înecat în Pacific, ...

Vezi mai mult

Boris Mehr

Ieri la 07:51

Zeev Jabotinski – poet și militant sionist
Militar iscusit, orator, poet, Vladimir ( Zeev ) Jabotinski a rămas o legendă. Originar din Odessa – mama ( cum era numit orașul multietnic) , în 1880, perioadă de pogromuri și persecuții continue contra evreilor, Jabotinski a înțeles că singura cale spre libertate este lupta armată. El a organizat în anii Primului Război Mondial prima Legiune evreiască, a condus organizația Betar, a scris articole și poezii înflăcărate, traduse î...

Vezi mai mult