Florin Mugur - un mare poet evreu L-am cunoscut pe Florin Mugur , el mi-a dat aripi și minte, ca prieten. A fost un om nefericit, chinuit de îndoieli, de circumstanțe dureroase, moartea în accident a tatălui, fost social-democrat necomunist, a soției, după o sarcină toxică, Amândoi sunt înmormântați la Cimitirul Evreiesc din Giurgiului. Într-o viață relativ scurtă ( 7 februarie 1934-9 februarie 1991) de 57 de ani, a lăsat o moștenire pe care literatura română o va păstra. Era prieten cu Lucian Raicu, plecat la Paris, avea prieteni în Israel. A fost nu numai poet, ci romancier, eseist strălucit, jurnalist, redactor ani de zile la Cartea Românească. A debutat literar la vârsta de 13 ani, iar la vârsta de 19 ani a publicat prima carte. După o perioadă de proletcultism, inerent lipsei sale de experiență, a urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, unde a fost coleg cu Labiș, Nichita Stănescu, ș.a. A urmat apoi Facultatea de Litere, a fost profesor la țară, revenind în București ca redactor. A fost și redactor șef adjunct la revista ARGEȘ. Din Pitești. Cea de a doua carte a mea i se datorează în mare măsură. Prieten apropiat al lui Norman Manea, a purtat o importantă corespondență cu prietenii scriitori. Gabriel Dimisianu îl compară astfel: „M. Blecher și Florin Mugur, spirite care comunică prin afinități de structură umană și chiar de destin.”Când soția sa, Iulia, a decedat, și fiind el însuși bolnav, s-a sinucis. A scris - Cântecul lui Philipp Müller (1953),Romantism (1956), versuri, Casa cu ferestre argintii (1959), versuri,Visele de dimineață" (1961), versuri,Mituri (1967), versuri,Destinele intermediare (1968), versuri,Cartea regilor (1970), versuri,Cartea prințului (1973), versuri,Piatra palidă( 1977)- pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor,Portretul unui necunoscut (1980), versuri,Dansul cu cartea (1981), versuri,Vârstele rațiunii,. Convorbiri cu Paul Georgescu (1982),Viața obligatorie (1983), versuri,Spectacol amânat (1985), versuri,Schițe despre fericire (1987),Firea lucrurilor (1988), versuri,Aproape noiembrie (1972), proză,Convorbiri cu Marin Preda (1973),Profesiunea de scriitor (1979), interviuri,Ultima vară a lui Antim (1979), roman,Scrisori la capătul zilelor" (2002)- postume. Din păcate nici criticul Nicolae Manolescu, nici Alex Ștefănescu nu l-au apreciat la justa valoare, nu au înțeles caracterul profund analitic, inspirația bogată din tezaurul folclorului românesc ( Jumătate de om călare pe un iepure șchiop), cât și din cel iudaic ( Cartea Regilor). Maria Banuș, Nina Cassian îl prețuiau nespus. Nu este loc aici pentru citate, iar Mugur trebuie căutat în biblioteci. Eu îl am și acum în fața ochilor, era șchiop cu adevărat, dar o minte strălucită. BORIS MEHR.

Florin Mugur - un mare poet evreu

L-am cunoscut pe Florin Mugur , el mi-a dat aripi și minte, ca prieten. A fost un om nefericit, chinuit de îndoieli, de circumstanțe dureroase, moartea în accident a tatălui, fost social-democrat necomunist, a soției, după o sarcină toxică, Amândoi sunt înmormântați la Cimitirul Evreiesc din Giurgiului. Într-o viață relativ scurtă ( 7 februarie 1934-9 februarie 1991) de 57 de ani, a lăsat o moștenire pe care literatura română o va păstra. Era prieten cu Lucian Raicu, plecat la Paris, avea prieteni în Israel. A fost nu numai poet, ci romancier, eseist strălucit, jurnalist, redactor ani de zile la Cartea Românească. A debutat literar la vârsta de 13 ani, iar la vârsta de 19 ani a publicat prima carte. După o perioadă de proletcultism, inerent lipsei sale de experiență, a urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, unde a fost coleg cu Labiș, Nichita Stănescu, ș.a. A urmat apoi Facultatea de Litere, a fost profesor la țară, revenind în București ca redactor. A fost și redactor șef adjunct la revista ARGEȘ. Din Pitești. Cea de a doua carte a mea i se datorează în mare măsură. Prieten apropiat al lui Norman Manea, a purtat o importantă corespondență cu prietenii scriitori. Gabriel Dimisianu îl compară astfel: „M. Blecher și Florin Mugur, spirite care comunică prin afinități de structură umană și chiar de destin.”Când soția sa, Iulia, a decedat, și fiind el însuși bolnav, s-a sinucis. A scris - Cântecul lui Philipp Müller (1953),Romantism (1956), versuri, Casa cu ferestre argintii (1959), versuri,Visele de dimineață" (1961), versuri,Mituri (1967), versuri,Destinele intermediare (1968), versuri,Cartea regilor (1970), versuri,Cartea prințului (1973), versuri,Piatra palidă( 1977)- pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor,Portretul unui necunoscut (1980), versuri,Dansul cu cartea (1981), versuri,Vârstele rațiunii,. Convorbiri cu Paul Georgescu (1982),Viața obligatorie (1983), versuri,Spectacol amânat (1985), versuri,Schițe despre fericire (1987),Firea lucrurilor (1988), versuri,Aproape noiembrie (1972), proză,Convorbiri cu Marin Preda (1973),Profesiunea de scriitor (1979), interviuri,Ultima vară a lui Antim (1979), roman,Scrisori la capătul zilelor" (2002)- postume. Din păcate nici criticul Nicolae Manolescu, nici Alex Ștefănescu nu l-au apreciat la justa valoare, nu au înțeles caracterul profund analitic, inspirația bogată din tezaurul folclorului românesc ( Jumătate de om călare pe un iepure șchiop), cât și din cel iudaic ( Cartea Regilor). Maria Banuș, Nina Cassian îl prețuiau nespus. Nu este loc aici pentru citate, iar Mugur trebuie căutat în biblioteci. Eu îl am și acum în fața ochilor, era șchiop cu adevărat, dar o minte strălucită.

BORIS MEHR.

Zecharia Sitchin- cine a fost?

Născut la 11 iulie 1920, Baku, RSS Azerbaidjană, decedat la 9 octombrie 2010  (90 de ani) la New York , evreu de origine,  a studiat la London School of Economics, University of London,  a propus o nouă teorie despre rasa Annunaki care ar fi creat cultura sumeriană antică,  precum și a altor popoare.Zecharia Sitchin a afirmat că ar fi tradus o parte din tăblițele sumeriene care promovează o explicație a originii omului ce implică venirea unor călători din spațiu numiți annunaki. Aceștia ar fi colonizat pământul și ar fi creat omul, explicând ceea ce știința numea „veriga lipsă”. Sitchin atribuie rasei Anunnaki crearea culturii sumeriene antice precum și a celorlalte popoare. Pretinde că acești annunaki ar fi o rasă de extratereștri de pe o planetă ipotetică, dincolo de planeta Neptun, numită Nibiru, pe care o consideră a fi situată pe o orbită alungită, rotația ei fiind de aproximativ 3600 de ani. El afirmă că mitologia sumeriană reflectă acest punct de vedere, precum și originile noastre ca specie. Speculațiile lui Sitchin sunt ridiculizate de mulți oameni de știință, istorici și arheologi, care au remarcat foarte multe probleme cu traducerile sale ale textelor antice, clasificând activitatea sa ca pseudo-știință. A scris mai multe cărți despre originea omenirii, printre care se pot aminti  -A douăsprezecea planetă, Trepte spre cer,Războiul zeilor cu oamenii,Codul cosmic,Regatele pierdute,La începutul timpului,Întoarcerea la geneză,Armaghedon 2012 - Sfârșitul lumii?,Cartea pierdută a lui Enki,ș.a. Atunci ce facem cu darwinismul, cu creația divină za lui Adam și a Evei, etc. Cabala nu intră în discuție, dar va urma și confruntarea tradiției cabalistice cu această teorie. În orice caz nimeni nu a găsit segmentul lipsă dintre maimuță, fie ea cimpanzeu și omul primitiv.Iar apărătorii creației divine au mult de recuperat din ceea ce a mai rămas în istoria biblică. La anul și la mulți ani.

BORIS MEHR

Cum poate o voce umană să arunce o umbră,

 Îmi amintesc de o întâlnire cu   tovahrășul  NC,

Era cam prăpădit în 1982, nu știu cum a rezistat

Încă șapte ani, era gălbejit, pentru un om de 64 de ani

 Părea terminat, doar nu o fi fost o sosie, vorbesa răgușit,

El era, medicii au făcut minuni  să-lîntrețină, dar pentru ce?

A fost unul dintre cei mai  inutili  dintre fuehrerii noștri.

De o pregătire precară, cu un temperament  dereglat de diabet,

Un demagog dogmatic  ce trezea repulsie, lipsit total de charismă,

NC  s-a impus prin viclenie și lipsă de cuvânt, față de colegii

De partid. Se știa că nu vorbea niciodată ceea ce gândea cu adevărat,

Era un fricos, se temea de colegi, de orice om capabil din piramida politică,

Se temea de sovietici, nu știa bine nicio limbă, ba mai scria și versuri, NC

A fost un caz patologic. Spre deosebire de Gh. Dej, care era inteligent și rău totodată,

NC era plin de  complexe, mic de statură, gâjâit, lipsit de calități intelectuale.

Maurer  a făcut o porcărie când l-a ajutat să acceadă la conducere, putea să-l elimine simplu,

Dar nu a vrut. De  câte ori  un om inteligent nu a fost păcălit de un nebun?

Acesta este cazul lui NC, era un dezechilibrat, ușor manevrabil de nefericita-i soție.

Și-a iubit copiii, care nu îl stimau. Poate fiica, Zoe. Majoritatea colabortorilor se temeau,

NC era imprevizibil. Un exemplu perfect de cum nu trebuie să fie un conducător.

Iar realizările relativ pozitive nu se datoresc lui, ci unui sistem centralizat,

De tip stalinist, în care orice se stabilea la nivel superior se realiza cu mari pierderi.

BMM

Continuăm. Viața este făcută din vise. Cine râde acela e. Fugeam cu mama Înspre Caucaz, în acest timp, Bunicii mei, părinții ei Erau împușcați de o patrulă Pe malul râului Bug. Mă întreb cum s-a reușit uciderea A milioane de oameni , bă nu au fost milioane, Strigă o javră, au fost, dar nu s-au opus. Am eu dreptul să-i judec. Bun, luam o lopată și-l loveam în cap pe un militar, Omul avea cască, celălalt mă ciuruia cu mitraliera. Ei, gata, nu te mai gândi. Toți murim. Așa este, bre, dar de ce ne ucidem între noi, oamenii. Asta-i politica. Aiurea. Astas este nebunia ce zace în mulți oameni. Noi suntem urmașii cimpanzeilor? Nici vorbă. Cimpanzeii nu ucid în masă. Ucid de frică un-doi adversari. Noi ne tragem dintr-un amestec de marțieni cu maimuțele Pământene. Mi-e rușine s-o spun. Ajung în România în 1945, părinții nu au nimic, Doar hainele de pe ei. Uite, bă, au venit și ăștia. Ai dracului, nu i-a gazat Hitler pe toți? Nu pe toți. Bine, să plece în Palestina. Unii au rămas, rău au făcut. Suntem circa 15 milioane de oameni cu nume ciudate. De ce nu am construit o rachetă gigantică, Plecam în Cosmos. Ce aveți voi nevoie de Einstein? De filme făcute la Hollywood? De bomba atomică, De reactoare? Nae Ionescu a zis, evreul trebuie să sufere, Locul lui nu este pe pământ. Deștept profesorul. Cine l-o fi otrăvit? Că nu a murit de moarte bună , ca și Goga. Minunat poet dar antisemit Pasionat, mai bine își făcea mea culpa și nu dădea legi rasiste. Iartă-l Doamne, nu știa ce face. Cuza , cel puțin era semi-ramolit. Un idiot, Dar Goga? Eu eram încântat de poezia sa, în liceu. În 1945 am venit în România, tata credea că urmează un comunism cu flori. A urmat o viață chinuită de neîncredere, de turnătorie și teroare. Copiii habar nu aveam. Noi, copiii MAI am venit din colonii. Unul dintre directorii lagărului(sic!) de pionieri era Mirvea Sântimbreanu. Scriitorii, inclusiv Sadoveanu se aliniau la politica sovietică. România semăna până la moartea lui Dej cu o colonie sovietică. Ei, acum vom ajunge la Neculae Ceaușescu, hoț și vagabond în anii antebelici. BMM

Continuăm. Viața este făcută din vise.

Cine râde acela e. Fugeam cu mama

Înspre Caucaz, în acest timp,

Bunicii mei, părinții ei

Erau împușcați de o patrulă

 Pe malul râului Bug.

Mă întreb cum s-a reușit uciderea

A milioane de oameni , bă nu au fost milioane, 

Strigă o javră, au fost, dar nu s-au opus.

Am eu dreptul să-i judec.

Bun, luam o lopată și-l loveam în cap pe un militar,

Omul avea cască, celălalt mă ciuruia cu mitraliera.

Ei, gata, nu te mai gândi.  Toți murim.

Așa este, bre, dar de ce ne ucidem între noi, oamenii.

Asta-i politica. Aiurea. Astas este nebunia ce zace în mulți oameni.

Noi suntem urmașii cimpanzeilor? Nici vorbă.

Cimpanzeii nu ucid în masă. Ucid de frică  un-doi adversari.

Noi ne tragem dintr-un amestec de marțieni cu maimuțele

Pământene. Mi-e rușine s-o spun.

Ajung în România în 1945, părinții nu au nimic,

Doar hainele de pe ei. Uite, bă, au venit și ăștia.

Ai dracului, nu i-a gazat Hitler pe toți?

Nu pe toți. Bine, să plece în Palestina.

Unii  au rămas, rău au făcut.

Suntem circa 15 milioane de oameni cu nume ciudate.

De ce nu am construit o rachetă gigantică,

Plecam în Cosmos. Ce aveți voi nevoie de Einstein?

De filme făcute la Hollywood?  De bomba atomică,

De reactoare? Nae Ionescu a zis, evreul trebuie să sufere,

Locul lui nu este pe pământ. Deștept profesorul. Cine l-o fi otrăvit?

Că nu a murit de moarte bună , ca și Goga. Minunat poet dar antisemit

Pasionat, mai bine își făcea mea culpa  și nu dădea legi  rasiste.

Iartă-l Doamne, nu știa ce face. Cuza , cel puțin era semi-ramolit.

Un idiot, Dar Goga? Eu eram încântat de poezia sa, în liceu.

În 1945 am venit în România, tata credea că urmează un comunism cu flori.

A urmat o viață chinuită de neîncredere, de turnătorie și teroare.

Copiii habar nu aveam. Noi, copiii MAI am venit din colonii.

Unul dintre directorii lagărului(sic!) de pionieri era Mirvea Sântimbreanu.

Scriitorii, inclusiv Sadoveanu se aliniau la politica sovietică.

România semăna până la moartea lui Dej cu o colonie sovietică.

Ei, acum vom ajunge la Neculae Ceaușescu,

hoț și vagabond în anii antebelici. 

BMM

VIAȚĂ DE scriitor Am dormit toatĂ ziua , Inversație deschisă. Un mesaj citit. Treci la conținut înapoi. HÂRTIA ARE UN MIROS DE VECHIME. ADOR CĂRȚILE VECHI. Au o noblețe a lor Errata, ce nu am vrea să corectăm în viață? O ploaie în Tirol, eu nu sunt acolo. Dar visez o călătorie, peisajul se schimbă, apar prietenii morți sau dispăruți, îmi vorbesc mutește, cred că asta simte un om în comă. Ați fost cândva în comă? Mare pierdere. Mergem pe rând la masă. Băi, tu nu mergi , îmi strigă nebunul din patul vecin. Nu mi-e foame, omul mi-a furat toți banii, nu pot cumpăra nimic la bufet. Prin ușă zăresc o femeie de vârstă cam cincizeci de ani, îmi place femeia, are ceva tainic și trist. Nu îndrăznesc să o abordez, sunt convins că nu s-ar supăra. Nu ne gândim la sex. Unii văd omenirea ca pe o adunătură de câini în călduri, închipuiți-vă MUNTELE VRĂJIT a lui Thomas Mann ca pe un roman ieftin, Eforturi mari să existăm, un pas înainte, Un pas înapoi, ce contează sentința, Viața e-n voi, apoi în alții, spre cine tinde? Fiecare este o particulă, are o particularitate, Pope scria despre cețurile ce învăluie pomii, Proust visa mângâierile mamei, era îndrăgostit de ea și după moarte, avea ceva morbid în el, a constant vapour, strange phantoms, visele eremitului, vise erotice care revin la bătrânețe. sticle ce încă au abur de vin și caută dopuri pierdute, valul oceanului Smotocea plutește , are în dinți dopul victoriei. Discut cu Leonică, mă plictisește îngrozitor, dar am aflat că a murit de curând, ciudat nu suferea de nimic, aha, s-a sinucis, nu mai găsea ascultători,? Nu fi rău, Nu fi rău, îmi șoptește Mefisto, , văd lumini intense, ca la Grand Hotel Radisson, toți vor muri peste Ani, acum e multă veselie, Doamne, ce muște suntem, câte incendii trecură, cutremure, am găsit un pui de pisică pe drum, cum să nu-l iau, credeți că nu a murit? A fugit, bietul de el, se sufoca în garsonieră, bietul Guvidi, ar spune cu umor Caragiale, moartea este un moft, asta știa și Hamlet, ba chiar și Empedocle, , ah, ma chere, je ne pui te sentir, i-a spus Guvidi unei amante, trecu o lună și bietul făcu o ocluzie, Doamne, sper că nu fu pedeapsa pentru acea mare cruzime, savantul Einstein și-a oprit pașii în dreptul patului meu, eu dorm vara la parter, cu geamul deschis, poți intra cu piciorul direct în odaie, el zice, despre savanți, că toți sunt idioți din născare, la fel ca judecătorii ce tot răsfoiesc în dosare grele de crime oribile, ei cască, judecătorii, mai bine plăpândul Rostogan, cel iubitor de histoire, cu marele său accent de la Sălaj ori din Maramureș, la Zolferino, ghe vale, cântă umbra sărmanului pedagog, ce visuri îi colindau mintea beteagă, am tot respectul, om cinstit și patriot, om în puterea cuvântului. nu ca noii ciocoi , nici conservatori că muriră, nici liberali, cum sperăm noi să fie, dar e tîrziu, ne mai culcăm o leacă, mai știi, o comeată ne mai zdrobește. și noul nostru poem istoric abia de începe. BMM

VIAȚĂ DE scriitor

Am dormit toatĂ ziua , Inversație deschisă. Un mesaj citit.

Treci la conținut înapoi.

HÂRTIA ARE UN MIROS DE VECHIME. ADOR

CĂRȚILE VECHI. Au o noblețe a lor

Errata, ce nu am vrea să corectăm în viață?

O ploaie în Tirol, eu nu sunt acolo. Dar visez o călătorie,

peisajul se schimbă, apar prietenii morți sau dispăruți,

îmi vorbesc mutește, cred că asta simte un om în comă.

Ați fost cândva în comă? Mare pierdere.

Mergem pe rând la masă. Băi, tu nu mergi

,

îmi strigă nebunul din patul vecin.

Nu mi-e foame, omul mi-a furat toți banii,

nu pot cumpăra nimic la bufet.

Prin ușă zăresc o femeie de vârstă

cam cincizeci de ani, îmi place femeia,

are ceva tainic și trist.

Nu îndrăznesc să o abordez, sunt convins

că nu s-ar supăra. Nu ne gândim la sex.

Unii văd omenirea ca pe o adunătură de câini

în călduri, închipuiți-vă MUNTELE VRĂJIT

a lui Thomas Mann ca pe un roman ieftin,

Eforturi mari să existăm, un pas înainte,

Un pas înapoi, ce contează sentința,

Viața e-n voi, apoi în alții, spre cine tinde?

Fiecare este o particulă, are o particularitate,

Pope scria despre cețurile ce învăluie pomii,

Proust visa mângâierile mamei, era îndrăgostit de ea

și după moarte, avea ceva morbid în el,

a constant vapour, strange phantoms,

visele eremitului, vise erotice care revin

la bătrânețe. sticle ce încă au abur de vin

și caută dopuri pierdute, valul oceanului

Smotocea plutește , are în dinți dopul victoriei.

Discut cu Leonică, mă plictisește îngrozitor,

dar am aflat că a murit de curând, ciudat

nu suferea de nimic, aha, s-a sinucis,

nu mai găsea ascultători,? Nu fi rău,

Nu fi rău, îmi șoptește Mefisto, ,

văd lumini intense, ca la Grand Hotel Radisson,

toți vor muri peste Ani, acum e multă veselie,

Doamne, ce muște suntem, câte incendii trecură,

cutremure, am găsit un pui de pisică pe drum,

cum să nu-l iau, credeți că nu a murit?

A fugit, bietul de el, se sufoca în garsonieră,

bietul Guvidi, ar spune cu umor Caragiale,

moartea este un moft, asta știa și Hamlet,

ba chiar și Empedocle, , ah, ma chere,

je ne pui te sentir, i-a spus Guvidi unei amante,

trecu o lună și bietul făcu o ocluzie, Doamne,

sper că nu fu pedeapsa pentru acea mare cruzime,

savantul Einstein și-a oprit pașii în dreptul patului meu,

eu dorm vara la parter, cu geamul deschis,

poți intra cu piciorul direct în odaie, el zice,

despre savanți, că toți sunt idioți din născare,

la fel ca judecătorii ce tot răsfoiesc în dosare

grele de crime oribile, ei cască, judecătorii,

mai bine plăpândul Rostogan, cel iubitor de histoire,

cu marele său accent de la Sălaj ori din Maramureș,

la Zolferino, ghe vale, cântă umbra sărmanului pedagog,

ce visuri îi colindau mintea beteagă, am tot respectul,

om cinstit și patriot, om în puterea cuvântului.

nu ca noii ciocoi , nici conservatori că muriră,

nici liberali, cum sperăm noi să fie,

dar e tîrziu, ne mai culcăm o leacă,

mai știi, o comeată ne mai zdrobește.

și noul nostru poem istoric abia de începe.

BMM

Pălăria este un obiect sacru, conține idei,
O parte din creier trece în pălărie,
O mică parte, de pildă abăluță scrie slab,
Dar este cumsecade, lavric are și el partea sa
De tâmpenii, recenzează o carte mizeră, ...
În care se descrie realist violența la care au recurs
Trupele sovietice în Berlin, când l-au eliberat de naziști,
Lavric zice că i-a eliberat pe nemți de nemți,
Este un idiot? Este. Că doar nazist nu înseamnă neamț,
Înseamnă nazist, adică fiară, de ce jignești istoria,
Sorine ? Că rușii au violat femei, o fi,
Dar cu nazismul cum rămâne? Vai, vai,
Curând îl vom beatifica pe Hitler, nu?
Grete Tartler, nemțoaică, eu o iubesc,
Nația nu are o vină, politica impusă unei nații
Este altă chestie, lavricul și-a săltat buricul.
Mama lui de repetent la istorie.
Să dansăm pe cioburi cu grație.
Șpanga, șicul , vitrionul,schimbă tonul,
iar acum cetim despre oamenii verzi,
începând cu viteazul corneliu cel verde,
apoi cu bravii ucigași susținuți de băieții bruni,
Doamne, cum să putem scăpa de căpușe,
Fără vaccin?
Vezi mai mult

Vezi mai multe reacţiiComentează

Comentarii

Scrie un comentariu...

Noutăţi

ACTIVITATE RECENTĂ

În urmă cu aproape treizeci de ani era să mor. După un tratament dur care m-a adus într-o fază de anemie cu 4 hemoglobină, faîă de 13 minim admis, eram pe nicăieri. Soției i-a venit ideea să merg în Israel pentru refacerea analizei și revigorare. Am visat să vizitez Israelul. Sosirea a depășit orice imaginație. M-am instalat într-o casă de bătrâni în care locuia mătușa mea de vârstă octogenară. Strada mirosea a iasomie, atmosfera semăna cu O mie și una de nopți. Am studiat Ierusalimul pas cu pas, credeam că sunt în rai, dacă nu vedeam soldații cu puștile pregătite de tragere. Arabii mișunau în cartierul de Vest, în jurul Moscheei Omar, făceau comerț cu mărunțișuri pe lângă Via Dolorosa, care nu este pe un munte, o fi scăzut Golgotha din înălțime. Mă îndrăgostisem de verișoara mea, Tzipi, Domnul s-o odihnească, ea mi-a arătat o parte din oraș. Mă simțeam fericit, nu am simțit nici starea pre-comă diabetică și hepatică, până ce nu am dat de o altă verișoară medic, care m-a salvat cu ceva medicamente. Nu pot descrie strălucirea Ierusalimului, dacă Raiul ar coborî din Cer, cred că nu ar fi mai frumos decât acest oraș străvechi. Înțeleg râvna celor ce vor să pună mâna pe oraș, Domnul să-l păzească. Nu fac politică prosionistă, dar sunt cu sufletul acolo, la Ierusalim. Numai evreii și poate creștinii pot înțelege sfințenia acestui loc. Nu urăsc pe arabi, sunt debusolați și manipulați de criminali care dorm pe patul armei. Ierusalimul este Orașul Păcii, al armoniei.
Acolo este Dumnezeul fiecăruia. Sosit în țară, am constat că am Hepatită C, apoi a căzut, împușcat neiubitul Ceaușescu. Dumnezeu a rămas acolo, în Ierusalim. De treizeci de ani trăiesc cu acele amintiri. După doi ani l-am revizitat, cu soția, a fost și ea încântată, nu regret că nu am văzut New York, alte orașe faimoase, Ierusalimul este o stea.
BMM

Îmi pace

Comentează

1Boris Mehr

Comentarii

Scrie un comentariu...

Noutăţi