Mă plimbam prin Idumeea, nici cu aceasta , nici cu-aceea,

Că scriptorii consacrați sunt la animă curați,

Plebea merge înainte zurbagie ori cuminte,

Dăruim stele de mare, neiubitelor  samsare,

Orb de-aș fi, aș  recunoaște orice chip după Renașteri.

Mai verzui, încercănați, mor poeții  fără blați,

Dau cu capul în pereți,  că poeții nu-s egreți,

Se adună, ca nebunii, râd că pleacă toți lăstunii,

Mai bălai și esenieni, ori un pic enstănescieni.

BMM

 

 

 

 

 

 

 

 





Fecioară Maria, iartă erezia,

 Fecioara Mesia naște pe Maria,

Ei? În țara vestită, Burundi numită.

Că-ntre mine-tine, Irină, Irină,

Este tot lumină, ah, scopolamină.

Mihalcolemie, cam septicemie,

Nechita, Nechita, cu Irinagita,

Ne zaharisirăm, ori ne îmboldirăm,

O iubim, poetă, floare e cochetă,

Luce o brichetă când scrie-o dubletă,

Noi luarăm aer chiar și de la Bayern,

Crăpară Carpații fără inovații,

Marină, irină, veselă grădină,

Buza ta e plină, nu ai nicio vină,

 Aburul preface câmpia în troace,

Ne iubim în smârcuri, apoi sus, pe vârfuri,

Apoi te pătrunde un haiduc, Strhlsunde.

Preferi un delfin  lunecos, sextin,

Poate vrei un crab,  ănsă e cam slab,

Irină, Irină, steaua mea marină.

BMM

 

 

 

Mă plimbam prin Idumeea, nici  cu aceasta , nici cu-aceea,

Un succes alungă altul, zeul timp și dumicatul,

Sperietoarea îndoielii , eu plecam în dorul lelii,  

Nici Satan fără parale nu-l mai cheamă pe Mihale,  

Că pe Villon îl luarăm de-acasă, dacă avuse, mai bine lasă,

Cuțitu-i lung, Năstasă  Brumă a cam făcut din crimă cutumă,

Bujorul negru cine-l visează nu mai ajunge nici la amiază,

Bolnav de cântece și de iubire  cine mai știe de-acea neștire?

Scurt, astăzi totul  este pedestru, în jurul morții merge-n buiestru.

Că vine lap-topul și cu Potopul și risipește  speranța și potul.

BMM

Lasă lasoul, mână mânerul, cântă Căntarea,

Nu te sfii, bizonul te sfâșie  ca o logodnică,

Fuga te-ascunzi sub stejar.

Acolo sărutul este impus, acolo copilul devine supus,

Timp suspendat pe  margini  magiun,

Ai să aluneci direct sub un tun.

Câmp de piatră, câmp de latră,

Câmp de câine fără pâine,

Scări pătate de vechi sânge,

Plânge rege, popor plânge.

Orizontul, ca și Domnul sunt doar simpli surdo-muți,

Tu te-ncrede în Crezare, că-n Cuvânt găsești virtuți.

Iar dacă întorci și chipul  către mine ,

Mă săruți.  

Am starea celui care urcă-n cer. Cum o fi acolo?

Am starea celui care urcă-n cer. Cum o fi acolo?

Cineva îmi scrie că a stat cinci ani la Chicago.

A fost bine. Nu înțeleg.

 Bine este cuvântul cel mai puțin expresiv din limba noastră.

Altul îmi povestește cum și-a salvat câinele din ghearele unui urs.

Teribil, dar și omul s-a speriat. Recunoștință, iubire din partea câinelui.

Răul este în noi  are pentru mine un alt sens.

Nu răutatea  este subiectul, ci răul fiziologic

Pe care îl suportăm mai ușor sau mai greu.

Pe de altă parte, nimeni nu are un sistem nervos perfect.

Eu am, de pildă, un sistem labil, pot trece ușor de la entuziasm

La apatie. Un punct de pornire există?

Doamne, ce scriu eu aici, mă ajută oare?

Pe cine ajută? Fragilă umanitate.

 

 

 

 

 

 

De la Stralsund la Tighina,

De la Stralsund la Tighina,

Una-i scundă alta-i Lina,

Două fete iubărețe,

Socrul face fețe, fețe,

Socrul e  un fluviu mare,

Nici Danubiu, nici Zambezi,

Nu e zeu , este un drac,

Cu oceanul are-un pact,

Nu pot ignora  goliciunea

Femeii  că-i brună ca pruna,

 

De ce mai scrii, poet somnolent,
noaptea ți-a furat multe haruri,
declar un război  celor fără păcate,
ziariștii  sunt niște fanteziști cu bani,
învață de la Winston  cum se supune veacul.
Citește și caută  poetul maudit,
cel care bea de trei ori pe noapte,
are dușmani în propriul cazan,
ei îl vor scoate din moarte.
Prost este cel cu convingeri de fier,
vulturii tac, papagalii  repetă,
Noroc să ai, sănătatea- i un joc.
 porcu-i modest ca și noi, cei bipezi,
cei mai destoinici  sunt porcii bătrâni,
ei nu cunosc înfrângerea, știu,
nimic nu e veșnic, nimic nu-i pustiu.
Cu două mâini n-ai să umpli un vas,
doar rătăcind vei găsi  acea Cale,
iar Iubirea e tot ce găsești,
după mormanele de jocuri carnale.
BMM 

Blestemat spre scrie, spre a atinge pielea fină a poeziei,

Blestemat spre scrie, spre a atinge pielea fină a poeziei,

Ca pe-o femeie  care   există, sufletul ei nevăzut,

Ca și pielea îngerului ce va să se nască,

Ca și inima ce va să  lucească,

Inima inimii, cum numai delfinii

Ies curați de șapte carați,

Ochii  și ei lucesc ca-ntre lei,

Precum o ploaie  de stele și apă,

Care ne-nghite și iar ne scapă,

Asta da, libertate-n mișcare,

Accept să fie  o suflare de mare,

Că Dumnezeu aici lumină,

Strălucirea-I alunecă,

De pământ cum se lovi

În  stană de piatră se întregi,

Nimi mai mult, noi lăcrimam,

Mai credeam, mai nu credeam?

Neantul era doar aparent,

 Că niciodată nu fu prezent,

Se prefăcu în cal   de  vapori,

Îl călăriră  netemători

Cavalerii în zori,

Sângele meu nu mai era,

Sângele meu abur era,  

Cui i se dăruie  dispare de tot,

Fie în sud, fie în nord,

Noi ne păstram verticali,

În castelul  lui Sardanapal,  

Om al Pământului astfel să fii,

Tot ce se nalță dă mugurii vii,

Iar pe faleze  nici un atac

Nu mai doboară   floarea de mac,

Astfel e omul,   cutezător,

Fie că eu uneori mor….  

La Patmos era un pat frumos,

La Patmos era un pat frumos,

ACESTA CÂNTA LA PIAN, ACELA NU,

Norii se încruntau, ehei, unde sunt prietenii de altădată?

Prietenul este ca un plasture, cade și nu se mai lipește,

Străvechii șahi persieni nu jucau canasta,

Dar aveau doi feciori, doi nu înseamnă trei,

De mult nu am adus bastonul în discuție,

Există o istorie nescrisă a acestui baston,

Soacra sa se numea bastonadă,

Bastonul aparținuse unui faraon din sec. XXI î.e.n.,

Cu el își scărpina bărbia, Această informație

 a fost tratată în trei teze de doctorat. 

Cică scriitorul este un nimic, Cu e mic și n pitic.

QED. Mai de seamă este un  plesnet de cataramă.

Goguță făcea dragostea noaptea cu Luna, vecina sa,

Tatăl  Lunii  îi urmărea cu luneta.

Apoi mergea acasă și corupea o florăreasă.

Dar corupția nu este furt, Scurt.

Cine fuse cea înșelată la foc automat?  

Atât. Pe mâine.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Ochii se blochează, privește cu alți ochi,

Culoarea ochilor este neobișnuită,

Ochii nu au gură, există Gura Ochiului?

Curg broboane de sânge, o usturime ca de incendiu,

Tătucul Stalin aleargă după cățelul

Scăpat din bucătărie, peste tot se complotează,

Ziarele sunt pline de comunicate,

Te trezești, e liniște,  televizorul se oprește,

La fiecare trei minute,  sugarul  își cere drepturile,

Mama este Fecioara Maria,  Iosif a fost trecut

În eșalonul doi, aștept   telefonul

Să anunțe  deblocajul. Mai vorbim.  

 

bmm

 

 

Nu de moarte mă tem, nici de veșnicia ei, Noțiuni anemic despre un fenomen necunoscut, Suntem niște ignoranți, ca și acum zece mii de ani, Ca și cățelul, pisica și calul, porcul, Poeții sunt singurii expoloratori în neființă, Frazele cad greu ca fructele lui Baudelaire, Păsările frumoase au fost cândva șopârle, Șopârla se trage din dinozauri, ca și miniștrii analfabeți Din ciobanii Mioriței, fiecare eveniment copiază gafele din alți ani, Femeia este de vină, ea naște frumoși, ticăloși, sfinți și înțelepți, Ar trebui trecut la clonatea lui Einstein și altor genii, Sexul e liber ca oricare sport, propun o olimpiadă de sex, Iar medicii să se ocupe de clonări, oricum nu sunt buni la nimic altceva, ca și preoții, te ascultă și te trimit la Dumnezeu, care este de fapt însăși credința noastră, oameni suntem, trebuie să credem în ceva abstract, necunoscut, puternic, că altfel ne plângem de moartea părinților. Boris M. Marian

Nu de moarte mă tem, nici de veșnicia ei,

Noțiuni anemic despre un fenomen necunoscut,

Suntem niște ignoranți, ca și acum zece mii de ani,

Ca și cățelul, pisica și calul, porcul,

Poeții sunt singurii expoloratori în neființă,

Frazele cad greu ca fructele lui Baudelaire,

Păsările frumoase au fost cândva șopârle,

Șopârla se trage din dinozauri, ca și miniștrii analfabeți

Din ciobanii Mioriței, fiecare eveniment copiază gafele din alți ani,

Femeia este de vină, ea naște frumoși, ticăloși, sfinți și înțelepți,

Ar trebui trecut la clonatea lui Einstein și altor genii,

Sexul e liber ca oricare sport, propun o olimpiadă de sex,

Iar medicii să se ocupe de clonări,

oricum nu sunt buni la nimic altceva,

ca și preoții, te ascultă și te trimit la Dumnezeu,

care este de fapt însăși  credința noastră,

oameni suntem, trebuie să credem în ceva abstract,

necunoscut, puternic, că altfel ne plângem de moartea părinților.

Boris M. Marian

Umbra mea a pornit la drum,

Umbra mea a pornit la drum,

Este umbra mea sau un câine?

Zilele numărate trec ușor,

Azi te naști, mâine ești adolescent,

Apoi te îndrăgostești, simți gustul primului sărut,

Este amar ca apa mării, cine a spus că sărutul e dulce?

Apoi vin copiii, bucuriile, spaimele,

Copiii cresc, uneori te uită, alteori tu exagerezi,

În fond toți murim, dar fiecare altfel,

Moartea este numai o trecere spre altă viață,

Altfel viața nu ar avea sens. Cei dragi nu sunt uitați,

 Tot o formă de viață, nu știm nimic despre viitor,

Vor ști alții, este marea ștafetă a vieții,

Fără  studii, tratate, doar poezie.

BMM

Așază cuvintele în inima ta, leagă-le ca un semn pe mâna ta, să fie ca un fruntar între ochii tăi, predă-le copiilor tăi, așa spune Scriptura, așa spun și eu, pentru că tatăl meu er un om bun și drept, Domnul l-a luat mai devreme ca eu săl fi cunoscut  mai bine, era printre cei care  credea în Binele celorlalți, dar căile adevărate nu le-a cunoscut. Nici noi nu le cunoaștem. Mergem înapoi, ca niște raci. Da , suntem niște raci, prindem lacomi tot ce trece pe lângă cleștii sufletului, iubim puterea nemernică asupra altor oameni, vrem faimă, nu ne trebuie iubire, prietenie, viclenia este unica armă de război. Strigăm – pace și nimeni nu aude nimic, e vacarm de victime  și călăi, ei, gata , am exagerat, dar ceva magiun a rămas  pe pâinea deținutului.

BMM

  

 

 

 

 

 

 

 

Era tembelă și trăznită, la bărbați mereu falită,cCe contează, bobotează.Paște Mare, noapte trează,în bucătărie s-a petrecut bătaia, soțul distrus de atâtea votci și-a lovit iubita nevastă cu un baros și a trimis-o în raiul gospodinelor voioase, mintea noastră nu-i întreagă, pare chiar a fi fragă,clovnul râde și când moare, Rică von Rică, cel fără de frică, nu putea avea copii, numai jucării. Rita fericita nu putea nici ea, deci au luat semințe ale altcuiva, au găsit o mamă surogat –cicoare, Panciatantra zice că e lucru mare, lăudat să fie Mahyrotopia, se găsea femeia tocma în Persiiia, iar vlăstarul fuse-ncoronat cu aur, cu argint , iridium, pe cap, cap –balaur, a crescut vlăstarul, și-a ucis părinții, spune Panciatantra în cântele nunții, a făcut trei gemeni și un singuratic, s-au gândit băieții cum să scapi de tati. L-au dus la fântână, i-au legat o piatră, au strigat, hei-papa, de-l plângeau în sate. Au adus reforme, una după alta, bărbatul e munte, femeia e balta, cu familiarisme se mai puse cruce, un bărbat vorbește, femeia se duce, un cutremur însă a schimbat tot planul, aștepta femeia un bărbat tot anul, nu e rău, le spuse nepoata lui Rita, chemăm invalizii , îi punem la fuse, chiorii să conducă, surzii să ne cânte, din ospicii vină membrii-n parlamente, iar în rest regine, prințese, cadâne, toate să ne fie dulcile stăpâne. Nu e rău, se-nalță Păcală din sală, „Cine o să lupte-n Siria orientală?”. BMM Goncurea, un militar destoinic, în ciuda numelui, flecar devotat, savant fără mâna dreaptă, nu se descurcă în discuții, trage sabia și harș, merge mai departe, membru în comisii, revoluționar fără nume, adică ilegal, citea versuri numai noaptea la lumina unor țigări , se iubea cu orice femeie fără o mână, iubea lichiorul de coacăze, când era beat alerga după pisica gazdei și ajungea de obicei sub fusta aceleiași gazde, care îl pocnea cu tocul. Avea nasul rupt din naștere, fiind obraznic, chiar sora l-a pocit, zicea ceva despre ce văzuse în burta mamei surogat, care din banii primiți pentru experiment își ridicase o vilă la Băneasa, a fost jefuită, ucisă, dezonorată, moștenirea revenind micului Goncurea. De aici până la primul război mondial mai era o perioadă. A străbătut-o eroic, fiind trimis în coloniile americane, în calitate de ocnaș. A fost salvat de fratele său, tot un Goncurea, adică s-a dovedit că era o confuzie ce a durat 12 ani. În frăzboi a fost decorat la Verdun, își pierduse a doua mână, se hrănea cu ajutorul picioarelor, cineva i-a dat ideea să facă un spectacol pe chestia asta, a câștigat mulți bani, era bogat, dar l-au ucis drogurile. În al doilea război a refuzat să cedeze afacerile sale unui Sturbahnfuerer și acesta l-a împușcat. Mormân

Era tembelă și trăznită, la bărbați mereu falită,cCe contează, bobotează.Paște Mare, noapte trează,în bucătărie s-a petrecut bătaia, soțul distrus de atâtea votci și-a lovit iubita nevastă cu un baros și a trimis-o  în raiul gospodinelor voioase, mintea noastră nu-i întreagă, pare chiar a fi fragă,clovnul râde și când moare, Rică von Rică, cel fără de frică, nu putea avea copii, numai jucării. Rita fericita nu putea nici ea, deci au luat semințe ale altcuiva, au găsit  o mamă surogat –cicoare, Panciatantra zice că e lucru mare, lăudat să fie Mahyrotopia, se găsea femeia tocma în Persiiia, iar vlăstarul fuse-ncoronat cu aur, cu argint , iridium, pe cap, cap –balaur, a crescut vlăstarul, și-a ucis părinții, spune Panciatantra în cântele nunții, a făcut trei gemeni și un singuratic, s-au gândit băieții cum să scapi de tati. L-au dus la fântână, i-au legat o piatră, au strigat, hei-papa, de-l plângeau în sate. Au adus reforme, una după alta, bărbatul e munte, femeia e balta, cu familiarisme se mai puse cruce, un bărbat vorbește, femeia se duce, un cutremur  însă a schimbat tot planul, aștepta femeia un bărbat tot anul, nu e rău, le spuse nepoata lui Rita, chemăm invalizii , îi punem la fuse, chiorii să conducă, surzii să ne cânte, din ospicii vină membrii-n parlamente, iar în rest regine, prințese, cadâne, toate să ne fie dulcile stăpâne. Nu e rău, se-nalță Păcală din sală, „Cine o să lupte-n  Siria orientală?”.

BMM

Goncurea, un militar destoinic, în ciuda numelui, flecar devotat, savant fără mâna dreaptă, nu se descurcă în discuții, trage sabia și harș, merge mai departe, membru în comisii, revoluționar fără nume, adică ilegal, citea versuri numai noaptea la lumina unor țigări , se iubea cu orice femeie fără o mână, iubea lichiorul de coacăze, când era beat alerga după pisica gazdei și ajungea de obicei sub fusta  aceleiași gazde, care îl pocnea cu tocul. Avea nasul rupt din naștere, fiind obraznic, chiar sora l-a pocit, zicea ceva despre ce văzuse în burta mamei surogat,  care din banii primiți pentru experiment își ridicase o vilă la Băneasa, a fost jefuită, ucisă, dezonorată, moștenirea revenind micului Goncurea. De aici până la primul război mondial mai era o perioadă. A străbătut-o eroic,  fiind trimis în coloniile americane, în calitate de ocnaș. A fost salvat de fratele său, tot un Goncurea, adică s-a dovedit că era o confuzie ce a durat 12 ani. În frăzboi a fost decorat la Verdun, își pierduse a doua mână, se hrănea cu ajutorul picioarelor, cineva i-a dat ideea să facă un spectacol pe chestia asta, a câștigat mulți bani, era bogat, dar l-au ucis drogurile. În al doilea război a refuzat să cedeze afacerile sale unui Sturbahnfuerer și acesta l-a împușcat. Mormân

Goncurea, un militar destoinic, în ciuda numelui, flecar devotat, savant fără mâna dreaptă, nu se descurcă în discuții, trage sabia și harș, merge mai departe, membru în comisii, revoluționar fără nume, adică ilegal, citea versuri numai noaptea la lumina unor țigări , se iubea cu orice femeie fără o mână, iubea lichiorul de coacăze, când era beat alerga după pisica gazdei și ajungea de obicei sub fusta aceleiași gazde, care îl pocnea cu tocul. Avea nasul rupt din naștere, fiind obraznic, chiar sora l-a pocit, zicea ceva despre ce văzuse în burta mamei surogat, care din banii primiți pentru experiment își ridicase o vilă la Băneasa, a fost jefuită, ucisă, dezonorată, moștenirea revenind micului Goncurea. De aici până la primul război mondial mai era o perioadă. A străbătut-o eroic, fiind trimis în coloniile americane, în calitate de ocnaș. A fost salvat de fratele său, tot un Goncurea, adică s-a dovedit că era o confuzie ce a durat 12 ani. În frăzboi a fost decorat la Verdun, își pierduse a doua mână, se hrănea cu ajutorul picioarelor, cineva i-a dat ideea să facă un spectacol pe chestia asta, a câștigat mulți bani, era bogat, dar l-au ucis drogurile. În al doilea război a refuzat să cedeze afacerile sale unui Sturbahnfuerer și acesta l-a împușcat. Mormântul său a devenit loc de pelerinaj, era un erou. Foștii colegi știau că nu este adevărat, scuipau pe bronzul încins, acesta sfârâia. BMM

Goncurea, un militar destoinic, în ciuda numelui, flecar devotat, savant fără mâna dreaptă, nu se descurcă în discuții, trage sabia și harș, merge mai departe, membru în comisii, revoluționar fără nume, adică ilegal, citea versuri numai noaptea la lumina unor țigări , se iubea cu orice femeie fără o mână, iubea lichiorul de coacăze, când era beat alerga după pisica gazdei și ajungea de obicei sub fusta  aceleiași gazde, care îl pocnea cu tocul. Avea nasul rupt din naștere, fiind obraznic, chiar sora l-a pocit, zicea ceva despre ce văzuse în burta mamei surogat,  care din banii primiți pentru experiment își ridicase o vilă la Băneasa, a fost jefuită, ucisă, dezonorată, moștenirea revenind micului Goncurea. De aici până la primul război mondial mai era o perioadă. A străbătut-o eroic,  fiind trimis în coloniile americane, în calitate de ocnaș. A fost salvat de fratele său, tot un Goncurea, adică s-a dovedit că era o confuzie ce a durat 12 ani. În frăzboi a fost decorat la Verdun, își pierduse a doua mână, se hrănea cu ajutorul picioarelor, cineva i-a dat ideea să facă un spectacol pe chestia asta, a câștigat mulți bani, era bogat, dar l-au ucis drogurile. În al doilea război a refuzat să cedeze afacerile sale unui Sturbahnfuerer și acesta l-a împușcat. Mormântul său a devenit loc de pelerinaj, era un erou. Foștii colegi știau că nu este adevărat, scuipau pe bronzul încins, acesta sfârâia. BMM

Dureri, mâncărimi, idei fixe . Mersi, contemporanii mei. America, un mit ca oricare. Marian Munteanu a devenit bogat, strigând, răgușind și muncind cu valuta. Mineriadele, evenimente ca și răscoala de la 1907. Fără scop. Biserica, regalitatea, alte mituri pe cale de a se mumifica.Religia nu mai este pentru proști, religia cere mult creier și conștiință, nu ignoranță medievală.Case, Fabrici, pământuri, păduri, conturi la bănci străine, restul nu contează. Nea Nicu s-a multiplicat ca un virus. România nu mai are cercetători, nici scriitori de valoare, doar măscărici. Câinii și pisicile de casă devin preocuparea principală a cetățeanului fără griji. Nu există nicio strategie, în afara turnătoriilor la DNA, SRI, etc, ce s-ar bucura nea Nicu. Ce a fost în decembrie 1989? În cerând nu se va ști nimic. Morții nu vorbesc, cei vii se ramolesc. Tinerii se sălbăticesc. Cultura nu moare, dar trece prin perioade de leșin și revenire, fără speranța unei adevărate revoluții democratice anti-gașcă. Dacă nu ne inundă chinezii și musulmanii, dacă cei care vin vor înțelege istoria acestei țări, România va prospera încet și sigur. BMM

Dureri, mâncărimi, idei fixe . Mersi, contemporanii mei. America, un mit ca oricare. Marian Munteanu a devenit bogat, strigând, răgușind și muncind cu valuta. Mineriadele, evenimente ca și răscoala de la 1907. Fără scop. Biserica, regalitatea, alte mituri pe cale de a se mumifica.Religia nu mai este pentru proști, religia cere mult creier și conștiință, nu ignoranță medievală.Case, Fabrici, pământuri, păduri, conturi la bănci străine, restul nu contează. Nea Nicu s-a multiplicat ca un virus. România nu  mai are cercetători, nici scriitori de valoare, doar măscărici. Câinii și pisicile de casă  devin preocuparea principală a cetățeanului  fără griji. Nu există nicio strategie, în afara turnătoriilor la DNA, SRI, etc, ce s-ar bucura  nea Nicu.  Ce a fost în decembrie 1989?  În cerând nu se va ști nimic. Morții nu vorbesc, cei vii  se ramolesc. Tinerii  se sălbăticesc. Cultura nu moare, dar trece prin perioade de leșin și revenire, fără speranța unei adevărate revoluții  democratice  anti-gașcă. Dacă nu ne inundă chinezii și musulmanii, dacă cei care vin vor înțelege istoria acestei țări, România va prospera încet și sigur. BMM

Deci mă duceam la masaj terapeutic să nu mor înțepenit și am întâlnit pe drum o mie de morți. Unul era din Chalons du Maine. Mi-a fost coleg la liceul Charlemagne. Orice om este înșelat de viață, spuse acela. Domnul Veret l-a lovit cu bastonul. Fără intenție. Micul sarcasm. A scris Les Colportes. Prietena din tinerețe i l-a distrus. O altă drsamă a fost serviciul militar. A făcut rost și de un sifilis. Din cauza bolii a făcut crize, a ucis doi csiîn bătaie, a fost arestat, eliberat, expulzat. Ziariștii erau de vină. Devenise magaziner . În vis l-a văzut pe regele Ludovic al XXIII. Acesta i-a dat o sută de ludovici. Suferă de stendhalism, nu poate respira, au spus medicii. Conviețuirea cu propriul eu devenise imposibilă, și-a luat un câine. Celebru, omorâse un urs. S-a dezobișnuit să gândească , doar acționa. Jurnalul lui conținea multe chestii rușinoase, soția l-a distrus parțial. Restul a fost publicat sub titlul VITRALII. Era obsedat de taina Universului, care era o tâmpenie. Nu există. Universul nu este palpabil. Nu are taine. Înșelat de viață, obișnuia să spună în somn. Opera sa era un avorton literar. Omul este un animal condamnat la moartea pe care singur și-o visează. O fi viața o maladie? Condeiul scoate un mic țipăt. Personal disprețuiesc pe atei. Acefali. Creierul este Dumnezeu, iar după moarte, spiritul. Să fim intoleranți cu noi înșine. Frumos. Omul face puțin bine și mult rău, dar și invers. Dar deloc. Cine sunt nemuritorii? La noroc. Nicio operă nu crește ca un copac. Ea crește sau nu crește. Între observație și invenți este o deosebire fundamentală, dar fiecare servește la ceva. Vom sfâșia norii, spuse piticul.

Deci mă duceam la masaj terapeutic să nu mor înțepenit și am întâlnit pe drum o mie de morți. Unul era din Chalons du Maine. Mi-a fost coleg la liceul Charlemagne. Orice om este înșelat de viață, spuse acela. Domnul Veret l-a lovit cu bastonul. Fără intenție. Micul sarcasm.  A scris Les Colportes. Prietena din tinerețe i l-a distrus. O altă drsamă a fost serviciul militar. A făcut rost și de un sifilis. Din cauza bolii a făcut crize, a ucis doi csiîn bătaie, a fost arestat, eliberat, expulzat. Ziariștii erau de vină. Devenise magaziner . În vis l-a văzut pe regele Ludovic al XXIII.  Acesta i-a dat o sută de ludovici. Suferă de stendhalism, nu poate respira, au spus medicii. Conviețuirea cu propriul eu devenise imposibilă,  și-a luat un câine.  Celebru, omorâse un urs. S-a dezobișnuit să gândească , doar acționa. Jurnalul lui conținea multe chestii rușinoase, soția l-a distrus parțial. Restul a fost publicat sub titlul VITRALII. Era obsedat de taina Universului, care era o tâmpenie. Nu există. Universul nu este palpabil. Nu are taine. Înșelat de viață, obișnuia să spună în somn. Opera sa era un avorton literar. Omul este un animal condamnat la moartea pe care singur și-o visează. O fi viața o maladie? Condeiul scoate un mic țipăt. Personal disprețuiesc pe atei. Acefali. Creierul este Dumnezeu, iar după moarte, spiritul. Să fim intoleranți cu noi înșine. Frumos. Omul face puțin bine și mult rău, dar și invers. Dar deloc. Cine sunt nemuritorii? La noroc. Nicio operă nu crește ca un copac. Ea crește sau nu crește. Între observație și invenți este o deosebire fundamentală, dar fiecare servește la ceva. Vom sfâșia norii, spuse piticul.

BMM

Povestea e foarte simplă. Cu o mină pioasă câștigi o broască râioasă. Amicul a plecat de mult, trăim într-un tărâm ocult. Aveam un amic A. care spunea despre un coleg al său că minte și când vorbește. Păi altfel, cum? Scriind, e adevărat. Ce spunea A. s-a adeverit. Omul pe care îl amintea, pe nume B. a murit fulgerător într-o noapte. Ne-am adunat la înmormântare luni. Am plecat triști cu toții. A doua zi, marți, pe cine văd la serviciu? Pe însuși B. Ai văzut? Exclamă A. Minte și când moare. N-ai murit? Îl întreb eu pe B. Nici vorbă, au mințit unii. Eu am lipsit că am avut probleme cu buletinul. După câteva luni mi-a spus același lucru – nu avea acte, buletinul lipsea. Nevasta îl părăsise, el nu mai exista civic. Vecinii îl numeau dezgropatul. Se zvonea că își mâncase părinții. El era autorul acelei aberații că morții nu-și pot controla mirosul. De la serviciu nu-l puteau da afară că nu avea acte. Nu se putea transfera nici în altă parte. Nu putea pleca nicăieri, nu se putea recăsători. Era singur, nu mai făcea nimic, se plimba, citea, înota la bazin. Se ferea de prieteni. Nu era nici omul invizibil al lui Wells. Femeile îl doreau, dar el avea o inapetență pentru iubire, se asemăna cu Stendhal, Vigny, Voltaire, Kafka, Ceaikovski, Swift, Rousseau, Kierkegaard, Delacroix. Adică nu putea să iubească fizic, era un caz de metempsihoză. L-aș fi ucis cu cuțitul, ca să verific existența lui, dar mă temeam. A simțit și el. Nu încerca, mi-a spus, riști chiar să reușești, dar te paște o condamnare grea. Au trecut mai mulți ani, eu mă ocupam cu scrisul. Am primit un telefon, cam la cinci ani de la ultima noastră discuție. Ce faci, mai trăiești? De ce nu, mi-am găsit și actele, dar nu mă pot regăsi pe mine, am impresia că nu mă vede nimeni. Vino și spune-mi adevărul. Am mers la el cu viteză cosmică. Eram curios. Ușa apartamentului său s-a deschis, o voce mi-a spus – intră, te rog. Dar în spatele ușii nu era nimeni. Auzea, slab o respirație normală.

Povestea e foarte simplă. Cu o mină pioasă câștigi o broască râioasă. Amicul a plecat de mult, trăim într-un  tărâm ocult. Aveam un amic A. care spunea despre un coleg al său că minte și când vorbește. Păi altfel, cum? Scriind, e adevărat. Ce spunea A. s-a adeverit. Omul  pe care îl amintea, pe nume B. a murit fulgerător într-o noapte. Ne-am adunat la înmormântare luni. Am plecat triști cu toții. A doua zi, marți, pe cine văd la serviciu? Pe însuși B.  Ai văzut? Exclamă A. Minte și când moare. N-ai murit? Îl întreb eu pe B. Nici vorbă, au mințit unii.  Eu am lipsit că am avut probleme cu buletinul.  După câteva luni mi-a spus același lucru – nu avea acte, buletinul lipsea. Nevasta îl părăsise, el nu mai exista civic. Vecinii îl numeau dezgropatul. Se zvonea că își mâncase părinții. El era autorul acelei aberații  că morții nu-și pot controla mirosul. De la serviciu nu-l puteau da afară că nu avea acte. Nu se putea transfera nici în altă parte.  Nu putea pleca nicăieri, nu se putea recăsători. Era singur, nu mai făcea nimic, se plimba, citea, înota la bazin. Se ferea de prieteni. Nu era nici omul invizibil al lui Wells. Femeile îl doreau, dar el avea o inapetență pentru iubire, se asemăna cu Stendhal, Vigny, Voltaire, Kafka, Ceaikovski, Swift, Rousseau, Kierkegaard, Delacroix. Adică nu putea să iubească fizic, era un caz de metempsihoză. L-aș fi ucis cu cuțitul, ca să verific existența lui, dar mă temeam. A simțit și el. Nu încerca, mi-a spus, riști  chiar să reușești, dar te paște o condamnare grea. Au trecut mai mulți ani, eu mă ocupam cu scrisul. Am primit un telefon, cam la cinci ani de la ultima noastră discuție. Ce faci, mai trăiești? De ce nu, mi-am găsit și actele, dar nu mă pot regăsi pe mine, am impresia că nu mă vede nimeni. Vino și spune-mi adevărul. Am mers la el cu viteză cosmică. Eram curios. Ușa apartamentului său  s-a deschis, o voce mi-a spus – intră, te rog. Dar în spatele ușii nu era nimeni. Auzea, slab o respirație normală.

BORIS M. MARIAN  

Înțeparea are loc în condiții igienice,

Sângele trebuie să fie albastru,

În caz contrar mergeți la treabă,

Mă dojenea  ceva mai rău,

Că nu e degețelul tău,

Apoi senin plutea pe bric

Frumoasa doamnă Lemerick.

 

 

Precum culorile topind

În ele însele, aprind

Alte culori, alte iubiri,

Flori din văratice Sibiri

Și nu mai simt că-n moarte trec,

aș prefera infernul grec.

 

 

Între o floare și-o lăută

e-o deosebire cunoscută,

iar tu prin noapte treci, desnudo,

aievea pari, dispari, bermudo,

un lac al lebedelor, cerul

îngroapă în eter misterul.  

Când am iubit, când am murit?

Pe veci e visul tăinuit.  

  

           

Ehai, Toma Alimoș, fost haiduc și fost cocoș,

Ehai, Toma Alimoș,  fost haiduc și fost cocoș,

Am să-ți spun eu o poveste despre care nu mai  este,

Te-am văzut, Alexandra, treceai pe sub nor,

Aveai aripi albastre și policolori,

Sărutam trupul tău ca pe-un dar nevăzut,

Cavalerii de fier tac mărunt,

Alexandra, eram și spirit și trup,

Nu de mult ai plecat, ai înn piept carborund,

Cavalerii tăcerii, cavalerii – languste,

Nu de mult am murit  pe căi mai înguste,

Bieți cavaleri cu inimi    cam fruste,

Cum să dăm  înapoi visul meu c-am murit?

Parcă lumea devine un globus de vid, ,

Zid înalt, cazi mereu înapoi, în abis,

Alexandra, te pierd neîncetat, nu ești vis,

Rămâne gingaș trupul tău ca de floare,

Cavalerii  ce mor atinși de ninsoare.

Iar lumina cum scade mereu mai încet,

Iar inima-ngheață   ca o pasăre-n piept.

Cine-o să vină de-acum prin câmpuri?

Alexandra , tu nu ești  femeie, nici sâmbur,

Se dilată și munții,  ca sigiliul domnesc,

Alexandra, mai știu doar că te mai doresc.

 

 

 

*******************

Edmund Husserl- ce știm despre un mare filosof?

Edmund Husserl- ce știm despre   un mare filosof?

 

80 de ani de la  plecarea în alte sfere

 

S-a născut la 8 aprile 1859, la Proßnitz,  Moravia, fostul Imperiu Habsburgic, azi Cehia, a murit la 27 aprilie 1938 , la Freiburg, Germania. A studiat la Universitatea din Leipzig, la Universitatea de la Berlin,Viena, ca și la Halle,Gottingen, Freiburg, unde a și predat ulterior.Este părintele fenomenologiei ( mulți n-o cunosc) prin lucrările -Transcendental constitutive phenomenology (1910s),Genetic phenomenology (1920s–30), Logical objectivism. În tinerețe a publicat „ Realismul austriac”.  S-a ocupat de epistemologie, ontologie, filozofie generală, matematică. Cine dorește să aprofundeze activitatea sa poate brecurge la un dicționar de filozofie de nivel școlar/universitar. Va îăntâlni ter,eni precum reducție transcendentală, eidetică, noema, viața lumii, subiectivism transcendental, Urdoxa, etc. A fost , el însuși un fenomen în lumea filosofilor. A studiat și matematică superioară cu Karl Weierstrass și Leo Königsberger, filozofie cu  Franz Brentano și Carl Stumpf. A murit, bolnav fiind la Freiburg, 1938, fiind astfel salvat de exil sau de internare într-un lagăr. S-a ocupat și de psihologie teoretică.  Tatăl său l-a convertit la lutheranism, dar apartenența la evreitate nu era un secret. Urmașii săi, puțini rămași în viață(a pierdut trei fii în  Primul Război) au trăit în SUA. Husserl s-a remarcat și ca un excelent pedagog, era iubit de studenți. S-a ocupat și de speculațiile aritmetice în teoria numerelor. Era o fire mereu aflată în căutare de noutăți în domeniile filsofice și matematice. Prieten  cu Heideggeer, dar și oponent pe plan științific, Husserl a fost persecutat de regimul nazist , care l-a marginalizat din cauza originii iudaice. A avut drept colaboratoare pe Edith Stein, a corespondat cu savanți din Franța și Anglia.A publicat sub influnța acestor schimburi de opinii, o lucrare despre cartezianism. Heidegger a avut mereu o atitudine plină de admirație. Totuși Husserl s-a retras în semn de protest pentru atitdinea rasistă a regimului, din Academia Germană de Științe.   I-a studiat cu mare atenție pe Descartes și pe Kant.  Era o somitate recunoscută.  În „Viața lumii”   și-a expus opiniile proprii despre istoricism, evoluția filosofiei și a științelor, despre antropologie. A avut destui oponenți, unii  fiind influențați de avansul nazismului în Europa. Husserl a sesizat și pericolul  unei crize a culturii în Europa. Heidegger  nu s-a dezis de prietenia cu Husserl, iar prima sa lucrare de răsunet, „Sein un Zeit” i-a  fost dedicată prietenului său, în 1941, când nazismul păprea trimfător, dar Heidegger se retrăsese de la conducerea Universității, ca și din viața politică.

Nu trebuie uitat gestul său de curaj civic, când în 4 mai 1933  s-a adresat public regimului nazist  avertizînd  marile pericole pe care Germania le poate provoca  printr-o politică  național-socialistă  și revanșardă. A fost astfel un profet. Circa 40.000 de manuscrise au fost păstrate de un pastor din Belgia,  Hermannn van Bredfa,  fiind valorificate știinșific după război. Domeniul științific în care Husserl a pătruns cel mai perseverent și profund a fost cel al logicii, ceea ce ne amintește de savantul  romîno-evreu Solomon Marcus. A fost un campion al cumunicabilității, un dar mai rar întâlnit în lmea științifică, dar fără de care  orice progres este compromis. Hussrl a introdus  și noținile de cuvinte și de limbajul formal, deosebit de cel  fundamental științific. O altă direcție este cea a confruntării subiectivismului cu obiectivitatea științifică. Husserl a făcut distincția dintre  natural și fenomenological, în cunoașterea lumii.  Conștiința pură  percepe  existența ABSOLUTĂ, ACEASTA ESTE REDUCȚIA FENOMENOLOGICĂ. El nu recurge la transcendent. Între înțelegere și obiect există o diferență ,  aceasta au înțeles și filosofii antici. Pentru obiectele sensibile există intuiția sensibilă. Există de asemenea intuiția categorială,  cea care recurge la disjuncții, conjuncții, pluralitate de sensuri, ontologia formală, numărul  cardinal ca parte a întregului, ș.a. Pot exista două moduri de a judeca obiectul aflat în studiu. Ambele judecăți pot fi valabile. Este un mod liberal  și democratic de gândire. El elimină orice exagerare, radicalizare. Nici idealizarea unui concept nu este acceptată. Există o morfologie a înțelegerii. Logica non-contradicțiilor, dar și evitarea non-sensului, acceptarea diversificății  în teoretizatra unor noțiuni, aceste căi permit evoluția gîndirii. În paranteză putem adăuga  absurditatea pretențiilor marxiste de a defini lumea la modul imuabil și absurd.   Astfel multe descoperiri științifice au fost posibile  unei deschideri față de mulrtitudinea e fenimene naturale, fără a mai vorbi de evoluția socității. Husserl a fost și un promotor al multidisciplinarității, al aplicațiilor matematice în diverse domenii, inclusiv în psihologie și filozofie. Urmașii săi au beneficiat de noi deschideri în propriile cercetări. Cantor, celebru matematician a găsit numeroase aplicații.La fel și Schroeder. Husserl a combătut și unele derapaje numite psihologiste, în domenii adiacente ale științei. Cel mai ilustru urmaș al lui Husserl a fost Heidegger. Au mai fost  dintre foștii lui studenți  și discipoli Adolf Reinach care a murit prematur, Edith Stein, Ludwig Landgrebe,Eugen Fink, Roman Ingarden,Max Scheler, Nicolai Hartman,Levinas, Sartre, mulți alții, și chiar Karol Wojtyla, devenit Papa Ioan Paul II, care s-a referit la etica lui Husserl.  Paul Ricœur  tradus în franceză omare parte din opera filosofului, Jacques Derrida a scris comentarii pe marginea unor teze ale luo Husserl, Stanisław Leśniewski și Kazimierz Ajdukiewicz s-au inspirat din analiza formală a limbajului și gramatica categorială. Ortega y Gasset l-a vizitat pe  Husserl la Freiburg in 1934, contribuind apoi la cunoașterea contribuțiilor sale în America Latină. Chiar și în secolul XXI au apărut numeroase studii despre sau cu referiri la Husserl. Biobibliografia lui Husserl și despre opera sa este impresionantă. În multe țări el este studiat în universități. Sectoare bogate cu bibliografia husserliană se află în marile biblioteci ale lumii.  Sesiuni științifice au fost dedicate acestui filosof multilateral.

BOFIS MARIAN